David I.

Kertzer 

RITUAL,
POLITICĂ
SI PUTERE
/
 Coperta colecţiei: JANOS KURK6
Redactor: LAURA MATEI

David I. Kertzer, Ritual
 Ritual,, politics
polit ics and
a ndpo
powe
werr
© 1988 by Yale University
Toate drepturile asupra acestei versiuni
aparţin Editurii UMIVERS
 Coperta colecţiei: JANOS KURK6
Redactor: LAURA MATEI

David I. Kertzer, Ritual
 Ritual,, politics
polit ics and
a ndpo
powe
werr
© 1988 by Yale University
Toate drepturile asupra acestei versiuni
aparţin Editurii UMIVERS
 DAVIDI.
DAVID I. KERTZER

RITUAL, POLITICA
Şl PUTERE
Traducere
de
SULTANA AVRAM
Şi
TEODOR FLEŞERU

Cuvânt înainte
de
RADU FLORESCU

Editura UT1IVERS
Bucureşti • 2002
ISBN: 973-34-0861-1
 CUVÂNT ÎNAINTE

Lucrarea de faţă reprezintă una dintre rarele apariţii în limba

română ale unui studiu de antropologie politică. în general antropologia
este o disciplină puţin frecventată, un soi de „curiozitate americană11atât
 pentru specialişti, cât şi pentru tineretul studios. Din păcate, acest „com-
 portament cognitiv11, pentru a folosi un termen specific disciplinei despre
care vorbim, se manifestă tocmai întro perioadă de tranziţie, când con-
fuziile, mai ales în domeniul politic, sunt secvenţe şi când, mai ales, mani-
festările sau identificările idiosincratice sunt secvenţe şi foarte adesea se
insinuează în ritualul politic sau îl contaminează până la a se substitui
celor reale, sau, pentru că vorbim de un sistem simbolic celor adecvate.
De altfel, perioada în discuţie a fost plină de manifestări ritualizate
de mai mare sau mai mică amploare, dar atingând destul de frecvent
nivelul mişcărilor de stradă, dovedind o mare putere de imaginaţie sim-
 bolică a societăţii româneşti postcomuniste dar şi intenţii extrem de
diverse de manipulare, mai ales dacă ţinem seama de slaba corespon-
denţă între simbolurile puse în circulaţie şi entităţile sau acţiunile politice
reale pe care aceste simboluri le acopereau. Este cu atât mai utilă această
carte cu cât şi noua elită politică românească a trebuit să se formeze din
mers, bazânduse mai mult pe calităţile personale, pe autoinstruire şi pe
charisma  sau pe apetitul de promovare socială  ale fiecărui membru al
ei decât pe o formare sistematică, cu aspect teoretic şi totodată practic.
Chiar răsturnarea comunismului din Decembrie 1989 a fost înso-
ţită de un ritual imens, care prin intermediul televiziunii sa bucurat de
 participarea, practic, a întregii naţiuni. Acest fapt a pus în evidenţă
manipulările, generând disputa cu privire la caracterul răsturnării: revo-
luţie sau lovitură de stat? începând aşadar cu însuşi acest eveniment
 problematica ritualului politic a devenit foarte actuală pentru societatea
românească, în ciuda faptului că locul şi rolul acestuia în viaţa politică
 postrevoluţionară rămân latente, nu sunt conştientizate de publicul larg,
deşi datorită atât precedentelor comuniste, cât şi climatului politic post-
revoluţionar se poate spune că societatea românească are o mai mare
experienţă în acest domeniu.

5
 Astfel, pentru orice român adult care a trăit o parte a dominaţiei
comuniste, afirmaţia că în societatea comunistă nu existau ritualuri de
rebeliune  (Christei Lane) apare falsă numai când se gândeşte la celebra
formulă a criticii şi autocriticii sau la convorbirile de partid.  Este însă
adevărat că acestea, bazate, în ultimă instanţă, pe caracterul cathartic al
confesiunii, reprezentau ritualuri de rebeliune controlate şi manipulate de
 putere. Cel mai înalt nivel de control din partea puterii al acestui fel de
ritualuri a fost atins în cadrul revoluţiei culturale din China, când a putut fi
înlocuită chiar ţinta ritualului, puterii fiindui substituită intelectualitatea.
Perioada postrevoluţionară cu tot mozaicul de partide, al cărui
corolar a fost sărăcia de programe, a făcut actuală problema consen-
sului social şi a celui cultural, scoţând în evidenţă caracterul în mare
măsură idiosincratic al aderenţelor politice. De asemenea, pentru orice
individ cu spirit critic trăind în societatea românească postrevoluţionară
apare clară disproporţia dintre importanţele relative ale ritualurilor
 politice pe de o parte şi ideologiilor, respectiv programelor politice, pe
de altă parte. Aceasta scoate în evidenţă tocmai problema raportului
dintre ritualuri şi ideologii, respectiv programe, în viaţa politică. Fără
îndoială o lucrare nuşi poate propune să abordeze absolut egal şi să şi
rezolve toate problemele domeniului pe care îl abordează. Această pro-
 blemă însă este una interesantă şi care tocmai datorită lărgirii par-
ticipării  prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă —la
ritualurile politice în societatea modernă, capătă o deosebită actualitate.
Fără a mai vorbi de faptul că informatizarea accentuată a societăţii
ridică problema valabilităţii şi eficacităţii acestor reducţii ale infor-
maţiei sistemice pe care o reprezintă ideologiile.
Legată tocmai de ritualurile de inversiune apare şi problema nu
lipsită de pitoresc a raportului dintre ritualul politic şi sexualitate. în
această privinţă pare nu lipsită de sens declaraţia unei pornostar care
 practicase şi forme de sadomasochism şi care spunea că printre clienţii
săi se numărau mulţi mari directori.
Mult mai gravă însă este problema ridicată de lipsa ritualurilor de
inversiune de tipul carnavalului în societatea românească. După părerea
noastră, această lipsă are o explicaţie istorică, fiind determinată de posibi-
lităţile pe care le ofereau formele de organizare ale societăţii ţărăneşti
tradiţionale româneşti de a ocoli constrângerile extreme şi sistematice.
 Nu îmi pot propune să trec în revistă bogata problematică pe care
lucrarea de faţă o pune în circulaţie. Sunt numeroase domenii ale vieţii
 politice care pot fi abordate plecând de la tem a ritualului politic, după
cum sunt numeroase şi unghiurile din care aceste domenii pot fi abor-
date. Se spune că o carte bună este aceea care te face să reflectezi 
respectiv nu aceea care îţi dă toate soluţiile dea gata. Dacă lucrurile
stau întradevăr aşa, în cazul acesta cartea de faţă este una bună.
RADU FLORESCU
 PREFAŢĂ

Deşi riturile politice analizate în aceste pagini se întind pe mai

multe secole şi în aproape toate regiunile lumii, energia necesară
scrierii acestei cărţi îşi are obârşia în propriami experienţă: în primul
rând reflecţiile mele politice din Statele Unite şi Italia, apoi cele din
scurtele călătorii în Sri Lanka şi China, Etiopia, Kenya şi Coasta de
Fildeş, în Brazilia şi Columbia. Chiar şi vizitatorului grăbit îi este
greu să ignore impactul pe care riturile şi simbolurile politicului îl au
asupra lui. Şi atunci când traversam un bulevard înţesat de demon-
stranţi în Addis Abeba, întro manifestare de suport a noii legi de
mobilizare promulgată de noul regim militar etiopian, şi în clipa în
care se toasta pentru un viitor luminos sub conducerea înţeleaptă a
Comitetului Central, în timpul unui simpozion la care am participat în
Beijing, nu mam stăpânit să nu încerc să disec avatarurile simbolice
ale politicului.
Şi totuşi, momentul conceperii acestei cărţi are o explicaţie mai
degrabă personală. Cele mai vii amintiri politice din copilăria mea sunt
legate de rituri politice, şi în această privinţă nu cred că mă deosebesc
de semenii mei. Cel mai memorabil episod al campaniei prezidenţiale a
lui John Kennedy în 1966, pentru mine, este cel al convoiului motorizat
al candidatului, trecând dea lungul străzii principale din Long Island.
Difuzoarele date la refuz acompaniau convoiul cu sloganuri avântate
(„Votaţi pentru Kennedy, votaţi pentru victorii...“) în vreme ce mulţi-
mea aliniată deo parte şi de alta a străzii flutura steguleţe multicolore
şi fotografii în mărime naturală ale candidatului. Trei ani mai târziu,
riturile funerare ale lui Kennedy mau impresionat întratât, încât mam
surprins ca participant activ întrun ritual de un dramatism similar cu
cel al scurtei ere Kennedy. Aceste rituri iau apropiat pe americani
întrun grad de solidaritate neegalat de atunci încoace.