Despre Liniarul B.

Prima formă de notare a limbii grecești nu a fost alfabetul. Lungul drum către această fapt
a fost făcută de intuiția unui tânăr englez, Athur Evans John, care după ce a achiziționat un
sigiliu, în 1889 de la Ashmolean Museum din Oxford, și dat seama de existența unei scrieri a
Greciei din mileniul II a.C.. Acesta a călătorit în Grecia în 1893 și a achiziționat sigilii de
același tip, iar toți vânzători locali l-au îndrumat către locațiile acestor sigiilii. Evans a cules de la
femeile de pe insulă așa numitele galopetre (pietre de lapte), care erau un fel de talismane, pe
care femeile condiderau că sporesc secrețiile mamare. Evans a cercetat apoximativ 20 de locuri
însemnate arheologic în Grecia. Crezând că va descoperi ceva fabulos cumpără terenul sub care
se aflau ruinele de la Knosos. Acesta începe săpăturile sistematice, iar în prima săptămână
descoperă o tăbliță. În numai 7 campanii el scoate la lumină palatul lui Minos de la Cnossos,
Labirintul Minotaurului, precum și sute de documete (tăblițe) de diferite feluri. Evans le împarte
în trei categorii :

1. Incripții heiroglifice

Acestea se desfășoară pe intervalul de timp cuprins între 2000-1650, și sunt nedescifrate

și până astăzi. Sunt în principal sigilii pe piatră( cele mai vechi pe steatist, cele mai noi pe
ametist și ...) dar erau și bare rectangulare (din lut). Unii specialiști au sugerat că este o formă
ornamentală arhaică a Linearului A. Ele desemnau titluri și nume de persoane deoarece conține
semne precum: stele, mâini, capete etc.

2. Linearul A

A fost situat în timp între 1700-1450 ( adică Minoanul mijlociu II b și minoanul final I)
Este nedescifrat în prezent. Unii specialiști susțin că ar putea data de la începutul mileniului II
a.C. Unii au suținut că este o limbă de origine semitică.

Linearul B. Cuprinde intervalul de timp dintre 1450-1200 a.C. ( ultima fază de contrucție
a palatului de la Knosos , respectiv Minoanul final II). Deoarece are elemente comune cu
Linearul A, s-a considerat că linearul B este o formă mai amănunțită a linearului A. În
încercarea de a descifra această limbă Evans a descoperit 3 elemente ale inscripțiilor: : a.
Silabograme; b. Ideograme; c.cifre care însoțesc ideogramele.Sistemul de cifre a fost cel mai
ușor de descifrat, el find la fel și pentru celelalte categoriii (inscripții hagiografice, linear A) .
Liniile verticale erau unitățile, liniile orizontale erau zecimalele, cerculețele erau sutele,
cerculețele cu 4 linii erau miile, și miile cu un punct în mijloc erau zecile de mii.

Bennet a publicat inscripțiile găsite, ceea ce a ajutat foarte mult la descifrare unei părți
din aceste limbi. Când un specialist își propune să traducă o limbă poate întâmpina trei tipuri de
situații. PÎn prima situație vorbim de o limbă necunoscută cu o crie cunoscută (etrusca ), în cea
de a doua de o limbă cunoscuta scrisă într-o scriere necunoscută (persana veche) iar cea de a
treia o limbă necunoscută într-o scriere necunoscută (aici fiind și cazul Linearului B.)

Emmet Bennet a întocmit o serie de liste cu semnele căreia i-a atribuit un număr.
Michael Ventri la doar 18 ani (1940) a trimis la 12 specialiști ideea lui despre această scriere, cu
exceptia a doi specialiști restul i-au răspuns. Alice Kober a pus o listă de întrebări dacă limba
este flexionară, a reușit să demonstre că e flexionară dar nu și dacă e flexionară de nominal sau
verbal, dacă exită o diferență între genuri, observând că unele animale și obiecte se termină cu o
anumită silabă iar altele în altă silabă.

Evans era sigur că limba ocultă a linearului B este diferitp de limba greacă, însă Ventris a
demonstra contrariul. El a obsercat că anumite semne corespund lu și, asociindu-l ci kai.

Cand vine vorba de transliterarea fonogramelor anumite reguli: silabele din interiorul
cuvântului se notează cu minuscule italice iar numele cu majuscula inițială, cuvintele scrise
deasupra sunt puse în ghilimele, cuvintele succesive sunt despărțite printr-un spațiu alb,lini
oblică se pune atunci în pe inscripție cuvintele care urmează sunt mai mici decât cele precedente
etc.

Scribii erau o categorie specializată în acea perioadă, ei puneau linie verticală sau punct
după fiecare cuvânt însă nu separau propozițiile sau frazele. Ei se remarcau prin amprentele
digitale.

De asemenea, există și anumite particularități precum; consoanele germinatice nu se

notează, nu se face diferența între surde și sonore, nu există spirit aspru.

Tabletele găsite au fost împărțitr în două categorii : tablete tip pagină (formă
dreptunghiulara, 29 de linii paralel, folosite pentru un text mai lung, specific linearului A.) și
tablete tip frunză( leaf-tablet, au forma unei frunze de palmier, specifică linearului B, 1-2 pana la
5 linii veritcale. Documentele erau de obicei cu rol economic sau administrativ

Derminativele ideograme, sunt ideograme accesorii, siglele erau abrevieri acrofonice

conveționale.Legaturile erau semne complexe compuse din 2-3 semne simple aflate în același
desen. Linearul B este important pentru că a descoperit jumătate de mileniu.