ARHITECTURA EPOCII LATÈNE DIN MUNȚII ŞUREANU

Pentru Romania evolutia si excelenta in cercetarea arheologica a fost si este una dificla,
ea a fost marcata de idealurile propagandei comuniste, prin care elevii erau invatati “sa admire
maretia trecutului national” si care a pus mari piedici in tratarea obiectiva a descoperirilor,
ducand la cresterea agresivitatii si in pronuntarea unei diferente de superioritate a dacilor fata de
romani in cadrul tehnici militare.
Cercetarile de la Muntii Sureanu au fost facute de catre niste arheologi amatori, care din
pacate aveau cunostiinte insuficiente atat in cadrul domeniului arheologic cat si al arhitecturii,
ceea ce adus la inexistenta unor cronologii arheologice, a inregistrarilor contextelor si a
materialului arheologic. Dar pe baza analogiilor si a informatiilor preluate din analizele unor
specialisti care nu au fost implicati sentimental, s-a putut discuta despre geneza si caracteristicile
arhitecturii. In cadrul acesteia s-au identificat doua tipuri de arhitectura : cea a cetatilor de piatra
si cea a edificiilor de cult.
Arhitectura cetatilor de piatra
In cadrul acestui tip de arhitectura apare conceptul de “murus Dacicus” care este “un
anume tip de zid folosit de către daci, de unde și denumirea, alcătuit fiind din blocuri de calcar
dispuse în asize, pe două paramente, legate între ele cu bârne transversale din lemn, fixate la
capete în lăcașuri speciale numite „babe”, având între ele un emplecton 1 din pietre și pământ
bătut”
Conform lui St. Fichtl, pentru fortificatiile celtice din Latene-ul final s-au evidentiat trei
functii esentiale: cea militara, cea ostentatorie si cea simbolica, care facea trecerea de la modul
de viata rural la cel urban.
Acest concept a fost pastrat datorita raspandiri slabe “a legării celor două paramente prin
bârne de lemn fixate în „babe” ”, iar in lumea barbara, “murus Gallicus” a fost singurul tip de zid
de fortificatie atestat atat literar cat si arheologic. “Esența structurii sale este eșafodajul de lemn
care susține piatra nefasonată (sau superficial fasonată) clădită fără utilizarea vreunui liant”.

1
Emplecton= Element arhitectonic prin care se desemnează umplutura zidului din piatră brută, legată cu pământ
sau cu var
 “Elementul de originalitate al zidului dacic a fost multă vreme considerat sistemul de
legătură între paramente prin bârne de lemn fixate în scobituri în formă de „coadă de rândunică”
tăiate în fața superioară a blocurilor de piatră.”, insa aceasta metoda a fost descoperita si pe o
portiune a zidului elenistic al Histriei, influenta lumii grecesti asupra zidurilor cetatilor din
Muntii Sureanu fiind de mult timp cunoscuta, ceea ce a atenuat “ideea inovatiei tehnice
dacice”(desi cazul de la Histria poate fi o exceptie).
Pentru murus Gallicus este specific scheletul de lemn, “ doar că la celți pare a fi lemn
combinat cu piatră, iar la daci, piatră cu lemn”. Ziduri apropiate de acest tip au fost descoperite
in Transilvania, la Merești si la Piatra Craivii, insa acestea sunt inferioare celor din Muntii
Sureanu. Constructii asemanatoare exista si in Gallia, cele mai cunoscute sunt cele de la Mont
Sainte-Odile si Frankenbourg, insa in ambele cazuri exista probleme de datare.
Edificii de cult

In preistorie pentru identificarea unui loc de cult este determinat inventarul. Pe baza
interpretarii fundatiilor de lemn si de piatra ale unor constructii, cercetatorii au clasificat
edificiile de cult in doua categorii: cea a edificiilor rotunde si absidante( de origine locala
considerate cele mai vechi, ex Gradistea Muncelului- care este una dintre ariile cele mai
importante ale Sarmizegetusei regale cu un drum amenajat, o piațetă, depozite de mari
dimensiuni ale comunității, si edificiul supranumit “sanctuar mare circular”) si cea a
edificilor patrulatere , cu coloane “ considerate rezultate ale influenței arhitecturii grecești,
influență dovedită de însăși utilizarea coloanelor, dar și de tehnica zidurilor de piatră ale
fortificațiilor și de sprijinire a teraselor, precum și de dovada participării meșterilor greci, cei
care au incizat pe blocuri literele grecești”. ”( ex. “sanctuarele” de la Costesti, Piatra
Craivii,Parta etc.)

La Sarmizegetusa primele sanctuare patrulatere sunt din prima jumătate a secolului I

a. Ch.48, adică tocmai de la începuturile așezării”. Astfel este important de mentionat
sanctuarul neolitic de la Parta care este o construcție patrulateră de 14 × 7,50 m cu două
încăperi. În una dintre camere s-a descoperit un altar monumental de lut cu un cuplu divin
ilustrat, două capete de taur din lut pictate, un bust perforat, suporți de ofrande, iar în a doua
încăpere erau vetre cu vase și oase calcinate”.

2
 Desii trebuie precizat ca in cadrul arhitecturii religioase este mult mai greu de dovedit
eventualele influente si ca nu poate fi vorba despre o influență a arhitecturii religioase grecești în
arhitectura religioasă din cetățile dacice. Dacă ea ar fi existat, s-ar fi manifestat ca și în domeniul
fortificațiilor, prin implantarea tipului grecesc de edificiu, templul grec.
Pentru ca in mai multe zone precum Piatra Craivii,Muntii Orastiei si Sarmisegetuza, s-au
gasit in inventarul arheologic al “sanctuarelor” grau ars, rasnite, ceramica, unelte s.a. s-a pus
ipoteza constructiilor civile, a depozitelor. Sarmisegetuza a avut o aglomeratie urbana care s-a
intins pe 6 km,cu locuinte de lemn traditionale, cel mai important detaliu este ca aceasta ducea
lipsa de terenuri agricole,motiv pentru care exista cu siguranta schimburi regulate cu alte regiuni
ce a dus la o evolutie catre urbanism, in care procesul de centralizare a ajuns pana la stadiul de
“stat arhaic centralizat”.
In lumea celtica o asezarea fortificata care avea un asemenea rol si cu o evolutie care se
indrepta spre tipul urban este cel de pe Mont Lassois (Burgundia). S-a demostrat ca aceasta s-a
intins pe tot muntele si ca detinea un sistem de fortificatii impresionant ce consta in
sistematizarea “în jurul unei artere centrale ce desparte două șiruri de loturi rectangulare
protejate de palisade și avea cisterne pentru adunarea apei. În una dintre împrejmuirile centrale a
fost construit un „palat” de lemn cu absidă de dimensiuni impresionante (31 × 21,5 m). În alte
sectoare au fost identificate construcții de lemn înălțate pe piloni, interpretate drept depozite
pentru produse perisabile, adică în primul rând cereale”.
In concluzie,tinand cont de progresul infim al cunoasterii si de nepublicarea monigrafica
a monumentelor descoperite putem spune ca cercetarile dacice din Muntii Sureanu au stagnat de
50 de ani.Referitor la “distrugerea sistematica” a Sarmisegetuzei, cercetatori au ridicat diferite
ipoteze cum ar fi ca daci au ars depozitele cu cereale pentru ca romanii sa nu beneficeieze din
urma lor, sau ca asa numitele”sanctuare” au fost distruse de romani din motive religioase si asa
mai departe dar in final toate acestea au constituit o “succesiune fapte istorice imaginare,fara nici
un substrat documentar serios”.

3
4