8.3.

Proprietăţile soluţiilor de neelectroliţi

8.3.1. Presiunea de vapori a soluţiilor diluate de neelectroliţi

În 1887 F.M.Raoult a demonstrat că, scăderea relativă a presiunii de vapori a unei soluţii
diluate este direct proporţională cu fracţia molară a solutului din soluţie. Expresia legii lui Raoult
m1
P P M1
este: 0  , unde P0 este presiunea de vapori a solventului pur, P este presiunea de
P0 m1 m 2

M1 M 2
vapori a soluţiei la aceeaşi temperatură m1 - masa solutului, M1 - masa moleculară a solutului; m2 -
masa solventului, M2 - masa moleculară a solventului.
Exemplul 1. Care este presiunea vaporilor de asupra soluţiei ce conţine 35 g zahăr în 50 g
apă la 700C, dacă presiunea vaporilor de apă la această temperatură este de 31157 Pa?
Rezolvare: Conform legii lui Raoult avem:
P0  P 1
 2  ; 1=35:342=0,10mol şi 2=50:18=2,78mol
P0  1  2
Presiunea vaporilor de asupra soluţiei este:
1 0,1
P  P0  P0  31157  31157  (1  )  30075Pa .
 1  2 2,78  0,10
Exemplul 2. Presiunea de vapori a soluţiei, ce conţine 5,2 g de neelectrolit în 117g H 2O este
de 3,07105 Pa la 700C. Presiunea vaporilor de apă la această temperatură este de 3,12105 Pa.
Determinaţi masa molară a substanţei.
Rezolvare: Ştiind că scăderea relativă a presiunii de vapori a soluţiei se exprimă ca:
P0  P 1 P0  P 312000  307000
 2  , aflăm   0,016 , şi 2=117:18=6,5, iar
P0  1  2 P0 312000
5,2
M1
1=5,2:M2, deci 0,016  . Aflăm M1=5,116:0,104=49,2; M1=49,2g/mol.
5,2
6,5 
M1

Exerciţii propuse

1. Calculaţi scăderea relativă a presiunii de vapori a soluţiei ce conţine 50 g etilenglicol

C2H4(OH)2 în 800 g apă.
2. Presiunea vaporilor de apă la 300C este de 4210 Pa. Care este presiunea de vapori a
soluţiei ce conţine 62 g fenol C6H5OH în 540 g apă?
3. Care este presiunea de vapori la 150C a unei soluţii apoase a anilinei C6H5NH2 cu partea
de masă 6%, ştiind că presiunea de vapori a apei la această temperatură este de 1680 Pa?
4. Determinaţi presiunea de vapori a unei soluţii, ce conţine 1,2121023 molecule de
neelectrolit în 180 g apă la 200C. Presiunea vaporilor de apă la această temperatură esta 2330 Pa.
5. Presiunea de vapori a tetraclorurii de carbon CCl4 este de 12132 Pa. Presiunea de vapori a
unei soluţii ce conţine 4,7 g fenol C6H5OH în 100g CCl4 este de 11199 Pa la aceeaşi temperatură.
Care este masa molară a fenolului?

1
 6. Calculaţi presiunea de vapori a unei soluţii apoase cu partea de masă a zahărului
C12H22O11 de 2% la 1000C, ştiind că presiunea vaporilor apei la această temperatură este de
1,0133·105 Pa.
7. Calculaţi masa unei substanţe nevolatile, dacă ştim că la dizolvarea a 5 g de această
substanţă în 100 g apă se obţine o soluţie cu presiunea de vapori de 3121,34 Pa. Presiunea de vapori
a apei la această temperatură este de 3167,21 Pa.
8. Presiunea de vapori a unei soluţii ce conţine 3,09 g anilină în 370 g eter (C 2H5)2O este
egală cu 85806,28 Pa. Presiunea de vapori a eterului la aceeaşi temperatură este de 86379,56 Pa.
Determinaţi masa molară a anilinei.
9. Soluţia ce conţine 1,5 g glicocol în 100g apă are aceeaşi presiune de vapori ca şi soluţia
apoasă de glucoză C6H12O6 cu partea de masă 6,35%. Care este masa molară a glicocolului?
10. Determinaţi fracţia molară a substanţei în soluţie, ştiind că soluţia de 5,2 g de această
substanţă în 117 g apă are o presiune de vapori de 3,07105 Pa. Presiunea vaporilor de apă la această
temperatură e de 3,12105 Pa.

8.3.2. Creşterea temperaturii de fierbere (Ebulioscopia)

Ca urmare a scăderii presiunii de vapori saturaţi deasupra soluţiilor, în comparaţie cu
solventul pur, soluţiile fierb la temperaturi mai înalte. În 1887 Savantul francez Raoult a studiat
cantitativ acest fenomen şi a dedus următoarea lege: Ridicarea punctului de fiebere al soluţiei este
direct proporţională cu concentraţia sa molală şi independentă de natura sa: t=t0-t1=Ke Cm, unde
Cm - concentraţia molală a solutului; Ke - constanta ebulioscopică a solventului.
Dacă avem o soluţie ce conţine m g de solut cu M masa molară în g grame de solvent, atunci:
m m
 1000  1000
M M K  m  1000
Cm  , deci t  K e  , iar M  e .
g g t  g
Astfel putem calcula masa molară a solutului după ridicarea punctului de fierbere a soluţiei
acestui solut. Această metodă se numeşte ebulioscopie.

Exemplul 1. Stabiliţi temperatura de fierbere a unei soluţii apoase ce conţine 40 g glicerină

C2H5(OH)3 în 880 g apă. Constanta ebulioscopică a apei e egală cu 0,5.
Rezolvare: Conform legii a doua a lui Raoult:
m 40
 1000  1000
t f  K e  M , deci t f  0,52  80  0,3 0C
g 880
Iar temperatura de fierbere a soluţiei va fi: t=tf+t0=1000C+0,30C=100,30C.

Exemplul 2. Stabiliţi din câţi atomi constă molecula de sulf, dacă temperatura de fierbere a
soluţiei, ce conţine 4,455 g S în 50 g benzen, este cu 0,8910C mai mare ca temperarura de fierbere a
benzenului Ke=2,57.
Rezolvare: Masa molară a sulfului o determinăm din ecuaţia:
K e  m  1000 2,57  4,455  1000 g
M  , deci M sulf   257 ; deoarece Arsulf =32,
t  g 0,8891 50 mol
Numărul atomilor de sulf este: Msulf : Asulf, deci 257:32=8(at).
Molecula e formată din 8 atomi de sulf.

2
 Exemplul 3. Temperatura de fierbere a soluţiei apoase de zahăr este de 100,130C. Care este
partea de masă a zahărului în această soluţie?
Rezolvare: Calculăm ridicarea punctului de fiebere ∆t = 100,130C - 1000C = 0,130C.
m
 1000
M
Notăm m(zah.) = x, iar m(H2O)= 100-x. Conform legii lui Raoult: t f  K e  , deci
g
x
 1000
0,13  0,52  342 ; x = 7,88; R: ω (zah.) = 7,88%.
100  x

Exerciţii propuse

1. Care va fi temperatura de fierbere a soluţiei apoase de zahăr cu partea de masă a

zahărului 20%?
2. Determinaţi cu câte grade va creşte punctul de fierbere a soluţiei, ce conţine 26 g de
camfor în 600 g eter. Masa molară a camforului este 155, iar constanta ebulioscopică a eterului e
2,16.
3. Câte grame de zahăr trebuie dizolvate în 1000 g apă pentru a ridica temperatura de
fierbere a soluţie cu 0,50C?
4. O soluţie ce conţine 8 g naftalină C10H8 în 100 g eter dietilic are o creştere a
punctului de fierbere egală cu 1,330C. Determinaţi constanta ebulioscopică a eterului.
5. Care va fi punctul de fierbere a unei soluţii ce conţine 20 g iod în 750 g benzen
C6H6? Ke(C6H6)=2,57. Benzenul fierbe la 80,20C.
6. Punctul de fierbere a unei soluţii, ce conţine 0,2014 g difenilamină (C6H5)2-NH în
20,1 g benzen, este egală cu 80,3550C. Temperatura de fierbere a benzenului este 80,20C. Care este
constanta ebulioscopică a benzenului?
7. Creşterea punctului de fierbere a unei soluţii, ce conţine 0,12 g fosfor roşu în 20 g
sulfură de carbon CS2 faţă de solventul pur, constituie 0,120C. Ke(CS2)=2,4. Din câţi atomi este
formată molecula fosforului roşu în soluţie?
8. 1,6 g de substanţă cu compoziţia 94% C şi 6% H se dizolvă în 50% g eter. Această
soluţie are o creştere a punctului de fierbere de 0,540C. Ke(eter)=2,11. Care este formula
hidrocarburii?
9. Care este masa moleculară a acidului benzoic ştiind că o soluţie eterică cu partea de
masă a acidului benzioc de 10% are o ridicare a punctului de fierbere de 1,930C?
10. Temperatura de fierbere a soluţiei apoase de zahăr este de 101,80C. Care este
concentraţia molară şi partea de masă a zahărului în soluţie?

8.3.3. Scăderea punctului de solidificare al soluţiilor (Crioscopia)

A doua lege a lui F.M.Raoult (1882) referitoare la scăderea punctului de solidificare al
soluţiilor sună în felul următor: Coborîrea punctului de îngheţ al soluţiei este direct proporţională cu
concentraţia sa molală şi independentă de natura sa: t=t0-t1=Kc Cm, unde Cm - concentraţia molală
a solutului; Kc - constanta crioscopică a solventului.
Prin analogie cu cazul ebulioscopiei, pentru substanţa cu masa molară M dizolvată în cantitate de m
Kc  m
g în g grame solvent, putem scrie: t   1000 .
M g
Deci putem determina masa molară a solutului după scăderea punctului de solidificare.
3
 Exemplul 1. La ce temperatură îngheață o soluţie ce conţine 6g zahăr C12H22O11 (M=342) în
100g apă. Constanta crioscopică a apei este 1,86.
Rezolvare: Conform legii a doua a lui Raoult putem scrie cu ce este egală scăderea temperaturii de
K m 1,86  6
solidificare a soluţiei: t=t0-t  c  1000 , deci t   1000  0,32 0C.
M g 342  100
De unde temperatura de solidificare a soluţiei este: t=t0-t=0-0,32= -0,320C
Exemplul 2. O probă de neelectroliţi cu masa de 1,5 g a fost dizolvată în 25 ml H2O.
Scăderea temperaturii de solidificare a soluţiei constituie 1,310C. Determinaţi masa molară a
neelectrolitului.
Rezolvare: Ştiind relaţia pentru scăderea temperaturii de solidificare a soluţiilor
Kc  m
t   1000 , putem exprima masa molară M a neelectrolitului:
M g
k c  m  1000 1,86  1,5  1000 g
M    85 .
t  g 1,31  25 mol

Exerciţii propuse

1. Determinaţi temperatura de îngheţ a soluţiei ce conţine 6,84g zahăr C12H22O6 în 100ml apă.
Kc=1,86.
2. La ce temperatură va îngheța soluţia ce conține 23g glicerină C3H5(OH)3 în 400g apă.
3. Stabiliţi temperatura de îngheţ a soluţiei apoase cu partea de masă a alcoolului etilic C2H5OH
de 40%.
4. La ce temperarură congelează o soluţie de 12,8 g naftalină în 500 g benzen? Kc=5,12.
5. Câte grame glucoză C6H12O6 trebuie dizolvate în 500 g apă, ca temperatura de îngheţ să
coboare cu 10C?
6. Determinaţi constanta crioscopică a apei, ştiind că o soluţie apoasă de neelectrolit cu
mol
molalitatea de 0,008 va îngheţa la t=-0,001860C.
kg
7. Temperatura de congelare a unei soluţii formată din 0,345 g acetanilidă C6H5ONHC2H5 şi 25
g fenol C6H5OH este de 40,240C. Determinaţi constanta crioscopică a fenolului, ştiind că
temperatura de solidficare a fenolului este de 410C.
8. Punctul de îngheţ a unei soluţii apoase de glucoză C6H12O6 este egal cu -0,90C. Calculaţi
partea de masă a glucozei în soluţie.
9. Compoziţia unei substanţe este următoarea: 50,69% - C, 45,08% - O şi 4,23% - H. Soluţia
formată din 7,92 g de această substanţă în 78 g benzen îngheaţă la 4,160C. Temperatura de
solidificare a benzenului este de 5,450C (Kc=5,12). La ce temperatură îngheaţă această soluţie?
10. Arătaţi în ce stare se află iodul în soluţia de nitrobenzen C6H5NO2 dacă soluţia de 0,148 g
iod în 22,405 g nitrobenzen congelează la 5,350C. Nitrobenzenul pur se solidifică la 5,820C, Kc a
nitrobenzenului este egală cu 8,1.
11. Soluţia apoasă de glicerină se solidifică la -2,79oC. Determinaţi presiunea vaporilor saturaţi
deasupra soluţiei la 20 oC, dacă presiunea vaporilor apei la această temperatură este de 2,34 kPa.

4
 8.3.4. Presiunea osmotică a soluţiilor diluate

În 1877 J.H.Van't Hoff a stabilit legile presiunii osmotice :

P1 C1
1) Presiunile osmotice ale soluţiilor sunt proporţionale cu concentraţiile lor: 
P2 C 2
P1 V1
ştiind că:  , deci P1V1  P2V2
P2 V2
2) Presiunea osmotică este proporţională cu concentraţia molară şi cu temperatura absolută:
RT
P  C M RT , sau P  , unde  - cantitatea de substanţă, mol;V - volumul soluţiei, m3 ;
V
R - constanta universală a gazelor, egală cu 8,3144 J/mol·K; T - temperatura absolută, K.

Exemplul 1. Să se determine presiunea osmotică a unei soluţii apoase, ce conţine 30 g

glucoză în 2 litri soluţie la temperatura de 20 oC.
Rezolvare: Conform legii lui Van't Hoff: P=(/V)RT. Calculăm :
m 30 g
    0,17mol . Ştiind, că R=8,3144 J/(molK) şi T=273+20=293K, calculăm P:
M g
180
mol
P=(0,17mol8,3144J/(molK)293K)/(210-3m3)=2,07105J/m3=
=2,07105(Nm)/m3=2,07105N/m2=2,07105Pa.
Exemplul 2. Care este masa molară a zahărului, dacă un litru de soluţie ce conţine 10 g zahăr
la 0 C are presiunea osmotică de 0,664105 Pa.
0

mRT
Rezolvare: Folosind expresia ν=m/M, scriem P  şi aflăm masa molară a zahărului:
MV
J
10 g  8,3144  273K
M 
mRT
, M  mol  K  342
g
.
3
PV 0,664  10 Pa  1  10 m
5 3
mol

Exerciţii propuse

1. Arătaţi, dacă sunt egale presiunile osmotice ale soluţiilor care conţin un număr egal de mol
de substanţe la volume şi tempreaturi egale.
2. Calculaţi presiunea osmotică a soluţiei ce conţine 8,55 g zahăr C12H22O11 în 100 ml soluţie la
0
30 C.
3. Care este concentraţia molară a zahărului în soluţie, care la temperatura de 270C are
presiunea osmotică de 1,56105 Pa?
4. Câţi moli de neelectrolit trebuie să conţină un litru de soluţie, pentru ca presiunea osmotică
0
la 0 C să fie 101,325 kPa?
5. Determinaţi masa molară a substanţei dizolvate, ştiind că soluţia ce conţine 24 g neelectrolit
la 2 litri soluţie are la 100C presiunea osmotică egală cu 9,32105 Pa.
6. Care este masa molară a manitei, ştiind că 5,463 g manită dizolvată în 100 ml soluţie
exercită o presiune osmotică de 7,032105 Pa la 100C. (R: C6H14O6).
7. Calculaţi presiunea osmotică a soluţiei, ce conţine 3,011023 molecule de neelectrolit la 1
litru soluţie la 200 şi 1000C.

5
8. Un litru de soluţie apoasă conţine 90 g glucoză C6H12O6. La ce temperatură presiunea
osmotică a soluţiei va fi egală cu 5,07105 Pa?
9. În 100 ml de soluţie apoasă se conţin 3,2 g de hemoglobină. Presiunea osmotică a soluţiei
este egală cu 32,8 mm a coloanei de mercur la 170C. Determinaţi masa molară a hemoglobinei.
10. Stabiliţi formula chimică a substanţei, ştiind că 1 litru de soluţie, ce conţine 4,054 g de
această substanţă are presiunea osmotică de 3,067105 Pa la 00C. Compoziţia substanţei este
următoarea: 40,0% - C; 6,7% - H şi 53,3% - O.
11. Presiunea de vapori a unei soluţii de neelectrolit la 320C este egală cu 4721 Pa, iar presiunea
vaporilor apei la această temperatură este de 4753 Pa. Determinaţi presiunea osmotică a soluţiei la
aceeaşi temperatură, considerînd densitatea soluţiei 1g/cm3.