ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

de Costache Negruzzi
A. Viziunea despre lume
Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia scene, fapte și replici (de exemplu mottoul
capitolului I și al IV-lea), dar se distanțează de realitatea istorică prin apelul la ficțiune și prin
vizinea romantică asupra istoriei, influențată de ideologia pașoptistă.
Viziunea despre lume în acest discurs literar se bazează pe ideea că puterea pare să
fie urmărită de un soi de fatalitate, e condamnată să-și ascundă vulnerabilitatea prin
ostentație (vestimentația domnitorului la întâlnirea cu boierii, în biserică), iar pentru această
stare de fapt este condamnată să recurgă la violență. Din acest punct de vedere, viziunea
scriitorului prezintă interesante asemănări cu cele din dramele istorice ale lui Shakespeare,
despre care vorbea criticul Jann Kott: orice suveran e un simplu instrument al puterii, acesta
având aspectul brutal al unui mecanism care îl dezumanizează pe individul pus s-o servească.
Monumentalitatea personajului, titanismul, excepționalitatea romantică, forța de a-și
duce planurile machiavelice la bun sfârșit, spectaculosul acțiunilor, concizia replicilor fac din
Alexandru Lăpușneanul un personaj memorabil, îndreptățind afirmația lui G.
Călinescu: ,,Lăpușneanul apare omenesc ca orice om viu și întreg și impresia ultimă a
cititorului e mai puțin a unui portret romantic, cât a unei puternice creații, pe deasupra
oricărui stil de școală” (Istoria literaturii române de la origini până în prezent).
B. Încadrarea în curent/mișcare/orientare literară
 perioada pașoptistă
 nuvelă romantică prin:
 modul de abordare a destinului protagonistului
 atitudinea voluntară a unor personaje
 patetismul gesturilor
 tematica
 protagonist complex (defecte și calități)
 construcția antitetică a personajelor
 prezentarea cadrului temporal, cu amănunte
 nuvelă realistă prin obiectivitatea discursului narativ
 nuvelă clasică prin observațiile tipologice sau prin proporția și echilibrul compoziției
C. Elemente ale textului narativ
 Tema operei: istorică
 Titlul: face trimitere la protagonist
 Repere spațio-temporale: reconstituie un moment zbuciumat din istoria Moldovei
secolului al XVI-lea, cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul (1564-1569)
 Conflict: dintre Alexandru Lăpușneanul și boierii trădători
 Structură: patru capitole
 Compoziție:
 Expozițiunea și intriga sunt prezentate în capitolul I- întoarcerea
domnitorului în țară; hotărârea acestuia de a rămâne în țară constituie,
propriu-zis, intriga.
 Desfășurarea acțiunii este evocată în capitolele II și III: domnitorul îi promite
lui Moțoc că nu-l va omorî, dar hotărăște să-i pedepsească pe boierii
intriganți, luându-le averile și omorându-i.
  Cei patruzeci și șapte de boieri sunt măcelăriți, iar capetele lor sunt așezate
în formă de piramidă, în funcție de rangul fiecăruia, acesta reprezentând
punctul culminant al acțiunii.
 În capitolul al IV-lea asistăm la deznodământ: Ruxanda, sfătuită de cei doi
boieri întorși din pribegie, înțelege că trebuie să-și ucidă soțul, întinzându-i o
cupă cu otravă; Spancioc și Stroici duc la capăt fapta soției domnitorului.
 Construcția poate fi asemănată cu cea a aunei piese de teatru.
 Tehnici narative: finalul fiecărui capitol anunță întâmplările ce vor urma.
 Perspectiva narativă: relatarea se realizează la persoana a III-a (perspectivă
obiectivă)
D. Scene semnificative:
Scena dialogată a întâlnirii dintre domnitor și solia de boieri conturează conflictul
puternic, evidențiind trăsătura fundamentală a Lăpușneanului: voința neclintită de a
domni. Ea pune în lumină un domn absolut, un tiran al epocii medievale, ce
acționează pentru întărirea autorității domnești și slăbirea puterii boierilor.
În partea a III-a, în scena slujbei, este evidențiat faptul că Lăpușneanul dă dovadă de
capacitate de disimulare, dovedindu-se un bun actor: ,, apropiindu-se de racla Sf.
Ioan cel nou, s-a aplecat cu mare smerenie și a sărutat moaștele sfântului.” El
recunoaște cinic crimele săvârșite, sugerând însă că asemenea acțiuni erau necesare
pentru binele și liniștea țării. El își exprimă apoi dorința de a trăi cu toții în pace și
cere iertare mulțimii, invitându-i apoi pe boieri la un ospăț, la curte. Scriitorul își lasă
eroul să se miște singur, fără nicio intervenție, obiectivând total acțiunile acestuia.

În concluzie, ,,Alexandru Lăpușneanul” constituie un moment de referință pentru

dezvoltarea nuvelei istorice românești, conturând un personaj memorabil. Lăpușneanul este
o figură complexă, depășind încadrarea în tipul tiranului.