Ghid Biochimie M Rom Anul II 2021-2022-47265-2

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”
Catedra de biochimie și biochimie clinică
BIOCHIMIE
Ghid pentru lucrări practice
pentru studenții anului II

ai facultății deMedicină
Student ________________________
Grupa ________________________
Profesor ________________________
Chișinău 2021
1
BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ
A. Obligatorie:
1. Lîsîi L., Pavlovschi E. Biochimie medicală (ediţia a treia). Chişinău, 2019.
2. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişinău, 2007.
3. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată. Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
4. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală. Mic tratat. Bucureşti,
1996.
5. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişinău, 2008.
6. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucrări practice. Chişinău, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).
B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M., Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин Е.С.
Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www. biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md. (Методические указания).
2
CERINŢELE FAŢĂ DE STUDENŢI
la Catedra de biochimie și biochimie clinică
În conformitate cu carta universităţii şi codul moral toţi studenţii sunt obligaţi să respecte
următoarele reguli:
1. Să îndeplinească toate sarcinile care le revin potrivit planului de învăţământ și
curriculumului disciplinei Biochimie.
2. Să se informeze prompt asupra a ceea ce li se aduce la cunoştinţă prin avizierul plasat pe
pagina catedrei – www.biochimie.old.usmf.md.
3. Frecvenţa la curs şi lucrările de laborator este obligatorie.
4. Studenţii se prezintă la orele de curs şi lucrări de laborator fără întârziere, în halate (nu
se admit costume chirurgicale), cu toate rechizitele necesare şi temele pregătite.
5. Studenţii se prezintă la lucrările de laborator cu Ghidul pentru lucrări practice indeplinit.
6. Semnarea procesului verbal al lucrări de laborator este obligatorie şi atestă îndeplinirea
părţii practice. În cazul nesemnării procesului verbal, partea practică a orei se
recuperează conform orarului recuperării restanţelor practice (absenţelor).
7. Absenţele la lucrările de laborator se recuperează numai cu permisiunea vice-decanului.
La recuperare studentul se prezintă ca la orele de lucrări practice: cu proces verbal,
testele și itemii pentru lucru individual rezolvați, tema învăţată.
8. Studenţii sunt obligaţi:
‒ să foloseascã cu grijă bunurile materiale existente în spaţiul catedrei,să păstreze
utilajul şi mobilierul, să le întreţină în stare bună. Prejudiciile constând în
deteriorarea sau distrugerea bunurilor se vor recupera, conform procedurii legale,
de la cei care le-au produs;
‒ să urmeze întocmai regulile tehnicii securităţii în laboratorul biochimic;
‒ să păstreze ordinea şi curăţenia în incintă catedrei;
‒ să păstreze linistea în incintă catedrei;
‒ în sezonul rece al anului hainele (paltoane, scurte) se lasă la vestiar.
9. În timpul cursului sau lucrării de laborator este interzisă folosirea telefoanelor mobile
cât şi utilizarea diverselor mijloace tehnice (laptop-urilor; iPad-urilor, etc).
10. Responsabil de disciplină în timpul lucrărilor practice este studentul de serviciu.
11. De a respecta drepturile de autor ale altor persoane şi de a recunoaşte paternitatea
informaţiilor prezentate în lucrările elaborate.
3
INSTRUCȚIUNE
privind măsurile pentru protecția muncii
și asigurarea securității în laboratoarele de biochimie
1. Întregul personal și studenții, trebuie să cunoască și să respecte regulile de protecția

muncii și asigurarea securității, pentru prevenirea accidentelor de muncă.
2. Tot personalul care lucrează în laboratoarele de biochimie este obligat să poarte halate
albe curate.
3. Aparatele electrice (centrifugă, termostate, frigidere, spectrofotometru etc.) trebuie să
aibă prizele cu împământare și izolare electrică perfectă. Fixarea lor în priză se face
numai cu mâna uscată.
4. Înainte de începerea oricărei lucrări de laborator trebuie însușite tehnic problemele
teoretice.
5. Toate reacțiile chimice se execută în conformitate cu condițiile prescrise (cantitatea,
concentrația, vesela, etc.).
6. Masa de lucru se păstrează într-o ordine și curățenie exemplară. Nu se aglomerează masa
cu vase și aparate inutile, pe masă se pun numai reactivii și vesela necesară pentru
lucrarea respectivă.
7. Nu se execută nici o operație în vase murdare. După întrebuințare toate vasele de
laborator se spală cu apă de robinet și cu apă distilată.
8. Nu se lasă substanțe în vase neetichetate.
9. Sticlele cu reactivi să fie întotdeauna închise cu dop. Dacă se folosesc diferiți reactivi
trebuie de avut grijă să nu se schimbe dopurile. Excesul luat dintr-un reactiv nu trebuie
turnat înapoi în sticlă.
10. Trebuie să se lucreze cu mare precauție cu metalele alcaline, fosfor, brom, clor, acid
azotic, substanțe toxice și inflamabile.
11. Pipetarea produselor biologice se face cu pipete prevăzute cu filtru de vată.
12. Pipetarea acizilor concentrați și bazelor se face cu pipetă cu volum mai mare decât
volumul de pipetat și prevăzute cu filtru de vată.
13. În timpul încălzirii unei eprubete care conține un lichid capătul deschis al eprubetei nu
se tine spre cel care efectuează operația și nici spre vecini.
14. Este strict interzisă gustarea reactivilor deoarece majoritatea substanțelor chimice
folosite sunt toxice sau caustice.
15. Mirosirea substanțelor chimice nu se face prin apropierea nasului direct la gâtul sticlei
cu reactivi, ci prin aducerea unui curent de aer care conține vapori ai substanțelor de la
gâtul sticlei cu ajutorul palmei în apropierea nasului.
16. Când se lucrează cu substanțe care în cursul operației se pot împrăștia sau se pot produce
mici explozii, se folosesc ochelari de protecție.
17. După terminarea lucrării practice, se pun toate vasele la loc, se curăță masa și se
controlează dacă aparatura electrică a fost scoasă din prize și robinetele de apă și gaz
închise.
18. Fiecare laborator trebuie să fie dotat cu o trusă de prim ajutor care să conțină
medicamente și material sanitar strict necesar (antinevralgice, cardiotonice, antibiotice,
antiseptice, calmante, tifon etc.).
19. Este interzisă introducerea alimentelor și băuturilor în laborator.
20. Este necesar ca măsurile de protecția muncii, asigurarea securității, prevenirea
toxicității să fie prelucrate cu fiecare grupă de studenți la începutul activității anului
universitar și reamintite periodic.
21. În cazul unor accidente se va apela la conducătorul lucrării.
4
INFORMAȚII DESPRE EVALUARE
1. În scopul verificării cunoştinţelor, la sfârşitul fiecărui capitol, vor fi susținute 6 totalizări,

câte 3 în fiecare semestru:
‒ Totalizarea I: „Enzimele”,
‒ Totalizarea II: „Bioenergetica” și „Metabolismul glucidelor”,
‒ Totalizarea III: „Metabolismul lipidelor”,
‒ Totalizarea IV: „Metabolismul proteinelor simple şi al cromoproteinelor”.
‒ Totalizarea V: „Metabolismul nucleoroteinelor. Biosinteza acizilor nucleici și a
proteinelor”.
‒ Totalizarea VI: „Hormonii și sângele”
2. Totalizarea se susţine:
‒ o dată la lecție, conform planului de studiu (la computer);
‒ a doua dată conform unui orar stabilit (scris/oral);
‒ una din trei totalizari pe simestru poate fi sustinuta suplimentar (scris/oral) în ultima
săptămână a semestrului (săptămâna de recuperare).
3. Studentul care a plagiat (copiat) în timpul totalizăriii va primi o notă negativă și nu i se
va mai permite să o susțină din nou.
4. A 4-a notă din ambele semestre va fi acordată pentru lucrul individual și implicarea în
discuție pe parcursul orelor practice.
5. Notele finale la totalizări și pentru lucrul individual (in număr de 8) vor fi utilizate pentru
a calcula media pentru admiterea la examenul final. La examen vor fi admiși doar acei
studenți care au nota medie „5” sau mai mult, nu au absențe nerecuperate la orele
practice și au fost prezenți cel puțin la 70% din orele teoretice.
5
Tema nr. 1
Convorbire introductivă. Importanţa biochimiei pentru disciplinele medicale.
Natura chimică şi structura enzimelor. Vitaminele ca şi coenzime.
Mecanismul de acţiune al enzimelor. Clasificarea şi nomenclatura enzimelor
Experienţa 1. Identificarea vitaminelor hidrosolubile (B1, B2, B6 și PP)

a) Identificarea vitaminei B1 (tiaminei)
Principiul metodei: Tiamina în mediul alcalin formează cu diazoreactivul un compus
complex de culoare oranj.
Tehnica executării:
Nr Reactivi Eprubeta
1 Diazoreactiv 5 picături
2 Materialul biologic cercetat 1-2 picături
3 Înclinând eprubeta se picură atent pe pereţii ei sol. 10% de 5-7 picături
carbonat de sodiu (Na2CO3).
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Identificarea vitaminei B2 (riboflavinei)

Principiul metodei: Vitamina B2 posedă proprietatea de a se reduce. În formă oxidată
vitamina are culoare galbenă, la începutul reacţiei de reducere are culoare roz, care în cele
din urmă se decolorează, deoarece forma redusă a vitaminei este incoloră.
1 Materialul biologic cercetat 10 picături
2 HCl concentrat 5 picături
3 Zn metalic 1-2 granule
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea vitaminei PP (B3)

Principiul metodei: La interacţiunea vitaminei PP cu acetatul de cupru se formează un
precipitat albastru al sării de cupru a acidului nicotinic.
1 Soluţie de 5% de Cu(CH3COO)2 20 picături
Se agită soluţia de acetat de cupru
Eprubeta se încălzeşte până la fierbere şi după aceea se răceşte într-un jet de apă
rece.
6
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
d) Identificarea vitaminei B6 (piridoxinei)

Principiul metodei: Vitamina B6, reacţionând cu clorura de fier formează, o sare complexă
de tipul fenolatului de fier, de culoare roşie.
2 Soluţie de1% de FeCl3 5 picături
Se agită
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivelul inițial de cunoștințe

1. Structura, proprietățile şi funcţiile proteinelor.
2. Clasificarea proteinelor.
Subiecte pentru discuție la seminar

1. Noţiune despre enzime şi rolul lor biologic. Asemănările și deosebirile dintre acţiunea
enzimelor şi a catalizatorilor nebiologici.
2. Natura chimică a enzimelor. Dovezile naturii proteice a enzimelor. Noțiune de ribozime
3. Structura enzimelor. Centrul activ şi centrul alosteric al enzimelor. Enzimele simple și
conjugate. Noțiune de holoenzimă, apoenzimă, cofactor, coenzimă, cosubstrat și grupă
prostetică.
4. Funcţiile de coenzime ale vitaminelor şi microelementelor. Structura și rolul metabolic
al coenzimelor derivate de la vitaminele B1, B2, B6, PP, K, acidul pantotenic, biotină,
acidul folic.
5. Mecanismul de acţiune al enzimelor. Rolul centrului activ al enzimelor în formarea şi
transformarea complexelor intermediare dintre enzimă şi substrat. Rolul modificărilor
conformaţionale reciproce ale moleculei enzimei şi substratului în procesul de cataliză.
6. Nomenclatura (denumirea) şi clasificarea enzimelor (IUBMB). Caracteristica generală
a claselor şi subclaselor principale de enzime. Numărul de cod al enzimei.
7. Specificitatea enzimelor (tipurile, exemple).
Itemi pentru lucrul individual

1. Explicați dacă este posibil de separat din enzime centrele active, păstrându-le integritatea
structurală şi funcţională.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
7
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Completați tabelul conform exemplului:

Hipovitaminoza.
Vitamina Denumirea Coenzima Rolul biologic Principalele
semne clinice
Exemplu: Tiamina Tiamin- 1. Decarboxilarea Beri-beri;
B1 pirofosfat oxidativă a α- depresie psihică,
(TPP) cetoacizilor. confuzie mentală,
2. Reacții neuropatie
transcetolazice periferică
B2
B6
PP(B3)
H(B7)
B5
B9
8
3. Scrieți câte un exemplu de reacții, în care participă coenzimele vitaminelor B1, B2, B6,
PP, H, acidului pantotenic și a acidului folic. Determinați clasa de enzime și denumiți
enzima.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Vitaminele grupului K sunt necesare organismului pentru asigurarea coagulării normale
a sângelui. Explicați mecanismul biochimic al acestei acțiuni. Prezentaţi formulele de
structură ale vitaminei K2 şi a analogului ei sintetic – vicasolului, și reacția în care
participă.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
9
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. La ce clasă și subclasă se referă următoarele enzime? Completați tabelul.
Enzima Clasa Subclasa
Pepsina
Amilaza
Lipaza
6. Scrieţi structura substraturilor posibile pentru alcool dehidrogenază. Scrieţi reacţia de

oxidare a alcoolului etilic. Ce fel de specificitate posedă această enzimă?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Teste pentru autoevaluare

1. Selectați afirmația corectă referitoare la centrul activ (CA) al enzimelor:
a) este o linie frântă în molecula enzimei
b) reprezintă un plan în molecula proteică
c) este o structură compusă unicală tridimensională
d) este un punct din structura terţiară a enzimei
e) reprezintă locul de legare a modulatorilor alosterici
2. Referitor la centrul activ (CA) al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) CA este partea enzimei care fixează substratul
b) grupele funcţionale din CA aparţin aminoacizilor amplasaţi succesiv în lanţul
polipeptidic
c) în holoenzime CA conține și gruparea prostetică
d) CA al enzimelor simple conține coenzima
e) CA se formează în baza structurii secundare
10
3. Indicaţi afirmațiile corecte referitoare la substrat:
a) substratul este compusul asupra căruia acţionează enzima
b) toate enzimele fixează numai un singur substrat
c) unele enzime interacţionează cu câteva substraturi
d) substratul se leagă ireversibil la centrul activ al enzimei
e) substratul nu este modificat în procesul de cataliză
4. Referitor la centrul alosteric al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) este separat spaţial de centrul activ
b) conține gruparea prostetică
c) este caracteristic tuturor enzimelor
d) este „sinonim” cu centrul activ
e) este locul în care se fixează activatorii şi inhibitorii
5. Ce funcții îndeplinesc cofactorii în cadrul activității enzimatice?

a) stabilizează conformaţia activă a enzimelor
b) nemijlocit îndeplinesc funcţie catalitică
c) determină specificitatea de acţiune a enzimei
d) leagă substratul la enzimă
e) determină direcția reacției chimice
6. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B1 sunt corecte afirmaţiile:

a) sunt NAD+ şi NADP+
b) este acidul tetrahidrofolic
c) este tiamin difosfatul/tiamin pirofosfatul
d) participă la decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor
e) participă la transaminarea aminoacizilor

a) este NAD+ şi NADP+
b) este FMN şi FAD
c) este PALP
d) participă în reacţiile de oxidoreducere
e) participă în reacţiile de izomerizare

a) este TPP
b) este biotina
c) este PALP
d) participă la transaminarea aminoacizilor
e) participă în reacţiile de decarboxilare
11
9. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la coenzimele derivate de la vitamina PP:
a) este NAD+ şi NADP+
b) este FMN şi FAD
c) este HS-CoA
d) NAD+ participă la reacţiile catabolice de oxidoreducere
e) NADP+ participă la reacţiile anabolice de oxidoreducere
10. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la coenzimele derivate de la acidul folic:

a) este acidul dihidrofolic
b) este acidul tetrahidrofolic
c) este HS-CoA
d) coenzima transportă fragmente monocarbonice
e) participă la reacţiile de transaminare a aminoacizilor
11. Ce afirmații caracterizează vitamina K:

a) reglează nivelul de calciu și fosfat în sânge
b) are acțiune anticoagulantă
c) participă la absorbţia calciului în intestinul subțire
d) nu poate fi obținută din surse exogene
e) poate fi produsă în intestine de către bacteriile microflorei intestinale
f) vicasolul este forma vegetală a vitaminei K
g) favorizează fertilitatea
h) are acțiune antihemoragică
12. Referitor la mecanismul de acţiune a enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) în procesul de cataliză are loc formarea complexului enzimă-substrat [ES]
b) complexul ES este o structură rigidă, stabilă
c) complexul ES nu disociază
d) enzimele scad energia de activare a reacţiei chimice
e) formarea complexului ES este ultima etapă a mecanismului de acţiune a enzimei
13. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mecanismul de acţiune a enzimelor:

a) în complexul ES substratul nu se modifică
b) în complexul ES substratul se deformează
c) în cadrul activității enzimatice poate avea loc cataliza covalentă
d) în cadrul activității enzimatice poate avea loc cataliza acido-bazică
e) la interacţiunea substratului cu enzima se modifică atât structura enzimei, cât şi a
substratului
14. Selectaţi enzimele care posedă specificitate stereochimică:

a) pepsina
b) fumaraza
c) amilaza
d) hexokinaza
e) β-glucuronidaza
12
15. Selectați enzimele care se referă la oxidoreductaze:
a) fenilalanin hidroxilaza
b) fumaraza
c) xantinoxidaza
d) glutation reductaza
e) succinat dehidrogenaza
16. Selectați enzimele care se referă la hidrolaze:

a) fructozo-1,6-difosfat aldolaza
b) tripsina
c) fumaraza
d) malat dehidrogenaza
e) aminopeptidaza
17. Selectați enzimele din clasa ligazelor:

a) argininosuccinat liaza
b) citrat sintaza
c) piruvat carboxilaza
d) glutamin sintetaza
e) glucokinaza
13
Tema nr. 2
Cinetica reacţiilor enzimatice.
Reglarea activităţii enzimelor. Utilizarea enzimelor în practica medicală
Experienţa 1. Termolabilitatea enzimelor

Principiul metodei: Enzimele, fiind proteine sunt termolabile, respectiv acestea se
denaturează și își pierd activitatea la temperaturi de peste 45-50oC.
Notă: catalaza scindează H2O2 conform reacției: 2 H2O2 → 2H2O + O2.
Tehnica executării. :
Eprubete
Nr Reactivi
Experimentală Martor Control
1 H2O distilată 1 ml 1 ml
2 Catalaza (sânge) 2 picături 2 picături
3 Se incubează 5 min 37oC 100oC
4 H2O2 de 3% 5-10 picături 5-10 picături
6 Se agită bine
7 Eliminare de gaz
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Determinarea activităţii α-amilazei urinare cu substrat stabil de amidon

(metoda Caraway)
Principiul metodei: α-amilaza scindează amidonul cu obţinerea produşilor finali care nu se
colorează cu soluţia de iod. Activitatea amilazei se apreciază după micşorarea cantităţii de
amidon scindat.
Tehnica executării: Experienţa se efectuează în eprubete calibrate de 10 ml!
Nr. Reactivi Eprubeta de experienţă Eprubeta martor

1. Soluţie de amidon 1 ml 1 ml
(conţine 0,0004 g amidon) (conţine 0,0004 g amidon)
2. Incubare 5 minute în baia de apă la
-
temperatura de 370C
3. Urină 0,02 ml -
4. Amestecul se agită şi se introduce din nou în baia de apă la 370C exact 7,5 minute
(calculul timpului se face din momentul adăugării urinei)
5. Soluţie de iod 1 ml 1 ml
6. Urină - 0,02 ml
7. H2O distilată până la 10 ml până la 10 ml
8. Imediat se determină densitatea optică a soluţiilor din eprubeta martor (DOm) şi de
experienţă (DOexp) faţă de apa distilată la fotocolorimetru (filtrul roşu, =630-690
nm) în cuve de 10 mm.
14
Calculul: în unităţii SI activitatea amilazei se exprimă în grame de amidon hidrolizat de
cantitatea de enzimă care se conţine într-un litru de urină timp de o oră de incubare la
temperatura de 370C. Calculul se face conform formulei:
Activitatea amilazei (g/oră•L) = [(DOm – DOexp) / DOm] • 0,0004 • 8 •50000 =
= [(DOm – DOexp) / DOm] • 160,
unde:
DOm – densitatea optică a probei martor;
DOexp– densitatea optică a probei de experienţă;
0,0004 – cantitatea de amidon în probă (g);
8 – coeficientul de transformare la o oră de incubare (60 min : 7,5 min = 8);
50000 – coeficientul de transformare la 1 L de urină (1000 ml : 0,02 ml = 50000).
Valorile normale ale activităţii amilazei din urină – 20-160 g/oră·L.

Valoarea diagnostică. În pancreatitele acute şi parotiditele epidemice se observă creşteri
importante ale α-amilazei în sânge şi urină. Creşteri moderate se depistează în pancreatitele
cronice, litiaza pancreatică, tumori ale pancreasului, litiaza biliară, ulcerul gastric,
insuficienţa renală cronică şi, uneori, după administrarea de opiacee (morfină codeină,
papaverină etc.).
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Metodele de separare, purificare și dozare ale proteinelor – dializa, salifierea,
electroforeza, cromatografia, spectrofotometria, analiza imunoenzimatică. Principiile
metodelor.

1. Cinetica enzimatică. Influenţa concentraţiei enzimei şi a substratului, a pH-ului şi a
temperaturii asupra activităţii enzimatice. Ecuaţia lui Michaelis-Menten şi semnificaţia
coeficientului Km.
2. Activarea și inhibiția enzimelor:
‒ Activarea enzimelor prin proteoliza limitată. Zimogenii (proenzimele).
‒ Inhibiţia activităţii enzimelor (specifică şi nespecifică, reversibilă şi ireversibilă,
competitivă și necompetitivă).
3. Reglarea activităţii enzimelor (reglarea alosterică, reglarea covalentă). Importanţa
principiului de retroinhibiţie.
4. Izoenzimele – particularitățile structurale și funcționale, valoarea lor biomedicală.
5. Organizarea enzimelor în celulă (ansamblurile enzimatice, compartimentalizarea).
6. Deosebirile în componenţa enzimatică a organelor şi ţesuturilor. Enzimele
organospecifice.
7. Utilizarea enzimelor în practica medicală:
‒ enzimodiagnosticul;
‒ enzimoterapia;
15
‒ utilizarea enzimelor în laborator.
8. Metodele de obţinere şi purificare a enzimelor. Cromatografia de afinitate.
9. Principiul determinării activităţii enzimelor. Unităţile de activitate a enzimelor (unitatea
internațională, katalul, activitatea specifică).

1. Explicaţi de ce enzimele proteolitice gastrice şi pancreatice se produc şi se secretă în
formă de proenzime neactive? Care este mecanismul activării lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Unele enzime posedă structură şi proprietăţi fizico-chimice diferite, dar catalizează una
şi aceeaşi reacţie. Frecvent ele sunt proteine oligomere formate din monomeri diferiţi.
Acestea sunt: enzimele alosterice, izoenzimele sau proenzimele? Daţi exemple de
asemenea enzime şi explicaţi care este valoarea lor clinico-diagnostică.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Ce mecanism de acţiune posedă sulfanilamidele, fluoruracilul şi alopurinolul? De ce

depinde eficienţa tratamentului cu aceste medicamente? Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
16
4. Care este importanţa clinico-diagnostică a determinării activităţii lactat dehidrogenazei
(LDH) în serul sangvin? Care sunt izoenzimele LDH? Activitatea căror izoforme ale LDH
creşte în afecţiunile ficatului şi ale miocardului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Scrieți reacţia catalizată de lactat dehidrogenază.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Care este valoarea clinico-diagnostică a determinării activităţii amilazei în serul sangvin

şi în urină? Ce reacţie catalizează amilaza? Care este sediul de sinteză şi de acţiune a
amilazei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Care este importanța clinică și diagnostică a determinării activității izoformelor creatin

fosfokinazei (CPK) în ser? Care sunt izoenzime CPK? Activitatea căror izoforme crește în
afecțiunile mușchilor scheletici, creierului și ale miocardului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
17
7. Pentru fabricarea medicamentelor enzimatice este necesar de a separa şi purifica din
surse biologice vegetale sau animale anumite enzime. Care dintre cele enumerate mai jos
este cea mai rapidă şi eficientă metodă de separare şi purificare a enzimelor: denaturarea,
hidroliza, electroforeza, dializa, cromatografia de afinitate? Descrieţi principiul metodei.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la influenţa pH-ului asupra activităţii enzimelor sunt corecte afirmațiile:
a) fiecare enzimă are pH-ul său optim de acțiune
b) pH-ul optim pentru pepsină este 7-8
c) pH-ul nu modifică activitatea catalitică a enzimei
d) pH-ul optim al tripsinei este 1-2
e) pH-ul influenţează disocierea grupelor funcţionale ale enzimei
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la termolabilitatea enzimelor:

a) la temperaturi mai înalte de 50 0 C majoritatea enzimelor denaturează
b) termolabilitatea este determinată de coenzimă
c) temperatura optimă pentru majoritatea enzimelor este de 20-400 C
d) la temperaturi mai înalte de 50 0 C activitatea majorității enzimelor creşte
e) la temperaturi scăzute, mai joase de 10 0 C, activitatea enzimelor nu se modifică
3. Selectați afirmațiile corecte

referitoare la imagine:
a) este reprezentarea grafică a ecuației
Michaelis-Menten
b) este reprezentarea grafică a ecuației
Lineweaver-Burk
c) descrie rata reacției enzimatice,
raportată la concentrația
substratului
d) Vmax reprezintă viteza maximă
obținută de enzimă, la concentrația
saturată de substrat
e) constanta Michaelis-Menten (Km)
este concentrația substratului la
care viteza de reacție este egală cu jumătate din Vmax
18
4. Selectați enzimele ce se activează prin proteoliză limitată:
a) amilaza
b) pepsina
c) tripsina
d) chimotripsina
e) aminopeptidaza
5. Selectați mecanismele de inhibiție nespecifică a enzimelor:

a) denaturarea
b) alosteric
c) competitiv
d) non-competitiv
e) prin exces de substrat
6. Referitor la inhibiția competitivă sunt corecte afirmațiile:

a) inhibiţia se înlătură prin exces de substrat
b) reprezintă o inhibiţie ireversibilă
c) inhibitorul se aseamănă după structură cu substratul
d) este posibilă simultan fixarea substratului şi a inhibitorului
e) inhibitorul se leagă în centrul alosteric
8. Referitor la succinat dehidrogenază (SDH) şi reglarea activităţii ei sunt corecte

afirmaţiile:
a) face parte din clasa transferazelor
b) acidul malonic provoacă o inhibiţie reversibilă a SDH
c) la inhibiţie se modifică structura primară a enzimei
d) inhibiţia SDH nu depinde de concentraţia de acid malonic
e) SDH catalizează reacţia: Succinat + FAD →Fumarat + FADH2
9. Selectați afirmația corectă referitoare la creatinfosfokinază (CPK):

a) CPK este compusă din lanţurile M şi H, prezentând 3 izoenzime
b) CPK este compusă din lanţurile M şi B, prezentând 5 izoenzime
c) CPK este un dimer alcătuit din asocierea lanţurilor M şi B
d) creşterea activității serice a izoenzimei MB este caracteristică pentru ciroza hepatică
e) creşterea activității serice a izoenzimei BB este prezentă în infarctul miocardic
10. Referitor la amilază şi activitatea ei sunt corecte afirmaţiile:

a) enzima face parte din clasa hidrolazelor
b) activitatea amilazei crește în sânge în miozită
c) activitatea amilazei se mărește în sânge în pancreatite
d) enzima este sintetizată de celulele stomacului
e) amilaza scindează celuloza
19
11. Referitor la enzimele alosterice este corectă afirmația:
a) cinetica reacţiilor alosterice este asemănătoare cu cea a enzimelor obişnuite
b) efectorii, fixându-se în centrele alosterice, nu modifică conformația enzimei
c) modulatorii se leagă covalent în centrul activ al enzimei
d) substraturile și produsele reacției enzimatice nu pot fi efectori alosterici
e) modulatorii alosterici se leagă reversibil în centrele alosterice
12. Selectați enzimele care se utilizează în diagnosticul afecțiunilor cardiace:

a) LDH5
b) LDH1
c) amilaza
d) CPK-MB
e) ALT
13. Selectați enzimele care se utilizează în diagnosticul afecțiunilor hepatice:

a) LDH5
b) LDH3
c) AST
d) CPK-BB
e) ALT
14. Selectați cea mai eficientă și rapidă metodă de obținere a enzimelor pure:
a) dializa
b) salifierea
c) cromatografia de afinitate
d) cromatografia prin schimb de ioni
e) electroforeza
15. Selectaţi definiţia corectă a unităţii internaţionale de activitate a enzimelor:

a) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1µmol de S / 1 min
b) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1mol de S / 1 min
c) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1µmol de S / 1 sec
d) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1mol de S / 1 sec
e) este cantitatea de E necesară pentru a transforma 1g de S / 1 oră
20
Tema nr. 3
Noţiuni generale despre metabolism.
Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic. Ciclul Krebs
Experienţa 1. Determinarea piruvatului în urină

Principiul metodei: Piruvatul, reacţionând cu 2,4-dinitrofenilhidrazina (2,4-DNPH) în
mediul alcalin, formează 2,4-dinitrofenilhidrazona acidului piruvic de culoare galben-oranj.
Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu cantitatea de piruvat şi se determină
fotocolorimetric.
Eprubeta
Reactivi
Experimentală (1) Martor (2)
Urină 1 ml -
H2O dist. - 1ml
KOH 2,5% (sol. alcoolică) 1 ml 1 ml
Se agită intens timp de 1 min.
Sol. 0,1% 2,4-DNPH 0,5 ml 0,5 ml
Se agită bine şi se lasă 15 min la temperatura camerei
Se determină densitatea optică a soluției experimentale la FEC contra probei martor
(cuva - 5 mm, filtrul albastru – 450-465 nm).
Concentraţia piruvatului în urină (C) se determină după curba de calibrare.
Calcul: Cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore se calculează după formula:

X (µM/24 ore) = C · 1500,
unde:
C – concentraţia piruvatului în urină (determinată după curba de calibrare, µM/ml),
1500 – diureza nictemerală (ml).
Valori de referință: 10-25mg/24ore sau 114-284 μM/24ore.
Valoarea diagnostică: Conţinutul acidului piruvic în sânge şi în urină creşte în insuficienţa
tiaminei, în diabetul zaharat, în hiperfuncţia sistemului hipofizaro-adrenal, la administrarea
unor medicamente (adrenalina, stricnina, camforul).
Rezultat: DO=______________ C= ______________ µM/ml
X (cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore) = ________________μM/24ore
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura chimică și funcțiile nucleotidelor.

1. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice. Etapa amfibolică
a metabolismului, rolul ei.
2. Metodele de studiere a metabolismului.
21
3. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă. Energia liberă
standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
4. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularităţile structurale.
Compuşii supermacroergici.
5. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului. Variantele de hidroliză a ATP-ului.
Mecanismele de sinteză a ATP.
6. Reglarea energetică a metabolismului celular. Indicii stării energetice a celulei.
7. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia
sumară, etapele, reglarea procesului, legătura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator.
Rolul biomedical.
8. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia sumară,
legătura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului. Reacţiile
anaplerotice(semnificaţia lor).

1. Scrieți structura ATP-ului și arătați legăturile macroergice. Explicați care este baza
structurală a caracterului macroergic.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Ce cantitate de energie se eliberează la descompunerea unui mol de ATP în condiţii

standard? Care este “durata de viaţă” a moleculei de ATP în celulele organismelor
superioare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Cu toate că în organismul omului matur în fiecare zi se formează o cantitate mare de ATP,

structura, compoziţia şi masa corpului nu se modifică evident în acest timp. Cum se poate
explica aceasta?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
22
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Există două moduri de hidroliză a ATP-ului: până la ADP și până AMP. Scrieți reacțiile
concrete care sunt cuplate cu hidroliza ATP pentru fiecare caz. Poate AMP să fie utilizat
pentru sinteza ATP? Care sunt căile posibile și care enzime sunt necesare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Enumeraţi componentele complexului piruvatdehidrogenazic, scrieţi formulele

vitaminelor care intră în componenţa acestui complex.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
23
6. Numiţi toate enzimele ciclului Krebs şi determinaţi la ce clasă de enzime se referă ele
(completaţi tabelul):
Enzimele ciclului Krebs La ce clasă se referă enzimele respective?
7. Explicaţi de ce ciclul Krebs este un proces aerob.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
8. Care enzime ale ciclului Krebs sunt enzime reglatoare? Care sunt activatorii şi inhibitorii
acestor enzime? Completaţi tabelul.
Enzimele reglatoare ale
Activatorii Inhibitorii
ciclului Krebs
24
9. Oxaloacetatul se formează în ultima reacţie a ciclului Krebs. Este posibilă oare sinteza
oxaloacetatului din acetil-CoA sub acţiunea doar a enzimelor ş a coenzimelor ciclului
Krebs fără irosirea produselor intermediare ale ciclului? Daţi răspuns detaliat.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
10. Scrieţi reacţia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la căile catabolice şi anabolice sunt corecte afirmațiile:
a) coincid ca direcţie
b) posedă reacţii şi enzime comune
c) sunt identice
d) ca regulă, sunt localizate în diferite compartimente celulare
e) ciclul Krebs repreyintă faza amfibolică a metabolismului
2. Selectați căile metabolice centrale:

a) glicoliza
b) ciclul ornitinic
c) ciclul Krebs
d) lanțul respirator
e) replicarea
25
3. Selectați căile metabolice specifice:
a) gluconeogeneza
b) ciclul ornitinic
c) sinteza insulinei
d) biosinteza melaninei
e) transcripția și translația
4. Selectaţi calea metabolică amfibolică:

a) gluconeogeneza
b) ciclul Krebs
c) decaboxilarea oxidativă a piruvatului
d) lanțul respirator
e) transcripția și translația
5. Referitor la reglarea metabolismului celular este corectă afirmația:

a) căile catabolice şi anabolice au reacţii comune
b) viteza proceselor metabolice este reglată de enzimele ce catalizează reacţii comune
ale anabolismului şi catabolismului
c) procesele metabolice se reglează la nivelul reacţiilor reversibile
d) inhibitorii proceselor catabolice întotdeauna sunt activatori ai proceselor anabolice
e) hormonii nu participă la reglarea proceselor metabolice
6. Selectați afirmația corectă referitoare la bioenergetică:

a) organismele vii sunt sisteme termodinamice închise
b) energia liberă (∆G) este energia care nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
c) entropia (∆S) este gradul de dezordine a unui sistem termodinamic
d) energia legată (T∆S) este energia care poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
e) ∆G > 0 indică faptul că reacţia chimică este exergonică
7. Ce factori determină formarea energiei în reacția de hidroliză a ATP-lui?

a) repulsia electrostatică
b) gradul mic de stabilitate a ATP-ului
c) prezenţa ionilor de Mg2+
d) prezenţa apei
e) scindarea legăturilor glicozidice din ATP
8. Selectați compușii supermacroergici:

a) GTP
b) 1,3-difosfogliceratul
c) creatina
d) fosfoenolpiruvatul
e) succinil-CoA
26
9. Selectați substratele care participă la sinteza ATP-ului prin fosforilare la nivel de
substrat:
a) creatinfosfatul
b) 1,3-difosfogliceratul
c) creatina
d) fosfoenolpiruvatul
e) acil-CoA
10. Selectați afirmația corectă referitoare la reglarea energetică a metabolismului

celular:
a) sarcina energetică = [ATP+1/2ADP]/[ATP+ ADP+AMP]
b) sarcina energetică variază între 0.7 și 0.95
c) sarcina energetică este de aproximativ 500
d) sarcina energetică mare activează procesele catabolice
e) sarcina energetică mică activează procesele anabolice
11. Selectați afirmațiile corecte referitoare la rolul complexului enzimatic piruvat

dehidrogenaza:
a) decarboxilarea oxidativă a CH3COOH
b) decarboxilarea oxidativă a CH3COCH2COOH
c) dehidrogenarea şi decarboxilarea CH3COCOOH
d) formarea NADPH pentru sintezele reductive
e) formarea NADH pentru lanţul respirator
12. Selectați vitaminele și coenzimele corespunzătoare prezente în complexul

piruvat dehidrogenazic:
a) vit B1 și TPP
b) vit B2 și FMN
c) vit. PP și NAD+
d) acidul folic și THF
e) acidul pantotenic și HS-CoA
13. Selectați coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH)

a) TPP
b) acidul lipoic
c) FAD
d) NAD+
e) HS-CoA
14. Referitor la reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza

(PDH) sunt corecte afirmațiile:
a) GTP, ATP sunt inhibitori ai complexului PDH
b) sarcina energetică mică activează enzimele complexului PDH
c) toate enzimele complexului PDH se reglează doar alosteric
d) toate enzimele complexului PDH se supun doar reglării prin sarcină energetică
e) toate enzimele complexului PDH se reglează prin fosforilare-defosforilare
27
15. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ciclul Krebs:
a) este etapa finală comună a oxidării compuşilor organici
b) furnizează substanţe intermediare pentru anabolism
c) în ciclul Krebs oxaloacetatul se oxidează până la 2 molecule de CO2
d) funcţionează în condiţii anaerobe
e) în reacţiile ciclului Krebs participă nemijlocit O2
16. Selectați compușii necesari unei bune funcționări a ciclului Krebs:

a) acidul palmitic
b) HS-CoA
c) NAD+
d) GDP și H3PO4
e) FAD
17. Selectați afirmațiile corecte referitor la reacția:

Succinil-CoA + GDP +Pi ↔ succinat + GTP + HS-CoA:
a) este o reacţie reglatoare a ciclului Krebs
b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) reprezintă o reacţie de fosforilare oxidativă
d) este catalizată de enzima succinil-CoA sintetaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este din clasa liazelor
18. Câte molecule de ATP pot fi maximal sintetizate în lanțul respirator din energia
perechilor de electroni și protoni furnizate de ciclul Krebs?
a) 3
b) 6
c) 9
d) 11
e) 12
19. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reglarea ciclului Krebs:

a) viteza ciclului este diminuată de concentraţia înaltă a ADP-ului
b) complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibat de succinil-CoA
c) sarcina energetică mică inhibă activitatea ciclului
d) ADP-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza
e) NADH-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza şi complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza
20. Selectaţi reacţiile anaplerotice:

a) acetil-CoA + oxaloacetat + H2O → citrat + HSCoA
b) fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP → oxaloacetat + GTP
c) glutamat + H2O + NAD+ ↔ alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3
d) succinil-CoA + glicina → delta-aminolevulinat + HS-CoA + CO2
e) piruvat + CO2 + ATP → oxaloacetat + ADP + Pi
28
Tema nr. 4
Oxidarea biologică.
Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă
Experienţa 1: Reacţia calitativă de determinare a activităţii catalazei

Principiul metodei: Catalaza din sânge este o oxidoreductază semnificativ de activă care
descompune apa oxigenată în apă şi oxigen molecular: 2H2O2 → 2H2O + O2
Tehnica executării: În două eprubete se iau câte 1 ml de H2O, se adaugă 2 picături de sânge.
O probă se fierbe pentru inactivarea enzimei. După răcire în ambele eprubete se adaugă 5-10
picături de H2O2 de 3% şi conţinutul eprubetelor se agită. În eprubeta de experienţă se
observă degajarea bulelor de oxigen.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Relația dintre energia liberă și potenţialul de oxido-reducere
2. Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală pentru
sinteza ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenării.
3. Lanţul respirator (localizarea, semnificaţia biologică):
‒ Structura şi proprietăţile oxido-reducătoare ale principalilor acceptori de protoni şi
electroni (NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a
proteinelor Fe-S;
‒ Potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator. Relația dintre
energia libera și potentialul de oxido-reducere;
‒ Schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
4. Fosforilarea oxidativă. Punctele de fosforilare. Reglarea intensităţii funcţionării lanţului
respirator. Coeficientul P/O.
5. Mecanismul cuplării oxidării cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii
ATP-sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului.
Transportul nucleotidelor adenilice şi al fosfatului prin membrana internă
mitocondrială.
6. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de
acţiune. Exemple de decuplare fiziologică şi patologică.
7. Oxidarea microzomală. Rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
8. Noţiuni de stres oxidativ. Speciile reactive ale oxigenului și azotului: sinteza lor, efectele
fiziologice şi nocive. Sistemele antioxidante enzimatice și neenzimatice.
1. Care vitamine şi substanţe cu activitate vitaminică întră în componenţa lanţului respirator?
Scrieţi formulele lor.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
29
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Adăugarea rotenonei la mitocondriile care respiră pe glutamat conduce atât la încetarea

sintezei ATP-ului, cât şi a transportului de electroni. Cum se pot restabili aceste procese?
(Amintim că rotenona blochează transportul de electroni în lanţul respirator pe sectorul
NAD - ubichinonă).
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Adăugarea oligomicinei la mitocondriile care respiră pe succinat conduce la întreruperea

transportului de electroni şi a formării ATP-ului. Adăugarea ulterioară a dinitrofenolului
sau a ionilor de Ca2+ restabilește imediat transportul de electroni în lanţul respirator fără
generare concomitentă de ATP. Ce proces inhibă oligomicina?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
30
4. Adăugarea malonatului (inhibitorul competitiv al succinat dehidrogenazei) la
mitocondriile care respiră pe succinat întrerupe transportul de electroni şi sinteza ATP-
ului. Cum se poate restabili: a) doar transportul de electroni? b) transportul de electroni şi
sinteza ATP-ului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. În ce stare (redusă sau oxidată) se vor afla transportorii lanţului respirator la adăugarea în
suspensia de mitocondrii a antimicinei A şi a oxidului de carbon CO?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. În mitocondriile grăsimii brune la copiii nou-născuţi şi la animalele în stare de hibernare,

randamentul ATP-ului la un atom de oxigen absorbit constituie mai puţin de o moleculă:
a) ce funcţie fiziologică poate fi determinată prin raportul P/O mic în grăsimea brună a nou-
născuţilor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) indicaţi mecanismele posibile care ar putea determina un astfel de raport P/O caracteristic
pentru mitocondriile grăsimii brune.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
7. Explicați care este rolul oxidării microzomiale în procesele de dezintoxicare.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
31
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
8. Cea mai importantă vitamină a grupului E este α-tocoferolul. Explicați mecanismul

activității antioxidante a compusului.
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la lanţul respirator:
a) este localizat în membrana externă mitocondrială
b) este un proces reversibil
c) este alcătuit din enzime şi sisteme de oxido-reducere
d) transferă H+ şi e― de pe coenzimele reduse pe O2
e) produsul final al LR este H2O2
2. Referitor la potenţialul de oxido-reducere (Eo) al sistemelor-redox din lanţul

respirator sunt corecte afirmațiile:
a) este o forţă motrice ce determină capacitatea sistemului-redox de a adiţiona şi a ceda e―
b) cu cât valoarea Eo este mai electronegativă, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului-
redox de a adiţiona e―
c) cu cât valoarea Eo este mai electropozitivă, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului
redox de a ceda e―
d) torentul de e― este orientat în direcţia majorării energiei libere
e) în lanţul respirator sistemele redox sunt aranjate în ordinea creşterii Eo
3. Referitor la complexul I al lanţului respirator (NADH-CoQ reductaza) sunt corecte

afirmațiile:
a) îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi e― de la dehidrogenazele NAD+-dependente
b) îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi e― de la dehidrogenazele FAD-dependente
c) conţine FMN
d) conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
e) conţine FAD
32
4. Referitor la complexul II al lanţului respirator (succinat-CoQ reductaza) sunt
corecte afirmațiile:
a) transferă H+ şi e― în lanţul respirator doar de pe succinat
b) conţine flavoproteine specializate pentru introducerea H+ şi e― în lanţul respirator şi de
pe alte substraturi (acil-CoA, glicerol-3-fosfat)
c) conţine NAD+
d) conţine citocromii a şi a3
e) conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
5. Referitor la complexul IV al lanţului respirator (citocromoxidaza) sunt corecte

afirmațiile:
a) transferă 4e― de la citocromii c la oxigenul molecular cu formarea a 2O2-
b) O2- interacţionează cu protonii, formând apa
c) conţine citocromii b şi c1
d) conţine citocromii a şi a3
e) conţine ioni de cupru
6. Selectați afirmațiile adevărate referitor la citocromi:

a) reprezintă hemoproteine
b) funcţionarea citocromilor implică transformarea: Fe2+ ↔ Fe3+
c) participă la transferul doar a H+
d) transferă H+ şi e― pe ubichinonă
e) un citocrom poate transfera 2 e―
7. Referitor la mecanismul fosforilării oxidative sunt corecte afirmațiile:

a) în rezultatul transferului de e― în lanţul respirator (LR) se formează un compus
intermediar macroergic
b) e― servesc ca şi modulatori alosterici pozitivi pentru ATP-sintază
c) transferul de e― în LR generează un gradient de protoni între suprafeţele membranei
interne mitocondriale
d) H+ trec liber prin membrana internă mitocondrială
e) fluxul de H+ este forţa motrice care determină sinteza ATP-ului
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ATP-sintaza:

a) este o enzimă implicată în fosforilarea la nivel de substrat
b) este o enzimă implicată în fosforilarea oxidativă
c) este inhibată de oligomicină
d) inhibarea ATP-sintazei micşorează atât sinteza ATP-ului, cât şi transferul de electroni
prin lanţul respirator
e) inhibarea ATP-sintazei nu influenţează transferul de electroni prin lanţul respirator
9. Referitor la țesutul adipos brun sunt adevărate afirmațiile:

a) este ţesut specializat în sinteza ATP-ului
b) este ţesut specializat în termogeneză
c) este prezent la animalele în hibernare, la nou-născuţi
d) conţine puţine mitocondrii
e) mitocondriile din ţesutul adipos brun conţin termogenina (proteină decuplantă)
33
10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la oxidarea microzomială
a) este localizată în reticulul endoplasmatic
b) este situat în mitocondrii
c) funcția sa este sinteza ATP-ului
d) funcția sa este de detoxifiere
e) este implicată în biosinteza hormonilor steroizi
11. Ce afirmații caracterizează vitamina E:

a) include colecalciferolul și ergocalciferolul
b) include retinol, acid retinoic și retinal
c) are acțiune antihemoragică
d) participă la absorbția calciului în intestinul subțire
e) este un antioxidant neenzimatic natural potent
f) include α-, β-, γ- și δ-tocoferoli
g) poate fi produsă în piele sub acțiunea luminii solare
h) favorizează fertilitatea
34
Tema nr. 5
Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica”
1. Noţiune despre enzime şi rolul lor biologic. Asemănările și deosebirile dintre acţiunea
enzimelor şi a catalizatorilor nebiologici.
2. Natura chimică a enzimelor. Dovezile naturii proteice a enzimelor. Structura enzimelor.
Centrul activ şi centrul alosteric al enzimelor.
3. Enzimele simple și conjugate. Noțiune de holoenzimă, apoenzimă, cofactor, coenzimă,
cosubstrat și grupă prostetică. Funcţiile de coenzime ale vitaminelor şi
microelementelor.
4. Vitaminele B1, B2, B6, PP, K, acidul pantotenic, biotina, acidul folic - structura şi rolul lor
ca şi coenzime. Rolul coenzimatic al vit. B12.???
5. Mecanismul de acţiune al enzimelor. Centrul activ al enzimelor şi rolul lui în formarea şi
transformarea complexelor intermediare dintre enzimă şi substrat. Rolul modificărilor
conformaţionale reciproce ale moleculei enzimei şi substratului în procesul de cataliză.
6. Nomenclatura (denumirea) şi clasificarea enzimelor. Caracteristica generală a claselor
şi subclaselor principale de enzime. Numărul de cod al enzimei.
7. Specificitatea enzimelor (tipurile, exemple).
8. Cinetica enzimatică. Influenţa concentraţiei enzimei şi a substratului, a pH-ului şi a
temperaturii asupra activităţii enzimatice.
9. Principiul determinării activităţii enzimelor. Unităţile de activitate a enzimelor (unitatea
internațională, katalul, activitatea specifică).
10. Activarea și inhibiția enzimelor:
‒ Activarea enzimelor prin proteoliza limitată. Zimogenii (proenzimele).
‒ Inhibiţia activităţii enzimelor (specifică şi nespecifică, reversibilă şi ireversibilă,
competitivă și necompetitivă).
11. Reglarea activităţii enzimelor (reglarea alosterică, reglarea covalentă). Importanţa
principiului de retroinhibiţie.
12. Izoenzimele – particularitățile structurale și funcționale, valoarea lor biomedicală.
13. Organizarea enzimelor în celulă (ansamblurile enzimatice, compartimentalizarea).
14. Deosebirile în componenţa enzimatică a organelor şi ţesuturilor. Enzimele
organospecifice.
15. Utilizarea enzimelor în practica medicală:
‒ enzimodiagnosticul;
‒ enzimoterapia;
‒ utilizarea enzimelor în laborator.
16. Metodele de obţinere şi purificare a enzimelor. Cromatografia de afinitate.
17. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice. Etapa amfibolică
a metabolismului, rolul ei.
18. Metodele de studiere a metabolismului.
19. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă. Energia liberă
standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
20. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularităţile structurale.
Compuşii supermacroergici. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului.
Variantele de hidroliză a ATP-ului. Mecanismele de sinteză a ATP-ului.
35
21. Reglarea energetică a metabolismului celular. Indicii stării energetice a celulei.
22. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia
sumară, etapele, reglarea procesului, legătura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator.
Rolul biomedical.
23. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia sumară,
legătura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului. Reacţiile
anaplerotice. Semnificaţia lor.
24. Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală pentru
sinteza ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenării.
25. Lanţul respirator(localizarea, semnificaţia biologică):
a) structura şi proprietăţile oxido-reducătoare ale principalilor acceptori de protoni şi
electroni (NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a proteinelor
Fe-S;
b) potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator;
c) schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
26. Fosforilarea oxidativă. Punctele de fosforilare. Reglarea intensităţii funcţionării lanţului
respirator. Coeficientul P/O.
27. Mecanismul cuplării oxidării cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii
ATP-sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului.
Transportul nucleotidelor adenilice şi al fosfatului prin membrana internă
mitocondrială.
28. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de
acţiune. Exemple de decuplare fiziologică şi patologică.
29. Oxidarea microzomală. Rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
30. Noţiuni de stres oxidativ. Speciile reactive ale oxigenului: sinteza lor, efectele fiziologice
şi nocive. Sistemele antioxidante.
36
Tema nr. 6
Glucidele: rolul biologic, clasificarea și structura.
Digestia şi absorbţia glucidelor. Metabolismul glicogenului
Experienţa 1: Reacţia Fehling

Principiul metodei: Gruparea carbonil din glucidele reducătoare reduce Cu2+ până la Cu+ din
complexul solubil format în mediul alcalin cu sarea Seignette (tartrat dublu de sodiu şi
potasiu). Se formează Cu2O, un precipitat de culoare roşie, conform reacţiilor:
CuSO4 + 2KOH → Cu(OH)2 + K2SO4
C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 (acid gluconic) + Cu2O (precipitat roşu) + 2H2O.
Această reacţie se deosebeşte de reacţia Trommer, prin faptul că reagentul conţine tartrat
dublu de sodiu şi potasiu pentru legarea excesului de oxid de cupru (II), care la încălzire
formează un precipitat de culoare neagră.
Reagenți Ep 1 Ep 2 Ep 3 Ep 4 Ep 5
Soluție de glucoză 1 ml ― ― ― ―
Soluție de fructoză ― 1 ml ― ― ―
Soluție de zaharoză ― ― 1 ml ― ―
Soluție de amidon ― ― ― 1 ml ―
Urină patologică ― ― ― ― 1 ml
Reactiv Fehling 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml
Conţinutul eprubetelor se încălzeşte până la fierbere.
Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2: Reacţia Seliwanoff

Principiul metodei: Reacţia Seliwanoff serveşte la diferenţierea cetozelor (fructoza) de
aldoze (glucoza). Monozaharidele în prezenţa HCl concentrat reacţionează cu rezorcina (sau
alţi polifenoli) formând produşi de condensare coloraţi. Reacţia este mai rapidă şi mai intensă
în prezenţa cetozelor, când se obţin produşi coloraţi în roşu, decât în prezenţa aldozelor când
se obţin produşi coloraţi în roz deschis.
Reagenți Ep 1 Ep 2
Soluţie Seliwanoff 1 ml 1 ml
Soluţie de fructoză 2-3 picături -
Soluţie de glucoză - 2-3 picături
Probele se încălzesc până la fierbere, iar ulterior se răcesc.
Culoarea soluției
37
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 3: Identificarea amidonului

Principiul metodei: Amidonul cu iodul dă o coloraţie albastră, datorită absorbţiei moleculei
de iod la suprafaţa macromoleculei de amidon.
Tehnica executării: În 5 eprubete, separat, adăugăm cu pipeta câte 1 ml din soluţiile de
glucoză, fructoză, zaharoză, amidon şi urină patologică, şi apoi adăugăm în fiecare câte 3
picături de soluţie Lugol. Eprubeta cu soluţia de amidon va avea o coloraţie albastră.
Reagenți Ep 1 Ep 2 Ep 3 Ep 4 Ep 5
Soluție de glucoză 1 ml ― ― ― ―
Soluție de fructoză ― 1 ml ― ― ―
Soluție de zaharoză ― ― 1 ml ― ―
Soluție de amidon ― ― ― 1 ml ―
Urină patologică ― ― ― ― 1 ml
Soluţie Lugol 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml
Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Rolul biologic a glucidelor.
2. Clasificarea şi structura glucidelor:
‒ monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza,
galactoza, fructoza);
‒ dizaharide (maltoza, lactoza, zaharoza);
‒ homopolizaharide (glicogenul, amidonul, celuloza);
‒ heteropolizaharide (acidul hialuronic, heparina).
3. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
4. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea glucidelor în
țesuturi.
5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele, reglarea
reciprocă a proceselor.
6. Glicogenozele (boala von Gierke, sindromul Pompe).

1. Care este singura diferenţă de structură dintre amidon şi celuloză? Cum se răsfrânge
această diferenţă asupra proprietăţilor polizaharidelor corespunzătoare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
38
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Rumegătoarele utilizează celuloza ca hrană, iar majoritatea mamiferelor nu o pot utiliza.

Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Numiţi enzimele tractului gastro-intestinal care participă la digestia glucidelor. Completaţi

tabelul:
Substratul
Legătura pe
asupra Produsele
Enzima Sediul sintezei care
căruia reacţiei
o scindează
acţionează
4. Vmax a glicogen fosforilazei din mușchii scheletici este cu mult mai mare decât a glicogen
fosforilazei hepatice. Explicați care este rolul fiziologic al enzimei în mușchi și în ficat? De
ce este necesar ca glicogen fosforilaza musculară să fie mai activă, comparativ cu enzima
hepatică?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
39
5. Un copil de sex masculin de 8 luni se internează în secția de pediatrie cu letargie,
transpirație rece, tahicardie, iritabilitate, care se remit după alimentație. La examenul fizic
se decelează un abdomen voluminos, datorită măririi în volum a ficatului. Glicemia
matinală a avut o valoare de 2,2 mmol/L, iar glicemia la o oră după masă a fost 3,9 mmol/L.
Examenul biochimic a mai evidențiat cetonemie, hiperuricemie și acidoză lactică. În urma
biopsiei hepatice, examenul morfologic a depistat depozite însemnate de glicogen în
citozolul hepatocitelor. Ce diagnostic presupuneți și care este enzima defectă? Explicați
mecanismul apariției simptomelor enumerate.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați funcţiile glucidelor:
a) energetică
b) menţin presiunea oncotică
c) sunt emulgatori
d) sunt constituenţi ai ţesuturilor de sprijin, ai acizilor nucleici
e) de transport
2. Selectaţi glucidele care sunt prezente în organismul uman:

a) amiloza
b) glucoza
c) glicogenul
d) riboza, dezoxiriboza
e) amilopectina
3. Referitor la homoglicani (homopolizaharide) sunt adevărate afirmațiile:

a) unitatea structurală a celulozei este fructoza
b) celuloza este o polizaharidă predominantă în regnul vegetal
c) amidonul este alcătuit din α-glucoză
d) glicogenul este alcătuit din β-glucoză
e) în structura celulozei predomină legăturile α-1,6-glicozidice
40
4. Referitor la glicogen sunt adevărate afirmațiile:
a) este depozitat în muchii scheletici
b) este depozitat în țesutul adipos
c) este depozitat în ficat
d) contribuie la menținerea nivelului normal de glucoză în sânge
e) nu se produce în organismul uman
5. Selectați legăturile prezente în structura amidonului (amiloză, amilopectină) și a

glicogenului:
a) α (1→4)
b) β (1→4)
c) α (1→6)
d) β (1→6)
e) nici una din cele sus numite
6. Referitor la heteroglicani (heteropolizaharide) sunt adevărate afirmațiile:

a) sunt prioritar reprezentate de amiloză și amilopectină
b) fac parte din substanța intercelulară a țesutului conjunctiv
c) se conțin exclusiv în ficat și mușchi
d) au funcție de rezervă
e) conțin acizi uronici și aminoacizi
7. Referitor la heparină sunt adevărate afirmațiile:

a) este homopolizaharidă
b) îndeplinește funcție structurală
c) conține β-galactoză
d) este un anticoagulant
e) este un factor de coagulare
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia glucidelor:

a) amilaza salivară şi cea pancreatică scindează legăturile α-1,4-glicozidice din polizaharide
b) amilazele scindează amidonul până la fructoză
c) amilaza salivară scindează amidonul până la glucoză
d) dizaharidazele nu posedă specificitate de substrat
e) celuloza nu este scindată de amilaza pancreatică
9. Selectați afirmația corectă referitoare la glicogenoliză:

a) nu se supune reglării hormonale
b) toate reacţiile glicogenolizei decurg în sens invers glicogenogenezei
c) este un proces strict hidrolitic
d) decurge intens postprandial
e) se activează în situaţii de stres, inaniţie
41
10.Referitor la glicogen fosforilază sunt corecte afirmațiile:
a) este enzima reglatoare a glicogenolizei
b) este reglată doar prin fosforilare-defosforilare
c) forma activă este cea fosforilată
d) scindează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-1,6-glicozidice din
glicogen
e) este activată de insulină
11. Referitor la scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza) sunt

a) este catalizată de glucozo-6-fosfataza
b) este catalizată de glicogen fosforilaza
c) este catalizată de enzima de deramificare
d) enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,6-1,4-glican transferazică
e) enzima ce catalizează procesul are activitate 1,4-glicozidazică
12. Selectaţi enzimele ce participă în glicogenogeneză:

a) glicogen sintaza
b) glicogen fosforilaza
c) fosfoglucomutaza
d) glucozo-6-fosfataza
e) UDP-glucozo-pirofosforilaza
13. Care este impactul insulinei asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează sinteza glicogenului, în special în ficat și mușchii scheletici
b) stimulează glicogenoliza
c) inhibă activitatea glicogen sintazei
d) activează glicogen fosforilaza
e) efectele se manifestă în condiții de hiperglicemie
14. Care este impactul glucagonului asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează glicogenogeneza
b) stimulează glicogenoliza, în special în ficat și mușchii scheletici
e) efectele se manifestă în condiții de hiperglicemie
15. Care este impactul adrenalinei asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează glicogenogeneza
b) stimulează glicogenoliza, în special în ficat și mușchii scheletici
e) efectele se manifestă în condiții de stres fizic sau psioho-emoțional
42
Tema nr. 7
Metabolismul glucozei
Experienţa 1. Dozarea glucozei (metoda enzimatică cu glucozoxidază)

Principiul reacţiei: Glucozoxidaza catalizează oxidarea glucozei în acid gluconic (în prezenţa
oxigenului):
glucozoxidaza
Glucoza + O2 + H2O Acid gluconic + H2O2
Peroxidul de hidrogen care s-a format reacţionează cu 4-amino-antipirina şi fenolul, în
prezenţa peroxidazei, şi formează chinonimina.
peroxidaza
2H2O2 + fenol + 4-amino-antipirina chinonimina +4H2O
Intensitatea culorii chinoniminei este proporţională cu concentraţia de glucoză din proba de
analizat şi se măsoară la spectrofotometric densitatea oprică(DO).
Reactivi:
1. Reactiv enzimatic de lucru:
a. Sol. 70 mmol/L tampon fosfat pH-7,4
b. 5 mmol/L Fenol
c. Glucozoxidaza - > 10 U/ml
d. Peroxidaza - > 1 U/ml
e. 0,4 mmol/L 4-amino-antipirina
2. Proba: ser nehemolizat
Tehnica de lucru: se pipetează în două eprubete, după schema următoare:
Eprubeta experimentală Eprubeta martor
Reactiv enzimatic de lucru 1,5 ml 1,5 ml
Ser 0,02 ml -
 se agită;
 se incubează 10 min la temperatura camerei;
 se citeşte densitatea optică a soluției experimentale (DO) faţă de martor la 500 nm, în
cuva de 0,3 cm. Coloraţia este stabilă 2 ore.
Calcul: Glicemia (concentrația glucozei) = DO x 80 mmol/L, unde 80 este coeficientul

calculat preventiv, reieșind din densitatea optică a standardului.
Valori de referință: Ser: 3,3 – 5,5 mmol/L
Semnificaţia clinico-diagnostică. O concentraţie crescută de glucoză în sânge este numită
hiperglicemie. Glucozuria apare atunci, când concentraţia de glucoză din sânge depăşeşte 9 -
10 mmol/L. Hiperglicemia şi glucozuria sunt caracteristice pentru diabetul zaharat,
pancreatita acută, excitaţia porţiunii simpatice a sistemului nervos, hipersecreţia de
adrenalină, glucagon, iodtironine şi glucocorticoizi. Hipoglicemia este starea caracterizată de
o concentraţie scăzută de glucoză în sânge. Poate apărea în hipersecreţia sau supradozajul de
insulină, în hiposecreţia de iodtironine şi glucocorticoizi, afecţiunile renale.
Rezultat: DO=______________ Concentrația glucozei = _________________________ mmol/L
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
43
1. Glicoliza: rolul biologic, reacţiile, enzimele, reacţia sumară.
2. Schema oxidării aerobe a glucozei.
3. Sistemele-navetă glicerol-fosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor reducători
din citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
4. Randamentul energetic al oxidării glucozei în condiții anaerobe și aerobe.
5. Particularitățile oxidării glucozei în eritrocite. Șuntul 2,3-difosfogliceratului (Rapoport-
Luebering).
6. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Ciclul Cori şi ciclul
glucozo-alanină.
7. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
8. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
9. Reglarea metabolismului glucidic în fazele postprandială și interprandială.

1. Enumeraţi enzimele glicolizei şi determinaţi la ce clasă de enzime se referă ele (completaţi
tabelul):
Nr Enzimele glicolizei La ce clasă de enzime se referă ele?

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
2. Numiţi căile posibile de utilizare a piruvatului.

__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________
3. Care este soarta NADH obţinut în reacţia de dehidrogenare a gliceraldehid-3-fosfatului:
a) în condiţii aerobe?
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
44
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________
b) în condiţii anaerobe?
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________
4. Scrieţi reacţiile glicolizei anaerobe în care se formează ATP prin fosforilare la nivel de
substrat.
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
5. Câte molecule de ATP se generează prin fosforilare la nivel de substrat și câte – prin
fosforilare oxidativă la degradarea completă aerobă a unei molecule de glucoză?
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
6. Câte molecule de ATP se generează la oxidarea completă până la CO2 şi H2O a unei molecule
de lactat? Explicați.
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
45
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________
7. Hexokinaza și glucokinaza sunt izoenzime ce catalizează reacția chimică:
Glucoza + ATP → glucozo-6-fosfat + ADP.
Completați tabelul referitor la deosebirile izoenzimelor nominalizate:
Proprietăți Glucokinaza Hexokinaza

Substraturi
Țesuturile în care este prezentă
Procesele în care participă
Afinitatea față de substrat, KM
Reglarea hormonală
Reglarea alosterică
8. Enumeraţi enzimele reglatoare ale glicolizei şi ale gluconeogenezei. Numiţi activatorii şi

inhibitorii lor (completaţi tabelul):
Enzimele
Enzimele
reglatoare
reglatoare
Activatorii Inhibitorii ale Activatorii Inhibitorii
ale
gluconeo-
glicolizei
genezei
1 4
2 3
3 2

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glicoliză:
a) toate reacţiile glicolizei sunt reversibile
b) produsul final al oxidării glucozei în condiţii anaerobe este lactatul
c) în condiţii anaerobe randamentul energetic al oxidării glucozei este 12 ATP
d) în condiţii aerobe produsele finale ale oxidării glucozei sunt CO2 şi H2O
e) în condiţii aerobe randamentul energetic al oxidării glucozei este 2 ATP
46
2. Referitor la reacţia prezentată sunt corecte afirmațiile:
a) este o reacţie din glicogenoliză

b) este o reacţie reversibilă
c) este catalizată de enzima fosfofructomutaza
d) este catalizată de enzima fosfofructokinaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare
3. Referitor la reglarea activităţii fosfofructokinazei sunt adevărate afirmațiile:

a) modulatori pozitivi sunt AMP şi fructozo-2,6-bifosfatul
b) sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei
c) NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei
d) citratul şi ATP-ul sunt modulatori negativi
e) 1,3-difosfogliceratul și fosfoenolpiruvatul sunt activatori ai enzimei
a) este o reacţie de fosforilare oxidativă

b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) piruvatul obținut în reacție este un compus macroergic
d) este o reacţie din gluconeogeneză
e) enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare
a) este o reacție din glicoliză

b) are loc în condiţii anaerobe
c) este catalizată de enzima piruvat dehidrogenaza
d) enzima ce catalizează această reacție este din clasa hidrolazelor
e) este o reacţie a gluconeogenezei
6. Selectați enzimele comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei:

a) hexokinaza
b) fosfoglicerat kinaza
c) fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) fosfoglicerat mutaza
e) fructozo-1,6-difosfataza
47
7. Selectați substanțele glucoformatoare (care pot servi ca şi substrat pentru
gluconeogeneză):
a) succinatul
b) glicerolul
c) acetil-CoA
d) lactatul
e) butiratul
f) alanina
8. Selectați afirmațiile corecte referitor la gluconeogeneză:

a) are loc în sens invers glicolizei, utilizând exact aceleași reacții
b) are loc parțial în mitocondrie, parțial în citoplasmă
c) utilizează reacțiile reversibile ale glicolizei în sens opus
d) reacțiile ireversibile ale glicolizei sunt substituite de „căile de ocolire”
e) procesul nu consumă energie (ATP, GTP)
9. Ce afirmații caracterizează prima cale de ocolire a gluconeogenezei din piruvat?

a) piruvatul în mitocondrie este carboxilat la oxaloacetat de către piruvat carboxilaza
b) piruvatul este transportat în citoplasmă și transformat în fosfoenolpiruvat
c) oxaloacetatul este redus la malat, care este transferat în citoplasmă și convertit din nou
la oxaloacetat
d) oxaloacetatul este transformat în piruvat de către piruvat decarboxilaza
e) oxaloacetatul este transformat în fosfoenolpiruvat de către fosfoenolpiruvat
carboxikinaza
10. Selectați afirmațiile corecte referitor la necesitățile energetice ale gluconeogenezei

din piruvat:
a) sunt echivalente cu cantitatea de ATP generată în glicoliză
b) la sinteza glucozei din piruvat se consumă doar ATP
c) gluconeogeneza din piruvat necesită atât ATP, cât și GTP
d) sinteza unei molecule de glucoză din 2 mol de piruvat determină consumul a 4 legături
macroergice fosfat
e) pentru sinteza glucozei din piruvat se consumă 4 mol ATP, 2 mol GTP și 2 mol NADH
11.Ce afirmații caracterizează mecanismele de reglare a gluconeogenezei?

a) punctul principal de reglare este calea a 3-ea de ocolire și enzima glucozo-6-fosfataza
b) reacția reglatoare majoră este catalizată de fructozo-1,6-bisfosfatază
c) reglarea activității fructozo-1,6-bisfosfatazei (gluconeogeneza) este corelată cu reglarea
fosfofructokinazei (glicoliza)
d) reglatorul major al activității fructozo-1,6-bisfosfatazei este fructozo-1,6-bisfosfatul
e) reglatorul alosteric negativ principal al fructozo-1,6-bisfosfatazei este fructozo-2,6-
bisfosfatul
48
12. Selectați afirmațiile corecte referitor la efectele insulinei asupra glicolizei și
gluconeogenezei:
a) activează glicoliza și inhibă gluconeogeneza
b) crește activitatea glucokinazei, fosfofructokinazei și piruvatkinazei
c) activează piruvat carboxilaza și fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) activitatea enzimelor este reglată doar la nivel genetic
e) activitatea enzimelor este reglată atât genetic, cât și cinetic
13. Selectați afirmațiile corecte referitor la efectele glucagonului asupra glicolizei și

gluconeogenezei:
a) inhibă glicoliza și activează gluconeogeneza
b) crește activitatea glucokinazei, fosfofructokinazei și piruvatkinazei
c) activează piruvat carboxilaza și fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) acțiunea glucagonului este mediată de AMPc și proteinkinaza A
e) mecanismul reglării activității enzimelor de către glucagon se bazează pe modificare
covalentă
49
Tema nr. 8
Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei.
Reglarea şi patologia metabolismului glucidic
Experienţa 1. Reacţia de identificare a fructozei în urină.

Principiul metodei. Cetozele (fructoza) în mediul acid, tratate cu rezorcină, dau o coloraţie
roşie. În aceleaşi condiţii, aldozele (glucoza, galactoza) dau o coloraţie roz-pală.
Tehnica executării. Într-o eprubetă pipetăm 0,5 ml urină de cercetat, la care se adaugă 0,5
ml de reactiv Seliwanoff şi 1 ml de acid clorhidric concentrat. Apariţia unei culori roşii-brune
indică prezenţa fructozei în urină.
Valoarea diagnostică. Fructozuria se depistează după ingestie de fructe, în sarcină, în
fructozuria ereditară şi intoleranţa ereditară a fructozei, intoxicaţii acute cu etanol etc.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile etapei
oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţiile stoichiometrice ale etapelor I şi II şi a întregului
proces.
2. Metabolismul fructozei – calea hepatică şi musculară: reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglările ereditare ale metabolismului fructozei.
3. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
4. Sinteza lactozei – reacțiile, reglarea și rolul procesului.
5. Sinteza acidului glucuronic. Rolul biologic.
6. Dereglările metabolismului glucidic în diabetul zaharat, diabetul steroid, în consumul
cronic de alcool.
7. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală,
testul oral de toleranţă la glucoză, concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei
glicate.

1. Glucoza marcată cu C14 la atomul C6 a fost adăugată la o soluție care conține enzimele și
coenzimele căii pentozo-fosfat. Care este soarta izotopului radioactiv?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
50
2. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru sinteza ribozo-5-fosfatului din glucozo-6-fosfat fără
generare concomitentă de NADPH. Care este importanța biologică a acestui proces și în ce
condiții este activ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru formarea NADPH din glucozo-6-fosfat fără generare
concomitentă de pentoze. Care este importanța biologică a acestui proces și în ce condiții
este activ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Un nou-născut nu poate ingera laptele matern, vomită frecvent și pierde în greutate. La o

săptămână după naștere apare icterul, hepatosplenomegalia, iar peste câteva săptămâni
are loc opacifierea cristalinului (cataracta). Care este diagnosticul prezumtiv? Ce enzimă
este absentă și ce produse se acumulează în sânge și în țesuturi? Scrieți reacția de formare
a compusului care determină apariția cataractei? Ce investigaţii biochimice trebuie
efectuate pentru elucidarea diagnosticului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
51
5. O fetiță de 9 luni a fost prezentată medicului cu vomă, letargie, apetit scăzut. Mama copilului
a raportat că manifestările au început de câteva zile, când în alimentația copilului a fost
introdus pireul de fructe. După ce din alimentație au fost excluse fructele, simptomele au
dispărut. Ce diagnostic puteți presupune? Ce enzimă este defectă și ce produse se
acumulează în sânge și în țesuturi? Ce investigații biochimice trebuie efectuate pentru
precizarea diagnosticului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Un pacient a fost internat în spital cu semne de anemie severă. Manifestările au debutat la

2 zile după administrarea tratamentului cu aspirină. Investigaţiile de laborator au
evidențiat o concentrație redusă de hemoglobină (85g/L) și raportul [NADPH/NADP+]
scăzut. Care ar fi cauza și mecanismul de dezvoltare a anemiei? Ce defecte enzimatice ale
metabolismului glucidic mai pot cauza anemie hemolitică?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
52
7. Consumul de alcool, în special după un efort fizic intens sau în stare de foame, poate
provoca hipoglicemie. Scrieți reacțiile de utilizare a alcoolului etilic și explicați de ce
metabolizarea etanolului este însoțită de hipoglicemie. Ce reacție relevantă este inhibată în
cazul consumului excesiv de alcool?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei sunt corecte afirmațiile:
a) decurge activ numai în ficat şi eritrocite
b) decurge activ numai în ţesutul adipos, suprarenale, glandele mamare
c) în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze
d) în etapa neoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze
e) reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
2. Referitor la reacţie sunt adevărate afirmațiile:
a) este o reacţie din glicoliză

b) este o reacţie din calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei
c) enzima ce catalizează reacţia este glucozo-6-fosfataza
d) enzima ce catalizează această reacţie este lactonaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este inhibată de NADPH
3. Selectaţi reacţiile etapei oxidative a ciclului pentozo-fosfaților:

a) glucozo-6-fosfat + NAD+ → 6-fosfogluconolactonă + NADH+H+
b) glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+
c) 6-fosfogluconolactona + H2O → 6-fosfogluconat
d) 6-fosfogluconat + NAD+ → ribulozo-5-fosfat + NADH+H+ + CO2
e) 6-fosfogluconat + NADP+ → ribulozo-5-fosfat + NADPH+H+ + CO2
53
4. Selectaţi reacţiile din procesul de metabolizare a fructozei în ficat:
a) fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP
b) fructoza + ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat
e) fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
5. Referitor la intoleranţa la fructoză sunt corecte afirmațiile:

a) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfat aldolazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfat aldolazei
c) se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza
d) conduce la insuficienţă hepatică, ciroză
e) se manifestă clinic prin crize hipoglicemice
6. Selectați enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei:

a) galactokinaza
b) hexokinaza
c) UDP-galactozo-pirofosforilaza
d) UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza
e) UDP-glucozo-4-epimeraza
7. Referitor la intoleranţa la galactoză sunt corecte afirmațiile:

a) este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferazei
c) se acumulează doar galactoză
d) se manifestă clinic prin retard mintal
e) se manifestă clinic prin cataractă
8. Selectați stările care pot condiționa hiperglicemie:

a) stresul
b) activarea glicogenolizei
c) activarea glicolizei
d) diminuarea gluconeogenezei
e) hiperinsulinismul
9. Selectați efectele insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat:

a) inducția glucokinazei
b) activarea glicogen fosforilazei
c) inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei
d) activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei
e) inhibarea glicogen sintazei
54
10. Selectați procesele stimulate de insulină:
a) transportul glucozei în ţesuturi
b) conversia glicerolului în glucoză
c) glicogenoliza
d) sinteza lipidelor în ficat
e) gluconeogeneza
11. Selectați efectele glucocorticoizilor (GC) asupra metabolismului glucidic:

a) GC induc creșterea glicemiei
b) țesuturile țintă ale GC sunt ficatul, țesutul adipos și mușchii scheletici
c) în ficat GC activează glicoliza și glicogenogeneza
d) acțiunea GC este majoră în perioada interprandială și stress
e) GC determină majorarea activității fosfoenolpiruvat carboxikinazei și glucozo-6-
fosfatazei
12. Selectați efectele adrenalinei (Adr) asupra metabolismului glucidic:

a) activează glicogen fosforilaza musculară
b) în ficat activează glicogenoliza și inhibă glicogenogeneza
c) stimulează gluconeogeneza în adipocite
d) mărește gluconeogeneza din lactat
e) produce hipoglicemie
13. Selectați enzimele, deficiența ereditară a cărora se manifestă prin anemie

hemolitică:
a) hexokinaza
b) fosfofructokinaza
c) piruvatkinaza
d) glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
e) gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenaza
14. Care sunt afirmațiile corecte referitor la dereglările metabolismului

carbohidraților în diabetul zaharat:
a) se caracterizează prin hipoglicemie și glucozurie
b) în diabet zaharat de tip I nivelul insulinei în sânge este scăzut
c) la diabetul zaharat de tip II, nivelul insulinei din sânge este normal sau mărit
d) hemoglobina glicată este un indicator a hipoglicemiei
e) testul de toleranță la glucoză este un indicator a duratei hiperglicemiei
15. Selectați valorile de referință ale glicemiei a jeun:

a) 2,2-4,4 mmol / L
b) 3,3-5,5 mmol / L
c) 2,2-6,6 mmol / L
d) 4,4-6,6 mmol / L
e) sub 3,3 mmol / L
55
Tema nr. 9
Totalizarea pe capitolul „Metabolismul glucidelor”
1. Rolul biologic a glucidelor.

2. Clasificarea, structura și rolul biologic al glucidelor:
– monozaharidele (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza,
galactoza, fructoza).
– dizaharidele (maltoza, lactoza, zaharoza);
– homopolizaharidele (glicogenul, amidonul, celuloza);
– heteropolizaharidele (acidul hialuronic şi heparina),
3. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
4. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea
glucidelor în țesuturi.
5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele,
reglarea reciprocă a proceselor.
6. Glicogenozele (boala von Gierke, sindromul Pompe).
7. Glicoliza: reacţiile, enzimele.
8. Reacţia sumară a oxidării anaerobe a glucozei şi randamentul energetic al procesului.
9. Oxidarea aerobă a glucozei şi randamentul energetic al procesului.
10. Sistemele-navetă glicerol-fosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor
reducători din citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
11. Particularitățile oxidării glucozei în eritrocite. Șuntul 2,3-bisfosfogliceratului
(Rapoport-Luebering).
12. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Ciclul Cori şi ciclul
glucozo-alanină.
13. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
14. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
15. Reglarea metabolismului glucidic în fazele postprandială și înterprandială.
16. Calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile
etapei oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţiile stoichiometrice ale etapelor I şi II şi a
întregului proces.
17. Metabolismul fructozei – căile hepatică şi musculară: reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglările ereditare ale metabolismului fructozei.
18. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
19. Sinteza lactozei – reacțiile, reglarea procesului.
20. Sinteza acidului glucuronic. Rolul biologic.
21. Dereglările metabolismului glucidic în diabetul zaharat, diabetul steroid, în consumul
cronic de alcool.
22. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală,
testul oral de toleranţă la glucoză, concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei
glicate.
56
Tema nr. 10
Lipidele: rolul biologic, clasificarea.Digestia și absorbția lipidelor.
Metabolismul trigliceridelor
Experienţa 1. Identificarea acizilor biliari - reacţia Petencofer

Principiul reacţiei. La interacţiunea acizilor biliari cu oximetilfurfurolul (derivat din
zaharoză sub acţiunea acidului sulfuric concentrat) se formează un complex de culoare
roşie-violetă.
Tehnica executării. Într-o eprubetă uscată se introduc:
Reactive
Bilă 2 picături
Zaharoză 20% 2 picături
Conţinutul eprubetei se agită.
Acid sulfuric concentrat 5-6 picături
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel iniţial de cunoştinţe

1. Clasificarea lipidelor (structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-chimice).
2. Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi. Structura, proprietăţile fizico-chimice, reprezentanţii
principali, rolul biomedical.

1. Rolul biologic ale lipidelor.
2. Importanţa lipidelor în alimentaţie. Acizii graşi indispensabili.
3. Digestia şi absorbţia lipidelor alimentare:
– Structura şi rolul acizilor biliari.
– Scindarea triacilglicerolilor, fosfolipidelor, colesteridelor: enzimele, produsele de
hidroliză.
– Absorbţia produselor de hidroliză a lipidelor.
– Reglarea digestiei lipidelor (acţiunea colecistokininei, secretinei).
– Dereglările digestiei şi absorbţiei lipidelor. Steatoreea pancreatică, hepatică şi
intestinală.
4. Resinteza lipidelor în enterocite. Formarea chilomicronilor.
5. Biosinteza triacilglicerolilor: localizarea, reacţiile, enzimele şi coenzimele, reglarea.
6. Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile, enzimele, reglarea hormonală (acţiunea
catecolaminelor, glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor).
7. Metabolismul glicerolului:
– Căile de utilizare.
– Oxidarea: reacţiile, enzimele, randamentul energetic.
57
1. Uleiurile vegetale reprezintă trigliceride lichide, iar grăsimile animale – trigliceride
solide. Scrieți structura unui triacilglicerol prezent în ulei și a unui triacilglicerol
prezent în grăsimea animală. Alcătuiți denumirile lor raționale.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Care acizi grași sunt indispensabili organismului uman? Scrieți structura lor. Care sunt
principalele surse alimentare de acizi grași indispensabili?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Scrieți reacția catalizată de fosfolipaza A2 pancreatică, indicați denumirile substratului

și ale produselor reacției.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
58
4. Veninul cobrei și al albinelor conține fosfolipaza A2. Cum afectează enzima
nominalizată persoanele mușcate?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Care sunt cauzele steatoreei? Ce dereglări metabolice se pot dezvolta în steatoreea

persistentă? Ce manifestări clinice și modificări biochimice pot fi prezente în funcție de
cauza steatoreei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. În stare de stres și foamete apare o mobilizare intensă a trigliceridelor din țesutul

adipos. Ce hormoni stimulează lipoliza în aceste cazuri? Indicați schematic modul în
care se utilizează produsele de hidroliză a trigliceridelor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
59
1. Pentru organismul uman sunt indispensabili următorii acizi graşi
a) lignoсeric
b) oleic
c) palmitoleic
d) linolenic
e) arahidonic
2. Referitor la acizii biliari sunt corecte afirmațiile:

a) se sintetizează din colesterol
b) reprezintă enzime lipolitice
c) se conjugă în ficat cu bilirubina
d) sunt compuşi polari
e) participă la emulsionarea grăsimilor
3. Selectați afirmațiile corecte referitor la acțiunea enzimelor lipolitice în tractul

gastrointestinal:
a) fosfolipazele (A1,A2, C,D) scindează fosfogliceridele
b) colesterolesteraza scindează colesterolul liber
c) ceramidaza scindează sfingozina
d) lipaza gastrică este activă doar la maturi
e) lipaza pancreatică scindează radicalii acil din poziția beta a trigliceridelor
4. Selectați compușii care se obțin la digestia lipidelor alimentare:

a) 2-monogliceridele
b) lizofosfolipidele
c) steranul
d) acizii graşi
e) acidul fosfatidic
5. Selectați mecanismul care este implicat în absorbția produselor digestiei

lipidelor alimentare:
a) absorbția micelară
b) transportul prin membrană de către SGLT
c) transportul prin membrană prin GLUT
d) transportul prin membrană cu translocaze
e) toate cele de mai sus
6. Care este soarta lipidelor digerate după absorbție?

a) sunt eliberate în sânge prin vene portă
b) sunt eliberate în sânge prin venele hemoroidale
c) se resintetizează în lipide complexe în lumenul intestinal
d) se resintetizează în lipide complexe în enterocite
e) Lipidele resintetizate în complex cu apo-proteinele formează chilomicronii
60
7. Selectați afirmațiile corecte referitor la reglarea oxidării trigliceridelor
a) insulina stimulează acest proces intensificând fosforilarea trigliceridlipazei
b) glucagonul activează acest proces prin mecanism AMPc dependent
c) catecolaminele activează acest proces prin mecanism GMPc dependent
d) toți hormonii reglează lipoliza prin modificarea activității triglicerid-lipazei
e) toți hormonii reglează lipoliza prin modificarea activității monoglicerid-lipazei
8. Câte molecule de ATP se formează în urma oxidării complete (la CO2 și H2O) a
unei molecule de glicerol, considerând că transportor a echivalenților
reducători va fi sistemul navetă malat-aspartat?
a) 12
b) 15
c) 22
d) 36
e) 38
9. Referitor la biosinteza triacilglicerolilor sunt corecte afirmațiile:

a) are loc exclusiv în ţesutul adipos
b) se intensifică în inaniţie
c) este activată de insulină
d) se amplifică în diabetul zaharat tipul I
e) depozitarea trigliceridelor în ţesutul adipos este nelimitată
61
Tema nr. 11
Metabolismul acizilor grași și al corpilor cetonici
Experienţa 1. Identificarea corpilor cetonici în urină

Principiul metodei: Corpii cetonici(acetona, acidul acetoacetic şi acidul -hidroxibutiric)
interacţionează în mediul bazic cu nitroprusiatul de sodiu şi acidul acetic concentrat
formând un compus roşu-vişiniu.
Tehnica executării: În două eprubete uscate se introduc:
Reactive I eprubetă II eprubetă

Urină normală 2 picături -
Urină patologică - 2 picături
NaOH 10% 2 picături 2 picături
Nitroprusiat de sodiu 10% 2 picături 2 picături
Conţinutul eprubetelor se colorează în roşu-oranj
Acid acetic glacial 6 picături 6 picături
Urina care conţine corpi cetonici devine roşie-vişinie. Intensitatea culorii variază direct
proporțional cu concentraţia corpilor cetonici din urină
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Glicoliza, gluconeogeneza, decarboxilarea oxidativă a piruvatului, ciclul Krebs, lanțul
respirator, fosforilarea oxidativă.

1. Biosinteza acizilor graşi – localizarea, etapele, reacţiile, enzimele, coenzimele, reglarea:
– saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
– nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon (monoenici);
– biosinteza acidului arahidonic (noţiuni generale).
2. Beta-oxidarea acizilor graşi:
– saturaţi cu număr par de atomi de carbon (sediul, etapele, reacţiile, enzimele,
coenzimele, randamentul energetic, reglarea);
– nesaturaţi şi cu număr impar de atomi de carbon (particularităţi);
– în peroxizomi (particularităţile), rolul biologic.
3. Corpii cetonici:
– reprezentanţii, structura chimică;
– biosinteza (sediul, substratul, reacţiile);
– utilizarea (ţesuturile, reacţiile, produsele finale, randamentul energetic);
– cetonemia şi cetonuria (cauzele, mecanismul apariţiei).
4. Reglarea neurohormonală a metabolismului lipidic. Acţiunea catecolaminelor,
glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor, hormonilor tiroidieni.
62
1. De ce acizii linoleic și linolenic nu pot fi sintetizați în organismul uman, iar acidul
arahidonic este sintetizat?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Scrieți reacțiile de sinteză a acidului arahidonic.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Care este rolul acidului arahidonic?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. În stările de stres şi de inaniţie are loc o mobilizare intensă a triacilglicerolilor din

ţesutul adipos. Care hormoni stimulează lipoliza? Indicați schematic căile de utilizare a
produselor de hidroliză a trigliceridelor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
63
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Care vor fi consecinţele unei diete bogate în lipide şi lipsite de glucide asupra oxidării
acizilor graşi? Utilizarea căror acizi graşi, cu număr par sau cu număr impar de atomi
de carbon, este mai convenabilă în lipsa glucidelor din alimentaţie? Argumentaţi
răspunsul.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. La ingerarea unei raţii bogate în lipide are loc depozitarea lor în ţesutul adipos. Indicați
cum are loc digestia trigliceridelor alimentare, absorbţia produselor de hidroliză a lor,
resinteza în enterocite, transportul trigliceridelor spre ţesutul adipos şi sinteza lor în
adipocite.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
64
5. După o ingestie de zaharoză, surplusul de glucoză şi fructoză este transformat în ficat
în trigliceride. Sinteza trigliceridelor necesită glicerol-3-fosfat, acetil-CoA, ATP şi
NADPH. Indicaţi căile de obţinere a acestor compuşi din glucide. Care este soarta
ulterioară a trigliceridelor sintetizate în ficat?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Scrieți structura unui triacilglicerol alcătuit dintr-un acid gras saturat, un acid gras
nesaturat și unul cu număr impar de atomi de carbon. Calculați care este randamentul
energetic al oxidării complete a trigliceridei.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
65
1. În rezultatul unei ture de beta-oxidare acidul gras suferă următoarele
schimbări
a) se oxidează
b) se reduce
c) se scurtează cu 4 atomi de carbon
d) se scurtează cu 2 atomi de carbon
e) se formează o moleculă de Acetil-CoA
2. Selectați ce este necesar pentru oxidarea acizilor graşi polinesaturați

(comparativ cu oxidarea acizilor grași saturați):
a) enzima cis-Δ3-trans-Δ2-enoil-CoA-izomeraza
b) o moleculă de FAD suplimentară
c) o moleculă de HSCoA suplimentară
d) o moleculă de NAD+ suplimentară
e) enzima dienoil-CoA-reductaza
3. Referitor la oxidarea acizilor graşi cu număr impar de atomi de carbon sunt

a) în ultimul ciclu de beta-oxidare se obţin două molecule de acetil-CoA
b) în ultimul ciclu de beta-oxidare se obţin două molecule de propionil-CoA
c) oxidarea completă a propionil-CoA necesită vitaminele H şi B12
d) propionil-CoA se include direct în ciclul Krebs
e) oxidarea completă a propionil-CoA necesită CO2, ATP, Mg2+
4. Selectați procesele în care are loc formarea NADPH:

a) beta-oxidarea
b) glicoliza
c) oxidarea corpilor cetonici
d) reacţia catalizată de enzima malică
e) calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei
5. Selectați procesele în care este utilizat NADPH:

a) beta-oxidarea acizilor grași
b) sinteza colesterolului
c) biosinteza acizilor grași
d) biosinteza trigliceridelor
e) biosinteza fosfogliceridelor
6. Selectați afirmațiile corecte referitor la biosinteza acizilor graşi nesaturați:

a) are loc în mitocondrii,
b) enzima este acil-CoA desaturaza
c) enzima necesită cit.b5 și NADH
d) enzima necesită cit.bc și NADPH
e) de obicei desaturarea are loc la C9
66
7. Selectați afirmațiile corecte referitor la biosinteza acizilor graşi:
a) reacția limitantă este catalizată de Acetil-CoA carboxilază
b) reacția limitantă este catalizată de Acetil-CoA și Malonil-CoA Transacetilază
c) activitatea enzimelor este reglată alosteric
d) activitatea enzimelor este reglată prin fosforilare-defosforilare
e) citratul este activator alosteric, palmitoil-CoA este inhibitor alosteric
8. Selectaţi activatorul (1) şi inhibitorul (2) acetil-CoA carboxilazei (enzima

reglatoare a sintezei acizilor graşi):
a) ATP ADP
b) AMP ATP
c) malonat AMP
d) acetoacetat citrat
e) citrat palmitoil-CoA
9. Selectați deosebirile dintre oxidarea şi biosinteza acizilor graşi:

a) sinteza acizilor graşi are loc în mitocondrii, iar oxidarea – în citozol
b) la sinteza acizilor graşi intermediarii sunt legaţi cu ACP, iar la oxidare – cu HSCoA
c) la oxidare se utilizează NAD+ şi FAD, la sinteză – NADPH
d) enzimele beta-oxidării sunt asociate în complex polienzimatic, iar enzimele sintezei –
nu
e) la sinteză participă malonil-CoA, iar la beta-oxidare – nu
10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la cetonemie:

a) poate apărea în inaniţie îndelungată
b) poate fi generată de o dietă săracă în lipide
c) este determinată de o raţie bogată în glucide
d) este cauzată de sinteza sporită a corpilor cetonici în ficat
e) este determinată de utilizarea intensă a corpilor cetonici în ţesuturi
11. Referitor la utilizarea corpilor cetonici în ţesuturi sunt adevărate afirmațiile:

a) corpii cetonici sunt utilizaţi doar de ficat
b) acumularea corpilor cetonici conduce la cetoacidoză
c) utilizarea corpilor cetonici necesită prezenţa oxaloacetatului
d) corpii cetonici sunt utilizaţi eficient de miocard, creier, muşchii scheletici ca sursă de
energie
e) corpii cetonici pot fi convertiţi în piruvat, apoi în glucoză
67
Tema nr. 12
Metabolismul lipidelor structurale
Experiența 1: Determinarea colesterolului în serul sangvin

Principiul metodei:Colesterolul liber și esterificat prezent în ser formează conform
reacțiilor de cuplare descrise mai jos, un complex colorat, măsurabil la spectofotometru.
𝑐𝑜𝑙𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟𝑜𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟𝑎𝑧𝑎
Colesterol esterificat + H2O → Colesterol + Acid gras
.
𝑐𝑜𝑙𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟𝑜𝑙 𝑜𝑥𝑖𝑑𝑎𝑧𝑎
Colesterol + ½ O2 + H2O → Colestenona + H2O2
.
𝑝𝑒𝑟𝑜𝑥𝑖𝑑𝑎𝑧𝑎
2 H2O2 + 4-Aminoantipirină + Fenol → Chinonimina + 4 H2O
.
Reagenți:
Reagent de lucru:
Standard colesterol-5,2mМ/L
Proba cercetata: ser
Tehnica executării: pipetați in 3 eprubete conform schemei de mai jos:

Eprubeta experimentală Eprubeta martor Eprubeta standard
Reagent 1,5 ml 1,5 ml 1,5 ml
de lucru
Ser 0,015 ml -
Standard - - 0,015 ml
colesterol
‒ amestecați și incubați 10 minla temperatura camerei
‒ măsurați densitatea optică soluției experimentale (Es) și densitatea optică a soluției
standard (DOst) față de martor la 500 nm în cuve de1cm.
5,2
Calcularea: Concentrația colesterolului (mM/L)= DOsDost
Valori de referință: până la 5,2mM/L
Valoarea clinico-diagnostică. Creșterea valorilor colesterolului total se asociază cu

creșterea progresivă a riscului aterosclerozei și a bolilor coronariene.
Rezultate: Es= __________ Est=__________ Concentrația colesterolului= ___________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivelul inițial al cunoașterii

1. Structura, proprietățile și importanța biomedicală a colesterolului, glicerofosfolipidelor,
sfingomielinelor, glicolipidelor.
68
1. Biosinteza colesterolului – etapele, reacţiile primei etape (până la acidul mevalonic),
enzimele, coenzimele, reglarea. Catabolismul şi excreţia colesterolului (noţiuni
generale).
2. Biosinteza glicerofosfolipidelor: localizarea, reacţiile, enzimele şi coenzimele.
Substanţele lipotrope, rolul lor.
3. Biosinteza sfingofosfolipidelor şi a glicolipidelor: precursorii, reacţiile principale,
enzimele.
4. Catabolismul tisular al glicerofosfolipidelor, sfingomielinelor şi al glicolipidelor (sediul,
enzimele, produsele de hidroliză).
5. Lipidozele tisulare ereditare (Neimann-Pick, Tay-Sachs) – cauzele, modificările
biochimice, manifestările clinice.

1. Ce reprezintă ”ficatul gras”? Descrieți mecanismele biochimice de dezvoltare a
”ficatului gras”. Numiţi factorii lipotropi, reacțiile și procesele în care ei participă.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Care sunt particularitățile metabolismul colesterolului la vegetarieni și persoanele ce

consumă carne?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
69
3. Completați tabelul:
Neimann-Pick Tay-Sachs
Enzima defectă
Compusul
acumulat
Timpul
declanșării
Semnele clinice
Tipul defectului
Posibilități de
tratament
Teste de autoevaluare
1. Selectați reacţia reglatoare a sintezei endogene de colesterol:
a) formarea beta-hidroxi-beta-metil-glutaril-CoA (HMG-CoA)
b) ciclizarea scualenului
c) formarea 5-pirofosfomevalonatului
d) sinteza acidului mevalonic din HMG-CoA
e) condensarea a 2 molecule de acetil-CoA
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la fosfatidilinozitoli:

a) sunt precursorii vitaminelor liposolubile
b) sunt precursori ai mesagerilor secunzi: inozitolfosfaţi şi diacilgliceroli
c) se depozitează în ţesutul adipos
d) intră în componența membranelor biologice
e) îndeplinesc funcţie energetică
3. Selectați și ordonați reacțiile de sinteză a lecitinei:

a) colină + CTP → CDP-colină + H3PO4
b) colină + ATP → fosforilcolină + ADP
c) fosforilcolină + CTP → CDP-colină + H4P2O7
d) colină + acid fosfatidic → lecitină
e) CDP-colină + diacilglicerol → lecitină + CMP
70
4. Selectați reacția de sinteză a sfingomielinelor:
a) sfingozină + acil-CoA → sfingomielină + HS-CoA
b) sfingozina + CDP-colină → sfingomielină + CMP
c) ceramidă + CDP-colină → sfingomielină + CDP
d) ceramidă + CDP-colină → sfingomielină + CMP
e) ceramidă + fosforilcolină → sfingomielină
5. Selectați reacția de sinteză a cerebrozidelor:

a) ceramidă + glucoza → glucocerebrozidă
b) ceramidă + UMP-glucoza → glucocerebrozidă + UMP
c) ceramidă + UMP-glucoza → glucocerebrozidă + uridină
d) ceramidă + UDP-glucoza → glucocerebrozidă + UDP
e) ceramidă + UDP-glucoza → glucocerebrozidă + UMP
6. Selectați intermediarii necesari pentru sinteza gangliozidelor:

a) ceramida
b) CDP-diacilglicerolul
c) UDP-glucoza
d) UMP-NANA
e) CDP-galactoza
7. Selectați intermediarii necesari pentru sinteza sulfatidelor:

a) CDP-colina
b) CDP-glucoza
c) ceramida
d) PAPS
e) UDP-galactoza
71
Tema nr. 13
Reglarea și patologiile metabolismului lipidic.
Lipoproteinele plasmatice. Metabolismul vitaminelor liposolubile
Experienţa 1. Determinarea conţinutului β-lipoproteinelor în serul sangvin

Principiul metodei. β-lipoproteinele, interacţionând cu heparina formează un complex ce
se precipită sub influenţa clorurii de calciu. Cantitatea (intensitatea) precipitatului format
este direct proporţională cu conţinutul lipoproteinelor.
Tehnica executării: Determinarea β-lipoproteinelor în serul sanguin se efectuează conform
schemei:
Reactive Soluția experimentală Soluţia martor
Ser sangvin 0,02 ml -
Clorură de calciu 0,27% 2 ml 2 ml
Conţinutul eprubetei se amestecă şi se măsoară densitatea optică a soluţiei
experimentale (DO1) faţă de soluţia de CaCl2 (cuva 5 mm, filtrul de lumină roşie).
Soluţia din cuvă se toarnă din nou în eprubetă. Apoi se adaugă:
Soluţie de heparină 1%. 0,04 ml 0,04 ml
Conţinutul eprubetei se amestecă şi exact peste 4 minute se determină repetat
densitatea optică a soluţiei (DO2) faţă de soluţia de CaCl2 (cuva 5 mm, filtrul de lumină
roşie).
Calculul: X (unităţi) = (DO2 – DO1) · 100, unde 100 – coeficient standard empiric.
Valorile de referință: 35 - 55 unităţi.
Importanţa clinică. Majorarea conţinutului β-lipoproteinelor în serul sanguin se constată
în ateroscleroză, icter mecanic, afecţiuni hepatice, diabet zaharat, obezitate etc. Scăderea
conţinutului se întâlneşte foarte rar (de exemplu, în plasmocitomă).
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Transportul sangvin al lipidelor. Lipoproteinele plasmatice: structura, metodele de
separare, fracţiile (chilomicronii, VLDL, LDL şi HDL), compoziţia chimică (lipidele şi
apoproteinele), metabolismul, funcţiile.
2. Dislipidemiile – cauze, modificări biochimice, manifestări clinice:
– hiperlipoproteinemiile primare (hipercolesterolemia familială,
hiperchilomicronemia familială).
– hiperlipidemiile secundare (în diabet zaharat, alcoolism).
– hipolipoproteinemiile primare (noţiuni generale). Boala Tangier – cauza,
modificările biochimice.
3. Lipidozeledobândite (obezitatea, ateroscleroza, alcoolismul) – cauzele, modificările
metabolice.
72
4. Valorile normale ale lipidelor plasmatice. Importanţa diagnostică a determinării
concentraţiei plasmatice a trigliceridelor, colesterolului total, HDL- şi LDL-
colesterolului.
5. Relaţiile reciproce dintre metabolismul energetic, glucidic şi lipidic.
6. Rolul metabolic al vitaminelor liposolubile A, D, E, K. Hipo- şi hipervitaminozele (cauze
şi manifestări metabolice).

1. Care este substratul și produsele reacției catalizate de enzima lipoproteidlipaza (LPL).
La nivelul căror țesuturi este localizată enzima? Care este soarta produselor de
hidroliză? Ce modificări biochimice și dereglări metabolice sunt caracteristice pentru
deficiența enzimei LPL?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Scrieți reacția catalizată de lecitincolesterolaciltransferaza (LCAT). Indicați denumirile

substraturilor și ale produselor reacției.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
73
Cu ce fracții lipoproteice este asociată această enzimă? Care este soarta produselor reacției?
Care sunt consecințele metabolice ale deficienței enzimei LCAT?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Valoarea clinico-diagnostică a determinării colesterolului plasmatic. Cauzele şi

mecanismele hipercolesterolemiei. Ce fracţii lipoproteice transportă colesterolul și
care este valoarea diagnostică a determinării lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Ce indici lipidici vor fi modificaţi în plasmă în diabetul zaharat? Cauzele şi mecanismele

dislipidemiei din diabetul zaharat.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
74
5. Explicaţi dacă este posibilă sinteza glucozei din trigliceride. Dacă este posibil, indicaţi
schematic calea de sinteză şi scrieţi reacţiile.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Explicaţi dacă este posibilă sinteza trigliceridelor din glucoză. Dacă este posibil, indicaţi
schematic calea de sinteză şi scrieţi reacţiile.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
75
7. De ce etanolul se poate transforma în lipide, iar în glucide – nu? Sinteza căror lipide
este intensificată în cazul consumului excesiv de alcool? Indicați calea de transformare
a etanolului în acizi grași.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Care este sediul de sinteză a următoarelor lipoproteine?
a) LDL enterocitele
b) VLDL circulația sangvină
c) chilomicroni ficatul
d) HDL ficatul, enterocitele
2. Ce apolipoproteine sunt prezente în următoarele lipoproteine?

a) LDL B100, C, E
b) VLDL A, C, D, E
c) chilomicroni B100
d) HDL B48, C, E
3. Care este principala funcție a următoarelor lipoproteine?

a) LDL transportă trigliceridele endogene spre țesut adipos, mușchi,
miocard
b) VLDL transportă colesterolul spre țesuturile extrahepatice
c) chilomicronii transportă colesterolul de la țesuturile extrahepatice spre ficat
d) HDL transportă trigliceridele exogene spre mușchi, miocard, țesut
adipos
76
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la lipoproteinlipază (LPL):
a) este prezentă în țesutul adipos, miocard, mușchi scheletici
b) scindează trigliceridele din chilomicroni și VLDL
c) este inhibată de apolipoproteina C-II
d) este inhibată de insulină
e) este activată de rațiile bogate în lipide și glucide
5. Referitor la enzimele implicate în metabolismul lipoproteinelor sunt corecte

afirmațiile:
a) lipaza hepatică scindează trigliceridele din resturile chilomicronice și IDL
b) proteina de transfer a esterilor de colesterol (PTEC) transferă colesterolul din
țesuturi pe lipoproteine
c) acil-colesterol-acil-transferaza (ACAT) catalizează reacția de esterificare a
colesterolului pe suprafața HDL și LDL
d) ACAT catalizează transferul colesterolului pe HDL și LDL
e) lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) este asociată cu chilomicronii
6. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ateroscleroză:

a) este cauzată de creşterea concentraţiei HDL-colesterolului
b) se caracterizează prin acumulare de colesterol în macrofage
c) este cauzată de creșterea concentraţiei chilomicronilor
d) este favorizată de LDL oxidate
e) este determinată de diminuarea concentraţiei LDL
7. Referitor la obezitate sunt corecte afirmațiile:

a) se caracterizează prin acumulare excesivă de fosfolipide în ţesutul adipos
b) poate fi cauzată de hiperinsulinism
c) predispune la boli cardiovasculare, diabet zaharat tipul II
d) este consecinţa sedentarismului și a alimentaţiei hipercalorice
e) nu depinde de regimul alimentar și activitatea fizică
77
Tema nr. 14
Totalizare la capitolul “Metabolismul lipidelor”
1. Funcţiile biologice ale lipidelor.

2. Clasificarea lipidelor (structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-chimice).
3. Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi. Structura, proprietăţile fizico-chimice, reprezentanţii
principali, rolul biomedical.
4. Lipidele de rezervă. Triacilglicerolii – structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul
biomedical.
5. Lipidele protoplasmatice şi membranare: (structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul
biomedical) – glicerofosfolipidele, sfingomielinele, glicolipidele, colesterolul şi
colesteridele.
6. Membranele biologice. Rolul biologic şi medical. Compoziţia chimică – lipidele,
proteinele, glucidele. Rolul lor funcţional. Diversitatea şi specificitatea structurală şi
funcţională.
7. Organizarea structural-funcţională a membranelor biologice – modelul fluido-mozaic
Singer-Nicolson.
8. Proprietăţile membranelor biologice: fluiditatea, motilitatea, permeabilitatea selectivă,
asimetria, autoasamblarea şi autorepararea.
9. Transportul membranar: difuzia simplă și facilitată, transportul activ primar și
secundar. Patologii determinate de deficienţe ale canalelor şi transportorilor
membranare.
10. Importanţa lipidelor în alimentaţie. Acizii graşi indispensabili.
11. Digestia şi absorbţia lipidelor alimentare. Structura şi rolul acizilor biliari. Scindarea
triacilglicerolilor, fosfolipidelor, colesteridelor: enzimele, produsele de hidroliză.
Absorbţia produselor de hidroliză a lipidelor. Reglarea hormonală (acţiunea
colecistokininei, secretinei). Dereglările digestiei şi absorbţiei lipidelor. Steatoreea
pancreatică, hepatică şi intestinală.
12. Resinteza lipidelor în enterocite. Formarea chilomicronilor.
13. Biosinteza acizilor graşi – localizarea, etapele, reacţiile, enzimele, coenzimele, reglarea:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon; b) nesaturaţi cu număr par de atomi de
carbon (monoenici); c) biosinteza acidului arahidonic (noţiuni generale).
14. Biosinteza triacilglicerolilor: localizarea, reacţiile, enzimele şi coenzimele, reglarea.
15. Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile, enzimele, reglarea hormonală (acţiunea
catecolaminelor, glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor).
16. Metabolismul glicerolului: căile de utilizare; oxidarea (reacţiile, enzimele, randamentul
energetic).
17. Beta-oxidarea acizilor graşi: a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon (sediul, etapele,
reacţiile, enzimele, coenzimele, randamentul energetic, reglarea); b) nesaturaţi şi cu
număr impar de atomi de carbon (particularităţi); c) în peroxizomi (particularităţile),
rolul biologic.
18. Corpii cetonici: reprezentanţii; structura chimică; biosinteza (sediul, substratul,
reacţiile); utilizarea (ţesuturile, reacţiile, produsele finale, randamentul energetic);
cetonemia şi cetonuria (cauzele, mecanismul apariţiei).
78
19. Reglarea neurohormonală a metabolismului lipidic. Acţiunea catecolaminelor,
glucagonului, insulinei, glucocorticoizilor, hormonilor tiroidieni.
20. Biosinteza colesterolului – etapele, reacţiile primei etape (până la acidul mevalonic),
enzimele, coenzimele, reglarea. Catabolismul şi excreţia colesterolului (noţiuni
generale).
21. Biosinteza glicerofosfolipidelor: localizarea, reacţiile, enzimele şi coenzimele.
Substanţele lipotrope, rolul lor.
22. Biosinteza sfingofosfolipidelor şi a glicolipidelor: precursorii, reacţiile principale,
enzimele.
23. Catabolismul tisular al glicerofosfolipidelor, sfingomielinelor şi al glicolipidelor (sediul,
enzimele, produsele de hidroliză).
24. Lipidozele tisulare ereditare (Neimann-Pick, Tay-Sachs) – cauzele, modificările
biochimice, manifestările clinice.
25. Transportul sangvin al lipidelor. Lipoproteinele plasmatice: structura, metodele de
separare, fracţiile (chilomicronii, VLDL, LDL şi HDL), compoziţia chimică (lipidele şi
apoproteinele), metabolismul, funcţiile.
26. Dislipidemiile – cauze, modificări biochimice, manifestări clinice:
– hiperlipoproteinemiile primare (hipercolesterolemia familială,
hiperchilomicronemia familială).
– hiperlipidemiile secundare (în diabet zaharat, alcoolism).
– hipolipoproteinemiile primare (noţiuni generale). Boala Tangier – cauza,
modificările biochimice.
27. Lipidozeledobândite (obezitatea, ateroscleroza, alcoolismul) – cauzele, modificările
metabolice.
28. Valorile normale ale lipidelor plasmatice. Importanţa diagnostică a determinării
concentraţiei plasmatice a trigliceridelor, colesterolului total, HDL- şi LDL-
colesterolului.
29. Relaţiile reciproce dintre metabolismul energetic, glucidic şi lipidic.
30. Rolul metabolic al vitaminelor liposolubile A, D, E, K. Hipo- şi hipervitaminozele (cauze
şi manifestări metabolice).
79
Tema 15
Prezentarea și evaluare lucrului individual al studentului.
Admiterea la sesiune
80
Tema nr. 1 (16)
Digestia şi absorbţia proteinelor. Metabolismul proteinelor simple
Putrefacţia aminoacizilor în intestin
Experienţa 1. Determinarea acidităţii sucului gastric

Sucul gastric conţine acid clorhidric liber, acid clorhidric legat de proteine (numit şi HCl
combinat), fosfaţi acizi şi acizi organici, ca acidul acetic, acidul butiric, acidul lactic. În sucul
gastric supus examinării determinăm aciditatea liberă (HCl liber), aciditatea combinată
(HCl legat) şi aciditatea totală. Suma HCl liber şi HCl legat constituie HCl total. Fosfaţii acizi
şi acizii organici formează împreună aşa numitele „substanţe acido-reagente”.Aciditatea
totală a sucului gastric este determinată de prezenţa HCl (formele liberă şi legată), a
fosfaţilor acizi şi acizilor organici. HCl legat reprezintă fracţia HCl combinată cu proteine.
Principiul metodei: HCl este titrat cu o soluţie de NaOH 0,1N în prezenţa reactivului
Töpfer-Linossier (un amestec între indicatorii: dimetilaminoazobenzen și fenolftaleină).
Acidul clorhidric liber colorează indicatorul în roşu, iar cel legat – în portocaliu. Acizii
organici nu schimbă culoarea reactivului.
1. Într-un balon de titrare se pun 5 ml suc gastric.
2. Se adaugă 2 picături de reactiv Töpfer-Linossier. Datorită acidului clorhidric liber,
lichidul se colorează în roşu.
3. Cu o biuretă se adaugă picătură cu picătură NaOH 0,1N până când culoarea roşie virează
spre culoarea oranj.+
4. Se notează cu V1cantitatea (ml) de hidroxid utilizată pentru neutralizarea HCl liber.
5. Se continuă titrarea până când se neutralizează cantitatea totală de HCl şi soluţia îşi
schimbă culoarea în galben-pai.
6. Se notează cu V2 cantitatea de NaOH utilizată la titrarea HCl legat.
7. Continuăm titrarea până la apariţia culorii roz (V3– care corespunde acidităţii totale).
8. Media aritmetică a volumelor V2 şi V3 corespunde HCl total.
Calcul:Rezultatele se pot exprima:
A) în ml de NaOH 0,1N consumaţi la titrarea a 1000 ml suc gastric (unităţi de titrare);
B) g de HCl la 1000 ml suc gastric.
A) dacă pentru titrarea a 5 ml de suc gastric au fost necesare V1ml de soluţie de NaOH
0,1N, atunci cantitatea de HCl liber va fi:
X  (V1  1000  0,1)/5  V1 20unităţi de titrare;
unde: V1 – cantitatea de NaOH 0,1 N consumat (ml);

5 – cantitatea de suc gastric luat pentru titrare (ml);
0,1 – cantitatea gram-echivalent de NaOH 0,1 N într-un ml;
1000 – recalcul la 1 litru de suc gastric.
B) pentru exprimarea conţinutului HCl în grame trebuie de ţinut cont că 1 ml de NaOH 0,1N
este echivalent cu 1 ml de HCl 0,1N, iar într-un 1 ml de HCl 0,1N se conţine 0,00365 g de
HCl.
X  (V1 0,00365  1000)/5  V1 0,73g HCl/L;
81
unde: V1 – cantitatea de NaOH 0,1 N consumat (ml);
0,00365 – conţinutul HCl 0,1 N la 1 ml (g)
5 – cantitatea de suc gastric luat pentru titrare (ml);
1000 – recalcul la 1 litru de suc gastric.
Toate tipurile de aciditate se calculează după acelaşi principiu:
Notă: HCl liber  V1 20 (sau 0,73);

HCl total  V2 + V3/2 20 (sau 0,73);
HCl fixat  HCl total – HCl liber;
Aciditatea totală  V3 20 (sau 0,73);
Substanţe acidoreagente  Aciditatea totală – HCl total.
Valori de referinţă:
1. În unităţi de titrare în normă la adult:
 HCl liber – 20-40;
 HCl fixat – 10-12;
 Aciditatea totală – 40-60;
 Substanţe acidoreagente – 2-5.
2. În g HCl/L în normă la adult:

 HCl liber – 0,70-1,50;
 HCl fixat – 0,30-0,50
 Aciditatea totală – 1,50-2,30
 Substanţe acidoreagente – 0,05-0,20.
Valoarea diagnostică: În afecţiunile stomacului aciditatea poate fi nulă (suc anacid),

scăzută (suc hipoacid), mărită (suc hiperacid). Sucul hiperacid poate fi depistat în boala
ulceroasă a stomacului şi gastrita hiperacidă, ulcer duodenal, stenoze pilorice, ulcer jejuno-
peptic, anastomoze porto-cave etc. Sucul gastric poate fi hipoacid în gastrita cronică, ulcer
stomacal hipoacid, cancer stomacal, afecţiuni cronice ale colecistului, stări de subnutriţie,
boli febrile acute. Sucul gastric se consideră anacid dacă lipseşte complet HCl, iar aciditatea
totală este scăzută semnificativ. Starea poate fi întâlnită în cancerul stomacal, gastrita
cronică, anemia pernicioasă.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Identificarea compuşilor patologici ai sucului gastric

În anumite afecţiuni în sucul gastric pot apărea componente patologice aşa ca sângele (din
cauza ulceraţiei pereţilor stomacului), pigmenţii biliari (ca urmare a antiperistaltismului),
acidul lactic şi alţi acizi organici – acetic, butiric (în aclorhidrie în stomac decurg procese de
fermentaţie).
82
a) Identificarea acidului lactic (reacţia Uffelmann)
Principiul metodei: Acidul lactic în prezenţa fenolatului de fier formează lactatul de fier de
culoare verde-gălbuie.
Tehnica executării:5 picături de suc gastric se adaugă la reactivul Uffelman (la 20 picături
soluţie de fenol 1% se adaugă 2 picături soluţie de clorură de fier 1%. Reactivul obţinut se
colorează în violet). În prezenţa acidului lactic culoarea violetă a lichidului trece în verde-
gălbuie.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Identificarea acidului lactic (reacţia Berg)

Principiul metodei: La interacţiunea acidului lactic cu clorura de fier în prezenţa acidului
clorhidric concentrat (reactivul Berg) soluţia se colorează în galben-verde.
Tehnica executării:La 10 picături reactiv Berg se adaugă 1-2 picături de suc gastric de
cercetat. În prezenţa acidului lactic culoarea galben-pală a reactivului se schimbă în galben-
verde intens.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea sângelui (reacţia benzidinică)

Principiul metodei: Proba benzidinică se bazează pe oxidarea benzidinei de către oxigen,
format la descompunerea peroxidului de hidrogen de către hemoglobină, care exercită
acţiune peroxidazică.
Tehnica executării: La 5 picături soluţie de benzidină 1% se adaugă 5 picături soluţie de
H2O2 3% şi 5 picături de suc gastric. Apariţia unei culori albastre indică prezenţa sângelui şi
reacţia este considerată pozitivă.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 3. Problemă de analiză a sucului gastric

Fiecare student analizează o probă de suc gastric cu aciditate necunoscută, determinând în
el toate tipurile de aciditate, conform metodei descrise în experienţa 1. În baza rezultatelor
obţinute, face concluzii referitoare la caracterul sucului investigat – normal, an-, hipo- sau
hiperacid şi indică patologia, pentru care sunt specifice aceste dereglări.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
83
Nivel inițial de cunoștințe
1. Structura și clasificarea aminoacizilor. Legătura peptidică.
2. Mecanismele generale de activare a enzimelor – alosterică, prin proteoliză parţială,
prin modificare covalentă.
3. Specificitatea enzimelor.

1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea nutritivă a proteinelor alimentare.
2. Enzimele proteolitice. Mecanismul de activare. Specificitatea de acţiune a proteazelor.
3. Digestia proteinelor în stomac. Enzimele proteolitice gastrice. Rolul acidului clorhidric.
Secreţia HCl şi reglarea ei (H+, K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric şi modificările
lui în patologie. Inhibitorii secreţiei gastrice.
4. Digestia proteinelor în intestin. Enzimele proteolitice pancreatice şi intestinale,
specificitatea lor de acţiune. Reglarea digestiei proteinelor în intestin.
5. Absorbţia aminoacizilor în intestin. Transportul activ secundar și facilitat al
aminoacizilor.
6. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Transportul
aminoacizilor în celule. Ciclul gama-glutamilic.
7. Putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de putrefacţie. Mecanismele de
dezintoxicare a produselor toxice în ficat (oxidarea microzomală, conjugarea). Agenţii
de conjugare, enzimele.
8. Starea dinamică a proteinelor. Bilanţul azotat. Carenţa proteică. Alimentaţia proteică
parenterală.
9. Decarboxilarea aminoacizilor (reacţiile, enzimele, coenzimele). Biosinteza histaminei,
serotoninei, dopaminei, acidului gama-aminobutiric, rolul lor biologic. Neutralizarea
aminelor biogene.

1. Completați tabelul:
Locul de Proenzima Sub acțiunea Enzima Specificitatea
Acțiune cărui compus de acțiune
are loc
activarea?
Exemplu: HCl, Pepsina Endopeptidază
Pepsinogen pepsină (legăturile
(autocatalitic) formate de Phe,
Sucul Tyr, Trp)
gastric
Sucul
pancreatic
84
Sucul
intestinal
2. Explicaţi de ce enzimele proteolitice gastrice şi pancreatice se produc şi se secretă în

formă de proenzime neactive? Care este mecanismul activării lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Care vor fi modificările indicilor enumerați în următoarele patologii? Completați

tabelul.
Aciditatea Factorul Acid
Pepsina Sânge
pH (unități de Castle lactic
Starea
(↑/↓) titrare)
Prezente sau absente (+/-)
(↑/↓)
Norma 1,5-2,5 40-60 + + - -
Gastrita
hiperacidă
Gastrita
hipoacidă
Gastrita
anacidă
Ulcerul
gastric
Cancerul
gastric
85
5. Pacientul a fost internat cu acuze de dureri abdominale. Investigaţiile biochimice au
relevat valori crescute ale indicanului. Ce indică creşterea conţinutului de indican?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Scrieți reacțiile de decarboxilare a glutamatului , histidinei, 5-hidroxipriptofanului și

dioxifenil-alaninei. Denumiți produsele finale și descrieți rolul lor biologic.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Care este rolul HCl în digestia proteinelor:
a) posedă acţiune antimicrobiană
b) este emulgator puternic
c) creeazăрН optimal pentru acţiunea pepsinei
d) inhibă secreţia secretinei
e) stimulează formarea lactatului în stomac
86
2. Care din următoarelee procese se desfăşoară în stomac?
a) absorbția produselor finale de digestie
b) emulsificarea lipidelor
c) digestia lipidelor
d) digestia proteinelor
e) digestia amidonului
3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la pepsină:

a) scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr,
Trp
b) acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice
c) scindează legăturile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide
d) scindează proteinele până la aminoacizi liberi
e) este o endopeptidază
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la tripsină:

a) este secretată sub formă de tripsinogen inactiv
b) este o aminopeptidază
c) este o carboxipeptidază
d) activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea enterokinazei şi autocatalitic
e) pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 1,5-2,0
5. Selectați afirmațiile corecte referitoare la chimotripsină:

a) este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale în formă activă
b) este secretată de pancreasul endocrin în formă activă
c) este o endopeptidază
d) activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
e) activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea tripsinei şi autocatalitic
6. Pepsina și tripsina sunt:

a) aminopeptidaze
b) carboxipeptidaze
c) endopeptidaze
d) exopeptidaze
e) dipeptidaze
7. Referitor la absorbţia aminoacizilor (AA) sunt corecte afirmațiile:

a) AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă
b) la transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
c) la transportul AA are loc antiportul AA şi a Na+
d) la transportul AA participă Na+,K+-АТP-aza
e) exista sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural
87
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ciclul gama-glutamilic:
a) este un mecanism de transport al aminoacizilor prin membranele celulare
b) decurge fără utilizare de energie
c) enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza
d) cofactorul enzimei este acidul glutamic
e) cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)
9. Referitor la putrefacţia aminoacizilor în intestin sunt corecte afirmațiile:

a) este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor microflorei intestinale
b) are loc sub acţiunea enzimelor proteolitice gastrice şi pancreatice
c) conduce la formarea atât a substanţelor toxice, cât și a celor netoxice
d) alcoolii, acizi graşi si cetoacizii sunt produse toxice
e) crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt produse netoxice
10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la neutralizarea produselor de

putrefacţie a aminoacizilor:
a) are loc în intestinul gros prin conjugarea cu acidul sulfuric, acidul glucuronic
b) forma activă a acidului sulfuric este fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS)
c) forma activă a acidului glucuronic este CDP-glucuronatul
d) la conjugare participă enzimele hepatice UDP-glucuroniltransferaza şi
arilsulfotransferaza
e) are loc în ficat prin conjugarea cu acizii biliari
11. Referitor la reacţia chimică prezentată sunt corecte afirmațiile:

R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 + H2O2
a) este reacţia de formare a aminelor biogene
b) este reacţia de neutralizare a aminelor biogene
c) este catalizată de enzima monoaminoxidaza (MAO)
d) coenzimă a enzimei MAO este piridoxalfosfatul
e) coenzimă a enzimei MAO este NAD+
88
Tema nr. 2 (17)
Metabolismul intermediar al aminoacizilor în ţesuturi.
Produsele finale ale metabolismului azotat
Experienţa 1. Dozarea ureei în urină

Principiul metodei: Se bazează pe capacitatea ureei de a forma cu
dimetilaminobenzaldehida în mediul acid o combinaţie complexă de culoare galbenă.
Intensitatea culorii este direct proporţională cu concentraţia ureei în urină.
Nr Reactive Eprubeta
1 Urină 0,2 ml
2 soluţie de dimetilaminobenzaldehidă 2%. 1,2 ml
3 Amestecul se agită şi se incubează 15 minute la temperatura camerei.
4 Soluţia se colorimetrează în cuva de 3 mm grosime la filtrul de lumină albastră (450
nm) contra apei distilate
Calcul: Cantitatea de uree din urină este calculată după curba etalon.
Valorile normale: Zilnic cu urina se excretă 20-35 g/24 ore sau 333-585 mmol/24 ore.
Valoarea diagnostică: Creşterea ureei urinare în regim alimentar bogat în proteine şi
scăderea la vegetarieni sunt variaţii fiziologice. Creşterea patologică se determină în anemia
pernicioasă, stări febrile, hipercatabolism protidic. Conţinutul ureei în urină scade în
insuficienţa renală acută şi cronică, insuficienţa hepatică decompensată.
Rezultat: E=_____________ C=__________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Vitamina B6 – structura chimică și coenzimele.
2. Glicoliza. Gluconeogeneza. Ciclul Krebs. Sinteza și utilizarea corpilor cetonici.

1. Transaminarea aminoacizilor: mecanismul, enzimele, coenzimele, semnificaţia
procesului. Valoarea diagnostică a determinării activităţii transaminazelor (ALT şi
AST) în sânge.
2. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile. Dezaminarea directă a aminoacizilor.
Dezaminarea oxidativă a acidului glutamic (reacţia, enzima, coenzimele, importanţa
procesului).
3. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor. Etapele. Enzimele, coenzimele. Rolul biologic.
4. Metabolizarea alfa-cetoacizilor obţinuţi prin dezaminarea aminoacizilor. Aminoacizii
cetogeni şi glucogeni.
5. Biosinteza aminoacizilor dispensabili (transreaminarea, biosinteza din aminoacizi
indispensabili).
6. Mecanismele biochimice ale toxicităţii amoniacului. Dezintoxicarea amoniacului:
sinteza carbamoilfosfatului, aminarea reductivă a -cetoglutaratului.
89
7. Sinteza şi rolul glutaminei. Glutaminaza rinichiului. Formarea sărurilor de amoniu.
8. Biosinteza ureei. Reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Deficienţe enzimatice ale ciclului
ureogenetic.
9. Hiperamoniemia şi uremia (cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament).

1. Care sunt cauzele și manifestările clinice ale hiperamoniemiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Care este importanţa clinico-diagnostică a determinării ureei în serul sangvin şi în

urină. Ce este uremia? Care sunt cauzele, mecanismele de dezvoltare şi consecinţele
uremiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
90
3. Completaţi tabelul:
Aminoacizii glucogeni Aminoacizii cetogeni Aminoacizii micşti
Amino acidul
Amino acidul
Amino acid
Alfa-ceto acidul Alfa-ceto acidul Alfa-ceto acidul
Nr
Nr ce se formează la ce se formează la Nr ce se formează la
dezaminarea lui dezaminarea lui dezaminarea lui
1 Ala Piruvat 1 1
2 2 2
3 3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
4. Este posibilă sau nu sinteza aminoacizilor din glucide? Dacă da, indicaţi căile posibile
și scrieți reacțiile.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
91
5. Este posibilă sau nu sinteza glucidelor din aminoacizi? Dacă da, indicaţi căile posibile
și scrieți reacțiile.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Selectați afirmația corectă referitoare la dezaminarea aminoacizilor (DA):
a) DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii
b) toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
c) în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac
d) DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
e) DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului
2. Selectați compusul produs în reacția de dezaminare oxidativă a unui

aminoacid?
a) un ceto acid
b) un acid organic și amoniac
c) amoniac și un ceto acid
d) un hidroxi acid
e) un iminoacid și amoniac
3. Selectați reacțiile de dezaminare directă a aminoacizilor:

a) His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidinamonioliaza)
b) Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – serindehidrataza)
c) Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
d) Thr + H2O → α-cetobutirat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
e) Glu + NAD+ + H2O ↔ alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 (enzima –
glutamatdehidrogenaza)
4. Referitor la dezaminarea indirectă a aminoacizilor sunt corecte afirmațiile:

a) este un proces ireversibil
b) este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili
c) în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu alfa-cetoglutaratul
d) în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
e) la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
92
5. Selectați afirmațiile corecte referitoare la transreaminarea aminoacizilor:
a) este un proces ireversibil
b) este o cale de sinteză a tuturor aminoacizilor
c) în prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
d) în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu un alfa-cetoacid
e) la reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
6. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reacţia chimică:
a) este o reacţie de dezintoxicare temporară a amoniacului

b) are loc doar în ficat şi în rinichi
c) este catalizată de glutaminsintetaza
d) Gln este unica formă de transport al NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi
e) Gln este forma finală de dezintoxicare a amoniacului
7. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ureogeneză:

a) are loc exclusiv în ficat
b) are loc în rinichi
c) este sinteza acidului uric
d) decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în mitocondrii
e) este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ureogeneză:

a) este formarea NH3
b) necesită consum de energie
c) are loc în toate ţesuturile
d) în condiții fiziologice sinteza de uree este minimală
e) ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina
9. Selectați afirmațiile corecte referitoare la conexiunea dintre ciclul ureogenetic

şi ciclul Krebs:
a) ciclul Krebs furnizează NADPH necesar pentru sinteza ureei
b) ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
c) intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
d) fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei
e) intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul
93
Tema nr. 3 (18)
Particularităţile metabolismului unor aminoacizi
Experienţa 1.Determinarea creatininei în urină (metoda Folin)

Principiul metodei: Creatinina în mediul alcalin reacţionează cu acidul picric cu formare de
compuşi coloraţi, intensitatea culorii roşie-portocalie este direct proporţională cu
concentraţia creatininei din urină şi se măsoară colorimetric. În urina din 24 ore se găsesc
8,8 – 17,7 mM de creatinină.
Tehnica executării: Experiența se efectuează în eprubete cotate de 10 ml.
Reagent Eprubetă experimentală Eprubetă martor
Urină 0,1 ml -
H2O dist. - 0,1 ml
NaOH 10% 0,1 ml 0,1 ml
Acid picric, soluţie saturată 0,15 ml 0,15 ml
‒ Probele se agită şi se lasă pentru 5 minute.
‒ Nivelul lichidului din cilindru se duce până la semn (10 ml) cu apă distilată.
Colorimetrarea soluției experimentale se face contra soluției martor, folosindu-se cuva de
3 mm grosime şi filtrul de lumină verde (540 nm).
Calculul se efectuează după curba etalon. Conform curbei etalon se determină cantitatea
creatininei în 0,1 ml urină, apoi se calculează cantitatea de creatinină eliminată în 24 ore
înmulţind rezultatul obţinut cu diureza (1500 - 2000 ml la bărbaţi şi 1000 - 1500 ml la
femei).
Valori de referință:
8,8-17,7 mm/24 sau 1,0 - 2,0 g/24 ore la bărbaţi;
7,1-15,9 mm/24 sau 0,8 -1,8 g/24 ore la femei.
Valoarea diagnostică: Hipercreatininuria se întâlneşte în consum excesiv de alimente
bogate în proteine, după efort muscular susţinut, în atrofia musculară, în starea febrilă, în
sindromul de compresiune. Hipocreatininuria se întâlneşte în nefrita cronică asociată cu
uremie, boala polichistică a rinichiului, leucoză.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Identificarea acidului homogentizinic în urină
Principiul metodei: Acidul homogentizinic interacţionând cu reactivul molibdenic,
formează un compus albastru.
Reactive Eprubeta 1 Eprubeta 2
1. urină colectată de la un bolnav de alcaptonurie 2 picături 
2. urină colectată de la un om sănătos  2 picături
3. H2O distilată 10 picături 10 picături
4. K2HPO41% 4 picături 4 picături
5. reactiv molibdenic 4 picături 4 picături
Conţinutul eprubetelor se agită. Observaţi coloarea soluţiilor în eprubete
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
94
1. Aminoacizii – structura.
2. Principalele căi ale metabolismului glucidic (glicoliza și gluconeogeneza) și lipidic
(sinteza și degradarea trigliceridelor, sinteza și oxidarea acizilor grași, oxidarea
glicerolului).

1. Acidul tetrahidrofolic. Rolul lui în sinteza serinei, metioninei, glicinei, nucleotidelor
purinice şi pirimidinice. Anemia megaloblastică.
2. Metabolismul metioninei şi al cisteinei. Sinteza şi utilizarea S-adenozilmetioninei.
Sinteza şi rolul creatin-fosfatului. Hiperhomocisteinemia.
3. Metabolismul glicinei şi al serinei (biosinteza, rolul metabolic, catabolismul).
Hiperoxaluria.
4. Metabolismul argininei. Sinteza NO: reacția, enzima, rolul biologic.
5. Metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei. Rolul acestor aminoacizi în sinteza altor
compuşi. Patologia ereditară a metabolismului fenilalaninei şi tirozinei (fenilcetonuria,
alcaptonuria, albinismul).
6. Metabolismul triptofanului. Rolul lui în sinteza substanțelor biologic active
(serotonina, melatonina).
7. Metabolismul aminoacizilor dicarboxilici – Asp, Asn, Glu, Gln. Sinteza, rolul metabolic,
catabolismul.
8. Metabolismuli aminoacizilor ramificati -valinei, leucinei și izoleucinei.
9. Patologia metabolismului proteic. Tulburările congenitale ale metabolismului
aminoacizilor.

1. Importanţa clinico-diagnostică a determinării creatininei în serul sangvin şi în urină.
Care este valoarea diagnostică a determinării raportului creatininei în ser şi în urină?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
95
2. Dereglarea metabolismului cărui aminoacid se manifestă prin hiperoxalurie? Care este
mecanismul molecular al dezvoltării hiperoxaluriei? Care sunt consecințele clinice ale
hiperoxaluriei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Importanţa clinico-diagnostică a determinării acidului fenilpiruvic în urină. Ce

patologie indică prezenţa fenilpiruvatului în urină? Care sunt cauzele, mecanismele
biochimice şi manifestările clinice ale patologiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Importanţa clinico-diagnostică a determinării homocisteinei în serul sangvin şi în

urină. În ce cazuri poate creşte concentraţia homocisteinei în sânge? Care sunt
consecinţele hiperhomocisteinemiei?
96
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glicină:
a) este aminoacid esenţial
b) este un aminoacid cetogen
c) se transformă în serină
d) transformarea glicinei în serină este o reacţie ireversibilă
e) la transformarea glicinei în serină participă N5,N10-СН2-THF
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la serină:

a) participă la sinteza glicerofosfolipidelor
b) serveşte ca sursă de fragmente cu un atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)
c) participă la sinteza hemului
d) participă la sinteza nucleotidelor purinice şi pirimidinice
e) participă la biosinteza corpilor cetonici
3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la acidul glutamic (Glu):

a) este aminoacid indispensabil
b) prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine acidul gama-aminobutiric (GABA)
c) prin carboxilare din Glu se obţine acidul gama-carboxiglutamic
d) carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă biotina
e) decarboxilaza Glu utilizează ca coenzimă vitamina C
4. Referitor la S-adenozilmetionină (SAM) sunt corecte afirmațiile:

a) este produsul de catabolism al metioninei
b) este forma activă a metioninei
c) serveşte ca donator de grupare –CH3
d) serveşte ca donator de adenozină
e) serveşte ca donator de metionină
97
5. Selectați afirmațiile corecte referitoare la fenilcetonurie:
a) este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei
b) manifestările clinice sunt determinate de mărirea concentraţiei de tirozină
c) manifestările clinice sunt determinate de micşorarea concentraţiei de fenilalanină
d) semnele clinice sunt determinate de acumularea fenilpiruvatului, fenilacetatului,
fenilacetatului
e) se manifestă clinic prin retard mintal
6. Referitor la albinism sunt adevărate afirmațiile:

a) este cauzat de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei
b) este cauzat de deficienţa ereditară a tirozinazei
c) persoanele cu albinism prezintă în risc crescut pentru cancerul de piele
d) persoanele cu albinism sunt protejate de razele ultraviolete
e) este însoţit de retard mintal
7. Selectați afirmațiile corecte referitoarela serotonină:

a) este sintetizată din 5-hidroxitriptofan
b) se sintetizează din histidină
c) în creier este implicat în mecanismele de cunoaștere, dispoziție și anxietate
d) controlează peristaltica intestinală și poate provoca diaree
e) reglează contracția musculară scheletică
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare NO:

a) este sintetizat din toți aminoacizii bazici - Lys, Arg și His
b) sinteza sa este catalizată de NO sintaze (NOS)
c) există trei izoforme ale NOS: două constitutive (cNOS) și una inducibilă (iNOS)
d) este un mediator principal de vasodilatare
e) producția sa crește odată cu vârsta
9. Selectați reacțiile corecte referitoare la acidul tetrahidrofolic (THF):

a) Met + N5-CH3-THF → Нomocisteină
b) Ser + THF ↔ Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O
c) Gly + THF ↔ Ser + N5,N10-CH2-THF + H2O
d) Ser + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
e) Gly + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
10. Referitor la reacția chimică prezentată sunt corecte afirmațiile:

DOPA → dopamina + CO2
a) enzima ce catalizează această reacție posedă specificitate absolută de substrat
b) ca coenzimă este utilizat FAD
c) este catalizată de decarboxilaza aminoacizilor aromatici
d) inhibitorul decarboxilazei aminoacizilor aromatici (alfa-metildopa) scade tensiunea
arterială
e) alfa-metildopa măreşte tensiunea arterială
98
Tema nr. 20
Rolul biomedical şi metabolismul cromoproteinelor.
Conexiunea metabolismului proteic, glucidic şi lipidic
Experienţa 1. Determinarea bilirubinei totale şi directe în serul sangvin

a) Determinarea bilirubinei totale în serul sangvin
Principiul metodei. Bilirubina directă în prezenţa 2,4-dicloroanilinei diazotate în mediul
acid formează un azocompus de culoare roşie. Un amestec specific de detergenţi permite o
determinare sigură a bilirubinei totale.
Reagenţi:
R1. Soluţie-tampon TRIS 8 mmol/L, pH 8,2; NaCl 7 g/L; detergent
R2. Sare de 2,4-diclorofenol-diazoniu 1 mmol/L; HCl 30 mmol/L; detergent
Ser sanguin 0,1 ml -
Apă distilată - 0,1 ml
Reagent R1 1 ml 1 ml
 se amestecă, se citeşte densitatea optică iniţială a probei (DO1) faţă de blank la 540-
560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Reagent R2 0,25 ml 0,25 ml
 se agită, se incubează 10 min la temperatura camerei.
 se citeşte densitatea optică finală a probei (DO2) faţă de blank la 540-560 nm, în cuva
de 0,3 cm.
Calculare. Concentraţia bilirubinei totale = (DO2-DO1) x 300 µmol/L.
Notă. Coeficientul 300 a fost calculatreieşind din concentraţia şi densitatea optică
calibratorului.
Valori de referință: adulţi – 2-21 µmol/L
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Determinarea bilirubinei directe în serul sangvin

Principiul metodei. Bilirubina directă în prezenţa 2,4-dicloroanilinei diazotate în mediul
acid formează un azocompus de culoare roşie.
Reagenţi:
R1. Soluţie EDTA-Na2 0,07 mmol/L; NaCl 6,6 g/L; acid sulfamilic 70 mmol/L.
R2. Sare de 2,4-diclorofenol-diazoniu 0,09 mmol/L; HCl 130 mmol/L; soluţie EDTA-Na2
0,02 mmol/L
99
Ser sanguin 0,1 ml -
Reagent R1 1 ml 1 ml
 se amestecă, se citeşte densitatea optică iniţială a probei (DO1) faţă de blank la 540-
560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Reagent R2 0,25 ml 0,25 ml
 se agită, se incubează 10 min la temperatura camerei.
 se citeşte densitatea optică finală a probei (DO2) faţă de blank la 540-560 nm, în cuva
de 0,3 cm.
Calculare. Concentraţia bilirubinei totale = (DO2-DO1) x 300 µmol/L.
Notă. Coeficientul 300 a fost calculatreieşind din concentraţia şi densitatea optică
calibratorului.
Valori de referință: adulţi – 0-3.4 µmol/L
Semnificația clinico-diagnostică: Bilirubina se formează în timpul degradării eritrocitelor
în vârstă, reprezentând aproximativ 80% din bilirubina formată zilnic. Alte surse de
bilirubină includ scindare mioglobinei și a citocromilor și catabolismul celulelor roșii
imature în măduva osoasă. Bilirubina totală este suma fracțiilor conjugate (directe) și
neconjugate (indirecte).
Bolile pre-hepatice sau afecțiuni cum ar fi boala hemolitică sau afecțiunile hepatice care duc
la intrarea, transportul sau conjugarea afectată în ficat determină creșterea valorilor
bilirubinei neconjugate (indirecte).
Monitorizarea bilirubinei la nou-născuți, în special dacă este prematură, are o importanță
deosebită, deoarece, dacă nu este legată de albumină, bilirubina neconjugată este capabilă
să traverseze mai ușor bariera hematoencefalică, crescând riscul leziunilor cerebrale.
Bilirubina totala este ridicata in condiții care cauzeazăobstrucția conductei biliare, hepatitei,
cirozei, afecțiunilor hemolitice si câteva deficiente de enzime moștenite.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura chimică şi rolul biologic al cromoproteinelor.
2. Principalele căi de metabolism al glucidelor (glicoliza şi gluconeogeneza), al lipidelor
(sinteza şi catabolismul acizilor graşi, trigliceridelor), ciclul Krebs.

1. Digestia şi absorbţia cromoproteinelor.
2. Metabolismul fierului în organism.
3. Biosinteza hemoglobinei: sediul, substraturile, ecuaţiile primelor două reacţii, reglarea
procesului. Porfiriile (noţiuni generale).
100
4. Catabolismul hemoglobinei. Bilirubina: formarea, conjugarea, excreţia biliară,
metabolizarea ei în intestin.
5. Hiperbilirubinemiile. Principalele tipuri de icter (suprahepatic, hepatic şi subhepatic).
Importanţa determinării pigmenţilor sangvini, urinari şi ai maselor fecale în
diagnosticul şi diferenţierea icterelor.
6. Conexiunea metabolismului proteinelor, glucidelor şi al lipidelor.
7. Rolul ficatului în integrarea metabolismului.

1. Care sunt cauzele şi manifestările clinice ale hiperbilirubinemiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Importanţa clinico-diagnostică a determinării bilirubinei totale şi a fracţiilor
bilirubinei în serul sangvin. Completaţi tabelul:
Tipul de icter Prehepatic Hepatic Postepatic
Nivelul sangvin al:
1 bilirubinei totale
2 bilirubinei libere
3 bilirubinei
conjugate
Pigmenţii urinari
Pigmenţii intestinali
3. Explicaţi scopul expunerii la lumină albastră a copilului cu icter al nou-născutului? Care

sunt cauzele şi mecanismele biochimice ale acestui tip de icter?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
101
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Care este necesarul diurn de fier pentru persoanele adulte? Care sunt sursele
alimentare de fier? Cum are loc absorbția, transportul și depozitarea fierului în
organism? În componența căror compuși și în ce procese participă fierul? Care sunt
consecinţele carenţei de fier?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
102
1. Referitor la hemoglobina (Hb) sunt corecte afirmațiile:
a) Hb este o proteină tetrameră unită cu un hem
b) hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+
c) HbA este alcătuită din 2 lanţuri polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4 hemuri
d) fierul din hem, în procesul funcționării Hb, îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+
e) Hb este o nucleoproteină
2. Selectaţi substanţele necesare pentru biosinteza hemului:

a) glutamina
b) glicina
c) succinil-CoA
d) Fe2+
e) acidul aspartic
3. Referitor la porfiriile primare sunt corecte afirmațiile:

a) sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în catabolismul hemului
b) sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în biosinteza hemului
c) sunt dereglări în catabolismul bazelor azotate purinice
d) se caracterizează prin excreţia crescută de porfirine şi precursori ai acestora
e) se caracterizează prin excreţie crescută de acid uric
4. Selectați cauzele posibile ale icterelor:

a) perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în bilă
b) diminuarea degradării hemoproteinelor
c) scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
d) diminuarea formării bilirubinei în celulele sistemului reticulo-endotelial
e) scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina
5. Icterul hepatic - selectați afirmațiile corecte:

a) este determinat de hemoliza masivă
b) apare în boala hepatocelulară
c) este caracteristic disfuncțiilor biliare
d) apare în tulburările de eliminare biliară
e) este specific pentru toate cazurile enumerate
6. Icterul posthepatic - selectați cauzele tulburării:

a) hemoliza
b) diminuarea conjugării bilirubinei în microzomi
c) excreția de bilirubină din hepatocite este afectată
d) stază bilă intrahepatică
e) tulburări de eliminare biliară în intestin
103
7. Referitor la conexiunea metabolismului proteic şi glucidic sunt corecte
afirmațiile:
a) majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori
b) aminoacizii care se transformă în intermediari ai ciclului Krebs nu pot fi transformaţi
în glucoză
c) aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera glucoză
d) glucoza nu poate fi utilizată pentru sinteza aminoacizilor
e) aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză
8. Referitor la conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic sunt corecte

afirmațiile:
a) acizii graşi pot fi utilizaţi în gluconeogeneză
b) glicerolul se transformă în glucoză
c) surplusul de glucoză nu poate fi convertit în acizi graşi
d) glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat
e) calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează NADPH pentru sinteza acizilor
graşi
9. Referitor la conexiunea metabolismului proteic şi lipidic sunt corecte

afirmațiile:
a) aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din acizi graşi
b) surplusul de proteine nu poate fi convertit în acizi graşi
c) aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
d) aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
e) toţi aminoacizii pot fi transformaţi în acizi graşi
104
Tema nr. 5 (210)
Totalizare la capitolul
„Metabolismul proteinelor simple şi al cromoproteinelor”
1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea biologică a proteinelor alimentare.

2. Enzimele proteolitice. Mecanismul de activare. Specificitatea de acţiune a proteazelor.
3. Digestia proteinelor în stomac. Enzimele proteolitice gastrice. Rolul acidului clorhidric.
Secreţia HCl şi reglarea ei (H+, K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric şi modificările
lui în patologie. Inhibitorii secreţiei gastrice.
4. Digestia proteinelor în intestin. Enzimele proteolitice pancreatice şi intestinale,
specificitatea lor de acţiune. Reglarea digestiei proteinelor în intestin.
5. Absorbţia aminoacizilor în intestin. Transportul activ secundar și facilitat al
aminoacizilor.
6. Putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de putrefacţie. Mecanismele de
dezintoxicare a produselor toxice în ficat (oxidarea microzomală, conjugarea). Agenţii
de conjugare, enzimele.
7. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Transportul aminoacizilor în celule. Ciclul gama-
glutamilic.
8. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Starea dinamică a proteinelor. Bilanţul
azotat. Carenţa proteică.
9. Alimentaţia proteică parenterală.
10. Transaminarea aminoacizilor: mecanismul, enzimele, coenzimele, semnificaţia
procesului. Valoarea diagnostică a determinării activităţii transaminazelor (ALT şi
AST) în sânge.
11. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile. Dezaminarea directă a aminoacizilor.
Dezaminarea oxidativă a acidului glutamic (reacţia, enzima, coenzimele, importanţa
procesului).
12. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor. Etapele. Enzimele, coenzimele. Rolul biologic.
13. Metabolizarea alfa-cetoacizilor obţinuţi prin dezaminarea aminoacizilor. Aminoacizii
cetogeni şi glucogeni.
14. Biosinteza aminoacizilor dispensabili (transreaminarea, biosinteza din aminoacizi
indispensabili).
15. Mecanismele biochimice ale toxicităţii amoniacului. Dezintoxicarea amoniacului:
sinteza carbamoilfosfatului, aminarea reductivă a -cetoglutaratului.
16. Sinteza şi rolul glutaminei. Glutaminaza rinichiului. Formarea sărurilor de amoniu.
17. Biosinteza ureei. Reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Deficienţe enzimatice ale ciclului
ureogenetic. Importanţa clinică a determinării ureei în sânge şi în urină.
18. Hiperamoniemia şi uremia (cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament).
19. Decarboxilarea aminoacizilor (reacţiile, enzimele, coenzimele). Biosinteza histaminei,
serotoninei, dopaminei, acidului gama-aminobutiric, rolul lor biologic. Neutralizarea
aminelor biogene.
20. Acidul tetrahidrofolic. Rolul lui în sinteza serinei, metioninei, glicinei, nucleotidelor
purinice şi pirimidinice. Anemia megaloblastică.
105
21. Metabolismul metioninei şi al cisteinei. Sinteza şi utilizarea S-adenozilmetioninei.
Sinteza şi rolul creatin-fosfatului. Hiperhomocisteinemia.
22. Metabolismul glicinei şi al serinei (biosinteza, rolul metabolic, catabolismul).
Hiperoxaluria.
23. Metabolismul argininei. Sinteza NO: reacția, enzima, rolul biologic.
24. Metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei. Rolul acestor aminoacizi în sinteza altor
compuşi. Patologia ereditară a metabolismului fenilalaninei şi tirozinei (fenilcetonuria,
alcaptonuria, albinismul).
25. Metabolismul triptofanului. Rolul lui în sinteza substanțelor biologic active
(serotonina, melatonina).
26. Metabolismul aminoacizilor dicarboxilici – Asp, Asn, Glu, Gln. Sinteza, rolul metabolic,
catabolismul.
27. Metabolismul aminoacizilor ramificati (noțiuni).
28. Conexiunea metabolismului proteinelor, glucidelor şi al lipidelor. Rolul ficatului în
integrarea metabolismului.
29. Digestia şi absorbţia cromoproteinelor.
30. Metabolismul fierului în organism.
31. Biosinteza hemoglobinei: sediul, substraturile, ecuaţiile primelor două reacţii, reglarea
procesului. Porfiriile (noţiuni generale).
32. Catabolismul hemoglobinei. Bilirubina: formarea, conjugarea, excreţia biliară,
metabolizarea ei în intestin.
33. Hiperbilirubinemiile. Principalele tipuri de icter (suprahepatic, hepatic şi subhepatic).
Importanţa determinării pigmenţilor sangvini, urinari şi ai maselor fecale în
diagnosticul şi diferenţierea icterelor.
106
Tema nr. 6 (21)
Metabolismul nucleotidelor purinice și pirimidinice
Experienţa 1. Dozarea acidului uric în urină
Principiul metodei: Acidul uric reduce în mediul alcalin reactivul fosfowolframic la albastru
de fosfowolframat. Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu cantitatea de acid uric
în proba de analizat. Cantitatea de albastru de fosfowolframat se determină prin titrare cu
ferocianura de potasiu, care oxidează albastru de fosfowolframat şi coloraţia albastră
dispare. Zilnic cu urina se excretă 250–800 mg de acid uric.
Nr. Reactive Eprubeta
1. Urină 1,5 mL
2. 20% NaOH 1 mL
3. Reactiv fosfowolframic 1 mL
4. Conţinutul probei se agită şi se titrează cu soluţie de ferocianură de potasiu până la
dispariţia coloraţiei albastre
Calculul se efectuează după formula:
X (mg/24 ore) = 0,8•a•b/1,5
unde:
0,8 – cantitatea în mg de acid uric, care corespunde unui ml de K3[Fe(CN)6];
a – cantitatea de ferocianură de potasiu care s-a consumat la titrare (ml);
b – diureza nictemerală, care constituie circa 1200-1600 ml.
Valoarea diagnostică: Hipouricuria se întâlneşte în nefrită, insuficienţă renală;
hiperuricuria – în leucemia granulocitară, în degradarea intensă a nucleoproteinelor, gută,
consumul de alimente bogate în purine.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Structura și nomenclatura bazelor azotate, nucleozidelor și nucleotidelor.

1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.
2. Biosinteza nucleotidelor purinice: sursele atomilor în nucleul purinic, reacţiile până la
fosforibozilamină, structura IMP, reacţiile de sinteză a AMP-lui şi GMP-lui, sinteza
nucleozid-difosfaţilor şi nucleozid-trifosfaţilor. Reglarea.
3. Biosinteza nucleotidelor pirimidinice: sursele atomilor în nucleul pirimidinic,
biosinteza UTP-lui şi CTP-lui. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor. Biosinteza
nucleotidelor timidilice. Reglarea.
4. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
5. Catabolismul nucleotidelor purinice (sinteza acidului uric). Guta – cauzele,
manifestările clinice, principiile de tratament.
6. Produsele finale ale catabolismului nucleotidelor pirimidinice, soarta lor.
7. Utilizarea analogilor structurali ai purinelor și pirimidinelor în calitate de preparate
antivirale și antitumorale.
107
1. Explicați, care este importanţa clinico-diagnostică a determinării acidului uric în serul
sangvin şi în urină. Care sunt cauzele şi manifestările clinice ale hiperuricemiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Explicaţi mecanismul de acţiune al alopurinolului utilizat pentru tratamentul gutei.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Care este mecanismul de acţiune al metotrexatului și al floruracilului utilizate în
tratamentul cancerului? Ce enzime şi ce căi metabolice inhibă aceste substanțe
chimice?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
108
1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia nucleoproteinelor:
a) acizii nucleici nu se supun digestiei în tractul glastro-intestinal
b) componenta proteică se scindează exclusiv în stomac
c) acizii nucleici se scindează în stomac
d) acizii nucleici se scindează în intestinul subţire
e) scindarea acizilor nucleici are loc preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-azelor şi
RNA-azelor pancreatice
2. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice:

a) ribozo-5-fosfat
b) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
c) acidul glutamic
d) asparagina
e) glicina
3. Inozinmonofosfatul (IMP) reprezintă:

a) intermediar în sinteza nucleotidelor pirimidinice
b) intermediar în sinteza nucleotidelor purinice
c) precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui
d) precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-lui
e) produsul catabolismului AMP-lui şi GMP-lui
4. Referitor la sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP) sunt corecte

afirmațiile:
a) procesul este inhibat de ATP
b) sursă de grupare amino pentru AMP este glutamina
c) sursă de grupare amino pentru AMP este oxaloacetatul
d) procesul necesită consum de energie sub formă de ATP
e) procesul este activat de GTP
5. Referitor la sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP) sunt corecte

afirmațiile:
a) procesul necesită NAD+
b) sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina
c) sursă de grupare amino pentru GMP este acidul asparagic
d) procesul necesită consum de energie sub formă de GTP
e) procesul este activat de ATP
6. Referitor la reglarea sintezei nucleotidelor purinice sunt corecte afirmațiile:

a) fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este enzimă alosterică
b) amidofosforiboziltransferaza este enzimă reglatoare
c) AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza
d) ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza
e) nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele reglatoare
109
7. Selectaţi sursele atomilor inelului pirimidinic:
a) glicina
b) acidul asparagic
c) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) CO2
e) asparagina
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la sinteza nucleotidelor pirimidinice

(formarea carbamoilfosfatului):
a) sinteza carbamoilfosfatului nu necesită energie
b) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este amoniacul
c) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
d) pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează ATP
e) carbamoilfosfatul este un compus macroergic
9. Referitor la biosinteza dezoxiribonucleotidelor sunt adevărate afirmațiile:

a) dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea ribonucleotidelor
b) iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză, care ulterior interacţionează cu baza
azotată corespunzătoare
c) reacţia este catalizată de o reductază care conţine tioredoxină
d) tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupări –SH
e) la reducerea tioredoxinei participă FADH2
10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la biosinteza nucleotidelor timidilice:

a) precursorul nucleotidelor timidilice este CMP
b) precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
c) donator de grupare –CH3 pentru timină este S-adenozilmetionina (SAM)
d) donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-CH2-THF (tetrahidrofolat)
e) donator de grupare –CH3 pentru timină este metionina
11. Referitor la gută sunt corecte afirmațiile:

a) principala modificare biochimică în gută este uremia
b) principala modificare biochimică în gută este hiperuricemia
c) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza ureei
d) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor
purinice
e) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în catabolismul
nucleotidelor purinice
12. Selectaţi manifestările clinice ale gutei:

a) artrită gutoasă
b) xantoame cutanate
c) tofi gutoşi
d) nefrolitiază
e) litiază biliară
110
Tema nr. 7 (22)
Biosinteza ADN – replicarea. Reparaţia ADN şi mutaţiile.
Mecanismele biochimice ce stau la baza expresiei genelor – transcripţia.
Experienţa 1. Determinarea cantitativă a ADN

Principiul metodei: Dezoxiroboza din componenţa ADN interacționează cu reactivul
difenilaminic formând un compus de culoare albastră. Intensitatea culorii – densitatea optică
(E) este direct proporţională cu cantitatea de ADN (C).
Eprubete
Reactive
Experimentală Martor
1 Hidrolizat din drojdie 1 ml -
2 H2O distilată - 1ml
3 Reactiv difenilaminic 2 ml 2 ml
4 Probele se introduc pe 10 min într-o baie de apă la 100ºC
5 Se răcesc sub jetul de apă
6 Se colorimetrează soluţia experimentală la FEC faţă de soluţia martor (filtrul de
lumină roşie, λ – 680 nm, cuvele de 5 mm grosime).
7 Cantitatea (concentraţia C) de ADN se determină după curba etalon.
Rezultat: DO= ______________ C= ______________

Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa2. Determinarea cantitativă a ARN

Principiul: Riboza din componenţa ARN interacţionând cu reactivul orcinic se colorează în
verde. Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu concentraţia ribozei în soluţia
cercetată şi se determină fotocolorimetric.
Eprubetele
Reactive
1 Hidrolizat din drojdie 1 ml -
2 Reactiv orcinic 1 ml 1 ml
3 H2O distilată - 1 ml
4 Soluţiile sunt încălzite 20 min pe o baie de apă la 100ºC
5 Se răcesc sub jetul de apă
6 Se determină densitatea optică soluţiei experimentale la FEC faţă de soluţia
martor, folosindu-se cuvele de 5 mm şi filtrul de lumină roşie(=630-690 nm).
7 Cantitatea de ARN se determină după curba etalon.
Rezultat: DO= ______________ C= ______________

Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
111
Nivel iniţial de cunoștințe
1. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă.
2. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
3. Nucleotidele: structura, rolul. Lanţurile polinucleotidice. Legătura fosfodiesterică.
4. Dogma centrală a biologiei (geneticii) moleculare.
5. Structura genelor la procariote şi eucariote.

1. Replicarea ADN la procariote – matrița, substraturile, enzimele şi factorii proteici.
Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei ADN. Inhibitorii replicării – mecanismul
de acțiune și rolul biomedical (aciclovir, foscarnet, doxorubicina).
2. Particularităţile replicării la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Structura
telomerazei. Rolul biomedical al telomerazei.
3. Mecanismele biochimice ale reparaţiei ADN. Enzimele implicate.
4. Mecanismele biochimice ale genezei mutaţiilor punctiforme. Rolul biomedical al
mutaţiilor. Patologii determinate de mutații (anemia falciformă, fenilcetonuria).
5. Particularităţile structurii genelor la procariote. Genele structurale şi reglatoare.
6. Transcripţia la procariote: matrița, substraturile, enzimele, mecanismul biochimic.
Inhibitorii transcripţiei (rifampicina, acidul nalidixic, α-amanitina).
7. Particularităţile transcripţiei la eucariote. Modificările post-transcripţie ale ARNm.
8. Mecanismele biochimice care asigură reglarea expresiei genelor la procariote şi
eucariote.
9. Transcripţia inversă. Mecanismul biochimic şi rolul biomedical.

1. Care sunt mecanismele ce asigură fidelitatea replicării moleculei de ADN? Care este
importanţa biologică şi medicală a asigurării fidelităţii replicării ADN?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
112
2. În procesul de replicare, o catenă a moleculei de ADN este sintetizată cu întârziere din
cauză că orientarea catenei date nu coincide cu direcţia mişcării furcii replicative. ADN
polimeraza sintetizează ambele catene doar în direcţia 5'→ 3' , pe când, în cazul catenei
întârziate care are orientare opusă mişcării furcii direcţia sintezei ar trebui să fie 3'→5'.
Explicaţi şi ilustraţi cum are loc soluţionarea acestui impediment?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Care este mecanismul molecular al dezvoltării fenilcetonuriei și manifestările
biochimice?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
113
4. Numiţi asemănările şi deosebirile dintre transcripţie şi replicare. Indicaţi în tabelul de
mai jos prezenţa sau lipsa anumitor componente sau mecanisme necesare desfăşurării
acestor două procese:
Transcripţie Replicare
Matrița
Substraturile
Enzimele
Primeri
Direcţia
sintezei
Etapele
Fidelitatea
Erori
Rol biologic
5. Căror organisme le este specifică transcripţia inversă? Care ar fi explicaţia biochimică

a faptului că aceste organisme folosesc doar transcripţia inversă?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Cum se explică faptul că mecanismele biochimice ce stau la baza reglării expresiei

genelor la procariote şi eucariote sunt diferite?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
114
7. În secția de terapie intensivă a fost internat un pacient cu grețuri, vomă (10-12 ori timp
de 24 ore), diaree (6-8 episoade în 24 ore), crampe și dureri abdominale. Investigațiile
biochimice au stabilit creșterea activității enzimelor hepatice (AlAT și AsAT). Din
anamneză s-a stabilit că bolnavul a consumat ciuperci culese din pădure. Investigația a
stabilit că printre ele au fost și amanitele (mai numite și pălăria șarpelui sau muscărița).
Care este mecanismul toxicității acestor ciuperci?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la replicare sunt corecte afirmaţiile:
a) la eucariote sediul este nucleul
b) direcţia creşterii catenei este 3’  5’
c) replicarea merge numai într-o singură direcţie
d) replicarea decurge în ambele direcţii cu aceeaşi viteză
e) angajează simultan întregul cromozom
2. Complexul DNA-replicaza cuprinde:

a) RNA-polimerazele I, II, III
b) decarboxilaza
c) topoizomerazele
d) DNA-polimeraza
e) DNA-ligazele
3. Fragmentele Okazaki:
a) necesită praimer pentru sinteză
b) sunt reunite de DNA-ligaze
c) se formează de RNA-polimeraze II
d) iau naştere la acţiunea revers-transcriptazelor
e) reunirea fragmentelor necesită consum de ATP
4. DNA-polimeraza (III):
a) prezintă un complex multienzimatic
b) sinteza catenei e procesivă
c) poseda câteva situsuri - pentru DNA, dRTP şi catalitic
d) sintetizează catena în direcţia 3'  5'
e) polimerizarea e asigurată de hidroliza ATP
115
5. DNA-polimeraza (I):
a) îndepărtează primerii prin activitatea sa 5'→3' exonucleazică
b) adaugă dezoxiribonucleotide prin activitatea sa polimerazică
c) posedă acţiune de sudare cu consum de ATP
d) nu posedă funcţie de autocontrol
e) catalizează o copiere a ADN identică cu cea matriceală
6. Selectați maladiile cauzate de mutații punctiforme:

a) sindromul Down
b) sindromul Klinefelter
c) anemia falciformă
d) talasemia
e) fenilcetonuria
7. Transcrierea - afirmaţiile corecte:

a) angajează simultan întregul cromozom
b) vizează numai anumite porţiuni din DNA
c) informaţia se citeşte de pe o singură catenă
d) necesită prezenţa RNA polimerazei
e) informaţia se citeşte de pe ambele catene simultan
8. Biosinteza RNA - afirmaţiile corecte:

a) ca substrat servesc ribonucleozidtrifosfaţi
b) enzima lucrează procesiv
c) forţa motrica a transcrierii e hidroliza pirofosfatului
d) mecanismul elongaţiei diferă de cel al replicării
e) RNA-transcris conţine cantităţi echimoleculare de A şi T
9. RNA polimeraza la procariote:

a) prezintă o holoenzimă
b) posedă proprietăţi nucleazice
c) pentru sinteză necesită praimer
d) posedă capacitate de autocontrol
e) cu sigma subunitatea recunoaşte promotorul
10. Afirmaţiile corecte referitoare la RNAp la procariote sunt:

a) prezintă un pentamer compus din σα2ββ"
b) iniţierea sintezei necesită prezenţa holoenzimei
c) posedă centre catalitice (2), de fixate a DNA şi a substraturilor
d) tetramerul α2ββ′al cor-enzimei determină iniţierea procesului
e) coenzima determină elongarea transcrierii
11. RNApolimeraza (RNAp) eucariotelor - afirmaţii corecte:

a) RNApI sintetizează RNA ribozomal (28S şi 18S)
b) RNApII sintetizează RNAm
c) RNApIII sintetizează RNAt, RNAr 5S şi molecule mai mici
d) copiază catena DNA-antisens în direcţia 3'  5'
e) copiază ambele catene de DNA în direcţia 3'  5'
116
12. Activitatea RNApolimerazei - afirmaţiile corecte:
a) sigma-subunitatea recunoaşte locul de iniţiere a transcripţiei
b) sigma-subunitatea micşorează afinitatea enzimei faţă de promotor
c) sigma-subunitatea ia parte în desfacerea DNA dublu catenar
d) sigma-subunitatea determină procesul de elongare
e) sigma-subunitatea se fixează rigid de DNA matriţă
13. Factorul proteic rho (  ):

a) se fixează rigid în secvenţa promotor
b) participă la iniţierea corectă a transcrierii
c) utilizează pentru exercitarea funcţiei sale ATP
d) întrerupe acţiunea enzimei - RNAp
e) se mişcă în direcţia 3'  5' împreună cu RNAp
14. RNA procesingul (maturarea) constă în:

a) sudarea fragmentelor Okazaki
b) adiţionarea la cap5' al 7 - metil - guanozinei
c) maturarea are loc în nucleul celulei
d) RNA sintetizat este funcţional activ
e) este un proces enzimatic
15. Maturarea RNAm la eucariote presupune:

a) ataşarea fermentativă la capătul 3' a unei secvenţe - poli A
b) excizia intronilor
c) excizia intronilor are loc prin intermediul unui RNA nuclear cu masa moleculară mică
d) excizia exonilor
e) ataşarea fermentativă la capătul 3' al 7-metil-guanozinei
16. Biogeneza RNAr include următoarele:

a) sinteza sub formă de RNA preribozomal
b) RNAr sunt sintetizaţi de RNA-polimeraza II
c) RNAr se formează direct în citozol
d) RNAr cu M mică sunt sintetizaţi de RNApIII
e) RNA transcriptul părăsește nucleul celular
17. DNA-polimeraza-RNA-dependentă – afirmaţiile corecte:

a) este numită şi reverstranscriptază
b) necesită o catenă templată de DNA
c) sintetizează DNA pe matriţă de RNA
d) se utilizează în ingineria genetică pentru sinteza DNAc
e) permite includerea informaţiei virale în genomul uman
117
Tema nr. 8 (23)
Bazele biochimice ale translaţiei
Experienţa 1. Determinarea proteinelor totale din serul sangvin (metoda biuretică)

Principiul metodei: Proteinele interacţionează în mediul alcalin cu sulfatul de cupru cu
formarea unor compuşi de culoare violetă. Intensitatea coloraţiei (densitatea optică E) este
direct proporţională cu concentraţia (C) proteinelor în ser.
Eprubeta
Reactive
1 Ser sanguin 0,1 mL -
2 H2O distilată - 0,1 mL
3 Reactiv Biuret 4,9 mL 4,9 mL
4 Se incubează la temperatura camerei 30 min
5 Se determină densitatea optică probei la FEC, folosindu-se cuva de 1 cm şi
lungimea de undă 540-560nm (filtru verde).
6 Calculul se realizează după curba-etalon.
Valoarea diagnostica:În serul sangvin, cantitatea de proteine totale variază între 6,5 şi 8,5
gr/100 ml sau 65-85 g/l. Proteinele din serul sangvin scad până la 4-5 g/l (hipoproteinemie)
în nefroze, inaniţie, ciroze, la pierderea proteinei în urma hemoragiilor şi formării
exsudatelor. Hiperproteinemia se poate întâlni la pacienţi cu mielom, diabet insipid, vomitări
frecvente, diaree, în cazurile de deshidratare a organismului.
Rezultat: DO=_____________ C=_____________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Compoziţia şi structura ribozomilor la pro- şi eucariote.
2. Bazele biochimice ale codului genetic. Proprietăţile lui.
3. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele:
‒ activarea aminoacizilor;
‒ translaţia – iniţierea; elongarea; terminarea;
4. Particularităţile biosintezei proteinelor la eucariote – factorii translaţiei şi modificările
post-translaţionale ale proteinelor sintetizate. Folding-ul proteinelor sintetizate.
5. Reglarea biosintezei proteinelor la procariote și eucariote. Inhibitorii translaţiei
(tetraciclina, cloramfenicolul, eritromicina, streptomicina, toxina difterică). Rolul
medical.
6. Polimorfismul proteinelor (variantele hemoglobinei, grupele sangvine).
7. Bazele biochimice ale patologiilor ereditare. Metode biochimice de diagnostic.
118
1. Completaţi tabelul de mai jos cu componentele necesare biosintezei proteinelor la pro-
şi eucariote.
Activarea Iniţierea
Elongarea Terminarea
aminoacizilor translației
Pro Eu Pro Eu Pro Eu Pro Eu
Matriță
Enzimele
Factorii
proteici
Ionii
Energie
(sursă şi
cantitate)
2. Care ar fi utilizarea biomedicală şi mecanismele de acţiune a compuşilor ce intervin în

procesele de replicare, transcriere şi translaţie la procariote şi eucariote? Aduceţi
exemple de aşa compuşi care au fost aprobaţi în calitate de medicamente.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
119
3. Care tipuri de hemoglobină sunt specifice adulților? Care sunt diferențele în compoziția
și proprietățile lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Ce modificări ale proteinelor cerebrale sunt cauza maladiei Alzheimer și bolilor
prionice?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. În secția de pediatrie a fost internat un băiat de 2 ani cu infecție a căilor respiratorii
superioare. Examenul fizic al pacientului a stabilit letargie, creșterea temperaturii
corpului până la 39.9°C, faringită exudativă și ganglionii limfatici măriți bilateral la
nivelul gâtului, lipsa modificărilor la nivelul pulmonilor, cordului și altor organe
interne. În faringele posterior s-a depistat exsudat gălbui, membranar, dens, care a
sângerat la îndepărtare.
Istoricul medical a stabilit că copilul nu a fost imunizat.
Examenul de laborator (microbiologic) a evidențiat Corynebacterium diphtheriae.
Care este mecanismul molecular de acțiune al agentului patogenic?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
120
1. Referitor la aminoacil-tRNA-sintetaze sunt corecte afirmaţiile:
a) recunosc atât aminoacidul, cât şi RNAt corespunzător
b) posedă capacitate de autocontrol
c) activează pe suprafaţa ribozomilor
d) nu necesită ATP
e) leagă aminoacidul de gr. OH din poziția 2' sau 3' al cap CCA din RNAt.
2. În legătură cu activarea aminoacizilor:

a) are loc în citozolul celulei
b) pentru toţi AA există un singur tip de RNAt
c) la activarea unui aminoacid se consumă energia a 2 leg. macroergice
d) complexul AA-RNAt se formează la nivelul ribozomilor
e) reprezintă fixarea aminoacidului de porţiunile anticodon
3. Formarea complexului AA-tRNA:

a) legătura AA-RNAt este macroergică
b) acţiunea pirofosfatazei cauzează ireversibilitatea reacţiei
c) AA e unit cu RNAt printr -o legătură amidică
d) activarea tuturor AA e catalizată de o singură AA-RNAt-sintetază
e) aminoacizii sunt fixaţi pe bucla pseudouridinică
4. Aminoacil-ARNt-sintetază:
a) catalizează translocarea
b) posedă situs de fixare pentru RNAm
c) posedă situs de fixare pentru RNAt
d) este implicată în activarea AA
e) necesită ATP
5. Iniţierea sintezei proteinelor necesită:

a) subunitatea mică şi mare a ribozomului
b) RNAm
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) GTP
6. Referitor la procesul de translaţie sunt corecte afirmaţiile:

a) sinteza lanţului polipeptidic începe cu cap. C-terminal
b) aminoacid iniţiator la procariote este metionina
c) donor de formil pentru metionină este N10 formil-FH4
d) formilMet-RNAtfmet se plasează în situsul A
e) includerea Met şi a fMet necesită o singură RNAt
7. Elongarea în biosinteza proteinelor necesită:

a) complexul de inițiere
b) aminoacil-RNAt-sintetaza
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) Ca2+
121
8. Etapa de elongare în biosinteza proteinelor se caracterizează prin:
a) formarea legăturilor peptidice
b) legarea fmet-tRNAfmet în locusul P
c) consumul a 2 moli GTP
d) formarea legăturilor peptidice între NH2 a AA din situsul P şi COOH din situsul A
e) deplasarea cu un codon a ribozomului pe RNAm.
9. Modificările posttraducere includ:

a) formarea hidroxiprolinei din prolină
b) excizia intronilor
c) acetilarea capătului N-terminal
d) metilarea lizinei, argininei
e) formarea punţilor disulfidice
10. Prelucrările posttranslaţionale cuprind:

a) excizia unor secvenţe polipeptidice
b) înlăturarea unor componente neproteice (hemul)
c) substituţia unor baze purinice cu cele pirimidinice
d) formarea zimogenilor din enzime active
e) carboxilarea glutamatului
11. Alegeți inhibitorii sintezei proteice la nivelul transcripţiei:

a) Amanitina
b) Rifamicina
c) Eritromicina
d) Rifampicina
e) Tunicamicina
12. Alegeti inhibitorii sintezei proteice la nivelul translaţiei:

a) Tetracicilina
b) Puromicina
c) Streptomicina
d) Cordicepina
e) Neomicina
13. Referitor la reglarea expresiei genetice care din afirmaţii sunt corecte?
a) lactoza scade afinitatea represorului pentru operator
b) metabolizarea lactozei este reglată numai de complexul CAP-AMPc
c) metabolizarea lactozei este reglată numai de complexul represor-inductor
d) corepresorul măreşte afinitatea represorului faţă de operator;
e) metabolizarea lactozei este dublu reglată (CAP - AMPc, represor-inductor).
122
Tema nr. 9 (24)
Totalizare la capitolul „Nucleoproteinele”
1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.

2. Biosinteza nucleotidelor purinice: sursele atomilor în nucleul purinic, reacţiile până la
fosforibozilamină, structura IMP, reacţiile de sinteză a AMP-lui şi GMP-lui, sinteza
nucleozid-difosfaţilor şi nucleozid-trifosfaţilor. Reglarea.
3. Biosinteza nucleotidelor pirimidinice: sursele atomilor în nucleul pirimidinic,
biosinteza UTP-lui şi CTP-lui. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor. Biosinteza
nucleotidelor timidilice. Reglarea.
4. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
5. Catabolismul nucleotidelor purinice (sinteza acidului uric). Guta – cauzele,
manifestările clinice, principiile de tratament.
6. Produsele finale ale catabolismului nucleotidelor pirimidinice, soarta lor.
7. Analogii structurali ai purinelor și pirimidinelor în calitate de preparate antivirale și
antitumorale.
8. Replicarea ADN la procariote (E.coli) – matrița, substraturile, enzimele şi factori
proteici. Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei ADN.
9. Particularităţile replicării la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Rolul şi structura
telomerazei.
10. Reparaţia ADN. Mecanismul. Geneza mutaţiilor. Rolul biomedical.
11. Transcripţia la procariote (E.coli): matrița, substraturile, enzimele, mecanismul.
Inhibitorii transcripţiei.
12. Particularităţile transcripţiei la eucariote. Modificările post-transcripţionale ale ARNm.
13. Ribozomii – compoziţia chimică şi structura la procariote şi eucariote.
14. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele.
15. Particularităţile biosintezei proteinelor la eucariote. Modificările post-translaţionale
ale proteinelor. Folding-ul proteinelor.
16. Reglarea biosintezei proteinelor la procariote şi eucariote.
17. Inhibitorii transcripţiei şi translaţiei la procariote şi eucariote. Mecanismele de acţiune
şi rolul medical.
123
Tema nr. 10 (25)
Hormonii. Structura, clasificarea, biosinteza, reglarea secreţiei,
mecanismul de acţiune. Hormonii hipotalamici şi hipofizari.
Experienţa 1. Natura chimică a insulinei

a) Reacţia biuretică (Piotrovschi)
Principiul metodei: Legăturile peptidice (-NH-CO-) ale proteinelor în mediul alcalin
reacţionează cu CuSO4 formând compuşi complecşi coloraţi în roşu- violet.
Nr. Reactive Eprubetă
1. Soluție de insulină 10 picături
2. NaOH 10% 5 picături
3. CuSO4 1% 2picături
4. Culoalrea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Reacţia cu ninhidrină
Principiul metodei: Ninhidrina reacționează cu grupările alfa-amino ale proteinelor şi
aminoacizilor cu formarea unui compus colorat în albastru-violet.
2. Soluţie de ninhidrină 0,5% 5 picături
3. Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2min
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol)
Principiul metodei: Ladegradareaproteinelor şi peptidelor sub acţiunea hidroxidului de
sodiu din grupările sulfhidril se eliberează sulful sub formă de sulfură de sodiu, care
reacţionând cu plumbitul de sodiu, formează precipitatul de sulfură de plumb (PbS) de
culoare neagră sau brună.
2. Reactiv Fol 5 picături
3. Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2min
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
124
1. Calmodulina – rolul biologic, particularităţile structurale.
2. AMPc – structura şi rolul biologic.
3. Fosfatidilinozitolul – structura şi rolul biologic.

1. Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în organism.
2. Clasificarea hormonilor.
3. Mecanismele de reglare a sintezei, secreţiei şi acţiunii hormonilor:
a) conceptul de reglare prin mecanism feed-back;
b) bioritmuri hormonale.
4. Mecanismele de acţiune a hormonilor de natură proteică şi al catecolaminelor:
a) structura receptorilor membranari;
b) interacţiunile dintre hormon şi receptor;
c) structura, clasificarea si rolul proteinelor G;
d) enzimele efectoare si mecanismele de activare a lor (Adenilat/Guanilatciclaza,
Fosfolipaza C);
e) mecanismele de generare a mesagerilor secunzi: AMPciclic, GMPciclic, ionii de calciu,
diacilglicerolii, inozitoltrifosfaţii;
f) mecanismele de activare a proteinkinazelor A, B, C;
g) enzimele cheie ale metabolismului reglate prin fosforilare/defosforilare.
5. Efectele hormonilor:
a) hipotalamusului şi hipofizei;
b) catecolaminelor;
c) Insulinei și glucagonului;
d) parathormonului şi calcitoninei.
6. Factorii de creștere (EGF, FGF, IGF, TGF, PGF, PDGF) și citokinele (chemokinele,
interferonii, interleukinele). Noțiuni generale de structură, sinteză, mecanism de acțiune
și efectele.

1. Exemple de enzime reglatoare activate prin fosforilare. Ce hormoni şi prin ce mecanism
realizează fosforilarea enzimelor?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
125
2. Exemple de enzime reglatoare activate prin defosforilare. Ce hormoni şi prin ce mecanism
realizează defosforilarea enzimelor?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
3. Completaţi tabelul, indicând hormonii care acţionează prin intermediul următorilor

mesageri secunzi:
AMPc AMPc
GMPc Ca, IP3 şi/sau DAG
(prin proteina Gs) (prin proteina Gi)
4. Numiţi enzimele reglatoare ale glicolizei şi ale gluconeogenezei. Care sunt efectele
insulinei şi ale glucagonului asupra acestor enzime?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
126
5. Caracterizaţi hormonii ce reglează metabolismul calciului şi al fosfaţilor:
Locul Reglarea Mecanismul Ţesuturile
HORMONII Efectele
sintezei secreției de acţiune ţintă
Parathormonul
Calcitriolul
Calcitonina
6. Dați exemple de citokine pro- și antiinflamatorii și specificați în patogenia căror maladii

sunt implicate.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

1. Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai evident hormonii?
a) hormonii sunt instabili şi acţionează doar în zona adiacentă glandei care îi produce
b) hormonii sunt substanţe chimice stabile ce reglează procesele metabolice și
fiziologice
c) toţi hormonii sunt liposolubili
d) toţi hormonii sunt hidrosolubili
e) hormonii sunt mesageri chimici care sunt eliberaţi în mediul ambiant
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reglarea sintezei şi secreţiei

majorităţii hormonilor (H):
a) este reglată prin mecanism de feedback negativ
b) este reglată prin mecanism de feedback pozitiv
c) este reglată de către complexul hormon-receptor
d) este reglată de către complexul hormon-genă
e) este reglată de către parametrul influențat
127
3. Receptorii hormonali sunt:
a) cromoproteine
b) proteine multidomeniale
c) glicoproteine
d) metaloproteine
e) lipoproteine
4. Referitor la mecanismul membranaro-intracelular sunt corecte afirmaţiile:

a) receptorii sunt situaţi pe membrana plasmatică
b) hormonul serveşte drept mesager secundar
c) complexul hormon-receptor pătrunde în nucleu
d) este caracteristic pentru hormonii peptidici
e) este un mecanism lent
5. Proteina Gs activă - selectați afirmațiile corecte:

a) activează adenilatciclaza
b) activează proteinkinazele
c) reprezintă complexul alfa-GTP
d) este un mesager secund al semnalului hormonal
e) este inactivată de fosfodiesterază
6. Fosfodiesteraza - selectați afirmațiile care o caracterizează:

a) catalizează reacţia de scindare a AMPc
b) catalizează reacţia de formare a AMPc
c) este activată de cofeină
d) este inhibată de viagră
e) este localizată în nucleu
7. Cofeina inhibă:
a) fosfodiesteraza
b) adenilatciclaza
c) proteina Gs
d) proteinkinaza A
e) fosfoprotein fosfataza
8. Selectați hormonii sintetizați de hipotalamus:

b) somatoliberina
c) somatotropin releasing hormonul
d) vasopresina
e) hormonul melano- stimulator (MSH)
f) oxitocina
9. Selectați hormonii proveniți din proopiomelanocortină:

a) somatotropina
b) adrenocorticotrop
c) prolactina
d) lipotropina
e) gonadotropine
128
10. Selectați hormonii glicoproteici ai adenohipofizei:
a) hormonul adrenocorticotrop (ACTH)
b) hormonul tireotrop
c) gonadotropinele
d) prolactina
e) somatotropina
11. Referitor la mecanismul de acţiune a insulinei sunt corecte afirmaţiile:

a) insulina acţionează prin mecanismul citozolic-nuclear
b) mecanismul de acţiune a insulinei este o formă particulară a celui membrano-
intracelular
c) receptorul insulinei este un complex heterotetrameric α2β2
d) subunitatea β este extracelulară şi leagă insulina
e) subunitatea β posedă activitate enzimatică de tip tirozinkinazică
12. Selectaţi efectele metabolice ale insulinei:

a) favorizează sinteza trigliceridelor, glicogenului, proteinelor (efect anabolic)
b) sporeşte degradarea lipidelor, glicogenului, proteinelor (efect catabolic)
c) exercită acţiuni mitogene: influenţează creşterea fetală, diferenţierea celulară,
procesele de regenerare
d) reglează sinteza ATP-lui şi producerea căldurii
e) reglează concentraţia calciului şi a fosfaţilor
13. Selectați efectele metabolice ale glucagonului:

a) stimulează glicogenoliza
b) activează glicoliza
c) intensifică gluconeogeneza
d) induce scindarea proteinelor
e) inhibă lipoliza
14. Selectați afirmațiile corecte referitoare la efectele metabolice ale

catecolaminelor:
a) depind de tipul receptorilor prezenți în membrana celulară
b) stimulează lipoliza acționând prin receptorii β1, β2 și β3
c) stimulează oxidarea lipidelor
d) inhibă glicogenoliza și gluconeogeneza
e) inhibă secreția de insulină de către celulele β ale insulelor pancreatice
15. Selectați afirmațiile corecte referitor la hormonul paratiroidian:

a) este sintetizat în glanda tiroidă
b) este derivatul tirozinei
c) este sintetizat ca preprohormon
d) este sintetizat în formă activă
e) acționează prin AMP ciclic
129
Tema nr. 11 (26)
Hormonii de natură steroidă şi tiroidieni (T3 și T4). Vit A și D. Eicosanoizii
Experienţa 1. Reacţia de identificare a 17-cetosteroizilor în urină

Principiul metodei: 17-Cetosteroizii (17-CS) din urină sunt produşi ai metabolismului
androgenilor ce se excretă în urină. 17-CS în mediul alcalin reacţionează cu m-dinitro-
benzenul cu formarea produselor de condensare de culoare roz-violetă.
Tehnica executării: Identificarea 17-CS se face în eprubete şi cu pipete uscate. La 20
picături de urină se adaugă lent pe pereţii eprubetei 30 picături de soluţie alcoolică de m-
dinitrobenzol. Eprubeta se agită. Ulterior se adaugă 6 picături de soluţie de NaOH 30%.
Soluţia capătă culoare roz-violetă în cazul prezenței 17-CS.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Dozarea calciului în serul sangvin.

Principiul metodei. Ionii de calciu cu murexid în mediul alcalin formează un complex
colorat. Intensitatea culorii este direct proporţională cu cantitatea de calciu în proba de
cercetat.
Reactivi Eprubeta PROBA (1)
Apă distilată 0,3 ml
Ser sangvin 0,1ml
Reagent de lucru 3 ml
Se citeşte densitatea optică a probei (DOp) faţă de apă distilată la 490 nm, în cuva de 5mm.
Calcul: Cantitatea de calciu se calculează conform formulei:
C (mmol/l)  DOp x Cst/DOst,
Unde:
Cst – concentrația standard de calciu (2.5 mmol/l);
DOst – densitatea optică a soluției standard - 0.293;
Cp – concentrația de calciu în proba studiată;
DOp – densitatea optică a soluției studiate.
Valori normale: adulţi – 2,25–2,75 mmol/L sau 8-11mg/ml

Valoarea clinico-diagnostica a determinării calciului seric: Concentraţii anormale de
calciu seric pot indica disfuncţii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de
malnutriţie şi malabsorbţie, carenţa de vitamina D şi boli renale. 90% din cazurile de
hipercalcemie apar în context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazică sau în
afecţiuni granulomatoase.
Rezultatul obţinut: DOp = __________ C = _____________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
130
1. Mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor de natură steroidă şi tiroidieni(T3
și T4):
a) structura receptorilor citozolici şi nucleari;
b) interacţiunile dintre hormoni şi receptori;
c) reglarea expresiei genelor de către complexul hormon-receptor.
2. Efectele hormonilor:
a) glucocorticoizi;
b) mineralocorticoizi;
c) sexuali;
d) tiroidieni (T3 și T4).
3. Vitaminele A si D:
a) structura, proprietăţile;
b) rolul metabolic;
c) hipo- şi hipervitaminozele (cauzele, manifestările metabolice și clinice).
4. Eicosanoizii (HETE, leucotrienele, prostanoizii). Clasificarea, noţiuni generale de
structură, sinteză, mecanism de acțiune, efectele.

1. Dați exemple de enzime reglate prin inducţie. Ce hormoni induc sinteza lor şi care sunt
efectele metabolice determinate de aceste enzime?
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Explicați care este mecanismul biochimic al acțiunii calorigene a iodtironinelor.

________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
131
3. Scrieţi reacțiile de transformare a colesterolului în vitamina D3 (colecalciferol). Care este
importanţa biologică a vitaminelor grupului D? Ce similitudini sunt în mecanismul de
acțiune a hormonilor liposolubili cu cel al vitaminei D?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Care substanţe se numesc carotinoide? Scrieţi formulele de structură a -carotenului,

retinolului și retinalului. Ce importanţă biologică are vitamina A? Care este mecanismul
activității biologice a vitaminelor A?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
132
5. Explicați care poate fi cauza efectelor adverse (bronhospasm, astm bronhic) la utilizarea
aspirinei. Care enzimă este inhibată de aspirină și alte remedii antiinflamatoare.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor sunt corecte
afirmaţiile:
a) receptorii hormonali sunt situaţi în nucleu sau citozol
b) are loc prin intermediul mesagerilor secundari
c) este un mecanism rapid
d) complexul hormon-receptor reglează expresia genelor
e) implică activarea proteinkinazelor
2. Referitor la reglarea sintezei şi secreţiei iodtironinelor sunt corecte afirmaţiile:

a) are loc sub acţiunea tireoliberinei şi a tireotropinei
b) nivelul scăzut de T3 plasmatic inhibă sinteza tireotropinei
c) tireotropina inhibă secreţia iodtironinelor
d) în cazul unui conţinut scăzut de iod se sintetizează preponderent T4
e) glanda tiroidă posedă mecanisme de autoreglare independente de tireotropină
3. Selectați afirmațiile corecte referitorla hormonii tiroidieni:

a) glanda tiroidă produce doar T3 și T4
b) hormonii tiroidieni sunt T4, T3 și calcitonina
c) hormonii tiroidieni sunt TRH, TSH, T4 și T3
d) posedă un mecanism de acțiune membrano-intracelular
e) receptorii tiroidieni sunt localizați în nucleul celular
4. Selectați efectele metabolice ale hormonilor tiroidieni:

a) sporesc rata metabolică bazală
b) stimulează biosinteza trigliceridelor
c) stimulează β-oxidarea acizilor grași
d) stimulează glicogenoliza
e) cresc consumul de ATP
133
5. Referitor la sinteza hormonilor steroidieni sunt corecte afirmaţiile:
a) sinteza hormonilor steroidieni nu se reglează
b) toţi hormonii de natură steroidă se sintetizează doar în suprarenale
c) cortizolul se sintetizează în foliculii ovarieni
d) progesterona se sintetizează în cortexul suprarenal
e) pregnenolona este intermediar comun în sinteza hormonilor steroidieni
6. Selectați afirmațiile corecte referitor la reglarea sintezei şi secreţiei

glucocorticoizilor (GC):
a) cantitatea de GC suferă variaţii diurne, dependente de ciclul veghe-somn
b) corticotropina adenohipofizară inhibă producerea GC
c) ACTH-ul stimulează sinteza GC
d) în stări de stres SNC mediază secreţia corticoliberinei şi ACTH-ului
e) reglarea se bazează pe efectele alosterice
7. Corticosteroizii se utilizează:
a) în tratamentul colagenozelor (reumatism, poliartrită nespecifică)
b) ca agenţi desensibilizanţi (în astmul bronhic, bolile alergice)
c) ca imunosupresori în transplant de organe şi ţesuturi
d) ca agenţi fibrinolitici
e) în calitate de hemostatice
8. Ce efecte exercită glucocorticoizii asupra metabolismului ţesutului osos:

a) stimulează biosinteza mRNA
b) inhibă sinteza proteinelor fibrilare
c) sporesc eliminarea Ca2+ şi a fosfaţilor din oase în sânge
d) sporesc densitatea minerală osoasă
e) produc osteoporoză steroid-indusă
9. Ce efecte exercită aldosteronul asupra eliminării cu urina a substanţelor

minerale şi a apei?
a) creşte eliminarea sodiului
b) creşte eliminarea potasiului
c) crește eliminarea apei
d) scade eliminarea apei
e) nu se modifică eliminarea sodiului şi a apei
10. Selectați afirmațiile corecte referitor la reglarea sintezei şi secreţiei

aldosteronului:
a) depinde de concentraţia plasmatică a sodiului
b) depinde de cantitatea de magneziu plasmatic
c) este reglată de hormonii hipotalamo-hipofizari
d) este influențată de sistemul renin-angiotensină
e) se bazează pe mecanismul feed-back
134
11. Selectați hormonii glandelor sexuale:
a) estradiol
b) testosteron
c) progesteron
d) folitropina
e) hormonul luteinizant
12. Ce efecte exercită estrogenii?

a) induc sinteza mRNA şi producerea de proteine specifice în celulele organelor ţintă
b) sunt activatori alosterici ai enzimelor gluconeogenetice
c) stimulează acumularea lipidelor în ficat şi ţesutul adipos
d) inhibă eliminarea biliară a colesterolului
e) stimulează sinteza colagenului şi depozitarea de calciu şi fosfaţi în epifizele oaselor
13. Selectați afirmațiile corecte referitor la vitaminele liposolubile

a) unele vitamine liposolubile se produc în organismul uman
b) includ acidul ascorbic, biotina, acidul folic, acidul pantotenic
c) nu pot fi obținute din surse exogene
d) includ vitaminele A, E, K și D
e) sunt componente structurale ale membranelor celulare
14. Ce afirmații caracterizează calcitriolul:

a) este sintetizat prin două hidroxilări consecutive a colecalciferolului: în ficat și rinichi
b) reglează nivelul de glucoză în sânge
c) este forma vegetală a vitaminei D
d) reglează nivelul de sodiu și de potasiu în sânge
e) are o acțiune anticoagulantă
f) este sintetizat prin 3 hidroxilări consecutive ale colecalciferolului în piele
15. Ce afirmații caracterizează vitamina A:

a) include colecalciferolul și ergocalciferolul
b) include retinol, acid retinoic și retinal
c) are acțiune antihemoragică
d) poate fi produsă în piele sub acțiunea luminii solare
e) include α-, β-, γ-și δ-tocoferolii
f) joacă un rol important în procesul de vedere
16. Referitor la eicosanoizi sunt corecte afirmațiile:

a) se sintetizează din acidul arahidonic
b) îndeplinesc funcția de mesageri secunzi
c) pe calea cicloxigenazică se obțin prostaglandinele, tromboxanii și prostaciclinele
d) pe calea lipoxigenazică se obțin leucotrienele
e) toți eicosanoizii acționează prin AMPc
135
Tema nr. 12 (27)
Biochimia sângelui. Componenţa chimică a plasmei sangvine.
Bazele biochimice ale menținerii stării fluide a sângelui. Coagularea. Fibrlinoliza.
Biochimia tromboccitului
Experienţa 1. Determinarea refractometrică a proteinelor totale din serul sangvin

Principiul metodei: Refractometria se bazează pe capacitatea diferitelor medii de a reflecta
în diferite moduri razele de lumină care trec prin ele. Raportul dintre sinusurile unghiului de
incidență (sin α ) al razei și sinusului colțului refracției (sin β ) se numește indicele de
refracție (indicele de refracție): n = sin α / sin β
Indicele de refracție al unei soluții este determinat de
cantitatea, mărimea și structura fizică a particulelor
dizolvate și de temperatura ambiantă.
În ser, indicele de refracție depinde în primul rând de
cantitatea și calitatea proteinei; sărurile și alte
componente au un rol mai puțin important.
Pentru a determina indicele de refracție se utilizează
dispozitive speciale, cum ar fi refractometrele.
Schema de construcție a unui refractometru și
aspectul exterior sunt prezentate
1. Deschideți suprafața prismei (5) și aplicați 1-2
picături de ser de sânge, apoi închideți camera. Se
formează un strat de soluție proteică între prisme.
2. Mișcând oglinda, focalizați lumina pe suprafața prismei prin intermediul unui sistem
de lentile.
3. Priviți în ochi (1) și folosiți pârghia (3), îndepărtați culorile spectrului de la linia de
separare dintre două câmpuri: lumină și întuneric.
2. Cu pârghia (7) instalați punctul de intersecție al liniilor care sunt observate în câmpul
optic la linia care separă câmpurile lumină și întuneric.
3. Indicele de refracție este citit pe scala din stânga.
4. Concentrația proteică (%) este determinată conform tabelului de mai jos.
Concentrația de proteine in serul sanguin, % (C, %) corespunzător indexului de Refracție (I ref)
Iref C, % Iref C, % Iref C, % Iref C, %
1,33705 0,63 1,34162 3,28 1.34612 5,90 1,35021 8,28
1,33743 0,86 1,34199 3,50 1,34650 6,12 1,35058 8,49
1,33781 1,08 1,34237 3,72 1,34687 6,34 1,35095 8,71
1,33820 1,30 1,34275 3,94 1,34724 6,55 1,35132 8,92
1,33858 1,52 1,34313 4,16 1,34761 6,77 1,35169 9,14
1,33896 1,74 1,34350 4,38 1,34798 6,98 1,35205 9,35
1,33934 1,96 1,34388 4,60 1,34836 7,20 1,35242 9,57
1,33972 2,18 1,34426 4,81 1,34873 7,42 1,35279 9,78
1,34000 2,40 1,34463 5,03 1,34910 7,63 1,35316 9,99
1,34048 2,62 1,34500 5,25 1,34947 7,85 1,35352 10,20
1,34086 2,84 1,34537 5,47 1,34984 8,06 1,35388 10,41
1,34124 3,06 1,34575 5,68
136
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 1.Dozarea calciului în serul sangvin

Principiul metodei: Calciul interacţionează cu compusul arsenazo III, formând în mediul
neutru un compus de culoare albastră. Intensitatea culorii este direct proporţională cu
cantitatea calciului în proba de cercetat.
Reagenţi:
Reagenţul de lucru, ce conţine:
- Soluţie-tampon fosfat pH 7,5 – 50 mmol/L;
- Arsenazo III – 120 μmol/L
Ser sanguin 0,05 mL -
Reagent de lucru 1 ml 1 ml
 se amestecă, se incubează 5 min la temperatura camerei
se citeşte densitatea optică a soluției experimentale (DO) faţă de martor la 630-670 nm,
în cuva de 0,3 cm.
Rezultat: DO = __________ Concentraţia calciului = E x 8,1 mmol/L = ___________________________
Notă: Coeficientul 8,1 a fost calculatreieşind din concentraţia şi densitatea optică
standardului.
Valori de referință: adulţi – 2,15–2,57 mmol/L
Valoarea clinico-diagnostica a determinării calciului seric: Concentraţii anormale de
calciu seric pot indica disfuncţii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de
malnutriţie şi malabsorbţie, carenţa de vitamina D şi boli renale. 90 % din cazurile de
hipercalcemie apar în context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazică sau în
afecţiuni granulomatoase.
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel iniţial de cunoştinţe:

1. Clasificarea proteinelor.
2. Albumina și globulinele – particularităţile structurale şi ale proprietăţilor fizico-
chimice.
3. Mecanismele de activare a enzimelor – proteoliza parţială. Rolul biomedical.
4. Principiul determinării activităţii enzimelor. Unităţile de măsurare a activităţii
enzimatice – unitatea internaţională, activitatea specifică, catalul.

1. Componenţa chimică şi funcţiile sângelui.
2. Substanţele organice azotate ale plasmei sangvine:
137
‒ Proteinele plasmatice. Albumina, globulinele (fibrinogenul, transferina,
ceruloplasmina, haptoglobina, imunoglobulinele). Metodele de dozare şi separare
a proteinelor. Variaţiile fracţiilor proteice în patologie.
‒ Enzimele plasmatice. Clasificarea funcţională. Mecanismele disenzimiei
plasmatice. Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnostică.
‒ Compuşii neproteici azotaţi ai plasmei sangvine. Azotul rezidual, fracţiile lui în
normă şi în patologie.
3. Compuşii organici neazotaţi ai plasmei sangvine (glucoza, lipidele, acizii organici,
corpii cetonici). Importanţa determinării lor.
4. Constituenţii minerali ai plasmei. Rolul lor. Ionograma sângelui.
5. Particularităţile structurale şi funcţionale ale trombocitelor. Trombocitopatiile.
6. Hemostaza. Caracteristica generală a fazelor hemostazei (timpul parietal, plasmatic şi
7. fibrinolitic).
8. Coagularea sângelui:
‒ Factorii plasmatici şi plachetari ai coagulării. Sediul sintezei, particularităţile
structurale, mecanismul de activare a principalilor factori plasmatici. Rolul
vitaminei K.
‒ Mecanismele intrinsec şi extrinsec ale coagulării. Mecanismele moleculare de
formare şi stabilizare a cheagului. Coagulopatiile.
9. Sistemele fibrinolitic şi anticoagulant: rolul, factorii principali, natura lor chimică,
mecanismul activării. Aplicări terapeutice.Reglarea stării fluide a sângelui. Explorarea
hemostazei şi a fibrinolizei

1. Indicaţi patologia caracterizată de următoarea proteinogramă: proteine totale – 53
g/L; albumina – 38%; α1 – 7%; α2 – 22%; β – 18%; γ – 15%. Explicaţi răspunsul.
a) ciroză hepatică; b) inflamaţie cronică; c) sindrom nefrotic; d) inflamaţie acută
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Indicaţi patologia caracterizată de următoarea proteinogramă: proteine totale – 73
g/L; albumina – 46%; α1 – 8%; α2 – 15%; β – 12%; γ – 16%. Este mărită şi proteina C
reactivă. Explicaţi răspunsul.
a)ciroză hepatică; b) inflamaţie cronică; c) sindrom nefrotic; d) inflamaţie acută
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
138
3. La investigarea pacientului B. rezultatele analizelor biochimice au relevat activitate
crescută a fosfatazei alcaline termolabile şi a fosfatazei acide tartrat rezistente.
Afectarea cărui ţesut determină această amplificare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Ce investigaţii biochimice (enzime, substanţe organice sau neorganice) sunt necesare
pentru confirmarea diagnosticului în cazul următoarelor patologii? Cum se vor
modifica indicii enumeraţi? Completaţi tabelul:
Patologia Investigări biochimice Rezultate preconizate

Diabet zaharat
Hepatită
Insuficienţă
renală
5. Bolnavul a fost tratat timp îndelungat de o boală infecţioasă intestinală. La incizia

ocazională a degetului s-a observat o hemoragie prelungită. Care este cauza
hemoragiei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
139
6. Se va deregla coagularea sângelui şi din ce cauză în următoarele stări patologice: icter
hepatic microsomal, ciroză hepatică, hipovitaminoza K?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Azotemia este cauzată de:
a) micşorarea eliminării renale a produselor azotate
b) aport scăzut de proteine în alimentaţie
c) catabolismul intens al proteinelor tisulare
d) catabolismul intens al lipidelor de rezervă
e) sinteză excesivă de glicogen
2. Referitor la componenţa electrolitică a sângelui sunt corecte afirmaţiile:

a) principalul ion al lichidului extracelular este K+
b) principalul ion al lichidului intracelular este Na+
c) hipernatriemia cauzează hipertensiune arterială şi edeme
d) hiponatriemia este prezentă în hiperaldosteronism
e) hipernatriemia este prezentă în nefrite, insuficienţa cardiacă
3. Ce factor de coagulare este eliberat din țesutul rănit și inițiază cascada de

coagulare?
a) protrombină
b) trombină
c) fibrină
d) tromboplastina tisulară
e) proaccelerina
4. Ce factori de coagulare plasmatică enumerați mai jos sunt sintetizați cu

participarea vitaminei K?
a) fibrinogenul
b) protrombina
c) proaccelerina
d) tromboplastina tisulară
e) factorul X - Stuart-Prower
140
5. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:
a) factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) factorul X - Prower-Stuart
c) factorul XI – Rozenthal
d) factorul V - proaccelerina
e) factorul IX - globulina antihemofilică B.
6. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:

a) factorul VII - proconvertina
b) factorul I - fibrinogenul
c) factorul III - tromboplastina tisulară
d) ionii de Ca++
e) factorul X - Prower-Stuart
7. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi
în calea extrinsecă:
a) factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) factorul XI - Rozenthal
c) factorul V - proaccelerina
d) factorul I - fibrinogenul
e) factorul III - tromboplastina tisulară
f) ionii de Ca++
8. Trombina:
a) este sintetizată în formă activă
b) este sintetizată ca protrombină neactivă
c) transformă fibrinogenul în fibrină
d) transformă fibrina-monomer în fibrină-polimer
e) stabilizează fibrina
9. Fibrinogenul:
a) este sintetizat în ficat
b) constă din 6 lanţuri polipeptidice identice
c) se activează în ficat
d) este transformat în fibrină de către trombină
e) necesită vitamina K pentru sinteza sa
10. Transformarea fibrinogenului în fibrină:

a) are loc în sânge
b) are loc sub acţiunea protrombinei
c) constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic
d) constă în detaşarea a 2 fibrinopeptide A şi 2 fibrinopeptide B
e) este un proces reversibil
11. Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului):

a) are loc sub acţiunea trombinei
b) necesită prezenţa factorului XIII
c) are loc sub acţiunea heparinei
d) necesită prezenţa ATP-lui
e) necesită prezenţa vitaminei K
141
Tema nr. 13 (28)
Mecanismele biochimice ale transportului şi schimbului de gaze
în sânge. Echilibrul acido-bazic. Biochimia eritrocitului
Experienţa 1.Determinarea hemoglobinei în sânge (metoda hemiglobincianurică)

Principiul metodei: Hemoglobina la interacţiunea cu ferocianura de potasiu se oxidează la
methemoglobină. Methemoglobina formează cu acetoncianhidrina un compus colorat în roz,
intensitatea coloraţiei fiind proporţională cu cantitatea de hemoglobină.
Eprubeta
№ Reagenţi
1 Sânge, ml 0,02 -
2 Reagent de transformare, ml 5,0 5,0
3  Se incubează 15 min la temperatura camerei
4  Determinăm densitatea optică probei experimentale (DO) faţă de martor,
la lungimea de undă 540 nm (filtru verde) în cuve de 1,0 cm.
 Calculul se realizează după curba-etalon.
Valori de referință la femei: 115-145 g/L ; la bărbaţi:130-160 g/L.
Importanţa clinico-diagnostică: Conţinutul se micşorează în anemii fierodeficitare,
hemoragii,etc. Se măreşte în eritremii, deshidratare.
Rezultat: DO = ________ Concentraţia hemoglobinei = ________ g/L
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Compoziţia chimică a eritrocitelor: hemoglobina, enzimele, componentele organice
nehemoglobinice şi componentele minerale.
2. Particularităţile metabolismului eritrocitului matur (glicoliza, şuntul 2,3-
bisfosfogliceratului, calea pentozo-fosfaţilor, protecţia antioxidantă). Particularităţile
metabolismului energetic. Sinteza ATP. Utilizarea O2 în eritrocite.
3. Hemoglobina – model ideal de proteină alosterică. Oxigenarea-deoxigenarea
hemoglobinei. Modificările conformaţionale ale hemoglobinei în aceste procese. Curba
de oxigenare. Efectul Bohr. Variantele de hemoglobine fiziologice. Hemoglobinopatiile.
4. Transportul O2 şi CO2 de către sânge. Mecanismul biochimic. Importanţa hemoglobinei
în aceste procese şi în menţinerea constantă a pH-ului sangvin.
5. Noţiune de hipoxemie şi hipoxie. Cauzele apariţiei lor.
6. Mecanismele fiziologice şi biochimice de menţinere a echilibrului acido-bazic (EAB).
Sistemele-tampon sangvine.
7. Principalii indici ai EAB. Acidozele şi alcalozele.
142
1. Care sunt cauzele acidozei respiratorii şi acidozei metabolice? Determinarea căror
indici ai echilibrului acido-bazic permite diferenţierea lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Care sunt cauzele alcalozei respiratorii şi alcalozei metabolice? Determinarea căror

indici ai echilibrului acido-bazic permite diferenţierea lor?
3. Complectați tabelul cu cauzele următoarelor stări:

Hipoxemia
Hipoxia
4. Un pacient de 54 de ani, cu antecedente de boală pulmonară obstructivă cronică a fost

dus la secția de urgență, cu dificultăți de respirație, febră și tuse productivă cu spută
galben-verde. Se simte rău de trei zile. La examinare, se pot auzi crepitații și respirație
șuierătoare în lobii inferiori. Măsurarea gazelor în sângele arterial a identificat pH 7,3,
PaCO2 68 mm Hg, HCO3 28 mmol/L și PaO2 60 mm Hg. Cum interpretați aceste
rezultate?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
143
5. Un pacient în vârstă de 17 ani se prezintă la secția de urgențe cu acuze de o senzație de
compresie în piept, dificultăți de respirație, precum și furnicături în degete. Nu are
antecedente medicale importante și nu ia niciun medicament. Analiza EAB denotă
PaO2: 14 kPa (11 - 13 kPa) sau 105 mmHg (82,5 - 97,5 mmHg); pH: 7,49 (7,35 - 7,45);
PaCO2: 3,2 kPa (4,7 - 6,0 kPa) sau 24 mmHg (35,2 - 45 mmHg); HCO3–: 22 (22 - 26
mEq/L); BE: +2 (-2 până la +2) (în paranteze sunt indicate valorile de referință). Cum
interpretați aceste rezultate?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează atât în plasmă, cât şi în eritrocite:
a) bicarbonat
b) fosfat
c) proteinat
d) hemoglobinat
e) toate sistemele-tampon enumerate
2. Referitor la transportul sangvin al oxigenului (O2) sunt corecte afirmațiile:

a) O2 se transportă preponderent în formă dizolvată
b) O2 se transportă preponderent în formă de oxihemoglobină
c) methemoglobina este principala formă de transport a O2
d) O2 se leagă la Fe2+ al hemului
e) O2 se leagă la subunităţile proteice ale hemoglobinei
3. Selectați factorii ce influențează afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen

(O2):
a) presiunea parţială a oxigenului (pO2)
b) pH-ul
c) temperatura
d) concentraţia 2,3-difosfogliceratului
e) concentraţia 1,3-difosfogliceratului
4. Referitor la oxihemoglobină este corectă afirmația:

a) Hb conţine o moleculă de O2
b) O2 se leagă la partea proteică a Hb
c) O2 se leagă la Fe3+ al hemului
d) O2 se leagă la inelul tetrapirolic al hemului
e) O2 se leagă la Fe2+ al hemului
144
5. Selectați formele de transport sangvin ale dioxidului de carbon (CO2):
a) dizolvat în plasmă
b) carbhemoglobina
c) carboxihemoglobina
d) methemoglobina
e) NaHCO3, KHCO3
6. Formele patologice ale hemoglobinei sunt:

a) oxihemoglobina
b) carbhemoglobina
c) carboxihemoglobina
d) methemoglobina
e) deoxihemoglobina
7. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi și ordonați reacţiile care au loc la nivelul

plămânilor):
a) HHb + O2 → HHbO2
b) KHb + O2 → KHbO2
c) HHbO2 + KHCO3 → KHbO2 + H2CO3
d) KHbO2 + H2CO3 → HHbO2 + KHCO3
e) H2CO3 → CO2 +H2O
8. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi și ordonați reacţiile care au loc la nivelul

ţesuturilor):
a) HHbO2 → HHb + O2
b) KHbO2 → KHb + O2
c) CO2 +H2O → H2CO3
d) KHb + H2CO3 → HHb + KHCO3
e) HHb + KHCO3 → KHb + H2CO3.
9. Hipoxiile:
a) reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în ţesuturi
b) reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în sânge
c) pot fi cauzate de micşorarea presiunii parţiale a oxigenului în aerul inspirat
d) pot fi secundare anemiilor
e) pot fi cauzate de patologii obstructive pulmonare
145
Tema nr. 14 (29)
Totalizare la capitolele „Hormonii” şi „Sângele”
1. Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în organism.

2. Clasificarea hormonilor.
3. Mecanismele de reglare a sintezei, secreţiei şi acţiunii hormonilor:
4. conceptul sistemelor de reglare prin feed-back;
5. bioritmuri hormonale.
6. Structura receptorilor membranari şi nucleari. Interacţiunile dintre hormon şi
receptor.
7. Mecanismele de acţiune a hormonilor: a) mecanismul membrano-intracelular mediat
de AMPciclic, GMPciclic, ionii de calciu, diacilgliceroli, inozitolfosfaţi; b) mecanismul
citozolic-nuclear.
8. Hormonii hipotalamici: liberinele şi statinele. Rolul.
9. Hormonii adenohipofizari: a) peptide derivate din pro-opiomelanocortină; b) grupa
hormonilor somatomamotropi; c) grupa hormonilor glicoproteici.
10. Natura chimică, mecanismul de acţiune, efectele biologice, reglarea secreţiei şi
dereglări ale secreţiei. Utilizarea practică.
11. Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic) şi oxitocina.
Mecanismul de acţiune, efectele biologice. Diabetul insipid.
12. Hormonii care reglează metabolismul calciului şi al fosfaţilor (hormonul paratiroidian,
calcitonina, calcitriolul): structură, biosinteză, controlul secreţiei, mecanismul de
acţiune, ţesuturile ţintă, efecte. Anomalii ale secreţiei hormonului paratiroidian.
13. Hormonii pancreatici. Structura, biosinteza şi reglarea secreţiei. Mecanismele de
acţiune şi efectele metabolice ale insulinei şi ale glucagonului. Dereglările metabolice
în diabet zaharat.
14. Hormonii tiroidieni T3 și T4: structură, biosinteză, reglarea secreţiei, transport,
metabolism, mecanismul de acţiune şi efectele metabolice. Dereglările funcţiei
tiroidiene (hipertiroidismul şi hipotiroidismul).
15. Hormonii medulosuprarenalieni (adrenalina şi noradrenalina): structura chimică,
biosinteza, depozitare şi secreţie, metabolismul lor. Mecanismul de acţiune şi efectele
metabolice ale catecolaminelor. Feocromocitomul.
16. Hormonii corticosuprarenalei: structură, biosinteză, secreţie şi transport, metabolism.
17. Glucocorticoizii şi mineralocorticoizii: reglarea secreţiei, mecanismul de acţiune,
efectele, dereglări ale secreţiei (boala Addison: sindromul suprarenometabolic; boala
Cohn).
18. Hormonii sexuali: structură, biosinteză, secreţie şi transport, metabolism, reglarea
secreţiei. Mecanismul de acţiune şi efectele biologice ale androgenilor, estrogenilor şi
progesteronului.
19. Componenţa chimică şi funcţiile sângelui.
20. Substanţele organice azotate ale plasmei sangvine.
‒ Proteinele plasmatice. Albumina, globulinele (fibrinogenul, transferina,
ceruloplasmina, haptoglobina, imunoglobulinele). Metodele de dozare şi separare
a proteinelor. Variaţiile fracţiilor proteice în patologie.
146
‒ Enzimele plasmatice. Clasificarea funcţională. Mecanismele disenzimiei
plasmatice. Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnostică.
‒ Compuşii neproteici azotaţi ai plasmei sangvine. Azotul rezidual, fracţiile lui în
normă şi în patologie.
21. Compuşii organici neazotaţi ai plasmei sangvine (glucoza, lipidele, acizii organici,
corpii cetonici). Importanţa determinării lor.
22. Constituenţii minerali ai plasmei. Rolul lor. Ionograma sângelui.
23. Hemostaza. Caracteristica generală a fazelor hemostazei (timpul parietal, plasmatic şi
fibrinolitic). Coagularea sângelui.
‒ Factorii plasmatici şi plachetari ai coagulării. Sediul sintezei, particularităţile
structurale, mecanismul de activare a principalilor factori plasmatici. Rolul
vitaminei K.
‒ Mecanismele intrinsec şi extrinsec ale coagulării. Mecanismele moleculare de
formare şi stabilizare a cheagului. Coagulopatiile.
24. Sistemele fibrinolitic şi anticoagulant: rolul, factorii principali, natura lor chimică,
mecanismul activării. Aplicări terapeutice.
25. Particularităţile structurale şi funcţionale ale trombocitelor. Trombocitopatiile.
26. Explorarea hemostazei şi a fibrinolizei.
27. Compoziţia chimică a eritrocitelor: hemoglobina, enzimele, componentele organice
nehemoglobinice şi componentele minerale.
28. Particularităţile metabolismului eritrocitului matur (glicoliza, şuntul 2,3-
bisfosfogliceratului, calea pentozo-fosfaţilor, protecţia antioxidantă). Particularităţile
metabolismului energetic. Sinteza ATP. Utilizarea O2 în eritrocite.
29. Hemoglobina – proteină alosterică. Oxigenarea – deoxigenarea hemoglobinei.
Modificările conformaţionale ale hemoglobinei în aceste procese. Curba de oxigenare.
Efectul Bohr. Variantele de hemoglobine fiziologice. Hemoglobinopatiile.
30. Transportul O2 şi CO2 de către sânge. Mecanismul biochimic. Importanţa hemoglobinei
în aceste procese şi în menţinerea constantă a pH-ului sangvin.
31. Noţiune de hipoxemie şi hipoxie. Cauzele apariţiei lor.
32. Mecanismele fiziologice şi biochimice de menţinere a echilibrului acido-bazic (EAB).
Sistemele-tampon sangvine. Principalii indici ai EAB. Acidozele şi alcalozele.
147
Tema 15 (30)
Prezentarea și evaluare lucrului individual al studentului.
Admiterea la sesiune
148

Ghid Biochimie M Rom Anul II 2021-2022-47265-2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Biochimie M Rom Anul II 2021-2022-47265-2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

pentru studenții anului II

1. Întregul personal și studenții, trebuie să cunoască și să respecte regulile de protecția

1. În scopul verificării cunoştinţelor, la sfârşitul fiecărui capitol, vor fi susținute 6 totalizări,

Experienţa 1. Identificarea vitaminelor hidrosolubile (B1, B2, B6 și PP)

b) Identificarea vitaminei B2 (riboflavinei)

c) Identificarea vitaminei PP (B3)

d) Identificarea vitaminei B6 (piridoxinei)

Nivelul inițial de cunoștințe

Subiecte pentru discuție la seminar

Itemi pentru lucrul individual

2. Completați tabelul conform exemplului:

6. Scrieţi structura substraturilor posibile pentru alcool dehidrogenază. Scrieţi reacţia de

Teste pentru autoevaluare

2. Referitor la centrul activ (CA) al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

4. Referitor la centrul alosteric al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

5. Ce funcții îndeplinesc cofactorii în cadrul activității enzimatice?

6. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B1 sunt corecte afirmaţiile:

7. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B2 sunt corecte afirmaţiile:

8. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B6 sunt corecte afirmaţiile:

10. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la coenzimele derivate de la acidul folic:

11. Ce afirmații caracterizează vitamina K:

12. Referitor la mecanismul de acţiune a enzimelor sunt corecte afirmațiile:

13. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mecanismul de acţiune a enzimelor:

14. Selectaţi enzimele care posedă specificitate stereochimică:

16. Selectați enzimele care se referă la hidrolaze:

17. Selectați enzimele din clasa ligazelor:

Experienţa 1. Termolabilitatea enzimelor

Experienţa 2. Determinarea activităţii α-amilazei urinare cu substrat stabil de amidon

Nr. Reactivi Eprubeta de experienţă Eprubeta martor

Valorile normale ale activităţii amilazei din urină – 20-160 g/oră·L.

Nivelul inițial de cunoștințe

Subiecte pentru discuție la seminar

Itemi pentru lucrul individual

3. Ce mecanism de acţiune posedă sulfanilamidele, fluoruracilul şi alopurinolul? De ce

5. Care este valoarea clinico-diagnostică a determinării activităţii amilazei în serul sangvin

6. Care este importanța clinică și diagnostică a determinării activității izoformelor creatin

Teste pentru autoevaluare

2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la termolabilitatea enzimelor:

3. Selectați afirmațiile corecte

5. Selectați mecanismele de inhibiție nespecifică a enzimelor:

6. Referitor la inhibiția competitivă sunt corecte afirmațiile:

8. Referitor la succinat dehidrogenază (SDH) şi reglarea activităţii ei sunt corecte

9. Selectați afirmația corectă referitoare la creatinfosfokinază (CPK):

10. Referitor la amilază şi activitatea ei sunt corecte afirmaţiile:

12. Selectați enzimele care se utilizează în diagnosticul afecțiunilor cardiace:

13. Selectați enzimele care se utilizează în diagnosticul afecțiunilor hepatice:

15. Selectaţi definiţia corectă a unităţii internaţionale de activitate a enzimelor:

Experienţa 1. Determinarea piruvatului în urină

Calcul: Cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore se calculează după formula:

Nivelul inițial de cunoștințe

Subiecte pentru discuție la seminar

Itemi pentru lucrul individual

2. Ce cantitate de energie se eliberează la descompunerea unui mol de ATP în condiţii

3. Cu toate că în organismul omului matur în fiecare zi se formează o cantitate mare de ATP,

5. Enumeraţi componentele complexului piruvatdehidrogenazic, scrieţi formulele

7. Explicaţi de ce ciclul Krebs este un proces aerob.

10. Scrieţi reacţia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs.

Teste pentru autoevaluare

2. Selectați căile metabolice centrale:

4. Selectaţi calea metabolică amfibolică:

5. Referitor la reglarea metabolismului celular este corectă afirmația:

6. Selectați afirmația corectă referitoare la bioenergetică: