CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE PARACLINICE,

IGIENICE ŞI EPIDEMIOLOGIE

GHID PRACTIC LA UNITATEA DE CURS

IGIENA CU BAZELE MICROBIOLOGIEI

Specialitatea
Stomatologie - 91110
Calificarea
Tehnician dentar

______________________________________________
Numele, prenumele elevului, grupa, subgrupa

Chişinău

1
Ghidul practic la disciplina Igiena cu bazele microbiologiei a fost elaborat de cadrele didactice ale
Colegiului Naţional de Medicină şi Farmacie „Raisa Pacalo”:
Tatiana Criţcaia, şef secţie învăţămînt, şef catedră Discipline paraclinice, igienice şi epidemiologie,
profesor la Discipline igienice, grad didactic întâi
Svetlana Bodiu, profesor la Discipline igienice, grad didactic întâi
Iulia Eftodii, profesor la Discipline igienice
Tamara Malic, profesor la Epidemiologie şi Discipline igienice
Ivanova Lilia, profesor la Discipline igienice

Ghidul practic la disciplina Igiena cu bazele microbiologiei este:

„DISCUTAT”

la şedinţa catedre Discipline paraclinice, igienice şi epidemiologie

proces-verbal nr. ______din „___”________ 2017
Şef catedră_________________Tatiana Criţcaia

„ APROBAT ”
La şedinţa Consiliului metodic,
proces-verbal nr. _____
din „_____”___________ 2017

2
 GHIDUL PRACTIC LA DISCIPLINA IGIENA
CU BAZELE MICROBIOLOGIEI

I. Argumentul
II. Competenţe specifice unităţii de curs Igiena cu bazele
microbiologiei
III. Planul tematic al unităţii de curs
IV. Instrucţiune pentru tehnica securităţii în laborator
V. Conţinuturile ghidului (pe tematică)
1. Subiectul, data
2. Compentenţe specifice
3. Resurse educaţionale
4. Activitatea independentă a elevului
5. Conţinutul informativ conform tematicii
6. Activitatea practică
7. Resurse bibliografice
8. Concluzii
9. Anexe
VI. Glosarul de termeni/probleme de situaţii la subiect/capitol
VII. Referinţe bibliografice

3
 I. ARGUMENTUL
Igiena cu bazele microbiologiei ocupă un loc important în sistemul de formare şi pregătire a cadrelor
medicale. În cadrul disciplinei elevii se familiarizează cu influenţa factorilor sociali şi ai mediului asupra
sănătăţii, cu măsurile de optimizare a acestor factori, de profilaxie a bolilor şi de fortificare a sănătăţii
populaţiei.
Ca disciplină profilactică igiena ocupă un loc important în sistemul de formare a cadrelor medicale. Ea
îi familiarizeză pe elevi cu influenţa factorilor sociali şi a mediului ambiant asupra sănătăţii, măsurile de
optimizare a lor, de profilaxie a maladiilor şi de fortificare a sănătăţii oamenilor. Complexitatea noilor
raporturi dintre om şi mediul său natural şi social, cu profunde şi rapide modificări, confruntă starea de
sănătate a lumii contemporane cu riscuri multiple şi variate, datorate acţiunii diverşilor factori nocivi.
Microbiologia reprezintă un compartiment al biologiei, studiază particularităţile microorganismelor,
precum şi procesele pe care acestea le condiţionează în macroorganisme (în special în organismul omului) şi
în diverse obiecte ale mediului înconjurător.
În conceptul microbiologiei moderne este absolut necesar să se acorde o deosebită grijă din punct de
vedere al prevenirii bolii iatrogene cu reducerea la diferite complicaţii, adesea de natură infecţioasă care pot
apărea la bolnav, fiind provocate de actul medical (iatros=medic) şi favorizate de numeroasele tehnici
instrumentale utilizate în prezent, în scop de preparare, păstrare şi transportare a substanţelor
medicamentoase, care impun respectarea obligatorie a unor normative şi regulamente igienice, reguli de
asepsie şi antisepsie de către asistenţii farmacişti.
Ghidul practic este destinat pentru pregătirea asistentului farmacist şi reflectă formarea competenţelor
specifice unităţii de curs Igiena cu bazele microbiologiei, care ar permite viitorilor specialişti să se încadreze
dinamic în promovarea sănătăţii ce reprezintă o prerogativă a Sistemului de Ocrotire a Sănătăţii.
Studiul Igienei cu bazele microbiologiei are ca scop formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a
reflecta asupra factorilor mediului ambiant. Cunoştinţele teoretice sunt necesare pentru interpretarea corectă
a rezultatelor obţinute şi alegerea raţională a metodelor de diagnosticare, măsurilor de prevenire precum şi la
însuşirea adecvată a tehnicilor practice, la înzestrarea cu un set de competenţe, valori, atitudini menite să
asigure o integrare profesională optimă.
Astfel ghidul are menirea de a asigura formarea la asistenţii farmacişti a unui sistem de competenţe
funcţionale, necesare pentru inserţia socio-profesională şi adaptarea la condiţiile mereu în schimbare ale
vieţii.
II. COMPETENŢELE PROFESIONALE SPECIFICE UNITĂŢII DE CURS
CS 1. Utilizarea noţiunilor de igienă şi microbiologie în activitatea profesională tehnicianului dentar.
CS 2. Specificarea şi recunoaşterea metodelor de evaluare a factorilor de mediu, ocupaţionali şi alimentari.
CS 3. Specificarea interrelaţiei între macro şi microorganism.
CS 4. Identificarea caracteristicilor specifice grupelor principale de microorganisme.

III. REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR PE UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Numărul de ore
Nr.
Unităţi de învăţare Contact direct Studiu
crt. Total
Teorie Practică individual

1. Igiena mediului 12 4 4 4
2. Igiena habitatului uman 7 1 4 2
3. Igiena instituţiilor medico-sanitare publice. 3 1 - 2
4. Igiena alimentaţiei 12 4 4 4
5. Igiena muncii 10 4 4 2
6. Igiena copiilor şi adolescenţilor 2 - - 2

4
 7. Microbiologie generală 18 8 6 4
8. Microbiologie medicală. 16 4 4 6
9. Virusologie şi micologie. 10 4 2 4
Total 90 30 30 30

IV. LUCRĂRILE PRACTICE RECOMANDATE

Nr. Subiectul lecţiei Ore contact
do. direct

I. Igiena mediului

1. Organizarea activităţii în laboratorul sanitaro – igienic, laboratorul de microbiologie. 4

Aprecierea igienică a calității apei.
II. Igiena habitatului uman

2. Metodele de determinare a temperaturii aerului, umidităţii şi vitezei curenţilor de aer. 4

Determinarea şi aprecierea igienică a microclimatului în încăperi. Metodele de determinare a
iluminatului.
IV. Igiena alimentaţiei.

3. Aprecierea igienică a produselor alimentare şi calcularea valorii calorice şi nutritive a raţiei 4

alimentare.
V. Igiena muncii.

4. Metodele de studiere a modificărilor fiziologice în organism în timpul muncii. 4

VII. Microbiologie generală.

5. Morfologia şi ultrastructura microorganismelor. Metoda microscopică de diagnosticare. 4

Fiziologia microorganismelor. Metoda bacteriologică de diagnostic.
VIII. Microbiologie medicală

6. Sterilizarea. Metodele de dezinfecţie. Imunoterapia şi imunoprofilaxia bolilor infecţioase. 4

Cocii patogeni: Genul Staphylococcus, Genul Streptococcus, Genul Neisseria.
7. Familia Enterobacteriaceae. Genul Escherichia, Genul Salmonella, Genul Shighella, Genul 4
Vibrio, Genul Corynebacterium, Genul Bordetella, Genul Mycobacterium.
IX. Virusologie şi micologie.

8. Genul Clostridium. Familia Spirochetaceae. Genul Treponema. Viruşii gripei. Viruşii 2

hepatitelor: A, B, C, D, E. Virusul SIDA.
TOTAL ORE 30

V. INSTRUCŢIUNE PENTRU TEHNICA SECURITĂŢII ÎN LABORATOR

5
 La desfăşurarea procesului educaţional elevul trebuie:

 Înainte de începutul lecţiei şi în timpul repaosului trebuie să aerisească încăperea.

 Să însuşească şi să respecte instrucţiunile de protecţie în acţiunea specifică pe care o desfăşoară.
 Să frecventeze lecţiile teoretice şi practice în haine de protecţie ce nu crează incomodităţi în
activitate şi permit respectarea igienei corpului: halat alb, mănuşi, mască de tifon.
 Să desfăşoare activitatea în conformitate cu succesivitatea secvenţelor de realizare recomandate.
 Să nu distrugă, deplaseze deispozitivele de protecţie, de semnalizare, să nu implice aplicarea
metodelor şi procedurilor recomandate în vederea reducerii sau eliminării acţiunii factorilor de risc
crescut.
 Să includă în reţeaua electrică aparatajul igienic şi alte dispositive numai cu învoirea profesorului.
 Să fie foarte precauţi în caz de lucru cu acizi, baze, medii de cultură, culturi de microorganisme.
 Să ştie să acorde asistenţă de urgenţă în caz de: şoc anafilactic, arsuri (de orice origine),
electrocutare, trauma mecanice.
 Să scoată accidentatul de sub acţiunea factorului de risc.
 Să acorde asistenţă de urgenţă primară conform recomandărilor specifice a traumei şi paralel să
cheme salvarea rugând colegii să o facă.
 Să anunţe conducătorii instituţiei.

Se interzice!

 De a demonta, repara şi instala prize electrice.

 De a repara reţeaua electric.
 De a fixa firul electric în cuie, pe obiecte de lemn şi metal.
 De a pune firul electric pe calorifer sau pe butelia de gaz lichefiat.
 De a şterge aparatele electrice de praf cînd acestea sunt incluse în reţeaua electrică.
 De a aspira substanţele chimice cu gura.
 De a turna alcool în spirtiera arzândă.

Am făcut cunoştinţă cu tehnica securităţii în laborator ______________________

Numele Prenumele
_______________________
Data

6
 MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI DE PRIM AJUTOR ÎNTR-UN LABORATOR DE
MICROBIOLOGIE
Fiecare material microbiologic pentru examinat trebuie considerat ca o sursă de infecţie cu
germeni patogeni foarte periculoşi. Numai respectând acest principiu se poate desfăşura o
activitate corespunzătoare, consecventă şi fără urmări care să dăuneze celui care manipulează
materialul infectant:
 Microbiologul însuşi sau alte persoane sunt intr-un permanent pericol în laborator;
 În timpul lucrului în laborator este nevoie de multă atenţie şi concentrare;
 Se interzice deschiderea tuburilor sau plăcilor cu culturi, fără a lua masurile
corespunzătoare; protecţia mâinilor, utilizarea obligatorie a instrumentelor adecvate;
 A se evita folosirea echipamentului personal, de strada, este obligatorie utilizarea
echipamentului de protecţie;
 Dezinfecţia imediată a obiectelor contaminate prin spargerea recipientelor cu culturi
microbiologice;
 Atenţie sporită în mânuirea probelor cu material infecţios; pericol de contaminare cu
aerosoli , culturi lichide (în cazul centrifugării, pipetării, etc).
 Lucrările de laborator se vor executa în hote sterile unde alte persoane să nu aibă
acces.
 După terminarea lucrului se executa obligatoriu curăţenia mecanică, dezinfecţia
riguroasă a mâinilor, spaţiului, apărăturii şi echipamentului de protecţie (halat, bonetă,
mască, mănuşi).
 În situaţia nedorita în care s-au produs accidente se vor lua măsuri urgente pentru
evitarea contaminării sau infectării; dacă materialul infecţios a pătruns în cavitatea bucală
se evită înghiţirea, se elimina materialul în vasul cu substanţa dezinfectantă, se spăla de
mai multe ori cavitatea bucală cu o soluţie proaspătă de permanganat de K – 0,1%, apa
oxigenata - 1% sau soluţie 0,2% de acid clorhidric.
 În situaţia în care materialul infecţios a pătruns în ochi se aplică în sacul conjunctival o
soluţie dezinfectantă cu ajutorul unei pipete. Se împiedică iritarea ochiului prin ştergere
cu mâna, batista, etc.
 În cazul rănirii pielii cu instrumentar infectat, muşcătura sau zgârietura prin taiere,
secţionare sau în cazul în care eventualele răni de pe mâini s-au murdărit, se recomandă
aplicarea pe suprafaţa rănilor a soluţiei de tinctură de iod, marginile rănii se spăla, se
curăţă cu vată şi apoi se aplică un bandaj.
 În laboratorul de microbiologie se lucrează în mod obişnuit cu animale de laborator.
Acestea aparent pot fi sănătoase, pot fi infectate cu germeni patogeni care se transmit prin
muşcătură sau zgârietură sau prin alte soluţii de contaminare a pielii sau mucoaselor
operatorului.

7
 Subiectul nr. 1: Organizarea lucrului în laboratorul sanitaro-igienic, laboratorul de
microbiologie. Aprecierea igienică a calităţii apei. Metodele de cercetare igienică a
probelor de sol.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
CS 1. Utilizarea noţiunilor de igienă şi microbiologie în activitatea profesională a tehnicianului dentar.
CS 2. Specificarea şi recunoaşterea metodelor de evaluare a factorilor de mediu, ocupaţionali şi alimentari.
 Descrierea particularităţilor de organizare a activităţii în laboratorul sanitaro – igienic, laboratorului de
microbiologie.
 Caracterizarea rolului apei din punct de vedere igienic, epidemiologic şi fiziologic.
 Descrierea rolului fiecărui component chimic al apei pentru organismul uman.
 Identificarea maladiilor transmisibile şi netransmisibile cauzate de folosirea apei necalitative.
 Distingerea, definirea metodelor de dezinfecţie a apei.
 Recoltarea probelor de apă pentru analiza fizico-chimică şi bacteriologică din diverse surse.
 Determinarea proprietăţilor organoleptice a apei din diferite surse.
 Caracterizarea proprietăţilor fizice a solului şi importanţa cunoaşterii lor pentru lucrătorii medicali.
 Respectarea regulilor tehnicii securităţii în timpul aprecierii igienice a calităţii apei.
 Utilizarea noţiunilor generale din igienă şi microbiologie în activitatea profesională.
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
1. Completaţi tabelul de mai jos cu 5 enunţuri ce caracterizează rolul apei
Nr Rolul igienic al apei Rolul fiziologic al apei Rolul epidemiologic al apei
.
1.

2.

3.

4.

5.

2. Enumeraţi 5 maladii ce se pot transmite la om prin intermediul solului





 ___________________
1. Indicaţi conţinutul procentual al apei în corpul uman în dependenţă de vârstă
Conţinutul procentual al apei în corpul uman în dependenţă de vârstă în %:
Embrion (de 3 zile)
Foetus (de 3 luni)
Sugar
Adult
Vârstnic
2. Indicaţi conţinutul procentual al apei în corpul uman în diferite ţesuturi şi organe în dependenţă
de vârstă
Ţesutul adipos – Muşchii striaţi –
Ţesutul osos – Plămînii, ficat –
Ţesutul conjunctiv – Ţesutul nervos –
Pielea – Plasma sangvină –

8
 CONŢINUT INFORMATIV
Metodele de investigaţie folosite în domeniul igienei
1. Metoda de descriere igienică a obiectelor care are ca scop cercetarea şi descrierea stării
igienice a lor, principiile de exploatare a diferitor obiective (instituţii medico-sanitare,
instituţii pentru copii, întreprinderi industriale, alimentare, etc). Ca rezultat a cercetărilor se
elaborează un proces verbal care este compus din 3 părţi:
- Partea paşaportală.
- Descrierea propriu – zisă a obiectivului, unde se face accent pe neajunsurile, încălcările regulamentelor
sanitare, etc.
- Propuneri concrete pentru înlăturarea neajunsurilor, încălcărilor cu termeni reali pentru îndeplinirea lor.
2. Metoda cercetărilor de laborator şi instrumentale se foloseşte cu scopul de a căpăta date obiective despre
stare obiectivului, încăperii, caracteristica mediului ambiant. Se folosesc metode chimice, fizice,
bacteriologice, toxicologice, radiologice, radiometrice de analiză a aerului, apei, solului, produselor
alimentare. Din metodele instrumentale aprecierea intensităţii zgomotului, vibraţiei, iluminatului, etc.
3. Metoda experimentală se foloseşte pentru studierea influenţei posibile toxice a factorilor fizici, chimici
asupra organismului şi evaluarea măsurilor pentru a preveni acţiunea nefavorabilă.
4. Metoda observărilor fiziologice – se ocupă cu cercetarea stării funcţionale a organelor, sistemelor omului
aflat în diferite condiţii. Pe baza rezultatelor obţinute se elaborează măsuri profilactice necesare (măsuri de
automatizare a procesului tehnologic, izolarea zgomotului, etc.).
5. Metoda clinică – studiază în condiţii de clinică devierile apărute în organism sub influenţa factorilor
nefavorabili ai mediului. Această metodă se mai aplică şi în procesul examenelor medicale profilactice
periodice şi la angajarea la studii, muncă.
6.Metoda sanitar – statistică permite de a obţine date despre devierile pozitive sau negative în starea sănătăţii
populaţiei, în aşa fel se compară dezvoltarea fizică, morbiditatea, longevitatea medie, în trecut şi după
efectuarea măsurilor profilactice.
7. Metoda epidemiologică are ca scop de a studia cauzele răspândirii infecţiilor, studierea focarelor de
infecţie, pregătirea şi efectuarea măsurilor profilactice, antiepidemice pentru a opri răspândirea infecţiilor.
8. Metode statistice – matematice
9. Modelare matematică
10. Metode antropometrice.
Recoltarea probelor de apă pentru analiză fizico-chimică: recoltarea probelor de apă este o etapă
importantă în analiza apei, probele trebuie să fie reprezentative şi să nu permită modificări în compoziţia
şi calitatea apei, datorită unor tehnici defectuoase sau a unor condiţii incorecte de pregătire a materialului.
Apa se recoltează în flacoane de sticlă incolore, bine spălate şi uscate. Modul de recoltare depinde de
sursa de apă. În rezervoare şi cişmele sticla se va introduce direct în apă, la distanţă suficientă de fund şi de
suprafaţă. Dacă rezervoarele sunt adânci, sticlele sunt montate pe o armătură metalică grea, care permite
scufundarea, numită sondă (batometru).
Recoltarea de la pompă se face după o prealabilă pompare a apei timp de 20 min pentru a îndepărta
apa stagnantă. Din reţeaua de distribuire recoltarea se face de la robinet, după ce acesta a fost curăţat şi lăsat
să se scurgă cel puţin 5 min apa stagnantă de pe conductă.
Recoltarea apei din fântâni se face în funcţie de construcţia acestora. Dacă fântâna are pompă se va
proceda ca şi la robinet. Pentru fântânile obişnuite, recoltarea se face la 10-30cm de la suprafaţa apei, cu
ajutorul batometrului sau prin scoaterea apei cu găleata fântânii şi umplerea ulterioară a sticlelor.
Probele recoltate vor fi însoţite de o fişă de recoltare care caracterizează momentul recoltării şi starea
sanitară a sursei. Fişa trebuie să cuprindă: nr. probei, sursa de apă din care s-a făcut recoltarea, destinaţia
apei, temperatura apei şi a aerului în momentul recoltării, scopul analizei, condiţiile meteorologice în timpul
recoltării şi cu cel puţin 3 zile înainte, data şi ora recoltării, numele şi calitatea persoanei care a făcut
recoltarea.
Pentru apele recoltate din fântâni se va nota dacă aceasta este publică sau individuală, adâncimea
pînă la oglinda apei, grosimea stratului de apă, starea sanitară a construcţiei, distanţa faţă de sursele de
impurificare posibile. Cantitatea de apă recoltată depinde de natura analizelor solicitate şi alcătuieşte 2-5
litri. Transportul şi conservarea probelor de apă este în funcţie şi de gradul de puritate sau de impurificare a
apei de cercetat.
Recoltarea probelor de apă pentru analiza bacteriologică: punctele de colectare a probelor la
analiza bacteriologică se apreciază în dependenţă de scopul analizei. Probele se colectează în vase sterile cu

9
volumul de 0,5l închise cu dop de cauciuc (plută), acoperite cu căpăcel de hârtie. La colectarea probei din
robinet, acesta preventiv se va steriliza prin flambare cu spirtiera, după ce apa va curge 10 – 15 min. Vasul
se deschide în momentul colectării, se flambează gâtul lui şi dopul (nu se vor atinge mâinile de dop).
Cercetarea probei se va efectua nu mai târziu decât 2 ore după colectare. Dacă nu e posibil se admite
cercetarea probei peste 6 ore cu condiţia păstrării ei la temperatura de +1 - +50C.
Aprecierea proprietăţilor fizice şi organoleptice a apei: temperatura, gustul,
mirosul, coloraţia, transparenţa
Determinarea temperaturii apei se efectuează la faţa locului, fie în proba recoltată sau nemijlocit în
sursa de apă. Pentru măsurare se foloseşte termometrul cu mercur cu diviziunile scării de 0,1 grade.
Determinarea tipului de miros se efectuează la temperatura apei de 200C, intensitatea mirosului la
temperatura de 200C şi prin încălzire până la 600C. Apa pentru analiză este turnată într-un balon cu un
volum de 150 – 200ml, se acoperă cu sticlă pentru ceasornic, se agită printr-o mişcare circulară, se
deschide şi se apreciază intensitatea mirosului.
Scara tipului de miros

Caracterul mirosului Felul de miros aproximativ

Aromatic De pepene, de floare
De baltă Mîlos, tinos
De putregai De fecale, de scurgeri reziduale
De lemn Miros de surcea udă, de lemn
De pămînt Putred, proaspăt arat
De mucegai Rînced, stătut.
De peşte Untuă de peşte, de peşte
De hidrogen sulfurat De ouă clocite
De iarbă De iarbă cosită, de fîn
Nedefinit Miros de origine naturalăce nu corespunde determinărilor precedente.

Scinra intensității mirosului

Gradul Intensitatea Determinările descriptive
0 - Lipsa mirosului perceptibil.
1 Foarte slab Miros ce nu este perceput de consummator, dar este perceput de
personalul experementat din laborator.
2 Slab Miros ce nu atrage atenţia consumatorului, dar care poate fi observat
dacă este indicat.
3 Se percepe Miros ce este uşor perceput şi poate servi drept motiv de suspiciune.
4 Pronunţat Miros ce atrage asupra sa atenţia şi face apa neplăcută pentru băut.
5 Foarte puternic Morosul care este atît de puternic încît apa nu poate fi folosită în
scopuri potabile.

Determinarea gustului se efectuează numai fiind încredinţaţi de potabilitatea apei. În cazurile de

îndoială, ea trebuie preventive fiartă, răcită şi pe urmă gustată. Gustul se determină organoleptic calitativ şi
după intensitate. Se deosebesc 4 feluri de gust: sărat, amar, dulce, acru. Celelalte feluri de senzaţii gustative
se numesc gusturi specific sau particulare. Caracteristica calitativă a gustului specific se determină se
determină după indicii existenţi: de clor, de peşte, metalic, etc.
Gradul Intensitatea gustului şi gustului specific
0 -
1 Foarte slab
2 Slab
3 Se observă
4 Pronunţat
5 Foarte puternic

10
 Determinarea transparenţei – se foloseşte cilindrul Snellen, care reprezintă un cilindru gradat în
centimetri, înălţimea părţii gradate 30 cm. La fundul cilindrului se găseşte un robinet. Apa cercetată este
bine agitată şi turnată în cilindru la înălţimea ce corespunde transparenţei probabile a apei. Apoi se fixează
deasupra unei inscripţii la înălţimea de 4 cm. adăugând sau vărsând apa din cilindru se găseşte înălţimea
maximă a coloanei de apă la care citirea caracterelor este posibilă. Transparenţa se determină în centimetri
cu precizie de 0,5 cm.
Determinarea culorii – apa analizată în cantitate nu mai puţin de 40 ml se toarnă într-un cilindru
incolor, în al doilea cilindru se toarnă aceiaşi cantitate de apă distilată. Compararea culorii apei analizate şi
distilate se efectuează pe o foaie de hârtie albă. Rezultatele analizei se exprimă prin următoarele
caracteristici: apă incoloră, gălbuie deschis, galbenă, roşcată, etc.
Recoltarea probelor de sol pentru analiză fizico-chimică:
probele de sol se recoltează în scopul controlului poluării şi evaluării calităţii solului. Pentru
analiza chimică, bacteriologică şi helmintologică, probele de sol se iau minimum o dată în an. Pentru
controlul poluării cu metale grele probele de sol se iau minimum o dată în 3 ani. Pentru controlul poluări
solurilor din grădiniţele de copii, instituţiile curativo-profilactice, zonele de recreaţie probele se recoltează
minimum de 2 ori pe an - primăvara şi toamna.
Proprietăţile fizice a solului
 Determinarea compoziţiei granulometrice. Se determină prin stabilirea proporţiei dintre granule de
diferite dimensiuni într-un kg de sol. În acest scop se folosesc o serie site metalice cu orificii cu diametre
diferite – 10, 5, 3, 2, 0,5 şi 0,25 mm, care în timpul lucrului se aranjează consecutiv în felul următor: sita cu
orificiile mai mari deasupra, iar cea cu orificii mai mici - dedesubt. În sita superioară se toarnă 200-300g de
sol uscat şi se amestecă. Particule de sol se răspândesc în diferite site în funcţie de diametrul granulelor. Pe
site 1-3 se reţin particule cu dimensiuni de 10-3 mm ( pietriş); în site 4-5 se reţin particule cu dimensiuni de
la 3-1 mm (nisip măşcat); în site 6-7 se reţin particule cu dimensiuni de la 0,25-1 mm – nisip mediu, pe
fundul setului de site se adună particule mici cu dimensiuni mai mici de 0,25 mm (nisipul mărunt, pulbere,
particule de argilă). Particule separate de fiecare sită se cântăresc şi se calculează raport în g la kg/sol sau
procentual.
 Determinarea porozităţii solului (volumul total al porilor). Într-un cilindru de 100 ml se introduc 50
cm3 sol lăsat, la care se adaugă lent 50 ml apă. O parte din apa adăugată se infiltrează în sol umplând porii
acestora şi dezlocuind aerul respectiv. Pe cilindru se citeşte volumul ocupat de sol împreună cu apă.
Volumul care constituie diferenţa dintre 100 şi volumul ocupat de sol împreună cu apă reprezintă volumul
porilor.
Volumul porilor se determină ca exemplu: 50 cm3 sol + 50 ml apă V tot=88 ml
100-88=12 Porozitatea=(100-88):50*100=24%
 Determinarea capacităţii de reţinere a apei (cantitatea de apă în g, care se reţine în 100 g sol de
analizat). Pentru analiză se foloseşte un tub de sticlă cu lungimea de 20 cm şi diametrul 5 cm, deschis la
ambele capete având montată la un capăt o sită pe care se tasează un strat de sol de aproximativ 10 cm
înălţime, tubul se cântăreşte înainte şi după introducerea solului. Tubul de sol se introduce într-un pahar cu
apă, la 2-3 cm sub nivelul menţinut constant al apei. Apoi paharul cu apă se înlătură, tubul se lasă să se
scurgă până la ultima picătură din surplusul de apă din sol şi se cântăreşte. Se calculează diferenţa de
greutate faţă de tubul cu sol uscat şi tubul cu sol şi cantitatea de apă reţinută la 100 g sol.
 Determinarea permeabilităţii pentru apă. Se determină timpul necesar pentru strecurarea unui strat de
4 cm de apă printr-un strat de sol de 20 cm.
 Determinarea capilarităţii. În tubuşoare de sticlă cu diametrul de 2-3 cm fixat în suport în poziţie
verticală şi legat în partea de jos cu tifon se toarnă solul analizat. Capete inferioare ale tubuşoarelor se
scufundă într-un vas cu apă la adâncimea de 0,5 cm.
Metodele de apreciere a gradului de poluare a solului:
Metoda chimică – ca indice serveşte cifra sanitară – raportul procentual a conţinutului în sol a azotului
proteinelor către azotul organic.
Azotul proteinelor în lipsa azotului organic ne vorbeşte că solul este curat, şi invers solul impurificat.
Metoda bacteriologică – se ia titrul Bacilului coli şi bacteriei perfringens. Prezenţa bacilului coli
vorbeşte de o impurificare proaspătă. Bacteria prefringens formează spori, se păstrează timp îndelungat şi
vorbeşte despre o impurificare veche.
Metoda helmintologică – se numără ouăle de helminţi într-un kg de sol, de la 1 – 10 ouă – solul curat,
mai mult impurificat.

11
 Metoda entomologică - se numără larvele de muşte într-un kg de sol, 1 – 10 larve – solul curat, mai
multe solul poluat.
ACTIVITATEA PRACTICĂ
1. Completaţi tabelul în baza cunoştinţelor acumulate anterior
Maladii neinfecţioase produse din cauza componenţei chimice a apei:
insuficienţa unor substanţe minerale excesul unor substanţe minerale

2. Completaţi tabelul în baza cunoştinţelor acumulate anterior:

Maladii infecţioase transmise prin intermediul apei:
Maladii microbiene: Maladii virale: Maladii parazitare:
1.
2.
3.
3. Enumeraţi 3 dezavantaje ale alimentaţiei decentralizate cu apă
1. ____________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. ___________________________________________________________________________________________________________

3. ____________________________________________________________________________________________________________

4. Aplicînd instrucţiunile din conţinutul informativ apreciaţi proprietăţile organoleptice a probelor de apă primite cu
fixarea rezultatelor în tabelul de mai jos:
Parametrii Valorile obţinute Tehnica de determinare
determinaţi Proba I Proba II
Determinarea
temperaturii
Determinarea
tipului de miros
Determinarea
gustului
Determinarea
transparenţei

Determinarea
culorii

Concluzie:
____________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________
5. Repartizaţi corect în tabel următoarele subiecte:

12
- titru – coli
- culoarea
- conţinutul de nitriţi
- conţinutul fluorului
- duritatea
- temperatura
- gustul
- indicile coli
- turbiditatea
- continutul glucidelor
Rezolvaţi situaţia problematizată de mai jos:

Chimice Fizice şi organoleptice Bacteriologice

Proba s-a recoltat din sursa centralizată (robinet) la o grădiniţă în felul următor: într-un borcan de 1 litru
luat de la educatoarea unei grupe s-a turnat apa din fântâna vecină, până la dop. Proba a fost etichetată, s-a
scris data şi locul recoltării. La laborator proba a fost adusă de către asistenta medicală într-o poşetă a doua
zi
1. Evaluaţi tehnica de recoltare a apei de la grădiniţă şi elaboraţi concluzii.
2. Enumeraţi etapele de recoltare a probelor de apă din robinet pentru analiza fizico-chimică.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
 Înaintaţi 4 menţiuni de sănătate obligatorii pentru informarea consumatorilor privind apa
potabilă:





RESURSE BIBLIOGRAFICE
1. R. D. Gabovici, S.S.Poznanschi, G.X. Şahbazean, Igiena, Chişinău, Lumina, 1991.
2. S. Mănescu, S.Dumitrache, M.Cucu, Igiena, Bucureşti, 1996
3. G.Ostrofeţ, L.Groza, L.Cuzneţov, Igiena, Chişinău, 1994
4. G.Ostrofeţ, Curs de igienă, Chişinău, 1998

CONCLUZII
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului________________________

13
 Subiectul nr. 2: Metodele de determinare a temperaturii aerului, umidităţii aerului şi
vitezei curenţilor de aer. Determinarea şi aprecierea igienică a microclimei în locuinţe.
Metodele de determinare a iluminării.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
CS.1 Utilizarea noţiunilor fundamentale din igienă şi microbiologie în contexte variate în activitatea laborantului
farmacist.
CS.2 Specificarea şi recunoaşterea metodelor de evaluare a factorilor de mediu, ocupaţionali şi alimentari.
 Descrierea factorilor microclimaterici şi influenţa lor asupra sănătăţii umane.
 Caracterizarea radiaţiei solare, componenţilor chimici ai aerului atmosferic, poluanţilor chimici şi importanţa ei igienică.
 Recunoaşterea consecinţelor acţiunii concentraţiilor sporite sau scăzute a diferitor componenţi ai aerului atmosferic.
 Descrierea, clasificarea tipurilor de încălzire, ventilaţie a încăperilor de locuit.
 Caracterizarea influenţei iluminatului asupra analizatorului vizual.
 Determinarea corectitudinii amenajării încăperilor de locuit.
 Utilizarea corectă a termometrului, psihrometrului, anemometrului şi catatermometrului în determinarea indicilor
microclimatici.
 Determinarea indicilor de iluminare în diverse încăperi.
 Utilizarea luxmetrului în determinarea iluminatulu
 Elaborarea unui complex de măsuri de îmbunătăţire a factorilor microclimatici şi de prevenire a poluării aerului în diverse
tipuri de încăperi.
 Elaborarea unui complex de măsuri de prevenire a acţiunii nocive a iluminatului excesiv sau insuficient asupra
analizatorului vizual.
 Respectarea eticii şi deontologiei medicale în promovarea modului sănătos de viaţă.

Resurse educaţionale:
 lecţia ştiinţifică
 ghidul lecţiilor practice;
 utilaje şi aparataje: termometre, psihrometre, anemometre, catatermometru, termograf, luxmetru,
etc.

ACTUALITATEA TEMEI
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
3. Completaţi tabelul de mai jos cu 5 enunţuri ce caracterizează importanţa igienică a
factorilor microclimaterici asupra stării de sănătate:
1.

2.

3.

4.

5.

4. Enumeraţi avantajele şi dezavantajele sistemelor de încălzire centralizate şi decentralizate:

14
5. Indicaţi aparatajele, unităţile de măsură şi normele parametrilor microclimaterici:
Parametrii Aparataje Unităţi de măsură Normele igienice
microclimaterici

1.Viteza curenţilor de aer

2.Temperatura aerului

3.Umiditatea aerului

4.Presiunea atmosferică

5.Iluminatul

9. Enumeraţi 4 grupe de măsuri pentru combaterea impurificării aerului atmosferic:

a. ______________________________________________________________________________________
b. ______________________________________________________________________________________
c. ______________________________________________________________________________________
d. ______________________________________________________________________________________
CONŢINUTUL INFORMATIV
Determinarea temperaturii aerului
Dispozitivele:
 termometrele cu citire simplă: termometrul cu alcool şi termometrul cu mercur
 termograful cu înscriere grafică
Termometrul cu alcool se utilizează preponderent la determinarea temperaturilor scăzute, deoarece
alcoolul îngheaţă la temperatura mai joasă de 700C, de aceea mai poartă denumirea de termometru minim.
Termometrul cu mercur, mai numit şi termometru maxim se utilizează la determinarea temperaturilor
înalte.
Principiul de funcţionare al termometrelor este bazat pe dilatarea sau contractarea lichidului din
capilarul termometrului sub influenţa temperaturii mediului, iar pe scara gradată, de obicei în grade Celsius
se notează efectul pe care îl citim direct ca temperatură.
Termograful reprezintă un aparat ce permite înregistrarea continuă a temperaturii aerului pe un
anumit interval de timp. Pe o diagramă a aparatului se indică toate valorile de temperatură ale aerului atinse
în intervalul respectiv. Termograful are la bază o placă bimetalică, în care cele 2 benzi de metal trebuie să
aibă coeficientul diferit de dilatare sub influenţa temperaturii. Unul din capetele plăcii este fixat astfel, încât
variaţiile dilatării plăcii bimetalice se manifestă numai la capătul liber, aceste mişcări sunt transmise, printr-
un sistem de pârghii la o peniţă care înregistrează mişcările de diagrama unui cilindru rotator, care face o
tură completă în 24 ore sau o săptămână.

15
 Valorile optime de temperatură pentru diferite încăperi:
1. Încăperi de locuit, dormitoare - 18 – 200C 8. Saloane pentru adulţi, bolnavi de
2. Săli de studii, clase - 17 – 190C tuberculoză – 200C
3. Auditorii - 16 – 180C 9. Saloane postoperatorii, de reanimare,
4. Săli sportive - 11 – 160C terapie intensivă - 220C
5. Camere de locuit - 20 – 230C 10. Saloane pentru nou-născuţi, prematuri,
6. Cabinete medicale - 22 – 240C sugari – 250C
7. Saloane pentru bolnavi febrili - 180C 11. Saloane boxe, semiboxe – 220C
Regulile de măsurare a temperaturii aerului
Se pot determina:
1) temperatura aerului în momentul măsurării;
2) oscilaţia temperaturii în decursul unui anumit interval de timp;
3) regimul termic al încăperilor închise.
Regulile de măsurare a temperaturii aerului sunt diferite, în funcţie de scopul trasat:
1. Trebuie să fie exclusă influenţa asupra termometrelor a razelor solare directe, a obiectelor încălzite sau răcite.
Dacă termometrul este fixat pe o placă metalică ca rezultat al încălzirii sau răcirii ei, indicaţiile lui vor devia
considerabil în raport cu datele adevărate.
2. În încăperile închise termometrul trebuie protejat de obiectele reci sau calde cu un ecran.
În încăperile închise se stabileşte regimul de temperatură - valorile de temperatură a aerului încăperii la niveluri
diferite şi în direcţii diferite pe verticală şi orizontală.
La determinare regimului de temperatură măsurarea se efectuează în puncte diferite, de cele mai multe ori în trei
puncte aflate pe diagonală, adică la peretele interior (cald), în centrul încăperii, la peretele exterior (rece), la distanţa
de 0,2 m de el. În aceste puncte se fixează nişte suporturi, pe fiecare din ele se instalează 3 termometre la nivelul de
0,1; 1,0 şi 1,5m de la podea.
Alegerea acestor puncte este condiţionată de următoarele: temperatura aerului la nivelul de 10cm de la podea
reflectă temperatura aerului de la nivelul picioarelor, la nivelul de lm corespunde zonei de respiraţie a omului şezând,
1,5m - nivelul de respiraţie a omului în picioare. În instituţiile pentru copii al doilea punct poate fi la 70cm de podea,
nivel ce corespunde zonei de aflare a copiilor de 3 - 7 ani. În saloanele de spital al doilea punct e necesar să
corespundă nivelului patului pe care se află bolnavul (80 - 90cm de la podea).
3. Pentru aprecierea încălzirii, se măsoară temperatura aerului nu numai pe diagonala încăperii, ci şi în
apropierea sursei de căldură, la ferestre şi în colţurile reci.
4. Se măsoară de asemenea şi în punctele verticale: vor corespunde nivelului de 10cm de la podea, 1,5m de la
podea şi 0,5m de la tavan. Astfel vor aprecia curenţii de convecţie în încăpere şi uniformitatea mişcării maselor
calde de aer.
5. Într-o încăpere nu trebuie să fie o diferenţă mai mare de 2 – 3 0C între punctul cel mai rece şi cel mai cald al
camerei, iar între podea şi înălţimea de 1,5m nu mai mare de 2 0C.
Determinarea umidităţii aerului
Umiditatea fiziologică relativă - este raportul umidităţii absolute faţă de cea maximă la temperatura de 37°C
adică la temperatura corpului, şi se exprima in % .
Umiditatea optimă relativă a aerului din încăperile de locuit, de producţie ce nu influenţează negativ
termoreglarea, se consideră 40-60%.
Pentru determinarea umidităţii aerului se folosesc:
- Psihrometrele - higrograful.
Psihrometrul staţionar August e compus din 2 termometre identice cu alcool, unul din ele e umezit.
Rezervorul de alcool al rezervorului umed e înfăşurat cu o bucăţică de batist, capătul căruia e cufundat intr-un pahar
cu apă distilată. Distanţa de la marginea de sus a paharului până la termometru va fi de cel puţin de 3 - 4cm, pentru un
schimb de aer în jurul rezervorului termometrului şi evitarea creării unei umidităţi excesive.
Deoarece evaporarea apei contribuie la răcirea corpului de pe care ea se evaporă, termometrul umed indica o
temperatură mai joasă decât cel uscat. Această diferenţă este cu atât mai mare cu cit mai uscat e aerul, şi invers.
Ambele termometre sânt fixate într-un toc special deschis. In punctul de măsurare psihrometrul se suspendează în loc
ferit de radiaţia calorică şi de mişcarea aerului, deoarece ultimele pot afecta precizia indicaţiilor aparatului. Indicaţiile
aparatului se citesc când se termină coborârea coloanei de alcool în tubul capilar al termometrului umed. În prezent
industria produce psihrometre staţionare cu tabel psihrometric, după care umiditatea relativă se determină reieşind din
diferenţa de temperaturi a termometrelor uscat şi umed.
Psihrometrul cu aspiraţie Assman, e compus din 2 termometre uscat şi umed. Rezervoarele de mercur a
termometrelor sunt plasate în tuburi metalice sau din masă plastică care le apără de radiaţii termice. Tuburile trec în
ţeava de protecţie la capătul căreia e plasat un ventilator.
Înainte de determinarea umidităţii aerului, cu o pipetă specială, se udă o bucăţică de batist a termometrului

16
umed. Se întoarce arcul ventilatorului, care asigură o viteză constantă de aspiraţie a aerului egal cu 2 m/s . De aceea
indicaţiile psihrometrului cu aspiraţie nu depind de viteza de mişcare a aerului din încăpere. Citirea indicaţiilor pe
termometre se efectuează după funcţionarea ventilatorului timp de 3-5 min, când temperatura termometrului umed va
deveni stabil minimă.
Determinarea vitezei curenţilor de aer
Dispozitivele:
- Anemometre - catatermometrele
Principiul de lucru al anemometrelor e bazat pe rotirea de către curenţii de aer a paletelor rotiţei, turaţiile căreia
prin sistemul transmisiei zimţate sînt însoţite de mutarea acelor pe cadran. Cel mai des se folosesc anemometrele
dinamice de 2 tipuri: cu palete şi cu cupe.
Anemometrul cu palete e compus dintr-o rotiţă cu palete uşoare din aluminiu, plasată într-un inel metalic larg.
Sub influenţa vîntului rotiţa cu palete începe a se roti, viteza ei corespunde vitezei de mişcare a aerului.
Rotaţia de la rotiţă se transmite la sistemul de ace al dispozitivului care arată viteza de mişcare a aerului în
unităţi, sute şi mii de diviziuni într-o unitate de timp. Dintr-o parte a anemometrului se află butonul de pornire.
Anemometrul cu palete determină o viteză de mişcare a aerului de la 0,5-15m/s.
Anemometrul cu cupă diferă de cel cu palete prin construcţia părţii receptive a aparatului: o cruce cu 4
emisfere cu convexităţile îndreptate într-o singură direcţie. Deoarece emisferele metalice sunt relativ grele şi necesită
rotaţia lor o viteză considerabilă de mişcare a aerului, anemometrele cu cupe se folosesc pentru determinarea vitezei de
mişcare a aerului mai mare de 1m/s. Anemometrul cu cupe se utilizează la determinarea vitezei de mişcare a aerului
de la 1- 50m/s.
Catatermometrul (mai mici de 1 m/s) se utilizează în fond pentru determinarea vitezelor mici de mişcare a
aerului. Pentru aceasta anterior se stabileşte capacitatea de răcire a aerului în condiţiile atmosferice date.
Catatermometrul reprezintă un termometru cu alcool, care are jos un rezervor şi sus o evazare. Dacă ar fi
încălzit un astfel de aparat, iar apoi lăsat să se răcească, atunci pierderea căldurii ar decurge în mod diferit, în funcţie
de microclimatul din încăperea respectivă.
Roza vânturilor
Roza vânturilor este reprezentarea grafică frecvenţei direcţiei vânturilor după părţile lumii, într-o perioadă
stabilită de timp (o lună, sezon, an) sau pentru câţiva ani. Pentru formarea rozei frecvenţei vânturilor trebuie să fie
sumat numărul tuturor cazurilor de vânt şi vreme liniştită în decursul unei anumite perioade de timp.
Suma căpătată se ia ca 100% iar numărul de cazuri de vânt din fiecare cart şi timp liniştit se calculează în
procente.
Apoi se construieşte o diagramă. Pentru aceasta din centru se trasează opt linii, care înseamnă carturile (S, N,
E, W, NW, NE, SW, SE). Pe toate liniile în proporţii egale se depun segmentele mărimilor procentuale calculate
pentru 8 carturi şi se unesc consecutiv între ele. În centrul diagramei se descrie o circumferinţă cu raze, care
corespunde numărului procentual al timpului liniştit.
Valorile optime a vitezei curenţilor de aer
Viteza curenţilor de aer în afara încăperii în Viteza curenţilor de aer în sălile sportive –
perioada verii - 1 – 4 m/s 0,5 – 0,6m/s
Viteza curenţilor de aer în încăperi în timpul Viteza curenţilor de aer în secţiile termice – 1
efectuării unei munci fizice uşoare – 0,1 – 0,3 m/s - 1,5 m/s
Viteza curenţilor de aer pentru încăperile de Viteza curenţilor de aer mai mare de o,5 m/s
locuit, instituţii pentru copii – 0,2 – 0,4m/s provoacă o senzaţie neplăcută de curent.
Metodele de apreciere a iluminării naturale.
Iluminatul se determină cu ajutorul luxmetrelor. Dispozitivul e destinat pentru măsurarea iluminării create de
lămpile incandescente. În timpul măsurării iluminării naturale coeficientul de corecţie depinde de starea de nebulozitate,
dar în medie poate fi luat de 0,8. În timpul măsurări iluminatului dispozitivul se instalează orizontal şi se controlează
corectitudinea poziţiei acului în condiţiile de excludere a căderii luminii pe fotoelement. Acul va indica 0. Mânerul
întrerupătorului se fixează la cifra 500. Fotoelementul se instalează în locul unde e necesar de măsurat nivelul de
iluminare şi după scara luxmetrului se determină mărimea iluminării. Dacă ea se dovedeşte mai mică de 100 lx sau 25 lx,
atunci pentru o evaluare mai exactă mânerul întrerupătorului se va fixa respectiv de la 500 la 100 sau 25. Dacă iluminarea
se arată mai mare de 500 lx, atunci trebuie de utilizat filtrul, iar rezultatele măsurii de înmulţit cu 100. După terminarea
lucrului fotoelementul urmează să fie deconectat de la galvanometru şi acoperit cu filtrul de lumină destinat pentru
protecţia împotriva poluării acţiunii luminii.
Coeficientul de luminozitate.
Este un indice de apreciere prin metode de calcul. El reprezintă raportul suprafeţei vitrate a geamurilor faţă de
suprafaţa podelei încăperii. În încăperile de locuit acest raport trebuie să constituie 1 :6, în clase 1:4-1:5.
Această metodă e simplă, dar are şi neajunsuri: nu se iau în consideraţie particularităţile climaterice de lumină,
amplasarea clădirilor, copacilor, elementelor de arhitectură.
Coeficientul de iluminare naturală.(CIN)

17
 Este un indice de apreciere a iluminării, determinat prin metoda tehnică. CIN reprezintă raportul procentual al
iluminării orizontale în interiorul încăperii faţă de iluminarea din afara clădirii pe aceeaşi orizontală şi se determină după
formula: e = Ei/Ee x l00
unde:
e - mărimea coeficientului CIN exprimată în procente;
Ei- iluminarea din interiorul încăperii;
Ee- iluminare din afara încăperii, care se determină în condiţiile ecranării de razele solare.
Mărimea CIN nu depinde de timpul zilei şi de-alţi factori ce determină iluminarea naturală în încăperi.
Deoarece iluminarea naturală în diferite puncte ale încăperii depinde de depărtarea lor de ferestre, valorile CIN se
normează pentru punctele mai depărtate. Pentru încăperile de locuit CIN va fi mai mic de 0,5%. În încăperile unde se
efectuează o muncă vizuală de o precizie mijlocie, CIN va constitui 1,5%; de precizie înaltă 2%; de precizie deosebită
3,5, în încăperile auxiliare 0,4%.
La aprecierea iluminării naturale e necesar a lua în consideraţie amplasarea clădirilor opuse. Distanţa dintre
clădiri va fi nu mai mică decât înălţimea lor dublată, iar pentru şcoli, întreită. Partea de sus a ferestrei e necesar să se afle
la o distanţă nu mai mare de 15-30 cm de la pod, iar cea de jos de 80- 100 cm de la podea. Suprafaţa cercevelelor de la
ferestre va fi nu mai mare de 25% din suprafaţa totală a ferestrei. Lăţimea porţiunilor de perete dintre ferestre nu trebuie
să depăşească lăţimea de 1,5 a ferestrei.
Coloraţia încăperii pe seama reflectării multiple sporeşte iluminarea şi difuzarea uniformă a luminii. Cea mai
mare reflectare a luminii redă culoare deschisă a pereţilor. Peretele vopsit cu culoare albă reflectă până la 80% de
lumină, cu galben deschis, până la 50%, cu albastru până la 25%, cu cafenie până la 15%.
Unghiul de incidenţă (de cădere) arată sub ce unghi cade lumina pe suprafaţa orizontală a locului de lucru. Cu
cât e mai mare unghiul de incidenţă, cu atât mai bine e iluminat locul de lucru. Mărimea unghiului depinde de înălţimea
ferestrei şi de locul de determinare. Cu cât ultimul e mai departe de fereastră cu atât e mai mic unghiul de incidenţă şi cu
atât e mai mică iluminarea locului de lucru. În încăperile unde lucrul este legat de citire şi alte munci ce solicită văzul
unghiul de incidenţă trebuie să fie nu mai mic de 27 grade.
Unghiul de deschidere caracterizează mărimea sectorului bolţii, lumina căreia cade pe locul de lucru şi
nemijlocit iluminează suprafaţa de lucru. Unghiul de deschidere nu trebuie să fie mai mic de 5 grade.
Coeficientul de adâncime este raportul B/H, unde B este distanţa de la peretele exterior până la cel mai
îndepărtat punct al încăperii, iar H reprezintă înălţimea de la podea până la marginea superioară a ferestrei.
Pentru asigurarea iluminării bune coeficientul de aşezare în adâncime nu trebuie să depăşească 2,5.

ACTIVITATEA PRACTICĂ
1. Determinarea igienică a parametrilor microclimatwerici ai aerului (temperatura, umiditatea,)
în laborator.
Nr. Valoarea apreciată în laborator
Indicele microclimateric apreciat
1 2 3
1. Temperatura aerului

Umiditatea aerului apreciată cu

2.
psihrometrul Assman

Concluzie:

18
2. Aprecierea coeficientului de iluminare naturală şi artificială.
Nr Indicele apreciat Realizarea calculelor
.

19
1. Unghiul de incidenţă

2. Unghiul de deschidere

Coeficientul de
3. luminozitate

4. Coeficientul de adâncime

Coeficientul de iluminare
naturală
5.
e = Ei/Ee x l00

20
 3. Rezolvaţi situaţiile problematizate de mai jos:
Situaţie problematizată nr.1. Indicaţia termometrului uscat al psihrometrului cu aspiraţie instalat în sala de
comercializare a farmaciei este de 100C, a celui umed e de 80C. Viteza curenţilor de aer constituie 0,7m/s.
1. Evaluaţi microclimatul din sala de comercializare a farmaciei şi elaboraţi concluzii.
2. Enumeraţi utilajul necesar pentru măsurarea parametrilor microclimatici.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Situaţie problematizată nr.2. Indicaţia termometrului uscat al psihrometrului cu aspiraţie instalat în sala de
comercializare a farmaciei este de 200C, a celui umed e de 12,50C. Viteza curenţilor de aer constituie 0,1m/s.
1. Evaluaţi microclimatul din sala de comercializare a farmaciei şi elaboraţi concluzii.
2. Enumeraţi utilajul necesar pentru măsurarea parametrilor microclimatici.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Situaţie problematizată nr.3. În sala de comercializare a farmaciei iluminatul celor mai depărtate de la fereastră suprafeţe
de lucru constituie 50 lx. Iluminatul în afara clădirii constituie 1000 lx.
1. Evaluaţi iluminatul în sala de comercializare a farmaciei şi elaboraţi concluzii.
2. Determinaţi coeficientul de iluminare naturală .
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
4. Înaintaţi 4 menţiuni de sănătate obligatorii a condiţiilor de trai favorabile pentru locuinţă:
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
REUSRSE BIBLIOGRAFICE
5. R. D. Gabovici, S.S.Poznanschi, G.X. Şahbazean, Igiena, Chişinău, Lumina, 1991.
6. S. Mănescu, S.Dumitrache, M.Cucu, Igiena, Bucureşti, 1996
7. G.Ostrofeţ, L.Groza, L.Cuzneţov, Igiena, Chişinău, 1994
8. G.Ostrofeţ, Curs de igienă, Chişinău, 1998
CONCLUZII
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

21
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
Semnătura profesorului___________________________

Subiectul nr. 3: Aprecierea igienică a produselor alimentare şi calcularea valorii calorice

şi nutritive a raţiei alimentare.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
CS 1. Utilizarea noţiunilor de igienă şi microbiologie în activitatea profesională a tehnicianului dentar.
CS 2. Specificarea şi recunoaşterea metodelor de evaluare a factorilor de mediu, ocupaţionali şi alimentari.
 Estimarea rolului substanţelor nutritive pentru sănătatea populaţiei.
 Definirea, caracterizarea alimentaţiei raţionale şi neraţionale.
 Caracterizarea igienică a principalelor grupe de produse alimentare.
 Identificarea cauzelor şi simptomelor principale ale intoxicaţiilor alimentare.
 Explicarea rolului substanţelor minerale în prevenirea cariei dentare.
 Determinarea greutăţii ideal teoretice şi realizarea corecţiei.
 Elaborarea unui meniu zilnic pentru un adolescent.
 Aprecierea igienică a calităţii diverselor produse alimentare.
 Elaborarea unui complex de măsuri de prevenire a consecinţelor alimentaţiei neraţionale.
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
1. Enumeraţi sursele de energie pentru organismul uman

2. Enumeraţi cerinţele către un regim alimentar:

1. _________________________________________________________________________________
2. _________________________________________________________________________________
3. _________________________________________________________________________________
4. _________________________________________________________________________________
5. ________________________________________________________________________________
6. _________________________________________________________________________________
7. __________________________________________________________________________________

CONŢINUTUL INFORMATIV
Cea mai des întâlnită metodă de apreciere a necesarului organismului uman în energie este
metoda cronometrajului cu folosirea unor tabele speciale. Prin metoda aceasta se pot calcula
destul de repede şi simplu cheltuielile de energie ale omului. Pentru a obţine cronograma pe 24
de ore, adică toate felurile de activitate şi durata fiecăreia în parte, pot fi folosite trei metode: 1)
interogării; 2) înscrierilor personale de către persoana investigată a tuturor felurilor de activitate; 3) a cronometrajului
propriu-zis.
Pentru a calcula compoziţia chimică şi valoarea energetică a raţiilor alimentare trebuie fixate datele despre
greutatea produselor alimentare care intră în componenţa fiecărei mese, cât şi a celor din componenţa meniurilor de
repartiţie într-o anumită perioadă de timp (o săptămână, etc) pentru ca ulterior să se obţină prin calcule date medii,
adică raţii zilnice medii. Calcularea compoziţiei chimice şi valorii energetice a acestei raţii zilnice medii se
efectuează, utilizând, după cum s-a menţionat, diferite tabele. Trebuie de avut în vedere, însă, că toate datele tabelelor
sunt pentru 100g de masă netă a alimentului.
De aceea masa brută, indicată ca regulă în meniurile de repartiţie, trebuie mai întâi transformată în masă netă.
aceasta are importanţă, în special, pentru carne, peşte, legume, fructe şi se efectuează prin scăderea masei deşeurilor
obţinute la pregătirea bucatelor. În dependenţă de provenienţa alimentului datele pentru proteine, lipide se introduc în
rubrica respectivă a tabelului.

22
 Determinarea greutăţii ideal teoretice: identitatea calorică preliminară o putem determina comparând
proporţiile, greutatea corpului cu consumul de energie al individului şi cu valoarea calorică a alimentaţiei pentru o zi.
Pentru aceasta iniţial trebuie determinată greutatea ideal-teoretică (GIT). GIT poate fi determinată prin mai multe
formule:
1. Indicele Breitman, GIT = înălţimea, cm X 0,7 – 50;
După care se determină diferenţa dintre greutatea reală a corpului şi GIT. În dependenţă de rezultatele obţinute
apreciem aproximativ identitatea calorică. După care se determină valoarea calorică a raţiei alimentare pe zi pentru
menţinerea greutăţii ideal-teoretice după formulele:
Q = 815 + 36,6 X GIT – pentru bărbaţi; Q = 530 + 31,1 X GIT – pentru femei
unde, Q – valoarea calorică a raţiei alimentare; GIT – greutatea ideal-teoretică;
815; 36,6; 530; 31,1 – coeficienţi care se iau în consideraţie în dependenţă de particularităţile
metabolismului la bărbaţi şi la femei.
Ulterior se determină gradul dezechilibrului energetic cu ajutorul coeficienţilor energetici: deficitul unui kg de
greutate echivalează cu pierderea a 4100 kcal pentru adulţi şi copii; surplusul fiecărui kg la GIT corespunde cu 6800
kcal pentru adulţi, la copii 500 kcal.
Prin urmare, pentru normalizarea greutăţii corpului, valoarea calorică trebuie să fie ceva mai mică (20 – 25% =
600kcal).
2. Indicele Broca: A = Î(cm) – 100 (la înălţimea de 155 – 165 cm);
A = Î(cm) – 105 (la înălţimea de 166 – 175 cm); A = Î(cm) – 110 (la înălţimea mai mare de 175 cm)
Corecţia se execută în dependenţă de sex:
pentru bărbaţi: G = A – 2/5 x (A – 52); pentru femei: G = A – 1/5 x (A – 52).
Pentru persoanele cu constituţia astenică din indicele corectat a lui Broca se scade 6% de masă, iar pentru
persoanele cu constituţia hiperstenică, din contra – la rezultatele obţinute se adaugă 7%.
3. Indicele Lorentz
GIT = ,
4. Indicele Quetelet: se consideră că cel mai bine corelează cu masa totală de ţesut adipos al
organismului indicele Quetelet (IQ) ori indicele masei corporale (IMC), care reprezintă raportul dintre
masa corporală reală în kg şi talia în metri pătraţi:

IMC = , interpretare:

 Subnutriţie: < 18,5 kg/m² ;  Obezitate gr. I: 30-34,9 kg/m²;

 Normal: 18,5- 24,9 kg/m²;  Obezitate gr. II: 35-39,9 kg/m²;
 Supraponderal: 25-29,9 kg/m² ;  Obezitate gr. III: > 40 kg/m².
Riscul pentru malnutriţia proteino-calorică poate fi definit ca:
 mediu: IMC = 17 – 18,4 kg/m²
 moderat: IMC = 16 – 16,9 kg/m²
 sever: IMC < 16 kg / m²
5. Indicele Davenport, utilizând acest indice se consideră, că persoana are obezitate, când aceasta este mai mare de
2. Acest indice se calculează după formula:

D= ,
Măsurarea greutăţii corporale se face în mod corect cu subiectul complet dezbrăcat, de preferat dimineaţa pe
nemâncate şi după o prealabilă golire a vezicii urinare.
Măsurarea grosimii pliului cutanat: cu ajutorul unui calibror, care prezintă o modificaţie a şublerului,
se poate măsura grosimea pliului cutanat în diferite părţi ale corpului. Pentru obţinerea unor date
comparabile este necesar ca calibrorul să corespundă unor anumite condiţii (suprafaţa contactului 20-40mm
şi valoarea unei diviziuni – 0,1mm), iar presiunea în procesul măsurărilor să fie permanentă (10g/mm 2). Mai
des se măsoară pliul cutanat tricipital (PCT). Măsurarea se face la jumătatea distanţei dintre acromion şi
olecranon. În timpul măsurării braţul (stâng) trebuie să atârne liber pe flancul corpului. Rezultatele obţinute
se confruntă cu standardele de referinţă în funcţie de vârstă şi sex. Grosimea pliului tricipital în cazul unei
stări de nutriţie normală va fi de 15mm bărbaţi şi 25 mm femei. De asemenea, pliul cutanat se măsoară pe
piept şi abdomen. În primul caz această măsurare se face pe linia axilară la nivelul mamelonului, iar în al
doilea – la întretăierea perpendicularei, care trece peste mamelonul drept şi orizontalei care trece peste
ombilic.
ACTIVITATEA PRACTICĂ

23
 I. În baza formulelor, indicilor de bază, determinaţi greutatea ideal-teoretică individuală.
a. Indicele Broca
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
b. Indicele Quetelet
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
c. Indicele Lorentz
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
II. Evaluaţi corespunderea greutăţii corporale cu greutatea ideal teoretică:
1. Determinarea GIT: GIT = h(cm) × 0,7-50(kg), (formula propusă de Breitman)
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
2. GC-GIT=X (kg), dacă rezultatul este cu “-,, este deficit în greutate , dacă rezultatul cu “+,, este
surplus în greutate.
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
3. Determinarea gradului dezechilibrului energetic: “+,, X × 6800 =Z (kcal); “-,, X×6100=Z (kcal)
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
4. Determinarea valorii calorice (energetice) a raţiei alimentare zilnice pentru menţinerea GIT:
pentru bărbaţi Q = 815 + 36,6 × GIT (kcal), pentru femei Q = 530 +31,1 × GIT (kcal).
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
5. Determinarea cotei valorii calorice zilnice de corecţie (necesară pentru mărirea sau micşorarea
valorii calorice a raţiei alimentare zilnice): 20% din Q = Y (kcal).
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
6. Calcularea duratei perioadei de corecţie a greutăţii corporale: Z : X (zile).
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
7. Determinarea valorii calorice (energetice) a raţiei alimentare zilnice pentru perioada de corecţie a GIT:
K = Q +/- Y (kcal).
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
__

Model de concluzie:
Calculele efectuate evidenţiază că colorajul alimentar asigură (sau nu asigură) balanţa energetică
adecvată, surplusul (deficitul), echivalează cu ________ kcal, evidenţiat prin surplus (deficit) în greutate de
______ kg. Pentru menţinerea greutăţii ideal teoretice valoarea calorică a raţiei alimentare diurne trebuie să
constituie _________kcal. Această cantitate de energie va fi consumată zilnic după expirarea perioadei de
corecţie a greutăţii corporale.
Pentru a corija greutatea corporală, calorajul diurn trebuie micşorat (mărit).Reieşind din faptul că
devierea calorică în decurs de o zi poate fi admis în limitele cu 20 – 25% .
Calorajul diurn pentru atingerea GIT trebuie micşorat (mărit) cu _________ kcal zilnic, astfel, valoarea
calorică a raţiei alimentare zilnice pe o perioadă de ______ zile (perioada de corecţie a GIT) va constitui

24
 ______kcal.

III. Calculaţi
propriul meniu de repartiţie a raţiei alimentare zilnice, prin conţinutul
chimic şi valoarea energetică.
Nr. Lista alimentelor Masa Conţinutul organic, g Valoarea
netă, Proteine Lipide Glucide energetică,
g kcal
animale vegetale animale vegetale
Dejunul
Salată de sfeclă
Sfeclă fiartă 80,0
Ulei vegetal 10,0
Terci de hrişcă
Ficat de vită 25,0
Crupe de hrişcă 25,0
Unt 10,0
Cacao cu lapte
Lapte 180,0
Cacao 3,0
Pîine de grîu 50,0
Total
Prînzul
Salată de morcovi
Morcovi cruzi 75,0
Zahăr 5,0
Supă cu perişoare
Orez 20,0
Cartofi 100,0
Ceapă 10,0
Morcovi 20,0
Carne de vită 17,0
Unt 10,0
Budincă din brînză
Brînză semigrasă 150,0
Făină de grîu 10,0
Lapte 30,0
Chefir 150,0
Pîine de grîu 50,0
Total
Cina
Omletă
Ou 1 ou
Lapte 30,0
Ulei 5,0

25
 Ceai cu zahăr
Ceai 0,2
Zahăr 10,0
Pîine de grîu 30,0
Total

IV. Elaboraţi o concluzie în baza datelor obţinute după calcularea raţiei alimentare zilnice:
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

V. Completaţi tabelul de mai jos cu consecinţele alimentaţiei neraţionale enumerate în conformitate cu

cauza apariţiei:
- încetinirea creşterii şi dezvoltarea - malnutriţie
copiilor - diabet zaharat
- creşterea în greutate - boli cronice ale aparatului digestiv
- scăderea în greutate - diferite boli ale sistemului digestiv
- obezitate

Subalimentaţia Supraalimentaţia

VI. Completaţi tabelul de mai jos cu consecinţele surplusului şi insuficienţa vitaminelor şi sărurilor
alimentare:

Vitaminele Sărurile alimentare

26
27
 VII. Rezolvaţi situaţia problematizată de mai jos:
Situaţie problematizată nr.1. O familie au fost în pădure la culesul ciupercilor. Au selectat ciupercile
comestibile, le-au pregătit şi le-au consumat. Peste 6 ore bunica şi nepotul prezintă dureri abdominale,
greţuri, vomă repetată, stare generală proastă.
1. Identificaţi cauza dereglării stării de sănătate la membrii familiei date.
2. Propuneţi un plan de măsuri pentru combaterea intoxicaţiilor alimentare.
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________

VIII. Elaboraţi 4 recomandări privind promovarea alimentaţiei sănătoase individuale:

 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________
 _________________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________________

REUSRSE BIBLIOGRAFICE

9. R. D. Gabovici, S. S. Poznanschi, G.X. Şahbazean, Igiena, Chişinău, Lumina, 1991.

10. S. Mănescu, S. Dumitrache, M. Cucu, Igiena, Bucureşti, 1996
11. G. Ostrofeţ, L. Groza, L. Cuzneţov, Igiena, Chişinău, 1994
12. G. Ostrofeţ, Curs de igienă, Chişinău, 1998
13. A. Chirlici, Uliana Jalbă – Igiena alimentaţiei. Compendiu de lucrări practice, Chişinău, 2001.

CONCLUZII
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului___________________________

28
 Subiectul nr. 4: Metodele de studiere modificărilor fiziologice în organism în timpul
muncii.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
1. Utilizarea noţiunilor fundamentale din igiena muncii în contextul activităţii laborantului farmacist.
2. Specificarea şi recunoaşterea metodelor de evaluare a factorilor de mediu, ocupaţionali şi alimentari.
 Noţiune de igiena muncii. Sarcinile igienei muncii. Noţiune de fiziologie a muncii.
 Scopul şi sarcinile fiziologiei muncii. Modificările fiziologice survenite în diferite sisteme de organe
în timpul diferitor tipuri de activităţi.
 Clasificarea muncii după gradul de efort şi încordare fizică.
 Descrierea modificarilor funcţionale din organism în timpul muncii fizice şi intelectuale.
 Definirea, clasificarea noxelor, bolilor profesionale.
 Aprecierea gradului de oboseală după semnele obiective şi subiective.
 Determinarea modificărilor fiziologice în organism în timpul muncii fizice.
 Recomandarea măsurilor de prevenire a oboselii, surmenajului şi patologiilor cauzate de noxele profesionale
în menţinerea capacităţii de muncă.
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
1. Enumeraţi tipurile de muncă după gradul de efort şi încordare:

2. Definiţi noţiunile:

Oboseală_______________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
Surmenaj:_____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
______________________________ _________________________________________________________________________
Noxă__________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_
Boală profesională_____________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
CONŢINUTUL INFORMATIV
După caracterul său muncile pot fi:
1. Muncă preponderent cu efort fizic – în care sunt mai solicitate sistemele
cardiovascular, respirator, locomotor.
29
 2. Munca preponderent cu efort neuropsihic – cu solicitare a componentelor
neuropsihice şi senzoriale.
Pentru estimarea muncii cu efort fizic se determină oscilaţiile parametrilor fiziologici ai sistemelor mai
solicitate – respirator, cardiovascular, neuromuscular.
Determinarea modificărilor în sistemul respirator – Frecvenţa respiraţiei se determină vizual sau aplicând
mâna pe cutia toracică. Frecvenţa se măsoară timp de 1 minut, norma fiind 16-20 respiraţii/min.
Determinarea modificărilor a sistemului cardiovascular - Frecvenţa pulsului se determină pe artera
radială timp de 1 minut, norma fiind 60-90 bătăi/min. Tensiunea arterială se determină cu ajutorul
tonometrului. Presiunea pulsativă prezintă diferenţa dintre tensiunea sistolică şi diastolică, N: 80/120.
Determinarea modificărilor în sistemul SNC -
1. test de apreciere a memoriei - memorarea cifrelor.
2. test de apreciere a memoriei - memorarea cuvintelor.
3. test de apreciere a atenţiei distributive - tabelul Platonov.
Determinarea şi aprecierea atenţiei cu ajutorul tabelul Platonov are scopul de a constata vigilenţa celui examinat
prin enumerarea arbitrat a cifrelor negre şi roşii de la 1 la 24. Cel examinat trebuie să arate şi să numească,
cât mai repede cifrele negre în ordine crescândă, iar pe cele roşii în ordine descrescândă.
La apreciere rezultatelor se iau în consideraţie timpul lucrului şi numărul de erori. Îndeplinirea probei până
la 2 minute indică gradul înalt de vigilenţă, iar mai mult de 3 minute – o vigilenţă scăzută.
Măsurile de asanare a condiţiilor de muncă.
1. Perfecţionarea tehnologiilor de obţinere a preparatelor medicamentoase;
2. Ermetizarea proceselor tehnologice
3. Substituirea substanţelor toxice cu altele mai puţin toxice
4. Automatizarea proceselor tehnologice
5. Ventilaţia locală prin aspiraţie de tip umbrelă/nişă
6. Zgomotul industrial se reduce prin metode: folosirea utilajelor mai performante, prin sistematizarea
corectă a încăperilor, căptuşirea încăperilor cu materiale sonoansorbante (pâsla, plăci din lemn).
7. Examenele medicale la angajare şi periodice.
8. Regimul de muncă şi odihnă, alimentaţie specială, călirea organismului.
ACTIVITATEA PRACTICĂ
1. Analizaţi tabelul unde se găsesc cuvinte (anexa 1, tabelul 1), pentru a determina memoria vizuală
de scurtă durată.
Citiţi o dată lent această lista de cuvinte (un minut pentru toată lista). Îndepărtaţi sursa informaţională şi
scrieţi toate cuvintele pe care vi le amintiţi că le-aţi citit. Perioada de reamintire nu trebuie să depăşească 1
minut.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
Dacă scorul dvs. este între 5 şi 9 cuvinte, aveţi o memorie bună, iar dacă aveţi mai puţin de 5 cuvinte atunci
e necesar de îmbunătăţit memoria prin diferite tehnici de memorare.
2. Ascultaţi cuvintele citite de profesor (anexa 1, tabelul 2) şi scrieţi timp de un minut toate cuvintele
memorate:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________
Analizaţi figurile (anexa 1, desen 1 ), pentru a determina memoria vizuală de scurtă durată.
Priviţi timp de 2 minute figurile din desenul alăturat. Apoi acoperiţi desenul şi încercaţi să reproduceţi cât
mai multe figuri. Nu este importantă ordinea în care le desenaţi. Pentru fiecare desen corect reprodus aveţi
un punct. Obţinând 10 puncte, vă puteţi considera o persoană cu memorie vizuală bună.
3. Concluzie privind memoria vizuală şi auditivă de scurtă durată:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
4. Evaluaţi modificările asupra diferitor sisteme în timpul muncii:

30
Nr. Indicele apreciat În perioada de Imediat după efort Peste 10 minute
repaos fizic după efortul fizic
(25 genoflexiuni)

1. Tensiunea arterială

1. Frecvenţa respiratorie

2. Frecvenţa cardiacă

Concluzie:

5. Enumeraţi clasificarea substanţelor toxice după gradul de toxicitate:

a. _______________________________________________________________________________________________
b. _______________________________________________________________________________________________
c. _______________________________________________________________________________________________
d. _______________________________________________________________________________________________
6. Enumeraţi 4 măsuri profilactice pentru combaterea intoxicaţiilor profesionale:
a. ______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
b. ______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
c. ______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
d. ______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
7. Rezolvaţi situaţiile problematizate de mai jos:
Situaţie problematizată nr.1. La o tipografie, la unitatea medico-sanitară s-a adresat un muncitor cu plângeri:
oboseală, somn superficial, lipsa poftei de mâncare, gastrită, constipaţii, colici intestinale. Obiectiv: faţa de o culoare
pământie, pe gingii o dungă albastră cenuşie. Modificări în sânge, urină.
 Apreciaţi cu ce a fost intoxicat muncitorul şi ce măsuri de profilaxie a intoxicaţiilor profesionale propuneţi.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________
8. Înaintaţi 4 menţiuni de sănătate obligatorii pentru a preveni oboseala :
 _________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
RESURSE BIBLIOGRAFICE
14. R. D. Gabovici, S.S.Poznanschi, G.X. Şahbazean, Igiena, Chişinău, Lumina, 1991.
15. S. Mănescu, S.Dumitrache, M.Cucu, Igiena, Bucureşti, 1996
16. V.Vangheli, D. Rusnac – Igiena muncii. Compendiu de lucrări practice, Chişinău, 2000
17. Gh.Ostrofeţ, L.Groza- Igiena. Lucrări practice. Chişinău 1994
CONCLUZII
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
31
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului ___________________________

Anexa 1
Tabelul 1

tobă vioară pâine

portocală casă arbore
câine câmp jambon
floare ceai notar
cuţit ţelină vânătoare

Tabelul 2

spin pasăre trestie

păstrăv albastră tigaie
gând torent ramură
deget mesteacăn cap
urzică privire cântec

Desen 1

32
Subiectul nr. 5: Morfologia şi ultrastructura microorganismelor. Metoda microscopică
de diagnosticare. Fiziologia microorganismelor. Metoda bacteriologică de diagnostic.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
1. Utilizarea noţiunilor fundamentale din igienă şi microbiologie în contexte variate în activitatea laborantului
farmacist.
2. Explicarea unor fenomene, procese biologice petrecute în macro - şi microorganism ca răspuns la acţiunea
agenţilor patogeni.
3. Elaborarea programului de asanare a condiţiilor de muncă, habituale, de prevenire a maladiilor cauzate de
agenţii patogeni în laboratorul farmaceutic.
 Descrierea morfologiei şi ultrastructurii microorganismelor.
 Enumerarea structurii şi a principiului de lucru a microscopului optic cu sistemul de imersie.
 Prepararea frotiurilor din produse biologice şi culturi microbiene.
 Colorarea frotiurilor prin metoda simplă şi compusă.
 Microscopierea frotiurilor-test.
 Dezinfectarea şi neutralizarea reziduurilor medicale.
 Caracterizarea compoziţiei chimice, nutriţiei, respiraţiei, enzimelor celulei microbiene.
 Clasificarea mediilor de cultură.
 Enumerarea etapelor de multiplicare a microorganismelor.
 Descrierea proprietăţilor culturale ale microorganismelor (macroscopic).
 Însămânţarea prelevatelor pe medii de cultură.
 Respectarea regulilor de păstrare, transportare a prelevatelor în laborator.
 Respectarea regulilor de lucru şi comportare în laborator.

ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
1. Descrieţi ultrastructura microorganismelor:

2. Daţi denumirea microorganismelor în dependenţă de amplasarea flagelilor:

33
 Litera Denumirea în dependenţă de amplasarea flagelilor

3. Descrieţi morfologia microorganismelor în dependenţă de forma lor:

4. Enumeraţi componentele principale al microscopului, notaţi 3 reguli de utilizare al microscopului:

e. ______________________________________________________________________________________
f. ______________________________________________________________________________________
g. ______________________________________________________________________________________

34
 CONŢINUTUL INFORMATIV
MATERIAL DE EXAMINAT
De la un organism viu se poate recolta; secreţii, excreţii, materii fecale, urina, puroi, lapte, mucus, lichid
sinovial, sânge, ser sangvin, porţiuni de piele , mucoase, par, cruste, unghii, conţinut din vezicule, afte.
Probe recoltate de la un organism mort sau sacrificat pot fi: cadavrul în întregime (în cazul animalelor mici,
pasări), organe ( ficat, splina, rinichi, cord, pulmon, creier), muşchi segmente de intestine, ganglioni,
măduva osoasă , conţinut intestinal, bila, lichid cefalorahidian.
Prelevarea probelor trebuie să se execute cu instrumente şi recipiente sterile, acest lucru constituind o
condiţie hotărâtoare pentru efectuarea unui examen microbiologic corect.
Dacă instrumentarul de lucru şi recipientele nu sunt sterile germenii existenţii în materialul recoltat se
multiplică, intervin ca infecţii asociate, fapt care îngreunează examenul microbiologic propriu-zis.

METODE PENTRU EXAMINAREA BACTERIILOR

Examenul preparatelor native: Preparatele native (umede, necolorate) se pot face dintr-o cultură
microbiană sau direct din produs. Ele sunt examinate, de regulă, între lamă şi lamelă. Se ia cu ansă sau cu o
pipetă Pasteur o picătură din cultură lichidă sau din cultură suspensionată în soluţie salină fiziologică şi se
depune pe o lamă curată şi degresată, peste care se pune o lamelă curată.
Pe preparatele native sunt evidenţiate existenţa, forma şi mobilitatea microorganismelor (care nu trebuie
confundată, însă, cu mişcările browniene).
Examenul preparatelor colorate: Preparatele colorate prezintă avantajul ca sunt sterilizate prin fixare,
sunt uşor de manipulat şi de examinat şi pot fi păstrate mult timp. Aceste preparate permit diferenţierea
bacteriilor după afinitatea lor pentru anumiţi coloranţi şi pot evidenţia unele elemente structurale (cili,
capsula, spori, granulaţii, etc.) prin coloraţii speciale.
Operaţii pregătitoare în vederea colorării: Pregătirea frotiului. Frotiul se prepară prin etalarea produsului
de examinat pe o lamă curată şi perfect degresată, astfel înecat germenii să formeze un strat subţire, uniform.
Etalarea culturii sau a produsului se realizează cu ajutorul unei anse de platină sau al unei pipete Pasteur. Se
ia o picătura din cultura lichidă şi se întinde circular pe lamă. Când cultura este pe mediu solid, se raclează
cu ansă sterilizată şi răcită o porţiune din cultură şi se depune pe o lamă de sticlă, pe care, în prealabil, s-a
pus o picătură de soluţie salină fiziologică, după care se omogenizează şi se răspândeşte uniform pe o
suprafaţă circulară. Frotiul astfel confecţionat este lăsat să se usuce la temperatura camerei.
Fixarea frotiului. După uscare, frotiul este supus operaţiei de fixare prin căldura sau prin lichide fixatoare,
cum sunt: alcoolul metilic, alcoolul etilic, alcoolul-eter, etc. Pentru fixare prin căldură se trece lama de 2-3
ori cu faţa opusă frotiului, prin flacăra unui bec de gaz. Încălzirea se face la 60 - 70 oC (lama este suportată
pe dosul mâinii). Prin fixare bacteriile sunt omorâte, evitându-se astfel pericolul infectării. În plus, se
măreşte aderenţa preparatului de lamă, iar afinitatea sa pentru colorant creşte. O fixare corectă nu trebuie să
producă modificări ale formei şi ale structurii microorganismului supus acestei operaţii.
Coloranţi folosiţi în bacteriologie: Coloraţiile pot fi simple, diferenţiale şi speciale.
Coloraţiile simple: Coloraţia cu albastru de metilen . Frotiul uscat şi fixat apoi la flacăra, este acoperit cu o
soluţie de albastru de metil timp de 1-2 minute. Se spală după aceea frotiul cu apa de robinet, se lasă să se
usuce şi se examinează la microscop cu obiectivul cu imersie.
Coloraţia cu fucsina fenicata Ziehl diluată 1/10 se efectuează în acelaşi mod ca şi cea cu albastru de metilen.
Elementele din frotiu apar colorate în roşu.
Coloraţiile diferenţiale: Coloraţia Gram. Este o coloraţie foarte utilizată în bacteriologie, deoarece împarte
bacteriile în doua mari categorii: bacterii Gram-pozitive şi bacterii Gram-negative.
Tehnica coloraţiei este următoarea:
 frotiul uscat este fixat prin căldură;
 se acoperă lama cu soluţie apoasă de violet de genţiană şi se lasă timp de 1-2 min.;
 se îndepărtează colorantul şi se acoperă lama cu soluţie Lugol pentru 2 min.;
 se îndepărtează mordantul (sol. Lugol) şi se tratează frotiul cu alcool-acetona timp de câteva sec.;
 se spală rapid lama cu apă de robinet şi se acoperă cu fucsină diluată 1/10 în apă timp de 30 sec. până
la 1 min;
 se îndepărtează fucsina şi se spală frotiul cu apă de robinet; după uscare se examinează la microscop
cu obiectivul cu imersie.
Bacteriile Gram-pozitive rezistă la decolorare, rămânând colorate în violet, dar cele Gram-negative sunt
decolorate de alcool-acetona şi recolorate în roşu.
35
 Coloraţii speciale
Metode de punere în evidenţă a capsulei bacteriene
Metoda Burri. Pe o lamă perfect curată se pun o picătură din suspensia de bacterii capsulate şi o picătură de
tuş de China. După ce se omogenizează, se face un frotiu prin etalarea amestecului cu o altă lamă. Se lasă să
se usuce şi se examinează la microscop cu obiectivul cu imersie. Pe fondul negru al preparatului, bacteriile
împreună cu capsulele lor apar incolore.
Coloraţia Loeffler cu albastru de metilen se efectuează cu o soluţie învechită de albastru de metilen
Loeffler. Prin această coloraţie corpul bacterian se colorează în albastru, iar capsula, în roz.
Coloraţia pentru cilii bacterieni. Cilii nu pot fi văzuţi la microscopul optic pe preparatele native sau pe
frotiurile cu coloraţii obişnuite. Pentru a fi puşi în evidenţă se folosesc metode speciale de coloraţie
CULTIVAREA BACTERIILOR
Pentru identificarea unei specii bacteriene, examenul microscopic direct este de cele mai multe ori
insuficient, fiind necesară cultivarea agentului patogen pe un complex de substanţe nutritive adecvate care
alcătuiesc mediile de cultură.
Aceste medii de cultură, pentru a fi corespunzătoare, trebuie să îndeplinească câteva condiţii: să conţină
substanţe plastice şi energetice necesare cultivării microbului însămânţat, adică să asigure surse de azot, de
hidraţi de carbon, de săruri minerale, de apă, de vitamine şi factori de creştere necesari dezvoltării şi
reproducerii celulelor bacteriene, să satisfacă cerinţele de aerobioză sau anaerobioză ale agentului ţinând
cont de faptul că, în timp ce bacteriile aerobe pot folosi oxigenul molecular, cele anaerobe nu se pot dezvolta
în prezenţa oxigenului liber, să aibă o concentraţie de ioni de hidrogen (pH) optimal şi să fie sterile, pentru
a permite izolarea în cultura pură a germenului respectiv.
În general, mediile de cultură se pot prezenta sub forma lichidă (bulion, apă peptonată, etc.) sau solidă
(medii în care se incorporează agar).
În funcţie de scopul urmărit, mediile de cultură pot fi grupate astfel:
 medii de izolare, care permit izolarea bacteriei dintr-un produs patologic;
 medii de transport, care permit supravieţuirea anumitor bacterii ce nu pot fi însămânţate imediat
după recoltare (de exemplu, mediul Stuart pentru Neisserii, Carry-Blair pentru vibrionul holeric, etc.);
 medii de îmbogăţire, destinate cultivării unor bacterii cu necesităţi nutritive particulare şi care sunt
stimulate să crească în mod special, deoarece numărul lor este redus în produsul în momentul recoltării
(de exemplu, mediul Muller-Kauffmann pentru salmonele);
 medii selective, care conţin elemente ce permit creşterea numai a anumitor bacterii dintr-un produs
(de exemplu, mediul Wilson-Blair pentru bacilul tific);
 medii diferenţiale, care conţin substanţe ce pun în evidenţă unele proprietăţi biochimice ale
bacteriilor studiate. La rândul lor, mediile diferenţiale pot fi simple (de exemplu, mediul AABTL care
pune în evidenţă fermentarea lactozei) sau politrope (de exemplu, mediul TSI care pune în evidenţă mai
multe caractere biochimice).
În tehnica preparării unui mediu nutritiv trebuie să se aibă în vedere următoarele:
 spălarea şi pregătirea corespunzătoare a recipientelor în care se vor prelucra şi repartiza mediile;
 trebuie ca mediile să fie clare, pentru a se putea urmări aspectul culturii în mediile lichide (modul de
tulburare a bulionului) sau morfologia coloniilor pe mediile solide; clarificarea se obţine printr-o filtrare
corectă;
 substanţele organice care intră în compoziţia mediului trebuie să aibă calităţi nutritive optime şi să nu
fie degradate prin tratament chimic sau termic excesiv. Altfel, substratul respectiv devine
necorespunzător.
ACTIVITATEA PRACTICĂ
6. Puneţi în ordine taxonomică următoarele caracteristici:
Regn, Domeniu, Clasă, Tip, Gen , Familie, Ordin , Specie
1._________________________ 5.___________________________
2._________________________ 6.___________________________
3._________________________ 7.___________________________
4._________________________ 8.___________________________

7. Enumeraţi etapele microscopiei:

 ________________________________________________________________________________________
 ________________________________________________________________________________________

36
  ________________________________________________________________________________________
 ________________________________________________________________________________________

8. Studiaţi desenul, unde sunt reprezentate fazele de multiplicare microbiană, explicaţi procesele
care se petrec la fiecare etapă:

A__________________________________________________________________________________________
B__________________________________________________________________________________________
C__________________________________________________________________________________________
D__________________________________________________________________________________________
E__________________________________________________________________________________________
9. Completaţi tabelul de mai jos, faceţi comparaţia între procariote şi celulele eucariote:
Caracterul Procariote Eucariote
Bacterii Alge, Fungi, Protozoare,
Cyanobacterii Plante, Animale
Informaţia genetică

Compoziţia chimică a
membranei citoplasmatice
Peretele celular

Tipul de diviziune

10. Completaţi tabelul de mai jos, faceţi clasificarea microorganismelor în dependenţă de tipul
respiraţiei ai lor:

11. Mai jos sunt prezentate formaţiuni structurale obligatorii şi facultative ale celulei bacteriene,
puneţi-le în coloniţa corespunzătoare: cilii, nucleoid, citoplasma, pilii, spori, peretele celular, capsula,
membrana citoplasmatică.
Formaţiuni obligatorii: Formaţiuni facultative:
-______________________________________ -_____________________________________
-______________________________________ -_____________________________________
-______________________________________ -_____________________________________
-______________________________________ -_____________________________________
-______________________________________ -_____________________________________
12. În funcţie de temperatură optimă de creştere, microorganismele se clasifică în criofile, mezofile, şi
termofile, completaţi tabelul de mai jos, explicând esenţa clasificării propuse:
Criofile

37
 Mezofile

Termofile

13. Rezolvaţi situaţia problematizată de mai jos:

În laboratorul de microbiologie, în timpul lucrului s-a făcut un accident de muncă. Laboranta, lucrând cu
eprubeta a scăpat-o jos. Tulpina de lucru era Streptococcus pneumoniae. A şters repede podea cu vata îmbibată
în soluţie fiziologică, şi a prelungit lucru , fără ca să spună colegilor.
3. Indicaţi greşelile laborantei.
4. Enumeraţi măsurile antiepidemice necesare.
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________
RESURSE BIBLIOGRAFICE
1. Curs de microbiologie pentru medicina dentară , Ligia Burta , Oradea-2007
2. Tratat de microbiologie, D. Buiuc, Medicina-2009
3. Microbiologie generală, Ioan I. Ardelean , vol. I, Bucureşti-2008
4. Ghid practic de microbiologie medicală, P. Galeţchi, Chişinău-1999
CONCLUZII
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului ___________________________

Subiectul nr. 6: Sterilizarea. Metodele de dezinfecţie. Imunoterapia şi imunoprofilaxia

bolilor infecţioase. Cocii patogeni: Genul Staphylococcus, Genul Streptococcus, Genul
Neisseria.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
CS.1 Utilizarea corectă a instrumentarului şi veselei de laborator.
CS.2 Dezinfectarea şi neutralizarea reziduurilor medicale.
CS.3 Identificarea reglementărilor în gestionarea protezelor dentare cu scop de a reduce riscul biologic.
 Identificarea microorganismelor din diferite biocenoze. Descrierea factorilor mediului ambiant şi influenţa lor
asupra macroorganismului. Identificarea căilor şi mecanismelor de pătrundere a microorganismelor în organismul
uman.
 Clasificarea şi gestionarea deşeurilor medicale.
 Caracterizarea metodelor de dezinfecţie şi sterilizare utilizate în microbiologie. Prepararea diverselor soluţii
dezinfectante. Utilizarea aparatajului pentru sterilizare.
 Clasificarea imunităţii. Descrierea structurii antigenice a celulei microbiene, a imunoglobulinelor.
 Caracterizarea vaccinurilor utilizate ca mijloc de prevenire a maladiilor cauzate de agenţii patogeni.
 Interpretarea rezultatelor RA cu scop de seroidentificare. Facilitarea accesului la o informaţia ce va contribui la
respectarea calendarului de vaccinări obligatorii.
Descrierea morfo-biologică a cocilor patogeni. Aprecierea rolului cocilor patogeni în declanşarea infecţiilor în
laboratorul tehnico-dentar.

38
Elaborarea măsurilor de prevenire în corelaţie cu factorii de rezistenţă cocilor. Identificarea portajului, căilor de
pătrundere a cocilor patogeni în organismul uman.
Pregătirea frotiului, colorarea după metoda Gram.
 Respectarea regulilor tehnicii securităţii în timpul lucrului cu materiale biologice.

ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
1. Enumeraţi părţile corpului care pot servi ca biocenoză pentru
microorganisme:

2. Enumeraţi căile posibile de pătrundere pentru diferite tipuri de microorganisme:

 __________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________
3. Studiaţi desenele de mai jos, completaţi tabela, în care indicaţi metoda de dezinfecţie şi regulile de
aplicare a ei:

Denumire
a metodei
Reguli de
aplicare

4. Completaţi schema de mai jos, daţi clasificarea imunităţii :

Imunitatea
Antiinfecțioasă

39
 CONŢINUTUL INFORMATIV
COCII GRAM POZITIVI – Sunt bacteriile cu formă sferică colorate în violet în coloraţia Gram.
Reprezentaţii sunt bacterii ce aparţin Genurilor Stapylococcus şi Streptococcus.
STAFILOCOCII
 aparţin Familiei Micrococcaceae, Genul Staphylococcus
 majoritatea sunt aerob-anaerob facultativi
 sunt imobile, nesporulate; numai tulpinile foarte tinere pot prezenta capsulă.
 Speciile implicate în patologia umana se identifică ca şi:
 Nepatogene: St. epidermidis, St. saprophyticus (care pot deveni patogene în condiţii speciale:în
cursul manoperelor invazive: cateterisme, chirurgie etc.)
 Patogene: St. aureus coagulazo pozitiv.
Principalele localizări ale infecţiilor produse de stafilococi sunt:
o cutanate: foliculite, furuncul (reprezintă extensia la mai mulţi foliculi piloşi), carbuncul (furuncul antracoid
rezultat prin confluarea mai multor furuncule şi afectarea ţesutului subcutanat adiacent), hidrosadenita (infecţia
la nivelul glandelor sudoripare cu localizare mai ales subaxilară), acneea juvenilă, sindromul exfoliativ;
o ale fanerelor: panariţiu (infecţia periunghiala);
o la nivel respirator: în general infecţiile bacteriene sunt secundare unei infecţii virale: rinofaringita,
faringo-amigdalita, pneumonii, bronhopneumonii; uneori infecţiile de la nivelul cailor respiratorii superioare se
pot extinde în sfera ORL: otite, sinuzite, mastoidite;
o la nivelul aparatului digestiv pot induce toxiinfecţii alimentare (incubaţia de până la 4 ore, cu debut brusc
cu greţuri însoţite de vărsături şi scaune diareice şi cu evoluţie favorabilă, remisiunea simptomelor fiind
spontană în maximum 24 ore) şi enterocolita pseudomembranoasă post antibioticoterapie;
o la nivelul aparatului uro-genital: cistite, pielonefrite, abces renal, metrite, adnexite, mastite, septicemii
postabortum (după avorturi septice);
o la nivelul aparatului cardio-vascular: endocardite, pericardite, flebite;
o la nivelul SNC: meningite, abces cerebral;
o în urma septicemiilor cu punct de plecare de la un focar primar, se produce diseminarea hematogenă cu
localizări secundare la distanţă: artrite, abcese subcutanate, abcese pulmonare , renale;
o sindromul de soc toxico-septic apare frecvent la femei după menţinerea îndelungată a tampoanelor vaginale
prin cantonarea bacteriilor la acest nivel şi eliberarea toxinei răspunzătoare de manifestările clinice specifice:
febră, greţuri, vărsături, diaree şi descuamarea palmo-plantară;
o sindromul pielii opărite este indus de eliberarea de către anumite tulpini stafilococice a toxinei exfoliative
care afectează mai ales nou-născuţii şi constă în exfolierea generalizata a tegumentului.
STREPTOCOCII
 Aparţin Familiei Streptococcaceae, Genul Streptococcus.
 Sunt bacterii aerob-anaerob facultative, cu cerinţe nutritive speciale.
 Din punctul de vedere al formaţiunilor facultative streptococii:
 sunt uneori capsulaţi, imobili şi nesporulaţi.
Principalele localizări ale infecţiilor produse de streptococi:
 Streptococii piogeni (de grup A) sunt responsabili de infecţii cu multiple localizări:
Respiratorii: angine, faringite urmate de:
 complicaţii acute supurative: în sfera ORL (otite, sinuzite, mastoidita) ale cailor respiratorii inferioare
(pneumonii, bronhopneumonii, pleurezie), cardiace (endocardita), meningeale (meningite);
 complicaţii nesupurative la distanţă şi tardive (cardita, coreea, purpura reumatismala, eritemul nodos).
Tegumentare:
 piodermite (impetigo, intertrigo) erizipel (eritem cutanat cu burelet marginal, localizat cu predilecţie la nivelul
extremităţilor; se extinde progresiv şi este însoţit de dureri de intensitate crescuta, febră, frison);
 scarlatina care este o boala infecto - contagioasa a copilăriei (debutul este angina produsă de tulpinile de S.
Betahemolitic A capabile să sintetizeze eritrotoxina responsabilă de erupţia generalizată);
Infecţii genitale: endometrite.
PNEUMOCOCUL (STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE)

40
  5-10 % din populaţia sănătoasă este purtătoare de pneumococ (fiind condiţionat patogen) la nivelul
rinofaringelui;
 principalele infecţii în care este implicat pneumococul sunt la nivelul arborelui respirator superior
(pneumonia francă lobară, bronhopneumonii, pleurite) dar şi meningeale, ORL (sinuzite, otite) articulare,
tegumentare s.a.
 în anumite situaţii, în timpul proceselor pneumonice, pot fi izolaţi din hemocultura, datorită unor bacteriemii
tranzitorii,
 după vindecare, e posibil ca în rinofaringe să rămână pneumococii cantonaţi şi persoana respectivă să rămână
la stadiul de purtător sănătos; e posibilă o noua infecţie cu aceeaşi tulpină, numai dacă infecţia se
permanentizează la nivelul unui focar închis (sinuzita, bronsiectazie).
COCII GRAM NEGATIVI
GENUL NEISSERIA
Este reprezentat de coci Gram negativi, reniformi (“boaba de cafea”) aşezaţi în frotiu în diplo, cu feţele concave
privindu-se faţă în faţă. Din punct al proceselor metabolice, sunt bacterii aerob-anaerob facultative, microaerofile
foarte pretenţioase şi sunt sensibile la variaţii de temperatură, umiditate, pH; din acest motiv transportul probelor şi
însămânţarea se face pe medii preîncălzite la 37 0C.
GONOCOCUL
La bărbat perioada de incubaţie este de 2-8 zile de la contactul infectant, iar simptomatologia constă în disurie
(durere la micţiune) şi secreţii purulente abundente; netratată, se poate croniciza şi prin ascensiune (de-a lungul cailor
urinare) sa determine şi epididimită, uretrită cronică, prostatită, stricturi uretrale şi chiar infertilitate; cronicizarea duce
la scăderea în intensitate a secreţiei, aceasta reducându-se la “picătura matinală”.
La persoanele cu practici sexuale deviante, gonococul poate fi izolat de la nivel anal sau orofaringian.
La femeie infecţia este frecvent asimptomatică, aceasta fiind frecvent sursă de infecţie. Simptomatologia este
reprezentată de uretrită uşoară şi tranzitorie, disurie moderată, colpită (inflamaţia colului uterin), secreţii
mucopurulente, hemoragii intermenstruale; netratată infecţia poate să ascensioneze în micul bazin şi să producă
endometrită (inflamaţia endometrului), salpingită (inflamaţia trompelor uterine), ooforită (inflamaţia ovarelor);
prezenta dispozitivelor intrauterine conduce frecvent la sterilitate, sarcini ectopice, peritonite, abcese perihepatice.
MENINGOCOC
Iniţial meningococii pot produce rinofaringite; în condiţii de scădere a rezistenţei locale sau a unei soluţii de
continuitate, bacteriile străbat mucoasa, ajung în torentul sanguin şi în condiţii de scădere a rezistenţei generale a
organismului, străbat membrana hematoencefalică şi se localizează la nivelul meningelui, producând meningita
meningococică (clinic caracterizată prin: febră, stare generală alterată, semne neurologice de iritaţie meningeală:
fotofobie, greţuri, vărsături în jet, redoare a cefei); în funcţie de promptitudinea diagnosticului şi a terapiei, evoluţia
poate fi fatală sau spre remisiune.
ACTIVITATEA PRACTICĂ
1. Studiaţi desenul de mai jos, descrieţi formarea structurii Antigen – Anticorp ,
numiţi elementele principale ale fiecărui component:

2. Completaţi tabelul de mai jos, notaţi imunoglobulinele, rolul lor în protecţia antiinfecţioasă:
Denumirea
Rolul Ig în organism
Ig

3. Completaţi tabelul de mai jos cu bolile ce pot fi provocate de diferite tipuri de microorganisme:

41
 Coci Gram pozitive Coci Gram negative
Streptococi Stafilococi Pneumococi Gonococi Meningococi

4. Numiţi grupele de substanţele dezinfectante în dependenţă de provenienţa lor chimică:

 _______________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________
5. Completaţi figura de mai jos, enumeraţi deşeurile medicale:

6. Enumeraţi etapele pregătirii unui frotiu:

1.
2.
3.
4.
5.
7. Rezolvaţi situaţiile problematizate de mai jos:
Indicaţi căile posibile de obţinere : I- imunitatea activă artificială şi II- imunitate activă naturală
A) Infecţie forma tipică E) Pătrunderea în organism a dozelor mici de
B) Infecţie formă frustă agenţi patogen în timpul contactului cu sursa
C) Aplicarea vaccinului viu de infecţie
D) Aplicarea vaccinului omorât F) Imunizarea cu anatoxină
I___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
II__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

Din lista propusă alegeţi preparatele:

I- Pentru formarea imunităţii active; II- Pentru formarea imunităţii pasive;
Vaccin viu, vaccin inactivat, bacteriofag, ser omologic, ser heterologic, anatoxina, imunoglobulina,
interferon
I___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
II__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

42
RESURSE BIBLIOGRAFICE
1. Curs de microbiologie pentru medicina dentară , Ligia Burta , Oradea-2007
2. Tratat de microbiologie, D.Buiuc, Medicina-2009
3. Microbiologie generală, Ioan I. Ardelean , vol. I, Bucureşti-2008
4. Ghid practic de microbiologie medicală, P.Galeţchi, Chişinău-1999
CONCLUZII
_______________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului___________________________

Subiectul nr.7: Familia enterobacteriaceae. Genul Escherichia, Genul Salmonella,

Genul Shighella. Genul Vibrio. Genul Corynebacterium, Genul Bordetella, Genul
Mycobacterium.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
CS.1 Promovarea autoinstruirii şi educaţiei profesionale continue din perspectiva reformelor din
sistemul sănătăţii.
CS.2 Identificarea reglementărilor în gestionarea protezelor dentare cu scop de a reduce riscul biologic.
CS.3 Dezvoltarea abilitaţii de lucru în echipa: medic stomatolog – tehnician dentar.
 Descrierea morfo-biologică a enterobacteriilor, corynebacteriilor şi micobacteriilor.
 Enumerarea criteriilor de apreciere a portajului bacterian.
 Aprecierea rolului enterobacteriilor, difteriei, tuberculozei, tusei convulsive în declanşarea infecţiilor
în laboratorul tehnico-dentar.
 Pregătirea frotiului, colorarea după metoda Gram.
 Elaborarea măsurilor de prevenire în corelaţie cu factorii de rezistenţă a enterobacteriilor, a
corynebacteriilor, mycobacteriilor.
 Vaccinarea antidifterică, antitusă convulsivă şi antituberculoză.
 Manifestarea abilitaţii de lucru în echipă: medic stomatolog – tehnician dentar.
 Respectarea regulilor tehnicii securităţii.
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
1. Urmăriţi desenul, completaţi spaţiile libere:
Denumirea probei:__________________________________
Metoda introducerii:_________________________________
Doza introdusă:____ ml
Limitele probei negative pentru
nevaccinaţi:______________mm
Limitele probei pozitive pentru nevaccinaţi:____________ mm
Limitele probei negative pentru vaccinaţi:______________mm
Limitele probei negative pentru vaccinaţi:______________ mm
Reacţia hiperergică_______________________________ mm
2. Completaţi tabela de mai jos, daţi caracteristica microorganismelor :
Denumirea m.o. Proprietăţile Mobilitatea Proprietăţile Rezistenţa m.o.
morfo-biologice respiratorii
Mycobacterium
tuberculosis
Corinebacterium
diphtheriae

43
 Genul
Salmonella

Genul Shighella

E. Coli

Genul
Bordetella

Genul Vibrio

Helycobacter
pilori

3. Studiaţi desenul de mai jos, pe liniile scrieţi microorganismele care colonizează(afectează) biocenozele
indicate :

CONŢINUTUL INFORMATIV
Familia Enterobacteriaceae
Sunt bacili Gram negativi, mobili (Salmonella, Proteus, E. coli) (fig. 54) sau imobili (Shigella,
Klebsiella, Yersinia).
Majoritatea enterobacteriaceelor sunt necapsulate (exceptie: Klebsiella spp), sunt nesporulate,
aerob-anaerob facultative.
Se pot identifica in 2 categorii:
 germeni conditionat patogeni (bacterii comensale, cu habitat intestinal):
o Escherichia coli (E.coli), Proteus spp, Klebsiella spp, Enterobacter spp
 germeni patogeni: Salmonella spp, Shigella spp, Yersinia spp.
Genul Escherichia
Reprezententantul acestui gen este E.coli, care reprezinta 80% din flora colonului (din flora comensala); in anumite
conditii favorizante, poate manifesta caractere de patogenitate.
Prezenta sa in mediul extern (apa) denota o contaminare fecala.
Infectii produse de E. coli, se pot identifica in functie de caracterele de patogenitate si de localizare, astfel:
 Infectii cu localizari intestinale
 Infectii cu localizari extraintestinale
 Infectii urinare
 Colecistite,
 Colite,
 Infectii ale cailor respiratorii superioare,

44
  Meningite,

Genul Salmonella
 Febrele tifo-paratifoide.
 Gastroenteritele produse de salmonele debuteaza la 6-48 ore de la ingestia alimentelor contaminate cu un
tablou clinic cu astenie, diaree, varsaturi, stare generala alterata, anorexie, cefalee; starile grave se pot solda cu
deshidratare accentuata si chiar cu soc toxicoseptic.
 Unele persoane pot ramane purtatoare asimptomatice dupa trecerea prin infectie constituind un important
rezervor de Salmonele; in scop epidemiologic, se fac controale periodice la angajatii din alimentatia publica si
colectivitati de copii, pentru a intrerupe lantul epidemiologic.
Genul Shigella
Habitatul este reprezentat de colonul sigmoid al omului bolnav si al purtatorilor sanatosi (temporari sau cronici)
reprezentand si rezervorul de Shigelle; contaminarea se face prin intermediul apei, alimentelor, obiectelor
contaminate; principalii vectori sunt reprezentati de muste;
Din punct de vedere clinic, se caracterizeaza prin aparitia febrei si scaune frecvente, muco-sangvinolente, colici
abdominale si tenesme rectale; in final se produce o deshidratare importanta a organismului
Genul Vibrio
 Cuprinde doua specii importante in patologia umana: V. cholerae si V. parahaemolyticus
 Sursa de vibrioni: apa, alimente contaminate (mai ales in zone calde) cu vibrioni; pentru intreruperea lantului
epidemiologic, bolnavii vor fi izolati obligatoriu; starea de purtator sanatos va putea fi identificata doar prin
examen coprobacteriologic.
 Din punct de vedere clinic, perioada de incubatie este de 1-4 zile, iar in perioada de stare holera se
caracterizeaza prin: crampe abdominale, greturi, varsaturi; principalul sindrom este diareea apoasa
(aspectul este caracteristic „ca apa de pe orez”).
Genul Mycobacterium (tuberculoza si micobacteriozele)
Este reprezentat de bacili Gram pozitivi, rectilinii sau usor incurbati, imobili, necapsulati, nesporulati, aerobi
Principalele localizari ale tuberculozei umane sunt:
Tuberculoza pulmonara
Tuberculoza extrapulmonara cu localizare:
 osteo-articulară (coloana vertebrala: morbul lui  meningeala,
Pott),  digestiva si peritoneala,
 uro-genitala,  renala (si corticosuprarenala- boala
 ganglionara (mai ales latero- Addison).
cervicala),
Din punct de vedere clinic, tuberculoza se caracterizeaza prin: oboseala, astenie, subfebrilitati vesperale, tusa cu
expectoratie (hemoptizie), antecedente personale patologice incarcate (fumator, afectiuni respiratorii frecvente,
purtator cronic, nivel socio-economic scazut).
Genul Corynebacterium. Difteria
Din punct de vedere morfotinctorial sunt bacili Gram pozitivi, pleiomorfi, deformati la unul sau ambele capete
(corpusculi metacromatici Babes–Ernst, care contin substante de rezerva si pot fi pusi in evidenta doar prin coloratii
speciale: Del Vecchio).
Bacilii se ataseaza la receptorii celulelor din faringe si se multiplica; toxina actioneaza initial local prin inhibarea
sintezelor proteice celulare, ceea ce are ca efect necroza celulara si aparitia de false membrane, responsabile de
obstructia cailor respiratorii superioare si asfixia bolnavului, in lipsa unor masuri urgente (traheostomie/ intubatie,
antibioterapie, seroterapie); falsele membrane sunt de culoare gri si sunt puternic aderente la mucoase; incercarea de a
le detasa determina sangerari abundente. Exotoxina eliberata in sange, actioneaza la distanta, pe alte structuri.
ACTIVITATEA PRACTICĂ
1. Notaţi vis-à-vis a fiecărui microorganism boli produse de ei:
Genul Escherichia:
____________________________________________________________
Genul Salmonella
_____________________________________________________________
Genul Vibrio _________________________________________________________________
Genul Shigella ___________________________________________________________________
Genul Corinebacterium ____________________________________________________________
Genul Helicobacter _______________________________________________________________
Genul Bordetella _________________________________________________________________

45
 2. Completaţi tabelul de mai jos, indicaţi bolile împotriva căror sunt efectuate următoarele
vaccinuri: DTP, DT, BCG, reguli de aplicare:
Denumirea
Boală Reguli de aplicare a vaccinului
vaccinului

3. Enumăraţi prelevatele care pot servi ca indicator în toxiinfecţii alimentare la însămânţare:

1.
2.
3.
4.
5.
6
4. Elaboraţi măsuri de profilaxie comune pentru tuse convulsivă, difterie şi
tuberculoză:
 ________________________________________________________________________________________
 ________________________________________________________________________________________
 _______________________________________________________________________________________
 ________________________________________________________________________________________
5. Rezolvaţi situaţiile problematizate de mai jos:
Situaţia problematizată nr. 1:
Alegeţi cine poate fi sursă de agenţi patogeni ai febrei tifoide:
A) Bolnavul în perioada de incubaţie D) Purtător clinic
B) Bolnavul în perioada manifestărilor E) Animal bolnav
clinice F) Bolnavul cu formă nemanifestată
C) Convalescentul
____________________________________________________________________________________
Situaţia problematizată nr. 2:
Medicul de sector a diagnosticat dizenterie acută la bolnava K., 26 ani, ce lucrează educătoare la gradiniţă.
Bolnava locuieşte în apartament la bloc. În familie soţul, şofer la troleibuz , copilul 4 ani- frecventează
gradiniţă, şi mama pacientei – bucătăreasa la spital.
Enumăraţi măsurile necesare care trebuie să le întreprindă medicul de cicrumstanţie.
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
RESURSE BIBLIOGRAFICE
1. Curs de microbiologie pentru medicina dentară , Ligia Burta , Oradea-2007
2. Tratat de microbiologie, D.Buiuc, Medicina-2009
3. Microbiologie generală, Ioan I. Ardelean , vol. I, Bucureşti-2008
4. Ghid practic de microbiologie medicală, P.Galeţchi, Chişinău-1999
CONCLUZII
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului ___________________________

46
 Subiectul nr. 8: Genul Bacillus, Genul Clostridium. Familia Spirochetaceae. Genul
Treponema. Genul Actinomyces, fungii patogeni. Viruşii gripei. Familia
Herpetoviridae . Viruşii hepatitelor : A,B,C,D. Virusul poliomielitei. Virusul SIDA.
Data________________________
COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE
CS.1 Participarea în procesul de cercetare medicală şi confecţionare a dispozitivelor tehnico-medicale şi protezelor
dentare în echipa multidisciplinară.
CS.2 Aplicarea protezelor dentare în dependenţă de patologia orală şi vârsta pacientului.
CS.3 Determinarea şi realizarea necesităţilor de protezare în echipa intradisciplinară şi extradisciplinară cu
participarea în comun la elaborarea conceptului de tratament protetic.
 Descrierea morfo – biologică a ultrastructurii bacteriilor sporifere şi spirochetelor.
 Identificarea rolului factorilor de patogenitate a bacililor şi spirochetelor în declanşarea procesului infecţios.
 Elaborarea măsurilor de prevenire a antraxului, botulismului, tetanosului, gangrenei gazoase în corelaţie cu
factorii de rezistenţă a agentului patogen.
 Recomandarea măsurilor de prevenire a sifilisului.
 Recoltarea prelevatelor în dependenţă de forma clinică a sifilisului.
 Respectarea regulilor tehnicii securităţii în timpul recoltării, transportării prelevatelor biologice în caz de
sifilis.
 Descrierea morfo – biologică a ultrastructurii fungilor şi actinomicetelor.
 Descrierea morfo – biologică a ultrastructurii viruşilor oreionului, rujeolei.
 Aprecierea importanţei vaccinării calendaristice şi epidemiologice în infecţiile virale.
 Recomandarea măsurilor de prevenire a micozelor în corelaţie cu forma clinică.
 Elaborarea unui plan de măsuri profilactice şi antiepidemice în combaterea gripei.
 Respectarea regulilor biosecurităţii în prelevarea, transportarea preparatelor biologice cu risc potenţial de
hepatite, HIV infecţie.
 Recomandarea unui plan de măsuri profilactice şi antiepidemice în hepatite virale şi HIV infecţie.
 Respectarea eticii şi deontologiei medicale în comunicarea cu pacienţii HIV infectaţi.
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ
5. Urmăriţi desenul, în spaţiile scrieţi componentele constituiente al unui virus :

6. Completaţi tabela de mai jos, daţi caracteristica microorganismelor :

Denumirea m.o. Proprietăţile Mobilitatea Proprietăţile Rezistenţa m.o.
morfo-biologice respiratorii
Bacillus anthracis

Clostridium
perfringens
Treponema pallidum

Clostridium
botullinum
Clostridium tetani

47
 8. Studiaţi desenul de mai jos, completaţi tabela de alături conform algoritmului:
Genul :
Habitat:
Mecanismul de
transmitere:
Sursa:
Manifestările clinice:

Profilaxia:

CONŢINUTUL INFORMATIV
CARACTERE GENERALE SI STRUCTURA VIRUSURILOR

Virusurile sunt microorganisme submicroscopice, cu diametrul de ordinul nm

(10-9m); dimensiunile lor fiind de 1000 ori mai mici decât ale bacteriilor (care au dimensiuni de
ordinul micronilor/10-6 m).
 Virusurile sunt mai simplu structurate :
o în centru se găseste acidul nucleic (ADN sau ARN),
o înconjurat de structuri proteice care formează capsida virală cu simetrie variabilă (cubică,
hexagonală…);
 aceste două structuri constituie împreună nucleocapsida,
o unele virusuri mai au la suprafaţă un înveliş suplimentar numit anvelopă cu o compoziţie
complexă;
o glicoproteinele virale de la suprafaţa virionului au rol în ataşare la structurile ţintă sau la
suprafaţa hematiilor (proprietate utilă în identificarea virusurilor prin fenomenul de hemadsorbtie şi
hemaglutinare, respectiv hemaglutinoinhibare);
Forma virusurilor este variabila: sferică (cu prelungiri butonate: Orthomyxovirusuri, Paramyxovirusuri),
bastonaş, prismatică (Poxvirusuri), obuz (Rhabdovirusuri).
Denumirea de virion se atribuie particulei virale mature, infecţioase; este forma de existenţă extracelulară a
virusului.
Replicarea (multiplicarea virusurilor):
 se poate efectua doar în structuri vii, deoarece virionul este inert din punct de vedere metabolic
 Neavând metabolism propriu, virusurile nu pot fi cultivate pe medii de cultură artificiale.
În laborator izolarea virusurilor se face în sisteme vii reprezentate de:
 animale de laborator (maimuţe, iepuri, cobai, şoricei…)
 ou embrionat de găină,
 culturi de celule, care pot fi: culturi primare (ţesuturi: rinichi de maimuţă), celule diploide
(embrionare) şi linii celulare (derivate din ţesuturi tumorale).
Nomenclatura virusurilor
La denumirea Familiei se adaugă sufixul „viridae”, iar când se denumeşte Genul se adaugă sufixul
”virus”.
Transmiterea virusurilor se poate face pe mai multe căi:
1. Direct:
a. contact sexual (virusurile hepatitelor B, C, D.., virusul HIV, virusurile Papilloma, Virusurile
Herpes Simplex tip 2 şi uneori de tip1…),
b. sărut (Virusul Epstein Barr, agentul etiologic al Mononucleozei infecţioase, denumită şi
„boala sărutului”),
c. mâini murdare, alimente (Virusul hepatitei A- epidemice),
d. aerosoli (virusurile cu tropism respirator: Virusurile gripale şi paragripale, Virusul Sinciţial
Respirator, Virusul urlian, Virusurile Coxsackie, Virusul Epstein –Barr, Virusul varicella-Zoster…)
48
 e. muşcătura de animal (virusul rabic),
f. saliva: virus urlian (oreion), virus rabic (turbarea),
g. cale hematogenă: transfuzii, de la mamă la făt (transplacentar), manopere invazive
(operaţii chirurgicale, injecţii, manopere stomatologice, tatuaje, acupunctura, găurirea lobului
urechii…) şi transplant de organe (virusurile hepatitelor B, C, D.., virusul HIV, Cytomegalovirus).
2. Indirect:
a. prin vectori (artropode)
b. prin intermediul obiectelor de uz curent.
Sursa de infecţie poate fi reprezentată de:
a. bolnavul acut în diferite stadii de evoluţie,
b. bolnavul cronic (infecţia cu HIV, cu Virusul hepatitei B, C, D),
c. purtătorul aparent sănătos,
d. boala atipică, abortivă, frustră (virusul urlian),
e. animale.

ACTIVITATEA PRACTICĂ
Descrieţi manifestările clinice a sifilisului

Sifilisul primar:___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
Sifilisul secundar: _________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
___
Sifilisul terţiar: ____________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
____

14. Completaţi tabelul de mai jos, enumăraţi factorii care contribuie la răspândirea infecţiei de gripă:
1.
2.
3.
4.
5.
6

15. Elaboraţi măsuri de profilaxie comune pentru prevenirea apariţiei hepatitelor virale A, B , C , D:
 __________________________________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________________________________
 __________________________________________________________________________________________________

Situaţia problematizată nr. 2:

49
Medicul de sector a diagnosticat SIDA la bolnava K., 24 de ani, ce lucrează vânzătoare la market. Bolnava locuieşte
în apartament la bloc. În familie soţul, şomer , care lucrează periodic peste hotare
1. Cine poate servi ca sursa de infecţie?
2. Indicaţi perioada de incubaţie la SIDA?
3. Care pot fi manifestările clinice la SIDA?
4. Ce metoda de laborator este folosită cu scop de diagnostic?
1.____________________________________________________________________________________________________
2.____________________________________________________________________________________________________
3.____________________________________________________________________________________________________
4.____________________________________________________________________________________________________

RESURSE BIBLIOGRAFICE
1. Curs de microbiologie pentru medicina dentară , Ligia Burta , Oradea-2007
2. Tratat de microbiologie, D.Buiuc, Medicina-2009
3. Microbiologie generală, Ioan I. Ardelean , vol. I, Bucureşti-2008
4. Ghid practic de microbiologie medicală, P.Galeţchi, Chişinău-1999

CONCLUZII
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________

Semnătura profesorului ___________________________

50
VI. GLOSAR DE TERMENI
Luxmetru - instrument fotometric pentru măsurarea iluminării;
Psihrometru - instrument destinat pentru măsurarea umidităţii şi temperaturii aerului;
Sonometru - aparat pentru măsurarea intensităţii acustice a sunetelor;
Catatermometru – termometru special utilizat pentru măsurarea căldurii pierdute de corpul omenesc
datorită curenţilor de aer şi transpiraţiei;
Anemometru - instrument pentru măsurarea vitezei curenţilor de aer;
Meteoscop - instrument electronic pentru măsurarea umidităţii şi temperaturii aerului;
Mediu de nutriţie - un complex de substanţe nutritive adecvate necesare pentru cultivarea agentului patogen
concret;
Echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mînuit de un lucrător pentru
a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la
locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
Hotă de biosiguranţă – cabinet de siguranţă biologică destinat pentru activităţi sigure de protecţie a
personalului şi materialului prelucrat în condiţii sterile;
Biosiguranţă – totalitate de măsuri şi practici întreprinse pentru a asigura inofensivitatea în desfăşurarea
activităţilor de laborator;
Termometru - instrument pentru măsurarea temperaturii;
Vesela de laborator – totalitatea de vase şi ustensile folosite în activitatea practică de laborator;
Balanţă - instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi etalonate;
Reziduu uscat - rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut;
Umiditate - cantitatea de lichid (în special de apă) conţinută într-un mediu solid sau gazos;
Aciditate - grad de concentraţie de ioni de hidrogen sau cantitatea totală de acid dintr-o soluţie;
Manualul calităţii - documentul care descrie sistemul de management al calităţii al unei organizaţii;
Standardizare - reglementare tehnică organizată a producţiei prin specificare, tipizare şi unificare pentru a
asigura calitatea produselor, economisirea de material şi creşterea productivităţii muncii;
Metrologie - parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităţilor şi cu procedeele de
măsură etc.;
Unităţi internaţionale - un sistem de unităţi de măsură şi este forma modernă a sistemului metric;
Sterilizare - distrugerea sau îndepărtarea tuturor microorganismelor, inclusiv a sporilor;
Dezinfecţie - distrugerea formelor vegetative ale microbilor patogeni, dar nu obligator şi a sporilor, din
substanţe sau de suprafeţe, care încetează astfel a mai fi vehicol al infecţiei.

IX. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Akulova K., Buştuiev K., Igiena comunală, Lumina, Chişinău, 1992.
2. Bălănuţă M., Rubţova S., Bălănuţă E., Nistor I. Microbiologia, sanitaria şi igiena alimentară.
Editura Ruxanda, Chişinău 1999.
3. Bolocan L. Sănătatea psihică la copii şi adolescenţi. În: Symposia profesorum, seria Psihologie şi
Pedagogie, Chişinău, 2001.
4. Chicu V., Curocichin G., Friptuleac G. Promovarea sănătăţii ( curs), Chişinău, Centrul Editorial –
Poligrafic Medicina, 2006.
5. Chicu V., Curocichin G., Nemerenco A. Comunicarea în promovarea sănătăţii, în situaţii de risc şi
de criză, Chişinău, 2009.
6. Chirlici A., Jalbă U. Igiena alimentaţiei (compendiu de lucrări practice), Chişinău, Centrul Editorial –
Poligrafic Medicina al USMF, 2000.
7. Conflictele şi comunicarea: un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor. Editura Arc, 1998.
8. Dumitrescu P. Constantin Secretul sănătăţii – greutatea corporală, Editura Porus M, Bucureşti, 1994.

51
9. Educaţia sanitară în şcoală pentru prevenirea SIDA şi ITS. Ghidul Profesorului. Lyceum. 2009.
10. Ghidul consumatorului pentru produse alimentare, Chişinău, 2008.
11. Ghidul voluntarilor din cadrul Serviciilor de Sănătate Prietenoase Tinerilor, 2007, p.104.
12. Ghid Naţional de biosiguranţă pentru laboratoare, Chişinău 2011.
13. Ghid Naţional de reglementări pentru transportul substanţelor infecţioase, Chişinău 2011.
14. Ghid în domeniul asigurării calităţii şi controlului calităţii în laboratoarele medicale, Chişinău
2008.
15. Friptuleac G. Ecologie umană, Chişinău, Centrul Editorial – Poligrafic Medicina, 2006.
16. Friptuleac Gr., Igiena mediului, Centrul Editorial Poligrafic Medicina, Chişinău, 2012.
17. Friptuleac Gr.,Alexa A., Igiena mediului, Chişinău, 1998.
18. Friptuleac Gr., Băbălău V., Chirlici A., Cebanu S., Ecologie umană, Chişinău, 2008.
19. Friptuleac Gr., Meşină V., Moraru M., Igiena muncii vol.1, Centrul editorial– Poligrafic Medicina al
USMF, Chişinău, 2009.
20. Friptuleac Gr., Meşina V., Moraru M., Igiena muncii vol.2, Centrul editorial– Poligrafic Medicina al
USMF, Chişinău, 2011
21. Friptuleac Gr., Meşina V.,Sănătatea şi factorii ocupaţionali, Casa editorial- poligrafică Bons Offices,
Chişinău, 2006.
22. Hăbăşescu I. Igiena copiilor şi adolescenţilor (lucrări practice), Chişinău, Centrul Editorial –
Poligrafic Medicina, 2009.
23. Ivan A., Azoicăi D., Grigorescu R., Epidemiologie generală şi specială, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
24. Ivan A., Azoicăi D., ş.a., Tratat de epidemiologie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
25. Mincu Iu., Mogoş V., Bazele practice ale nutriţiei omului bolnav, Bucureşti, 1998.
26. Obreja G., Boli infecţioase, profilaxie şi combatere (ghid practic), Chişinău, 2004.
27. Opopol N., Obreja G., Ciobanu A.,Nutriţia în sănătate publică, Casa editorial – Poligrafică Bons
Offices, Chişinău 2006.
28. Ostrofeţ Gh., Tafuni O., Tihon A., Ciobanu E., Igiena generală, elaborări metodice la lucrările
practice,Centrul editorial– Poligrafic Medicina al USMF, Chişinău, 2009.
29. Opopol N., Russu R. Sănătatea mediului. Casa editorial – poligrafică BONS Offices, Chişinău, 2006.
30. Planul de învăţământ, calificarea: Asistent igienist epidemiolog, Chişinău, 2014.
31. Prisăcaru V., Barabaş M., Chicu V., Obreja G., Gîlcă V.,Epidemiologia, Centrul Editorial Poligrafic
Medicina al USMF „N. Testemiţanu”, Chişinău, 1998.
32. Prisăcaru V.,Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale, Chişinău, 2009.
33. Prisăcaru V., Epidemiologie generală. Bazele medicinii prin dovezi, Chişinău 2012.
34. Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova anii 2007- 2021.
35. Programul Naţional de eradicare a tulburărilor prin deficit de iod, 2011-2015.
36. Suveică L., Bazele nutriţiei, ghid practice, Chişinău, 2001.
37. Volovei V., Mocanu V., Ciocanu M.Sănătatea populaţiei Republicii Moldovei: aspecte medico-sociale
(realizări, opinii, perspective), Polidanus SRL, Chişinău, 2008.
38. Curs de microbiologie pentru medicina dentară , Ligia Burta , Oradea-2007
39. Tratat de microbiologie, D.Buiuc, Medicina-2009
40. Microbiologie generală, Ioan I. Ardelean , vol. I, Bucureşti-2008
41. Ghid practic de microbiologie medicală, P.Galeţchi, Chişinău-1999
42. www. ms.gov.md, Acte normative care au stat la baza organizării şi dezvoltării Serviciului de
Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice .

52