MODUL DE DESFĂŞURARE A LUCRĂRILOR PRACTICE LA

DISCIPLINA FIZIOLOGIA PLANTELOR ŞI NORMELE PRIVIND

PROTECŢIA MUNCII
Fiziologia plantelor este o disciplină biologică fundamentală. Principala metodă de
lucru utilizată pentru înţelegerea proceselor vitale din plante o reprezintă experienţa.
Pentru buna desfăşurare a experienţelor, precum şi pentru prevenirea eventualelor
accidente se impune cunoaşterea unor reguli de lucru în laborator. Totodată, este absolut
necesară respectarea normelor privind protecţia muncii și a proceduriilor USAMV Bucuresti
pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS‐CoV‐2.

I. Modul de desfăşurare a lucrărilor practice şi reguli de lucru în laborator

Locul de desfăşurare a lucrării practice

Experienţele se efectuează în principal în laborator.
Unele determinări fiziologice se pot efectua şi în seră sau direct în câmp. În funcţie de
specificul fiecărei lucrări practice, sunt experienţe care se efectuează individual sau pe grupe
mici de 2-3 studenţi. Alte experienţe denumite demonstrative sunt pregătite pentru întreaga grupă
de studenţi. Indiferent de modul de organizare şi de efectuare a fiecărei lucrări practice (şi a
fiecărei experienţe în parte) se respectă următoarele etape:

1. Pregătirea prealabilă
Se citeşte cu atenţie fiecare experienţă din cadrul lucrării practice ce urmează a fi
efectuată, inclusiv aspectele teoretice în legătură cu acestea, prezentate la curs. Se acordă atenţie
instrucţiunilor specifice privind desfăşurarea lucrărilor.

2. Efectuarea lucrării
Conform cu programul afişat în laborator, se efectuează toate experienţele prevăzute
pentru data respectivă. Indiferent de modul specific de lucru (individual, echipă, demonstrativ
etc.), fiecare student trebuie să cunoască toate operaţiunile aferente fiecărui experiment.

3. Consemnarea în îndrumător a observaţiilor proprii, a rezultatelor obţinute etc.

Observaţiile, rezultatele obţinute, desenele (acolo unde este cazul) vor fi consemnate de
către fiecare student în propriul îndrumător de lucrări practice, indiferent de modul de efectuare a
fiecărei experienţe (individual, echipă, demonstrativ etc.),

Pentru reuşita experienţelor se vor avea în vedere următoarele:

● Studenţii trebuie să respecte întocmai programarea lucrărilor, să fie punctuali, să acorde
atenţie instrucţiunilor cadrului didactic şi să efectueze fiecare lucrare practică.

● Fiecare student va ocupa un loc fix şi stabil în laborator. Studentul va răspunde de buna
funcţionalitate şi întreţinere a mobilierului, a aparaturii cu care lucrează etc.

● Fiecare student va purta la lucrările practice un halat alb și mască de protecție.

 ● Pentru buna desfăşurare a fiecărei lucrări, studenţii vor avea nevoie de următoarele: un
îndrumător de lucrări practice, rechizite (stilou, pix, creion negru, creioane colorate, gumă de
şters, riglă etc.).

● La efectuarea experienţelor este necesară: utilizarea de eprubete, pipete, biurete,

cristalizoare, sticle de ceas şi orice alte obiecte de sticlărie foarte bine spălate şi uscate;
etichetarea precisă şi durabilă a sticlelor pentru reactivi; astuparea corectă a sticlelor cu dopul
corespunzător, după folosirea reactivilor etc.

● Fiecare student are obligaţia să cunoască regulamentul de ordine interioară al disciplinei,

precum şi normele de protecţia muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor etc.

II. Normele de protecţia muncii

♦ La întrebuinţarea reactivilor şi a sticlăriei de laborator, studenţii vor respecta cu stricteţe

normele cunoscute de la chimie.
♦ Nu se ating obiectele sau experienţele de laborator, fără aprobarea cadrului didactic care
coordonează lucrările practice.
♦ Manipularea sticlăriei cu reactivi se face cu grijă, pentru a evita picurarea pe mână, pe masă
sau a se prelinge peste etichetă.
♦ Se interzice introducerea soluţiilor în gură sau/şi a substanţelor şi plantelor din laborator.
♦ Aprinderea becurilor de gaz se va efectua astfel: se ţine chibritul aprins lateral lângă bec şi
după aceea se deschide robinetul de la conducta de gaz.
♦ Încălzirea la flacără a eprubetelor cu diferite lichide se va efectua cu atenţie. Eprubeta nu se
îndreptată cu partea deschisă către cel care efectuează operaţiunea sau către colegi. Ea se va
menţine înclinată către spaţiul liber.
♦ Aparatele şi instalaţiile electrice se vor folosi numai cu mâinile perfect uscate.
♦ Nu se ating cu mâna sârmele neizolate sau cele cu izolaţia deteriorată.
♦ Ştecherele se vor introduce şi scoate din priză prinzând cu mâna numai partea de ebonită,
nu cordonul.
♦ Nu se pune în funcţiune un aparat electric sau o instalaţie electrică, la care modul de
utilizare nu este pe deplin cunoscut.
♦ Experienţele se supraveghează tot timpul, iar înainte de părăsirea laboratorului se lasă totul
în ordine.

! Pot surveni accidente chimice, termice, electrice etc.

Accidentele chimice pot interveni din cauza manipulării incorecte a substanţelor chimice
corozive (KOH, NaOH, HCl, H2SO4 etc.). Alte substanţe (precum mercurul, ferocianurile etc.)
sunt toxice şi este interzisă mirosirea sau gustarea lor. De asemenea, se lucrează cu substanţe
inflamabile, precum benzolul, alcoolul, acetona, eterul etc. Acestea trebuie folosite cu atenţie, cât
mai departe de sursele de foc. Trebuie evitate accidentele termice (opăriri, arsuri). În cazul
accidentelor electrice se întrerupe imediat curentul electric.
 LUCRAREA PRACTICĂ NR. 1

COMPORTAREA CELULEI VEGETALE CA UN SISTEM OSMOTIC

REZUMAT

Celula vegetală reprezintă unitatea morfologică, structurală şi funcţională de bază a plantelor.

Componentele de bază ale celulei vegetale eucariote sunt:

► peretele celular şi
►protoplastul (fig.1.).

Fig.1. Componentele celulei vegetale (după Taiz and eiger, 2002)

Osmoza este procesul fizic care stă la baza transportului apei, transversal printr-o
membrană semipermeabilă, care separă două medii de concentraţii diferite. Osmoza este de fapt
un caz particular de difuziune a apei, printr-o membrană semipermeabilă.
Sensul deplasării moleculelor apei la traversarea membranei este de la zona de mare
presiune de difuziune a apei sau zona cu potenţial al apei mare (>) (mediul mai diluat în
substanţă dizolvată = hipotonic), către zona de mică presiune de difuziune a apei sau potenţial al
apei mic ( <) (mediul mai concentrat în substanţă dizolvată = hipertonic).
Fiecare celulă vegetală posedă un sistem complex de membrane, a căror funcţie generală
este realizarea schimbului dintre celule, dintre ele şi mediu, dintre organite în celule, precum şi
asigurarea compartimentării metaboliţilor celulari.

Plasmalema sau membrana citoplasmatică este bariera externă, care separă peretele
celular de citoplasmă. Tonoplastul sau membrana vacuolară separă conţinutul fiecărei vacuole
(normal o vacuolă mare la celula matură a plantelor superioare) de citoplasmă.
Alte membrane înconjoară diferite organite celulare (cloroplaste, mitocondrii, reticul
endoplasmatic etc.).

Substanţele osmotic active şi inactive

Substanţele osmotic active sunt substanţele minerale şi substanţele organice cu

moleculă mică (glucide simple, acizi organici, taninuri etc.) solubile în apă şi care au
capacitatea de a atrage apa. Astfel de substanţe aflate în soluţie apoasă (spre exemplu în sucul
vacuolar) măresc concentraţia soluţiei, ca urmare a dizolvării lor în apă. Particulele dispersate
sunt mici şi pot atrage apa.
Substanţele osmotic inactive sunt substanţele insolubile sau greu solubile în apă, care
formează soluţii coloidale, măresc puţin concentraţia soluţiei şi nu atrag apa. Astfel de
substanţe sunt substanţele organice cu moleculă mare (amidonul, proteinele).

Celula vegetală se comportă ca un sistem osmotic.

Argumente în sprijinul acestei afirmaţii:

● celula vegetală posedă sucul vacuolar

Acesta este o soluţie apoasă în care sunt dizolvate diferite substanţe minerale, substanţe organice
cu moleculă mică (zaharoză, acizi organici etc.) care conferă acesteia o anumită concentraţie.
Prezenţa în soluţie a acestor substanţe osmotic active face posibilă atragerea apei.

● celula vegetală posedă biomembrane semipermeabile relativ selective

Plasmalema şi tonoplastul separă medii de concentraţii diferite la nivel intern. Plasmalema
reprezintă adevărata barieră selectivă celulă – mediu (fig.2.);

● dacă ne referim la relaţia celulei vegetale cu mediul extern, în situaţia în care concentraţia
acestuia este diferită de concentraţia sucului vacuolar celular, celula vegetală va pierde sau va
primi apă, conform osmozei.

► Celula vegetală turgescentă = o celulă vegetală saturată cu apă. Această stare este indusă
prin endosmoză, dacă mediul extern este hipotonic, comparativ cu sucul vacuolar celular.
Plasmalema se alipeşte de peretele celular. Starea de turgescenţă reprezintă starea normală şi
favorabilă desfăşurării tuturor procesele fiziologice.
► Celula vegetală plasmolizată = o celulă vegetală nesaturată cu apă. Plasmoliza constă în
desprinderea plasmalemei de peretele celular, dacă mediul extern este hipertonic, faţă de sucul
vacuolar celular. Starea de celulă vegetală plasmolizată este indusă prin exosmoză şi este o stare
nefavorabilă.
►Deplasmoliza reprezintă revenirea celulei vegetale plasmolizate, la starea de turgescenţă,
dacă este aprovizionată în timp util cu apă.

Experienţa 1

Observarea turgescenţei, plasmolizei şi deplasmolizei la celula vegetală

Materiale necesare: microscop, lame microscopice şi lamele, baghetă de sticlă, ac spatulat, bulb
de ceapă roşie, apă distilată, soluţie de azotat de potasiu (KNO 3) 1 M, fâşie de sugativă.

Modul de lucru

a) Observarea turgescenţei
Se pregăteşte un preparat microscopic, trecând pe lama microscopică într-o picătură de apă
distilată, un fragment dintr-o epidermă de ceapă roşie (proaspăt desprinsă cu acul spatulat, de pe faţa
concavă a tunicii bulbului, utilizându-se şi pentru studiul plasmolizei celulelor) (fig. 3.). Se examinează la
microscop, cu obiectivul 10 x.
 Se constată că toate celulele vii (care nu au fost afectate prin desprindere ) sunt turgescente. Ele
au plasmalema lipită de peretele celular şi au o coloraţie vie roşie - violacee, datorită antocianilor
care se găsec în vacuolă. La celulele afectate, culoarea roşietică este mată, din cauza trecerii
parţiale a antocianului în apă.
► Explicaţia: În cazul în care celula vegetală se află într-un mediu hipotonic, apa
pătrunde în celulă printr-un curent endosmotic şi se deplasează către sucul vacuolar. Vacuola se
măreşte, presează asupra citoplasmei, iar plasmalema se alipeşte de peretele celular.
Celula vegetală devine turgescentă, respectiv saturată cu apă.

b) Observarea plasmolizei

La preparatul anterior se îndepărtează apa prin sugativare şi se înlocuieşte cu soluţie

hipertonică de KNO3 1 M.
Apa va părăsi treptat celula vegetală, printr-un curent exosmotic. Preparatul se
examinează atent la microscop, circa 20 minute. Volumul vacuolei se reduce treptat, este atrasă
după sine şi citoplasma, iar plasmalema se desprinde tot mai pronunţat de peretele celular. Se
produce plasmoliza.
Primul semn că apa părăseşte celula este desprinderea uşoară a plasmalemei de
peretele celular, pe la colţurile celulei. Această primă fază este denumită plasmoliză incipientă.
Pe măsură ce apa continuă să părăsească celula, plasmalema se desprinde mai pronunţat şi pe
suprafaţa ei apar adâncituri (concavităţi). Protoplastul are un aspect stelat. Având în vedere
aspectul conţinutului celular, faza a doua a plasmolizei se denumeşte plasmoliză concavă,
stelată sau neregulată.
În timp, protoplastul îşi reduce volumul din ce în ce mai mult şi ia o formă aproape
sferică. Plasmalema se desprinde aproape total de peretele celular. Este a treia fază a
plasmolizei, care se numeşte plasmoliză convexă, sferică sau regulată (fig.4.). Plasmoliza
convexă se instalează după circa 20 minute. Acest interval de timp nu poate fi generalizat la toate
speciile.
! Se apreciază că s-a instalat o anumită fază a plasmolizei, dacă circa 50% din celule se găsesc în
respectiva stare.
 c) Observarea deplasmolizei
Când la preparatul anterior se constată că circa 50% din celule sunt plasmolizate convex,
se sugativează azotatul de potasiu şi se înlocuieşte cu apă distilată. Se examinează preparatul la
microscop. Se constată că într-un timp relativ scurt, volumul vacuolei se reface şi plasmalema
se alipeşte de peretele celular. A avut loc deplasmoliza.
► Concluzii:
● Schimbul de apă dintre celula vegetală şi mediu are la bază procesul fizic de osmoză.
● Apa străbate membranele dinspre mediul mai diluat (hipotonic), înspre mediul mai
concentrat (hipertonic).
● Dacă mediul extern este hipotonic celulele devin turgescente. Într-un mediu hipertonic
celulele plasmolizează. Se disting trei faze ale plasmolizei: incipientă, concavă şi convexă. Dacă
o celulă plasmolizată este aprovizionată în timp util cu apă, ea poate redeveni turgescentă, prin
procesul de deplasmoliză.

. Desen, Observaţii

Experienţa 2

Observarea acţiunii substanţelor osmotic active şi osmotic inactive

Materiale necesare: rădăcină de morcov sau sfeclă roşie, spatulă, cuţit, clopot de sticlă, substanţe
organice osmotic active (zaharoză, glucoză, fructoză, acid citric), substanţe minerale osmotic active
(clorură de sodiu, clorură de potasiu, azotat de sodiu sau azotat de potasiu etc.), substanţe osmotic
inactive (amidon).
Modul de lucru
 Se pregătesc două fragmente de morcov sau sfeclă roşie. În fiecare fragment se face câte
o excavaţiune semisferică, cu diametrul de circa 1 cm. În excavaţiunea unui fragment se
introduce clorură de sodiu (cristale), iar în cea a fragmetului al doilea se introduce amidon (praf)
(fig.5.). Ambele fragmente se plasează sub un clopot de sticlă, unde se menţin 2-3 zile. După
acest timp se constată:
● Clorura de sodiu s-a dizolvat şi ţesutul a devenit flasc.
● Amidonul nici măcar nu s-a umezit, iar fragmentul şi-a menţinut fermitatea.

Fig. 5. Acţiunea substanţelor osmotic

inactive (a) şi active (b)

Explicaţia: Clorura de sodiu a format o soluţie cristaloidă, a determinat exosmoza, iar celulele
au devenit plasmolizate. Amidonul nu s-a dizolvat, nu a format un mediu hipertonic şi nu a
provocat exosmoza.

► Concluzii: Substanţele cristaloide formează cu apa soluţii adevărate şi sunt osmotic

active. Substanţele insolubile sau greu solubile în apă formează soluţii coloidale şi sunt inactive
din punct de vedere osmotic.