STATISTICA AVUŢIEI NAŢIONALE

Avuţia naţională (AN) – principală categorie socio-economică, utilizată pentru

evaluarea potenţialului economic şi a nivelului dezvoltării economice a unei ţări.

se recomandă utilizarea clasificării unice a principalelor elemente ale activelor

avuţiei naţionale şi metodologia de calcul al acestora în sectoarele economice şi, în
general, pe ţară. Metodologia standardizată permite agregarea nivelurilor indicatorilor
corespunzători ai activelor din diferite ţări, în totalurile regionale şi mondiale,
asigurând analiza comparativă a avuţiei naţionale din diferite ţări.

Integrarea metodologiei caracteristicii statistice a avuţiei naţionale, în Sistemul

general al contabilităţii naţionale (SCN-1993), o pune în concordanta cu indicatorii
macroeconomici, reflectate în SCN, cu rezultatele activităţii economice şi lărgeşte
posibilitatea analizei informaţiei obţinute.

avuţie naţională - totalitatea activelor materiale şi nemateriale acumulate, care

aparţin ţării sau rezidenţilor ei şi care se găsesc pe teritoriul economic al ţării date şi
după hotarele ei (proprietatea naţională), precum şi a resurselor naturale de
explorare şi antrenate în circuitul economic.

În definiţia avuţiei naţionale din SCN, se accentuează următoarele:

- este un indicator momentan, ceea ce îl deosebeşte de alţi indicatori

macroeconomici;

- după sursele de provenienţă, AN este constituită din două părţi: activele

neproductive şi proprietatea naţională;

- în componenţa AN se evidenţiază nu numai activele materiale, dar şi

nemateriale (financiare şi nefinanciare);

- componentele AN, care aparţin unei ţări, pot fi situate atât pe teritoriul ei
economic, cât şi peste hotarele ei;

- în volumul AN intră atât avuţia de stat, cât şi cea care aparţine persoanelor
fizice şi juridice-rezidente:

proprietatea naţională:

-activelor materiale, nemateriale, financiare şi nefinanciare la persoane fizice şi

juridice, în activităţile economice şi sectoarele economice ale ţării şi regiunilor ei

-mărfuri de consum de lungă durată, investiţii străine directe şi rezerve de aur

1
- proprietatea personală a populaţiei (locuinţe şi construcţiile neproductive, bunuri
de uz casnic de folosinţă îndelungată şi stocuri de mărfuri de consum).

În practica statisticii internaţionale, calculele situaţiei patrimoniale sau avuţiei

naţionale, de obicei, se efectuează la începutul şi sfârşitul anului.

Indicatorii avuţiei naţionale sunt indicatorii stocurilor care, în decursul anului, pot
nu numai să crească, ci şi să scadă.

Calculul avuţiei naţionale diferă de la o ţară la altă în funcţie de informaţiile

furnizate de sistemul informaţional propriu.

Măsurarea AN înseamnă determinarea a trei indicatori, care exprimă valoric sau în

unităţi naturale elementele AN şi anume: indicatori ai avuţiei acumulate;
indicatori ai resurselor naturale şi indicatori ai resurselor spirituale.

AN se poate calcula după două principii:

a) principiul teritorial, conform căruia AN cuprinde toate bunurile situate pe

teritoriul ţării, care aparţin statului şi cetăţenilor ţării sau ai altor ţări;

b) principiul naţional, conform căruia avuţia naţională cuprinde bunurile

materiale colective şi private de naţionalitatea ţării şi care sunt situate pe
teritoriul ţării sau în străinătate; bunurile străinilor situate pe teritoriul
naţional sunt deci excluse din calcul.

Componentele AN sunt calculate pe forme de proprietate, pe categorii de menaje

şi pe activităţi ale economiei naţionale.

Bunurile de capital fix şi stocurile din toate sectoarele economice, indiferent de forma
de proprietate, sunt determinate prin metode contabile şi statistice;

Pentru evaluarea elementelor AN se folosesc trei tipuri de preţuri: preţuri curente

ale anului considerat pentru exprimarea valorii AN, valoarea contabilă; preţuri
constante (comparabile) pentru exprimarea volumului fizic şi calculul dinamicii AN.

Calculul AN şi al valorii nete a capitalului propriu pentru sectoarele economiei se

reflectă în tabele speciale şi anume: în balanţa activelor şi pasivelor, care se
calculează pentru începutul şi sfârşitul anului de referinţă.

Balanţa activelor şi pasivelor la începutul (sfârşitul) perioadei unei ţări

Active (creanţe) Pasive (angajamente)
1. Activele nefinanciare 3. Angajamentele financiare
2. Activele financiare 4. Valoarea netă a capitalului
propriu al unei ţări (4=1+2-3)

2
Toate activele care se includ în componenţa AN, în corespundere cu recomandările
comisiei de statistică a ONU, se repartizează în două grupe principale: nefinanciare
şi financiare.

3
 Avuţia naţională

Active nefinanciare Active financiare

Aur monetar şi
Productive Neproductive drepturi speciale de
împrumut

Fonduri
Mijloace
fixe Valori Materiale Nemateriale
circulante Valută şi depozite

Materiale (clădiri, construcţii,
mijloace de transport etc.)
Nemateriale (produse de
Resurse naturale: Hârtii de valoare
programare, originalele
pământ, bogăţiile Drepturi de (exclusiv acţiuni)
obiectelor de artă)
subsolului, păduri autor, brevete,

etc. gudvil etc. Acţiuni şi alte forme

Materie primă, Metale şi pietre de capital acţionar
materiale, preţioase, obiecte
combustibil etc. de bijuterie etc. Rezerve de asigurare
tehnică

Figura 1. Componenţa avuţiei naţionale a unei ţări

Altele

4
Avuţia naţională în calitate de categorie economică complexă se caracterizează prin
sistemul de indicatori statistici, în care se evidenţiază următoarele subsisteme de
indicatori:

1) volumul total al AN şi al componentelor acesteia;

2) componenţa şi structura AN;
3) starea diverselor componente ale AN;
4) utilizarea AN;
5) eficacitatea utilizării AN;
6) reproducţia simplă şi lărgită a AN şi a componentelor acesteia;
7) dinamica AN.

Caracterizarea multilaterală a avuţiei naţionale presupune unirea indicatorilor

respectivi în diferite grupe. Una din cele mai principale grupări este gruparea AN în
active materiale şi nemateriale, care permite evaluarea nivelului dezvoltării economiei
naţionale: ponderea mai înaltă a proprietăţii naţionale în volumul avuţiei naţionale
ilustrează nivelul mai înalt al dezvoltării economice. Ponderea considerabilă a resurselor
naturale (activelor nemateriale) în componenţa AN caracterizează posibilităţile
potenţiale de dezvoltare.

O importanţă deosebită în analiza AN o are gruparea pe sectoare ale economiei

naţionale, pe activităţi economice, forme de proprietate şi regiuni, care permite nu
numai cercetarea structurii AN, dar şi aprecierea potenţialului dezvoltării. Aceasta
demonstrează importanţa indicatorilor activelor, din care se formează capitalul propriu
al sectoarelor, activităţilor şi regiunilor economiei naţionale şi din care, la rândul său, se
formează avuţia naţională (capitalul naţional al unei ţări).