Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost odată ca niciodată, într-o țară care se numea Morfologia, un împărat pe nume SUBSTANTIV.
Acesta avea 5 fii: Nominativ, Acuzativ, Dativ, Genitiv și Vocativ. Împăratul și-a dorit
ca fiii săi să aibă un prenume comun, astfel fiecare fiu primise primul prenume: „CAZ”.
CAZ NOMINATIV
CAZ ACUZATIV
CAZ DATIV
CAZ GENITIV
CAZ VOCATIV
(Copiilor, la început, nu le-a plăcut numele „CAZ” pentru că rima cu verbul „CAD”.)
1
Împăratul i-a strigat pe toți:
-CAZURI, veniți la mine!
Fiii, un pic cam supărați,îi ziceau:
-Tată, ne zici CAZURI, de parcă suntem „NECAZURI”
Cu trecerea timpului s-au obișnuit și cu numele acesta: CAZ/CAZURI.
Pentru a verifica vrednicia fiecărui fiu trimis în lume timp de un an și, apoi, în funcție de bogățiile cu care se întorceau, le dăruia
ranguri înalte, pe care le-a numit funcții sintactice.
Astfel, împlinindu-se vremea, primul fiu, NOMINATIV, a venit la tatăl său și i-a adus 2 pietre prețioase pe care
le-a numit Cine? și Ce? . Împăratul s-a bucurat și, lăudându-l, i-a oferit funcțiile sintactice de
Apoi, a venit al doilea fiu, ACUZATIV, care s-a dovedit a fi cel mai vrednic. Acesta a adus un cufăr cu o mulțime
de diamante. Pentru diamantele: Pe cine? și Ce? a primit funcția sintactică de Complement direct, pentru diamantele:
Pentru cine?, Pentru ce?, Cu cine?, Cu ce, Despre cine?, Despre ce?, La cine?, La ce?, Fără cine? Fără ce? a primit funcția
sintactică de Complement prepozițional, iar pentru diamantele: Cum?, Unde?, Când? a primit funcția de Circumstanțial. Pe
fundul cufărului a găsit împăratul și câteva smaralde: Care? Ce fel de? Câți? Câte?, iar pentru acestea i-a oferit funcția de Atribut.
DATIVULUI, al treilea fiu, pentru că îi plăcea tâmplăria, asemenea fratelui său Genitiv, a venit cu un Cui? de aur,
iar pentru acesta a primit funcția sintactică de Complement indirect.
2
GENITIVUL a fost însă mai ambițios decât Dativul și a găsit 4 Cuie de aur: A cui?, Al cui?, Ai cui?, Ale cui?,
primind astfel funcția de Atribut substantival genitival.
VOCATIV, cel mai mic, dar și cel mai leneș dintre fiii împăratului, s-a înfățișat înaintea tatălui său cu mâinile
goale, justificându-se că nu avut timp destul pentru a putea găsi ceva. Atunci, împăratul Substantiv, supărându-se, l-a
certat, spunându-i: „-Vocative, să pleci din fața mea! Sunt foarte supărat pe tine, iar, pentru aceasta, nu-ți dau nicio
funcție sintactică!”
3
Oferă răspunsuri, valorificând textul:
- -
CAZ ................................. - -
- -
CAZ ................................. -
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- -
-
-
-
4
-
-
-
-
- -
CAZ.................................
- -
CAZ ................................. -
-
-
NU A ADUS „BOGĂȚII”; NU A PRIMIT
CAZ.................................
5
GHICEȘTE NUMELE
FIILOR DE ÎMPĂRAT ȘI
RANGURILE ACESTORA
6
PE
CE? COMPLEMENTUL DIRECT
CINE?
Complementul direct este partea de propoziție care DETERMINĂ UN VERB și arată, în special, obiectul asupra căruia
acționează autorul unei fapte;
COMPLEMENTUL DIRECT răspunde la întrebările: Pe cine? Ce?
Substantivul cu funcție sintactică de complement direct stă în cazul Acuzativ, fiind însoțit sau nu de prepoziția „pe”.
Poate fi dublat prin CLITICE PRONOMINALE (forme neaccentuate ale pronumelui personal);
Ex: L-am văzut ieri pe Andrei. Pe cine am văzut? Pe Andrei (Complement direct)
(Pe el) L- (Complement direct)
cee
EX: Copiii primesc daruri.
Î: Ce primesc? = R: daruri – Complement direct
EX: Îl strig pe băiat.
Î: Pe cine strig? = R1: pe băiat, R2: (pe el) îl. – Complement direct (dublat prin clitic pronominal)
7
COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL
- este partea de propoziție care DETERMINĂ UN VERB și arată obiectul care este ținta acțiunii sau pentru care
acționează autorul unei fapte;
Complementul prepozițional răspunde la întrebările: Pentru cine? Pentru ce? Despre cine? Despre ce?
Cu cine? Cu ce? De la cine? De la ce? De cine? De ce? La cine? La ce? etc.
- Substantivul cu funcție sintactică de complement prepozițional stă în cazul Acuzativ, având prepoziție.
- COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL trebuie delimitat de COMPLEMENTUL DIRECT exprimat prin substantiv
precedat de prepoziția „pe”;
- C.D. poate fi dublat de un pronume personal, cu formă neaccentuată, iar C.P. nu poate fi dublat!!!
Ex: Îl întreb pe Mihai. –C.D
DE Contez pe Mihai. –C.P.
CE?
PE
PENTRU
CE? CE?
DE LA
DESPRE LA
CINE?
CE? CINE?
DESPRE CU CE?
CINE?
DE
PENTRU LA CE?
CINE?
CINE? CU CINE?
8
Parcurge drumul CAZULUI NOMINATIV!
Pleacă în căutarea de comori!
Fiecare cufăr deține pietrele prețioase găsite de întâiul fiu al Împăratului Substantiv.
Să-nceapă aventura!
6. Sunteți doctori? -
9
7. Vântul nu mai bate. -
-
11. În bătaia cu bulgări, Bonciu a
câștigat.
-
12. Matteo este un elev silitor.
-
-
13. Raluca este prietena Dariei. -
-
15. Vecinul meu este profesor de -
matematică.
10
Parcurge drumul CAZULUI ACUZATIV! CAZUL ACUZATIV
Pleacă în căutarea de comori!
IDENTIFICĂ diamantele care răspund la întrebările specifice
Funcții sintactice:
COMPLEMENTULUI DIRECT (C.D.)-
COMPLEMENTULUI PREPOZIȚIONAL (C.P.). -COMPLEMENT DIRECT
-COMPLEMENT PREPOZIȚIONAL
-ATRIBUT SUBSTANTIVAL
PREPOZIȚIONAL
-CIRCUMSTANȚIAL
2. Codrin se gândește la
frigul de acolo.
3. Anca nu se teme de test.
4. Ana și Ștefania primesc
daruri.
5. Andrei cumpără un caiet.
6. Fabian îl așteaptă pe
fratele lui.
7. Lorena a întâlnit-o pe
vecina ei.
11
8. Alex se gândește la test.
9. Mario s-a săturat de
jocuri pe calculator.
10. Adelina a optat pentru
plecarea la mare.
11. Cristi se gândește la
următorul meci.
12. L-am întâlnit pe vecinul
meu ieri.
13. Rareș nu se teme de
câini.
14. Ștefan a colaborat cu
prietenii lui.
15. Deea a participat la un
concurs de fotografie.
12