Test (Analize gramaticale pentru elevii de gimnaziu, liceu și în vederea admiterii la

facultate)

”Și azi când a mea minte, a farmecului roabă,

Din orișice durere îți face o podoabă,
Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi, când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu ești împresurată,
Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
Lumina de-ntunerec și marmura de daltă,
Când dorul meu e-atâta de-adânc și-atât de sfânt
Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ,
Când e o-namorare de tot ce e al tău,
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău,
Când ești enigma însăși a vieții mele-ntregi…
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi!”
(Mihai Eminescu, Opere alese, vol. I)

1. Să se împartă textul în propoziții, să se arate felul lor și relațiile dintre ele;

2. Să se analizeze, sintactic și morfologic, fragmentele subliniate;
3. Să se scoată din text metaforele și comparațiile, lexicale și gramaticale;
4. Să se scoată din text construcțiile superlative, lexicale sau gramaticale;
5. Într-o compunere de 25-30 de rânduri, valorificați semnificațiile poemului;
6. Să se extragă din text adjectivele pronominale și să se precizeze felul lor;
7. Transcrieți din text două complemente circumstanțiale opoziționale;
8. Să se transcrie din text un complement circumstanțial de loc, exprimat prin pronume la
dativul posesiv;
9. Să se extragă din text un complement direct exprimat prin substantiv comun și un atribut
pronominal în dativul posesiv;
10. Să se transcrie două atribute substantivale prepoziționale și să se indice elementele lor
regente.

Barem:

1. 30 p.
2. 15 p.
3. 10 p.
4. 10 p.
5. 20 p.
6. 5 p.
7. 5 p.
8. 5 p.
9. 5 p.
10. 5 p.

Notă: se acordă 10 puncte din oficiu. Notarea se face de la 10 la 120 de puncte.

Succes!...

Bibliografie: Ioan Muțiu, Livius Petru Bercea, ”Exerciții de gramatică”, Editura Facla,
Timișoara, 1985

Rezolvare teste
Testul nr.17

1.
Și azi / 1când a mea minte, a farmecului roabă, /
Din orișice durere îți face o podoabă, / 2
Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară, / 3
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, / 4 de nu pot / 5 să văd încă / 6
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, / 7
Azi, / 1 când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul / 8 de care tu ești împresurată, / 9
Ca setea cea eternă / 8 ce-o au dupăolaltă
Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, / 10
Când dorul meu e-atâta de-adânc și-atât de sfânt / 11
Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, / 12
Când e o-namorare de tot / 13 ce e al tău, / 14
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău, / 13
Când ești enigma însăși a vieții mele-ntregi…/ 15
Azi văd din a ta vorbă / 1 că nu mă înțelegi! / 16

1. propoziție principală, regentă;

2. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă 1;
3. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă 1, aflată în raport de coordonare
copulativă cu propoziția nr. 2;
4. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă 1, aflată în raport de juxtapunere cu
propoziția nr. 3;
5. propoziție subordonată consecutivă, regentă 4;
6. propoziție subordonată completivă directă, regentă 5;
7. propoziție subordonată completivă directă, regentă 6;
 8. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă 1, aflată în raport de juxtapunere cu
propoziția nr. 4;
9. propoziție subordonată atributivă, regentă 8;
10. propoziție subordonată atributivă, regentă 8;
11. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă 1, aflată în raport de juxtapunere cu
propoziția nr. 8;
12. propoziție subordonată circumstanțială de mod, regentă 11;
13. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă 1, aflată în raport de juxtapunere cu
propoziția nr. 11;
14. propoziție subordonată atributivă, regentă 13;
15. propoziție subordonată circumstanțială de timp, regentă1, aflată în raport de juxtapunere cu
propoziția nr. 13
16. propoziție subordonată completivă directă, regentă 1.

1. PP

când când

când
2. CT 3. CT 4. CT 8. CT 11. CT 13. CT 15. CT
și

cop. juxt. juxt. juxt. juxt. juxt.

16. CD
de de care ce
5. CNS. 9. AT cum 10. AT ce 12. CM 14. AT

să

6. CD

ce

7. CD
2. a farmecului = atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv comun, gen neutru, nr.
singular, caz G, articulat cu articolul hotărât lui, însoțit de articolul posesiv sau genitival a ;
roabă = atribut substantival apozițional, exprimat prin substantiv comun, gen feminin, nr.
singular, caz N ;
când = complement circumstanțial de timp, exprimat prin adverb de timp ;
ochiul = subiect, exprimat prin substantiv comun, gen masculin, nr. singular, caz N, articulat cu
articolul hotărât l ;
tău = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal posesiv, se acordă în gen, număr și caz
cu substantivul determinat, gen masculin, nr. singular, caz N ;
cel mândru = atribut adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis, cu 2 terminații și 4 forme
flexionare, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, gen masculin, nr. singular,
caz N, grad de comparație pozitiv, însoțit de articolul demonstrativ sau adjectival cel ;
străluce = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, conjugarea a IV-a, diateza activă,
intranzitiv, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, nr. singular, forma afirmativă ;
în afară = complement circumstanțial de loc exprimat prin locuțiune adverbială de loc ;
întunecând = complement circumstanțial consecutiv, exprimat prin verb nepersonal, conjugarea
I, diateza activă, tranzitiv, modul gerunziu, forma afirmativă ;
privirea = complement direct exprimat prin substantiv comun, gen feminin, nr. singular, caz Ac,
articulat cu articolul hotărât a ;
-mi = atribut pronominal, exprimat prin pronume personal, persoana I, nr. singular, caz D
posesiv, formă neaccentuată;
cum nu e = predicat nominal format din: a) verbul copulativ nu e, conjugarea a IV-a, diateza
activă, intranzitiv, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, nr. singular, forma negativă;
b) numele predicativ cum, exprimat prin adverb relativ, cu rol de element de relație
subordonator;
mai = adverb de mod, fără funcție sintactică;
nimica = subiect exprimat prin pronume negativ, simplu, formă populară, numărul singular, cazul
N.

3. a farmecului roabă – metaforă lexicală (apozitivă);

din orișice durere îți face o podoabă – metaforă gramaticală;
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, / Întunecând privirea-mi – metaforă gramaticală;
adânc trecut de gânduri – metaforă lexicală;
noaptea lui (a ochiului) adâncă – metaforă lexicală;
ca farmecul de care tu ești împresurată – metaforă gramaticală;
setea cea eternă ce-o au dupăolaltă / Lumina de-ntuneric și marmura de daltă – metaforă
gramaticală;
Când e o-namorare de tot ce e al tău / De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău –
metaforă gramaticală;
ești enigma însăși a vieții mele-ntregi – metaforă gramaticală;

răsai nainte-mi ca marmura de clară – comparație lexicală

a mea iubire e-atâta de curată ca farmecul (...), ca setea cea eternă – comparație lexicală;
Când dorul meu e-atâta de-adânc și-atât de sfânt / Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ –
comparație gramaticală

4. Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, / Întunecând privirea-mi – construcție
superlativă, gramaticală;
de nu pot să văd încă / Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă – construcție
superlativă gramaticală;
a mea iubire e-atâta de curată / Ca farmecul de care tu ești împresurată – construcție superlativă
gramaticală;
a mea iubire e-atâta de curată (...) / Ca setea cea eternă – contrucție superlativă gramaticală;
dorul meu e-atâta de-adânc și-atât de sfânt / Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ –
construcție superlativă gramaticală;
ești enigma însăși a vieții mele-ntregi – construcție superlativă gramaticală.

5. Strofa de mai sus este extrasă dintr-un poem eminescian și are șaisprezece versuri, cu o
structură complexă. După cum am văzut in analiza frazei, structura gramaticală și țesătura
poetică din care este alcătuit poemul este foarte complexă și denotă profunzimea și maturitatea
gândirii poetice eminesciene. Este un poem greu de pătruns la prima vedere, datorită
propozițiilor intercalate, a nenumăratelor juxtapuneri. Cu o măsură de 14 silabe, versurile lungi
au o deosebită armonie și o cadență muzicală, în ciuda dificultății de la prima vedere pe care o
impune textul poetic. Având rima împerecheată și ritmul iamb, amfibrah și peon 3, poezia se
constituie într-o capodoperă a creației eminesciene.
Deosebit de complexă este și stratificarea comparațiilor, a metaforelor. Având ca temă
dragostea, cu ipostaza de iubire înstrăinată, neînțeleasă, datorită lipsei de înțelegere a ființei
iubite, poemul este organizat în jurul ființei iubite, văzute ca o chintesență de frumusețe, grație,
gingășie, farmec, ca o enigmă a întregii vieți a poetului.
Ideile care transpar din poem sunt de durere, tristețe, dar și de iubire adâncă, curată, de
dor adânc și sfânt pentru iubita sa, de înamorare de tot ce-i aparține acesteia : un zâmbet, un
cutremur, bine sau rău.
Motivele poetice care apar în text sunt : durerea, ochiul iubitei, noaptea adâncă a ochilor
iubitei, iubirea, farmecul persoanei dragi, lumina, întunericul, marmura, dalta, dorul poetului,
înamorarea de tot ce-i aparține poersoanei dragi, enigma vieții poetului, construcție superlativă
care devine ideea centrală a poemului.
Mintea poetului este comparată, printr-o frumoasă metaforă, cu roaba farmecului iubitei
sale, căreia îi face o podoabă din propria sa sa durere și dragoste. Ochiul mândru al iubitei este
întunecos, enigmatic, strălucește în afară, întunecând privirea poetului cu strălucirea și
frumusețea sa. Poetul se întreabă printr-o frumoasă metaforă ce-adânc trecut de gânduri e-n
noaptea lui adâncă, încearcă să descifreze tainele trecutului și ale gândurilor în noaptea adâncă a
ochilor persoanei iubite, simbolul central al textului.
Iubirea poetului este totală, covârșitoare, sugerată printr-o construcție superlativă : Azi,
când a mea iubire e-atâta de curată / Ca farmecul de care tu ești împresurată, / Ca setea cea
eternă ce-o au dupăolaltă / Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, care exprimă puritatea
sentimentelor poetului prin două metafore, asemănătoare setei celei eterne pe care o au lumina
față de-ntuneric și marmura față de daltă. Este sugerată astfel aspirația, tânjirea principiului
masculin după cel feminin, care-l întregește, yin și yang, aspirația marmurei de a fi cioplită,
dăltuită cu măiestrie, cu pricepere, pentru a fi realizată din ea o operă de artă.
Dorul poetului este adânc și sfânt, două epitete metaforice care sintetizează dorința
profundă și sacră din sufletul poetului pentru persoana iubită, care nu poate fi comparată cu
nimic, în cer și pe pământ. Înamorarea din sufletul peotului e totală și covârșitoare ; ea nu se
raportează numai la o parte din ființa dragă, ci la tot ce-i aparține : un zâmbet, un cutremur, fie
bine, fie rău, poetul le primește cu-aceeași inimă deschisă, dragoste și uitare de sine.
Ultimele două versuri aduc însă un anatagonism dureros : când iubita sa este enigma
întregii sale vieți, poetul constată cu uimire, cu durere din vorba acesteia că nu-l înțelege.
Semnificația și profunzimea sentimentelor sale nu este împărtășită, poetul vede din atitudinea
iubitei că pentru aceasta dragostea sa, atât de profundă și curată, n-are nici o valoare.
Această antiteză dintre sentimentele iubitei sale și sentimentele sale, care denotă o adâncă
înțelegere a întregii ființe a iubitei, este cea care concentrează întreg înțelesul poemului, construit
ca o odă pentru persoana iubită, din care răzabate însă tristețea elegiacă, durerea și dezamăgirea
aceluia care nu se simte înțeles.

6. a mea (minte) – adjectiv pronominal posesiv;

orișice – adjectiv pronominal nehotărât;
tău – adjectiv pronominal posesiv;
a mea (iubire) – adjectiv pronominal posesiv;
(dorul) meu – adjectiv pronominal posesiv;
însăși – adjectiv pronominal de întărire;
a ta (vorbă) – adjectiv pronominal posesiv.

7. de-ntunerec, de daltă – complemente circumstanțiale opoziționale.

8. nainte-mi = complement circumstanțial de loc exprimat prin pronume la dativul posesiv.

9. o podoabă – complement direct exprimat prin substantiv comun;

(privirea)-mi – atribut pronominal în dativul posesiv;

10. de gânduri – atribut substantival prepozițional, element regent substantivul trecut;

de tot – atribut substantival prepozițional, element regent substantivul înamorare.