Acneea

Stănescu Daniela
AMG II, F
Pielea este un înveliș membranos conjuctivo-vascular care acoperă corpul în întregime și
care se continuă cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale; reprezintă interfața dintre om
și mediu și este cel mai mare organ din corp, cu greutate medie de 4 kg. Este construit din patru
regiuni suprapuse: epiderm, joncțiunea dermo-epidermică, derm și hipoderm.
Pielea reprezintă fațada monumentală a corpului uman și, totodată, este elementul de
seducție. Totuși, marea suprafață a pielii și mai ales situația sa externă de organ de legătură între
organism și mediul înconjurător, explică frecvența ridicată a manifestărilor morbide cutanate. De
astfel, aproximativ 15% din bolnavii care se prezintă la cabinetul medicului de familie au o
afecțiune cutanată.
În general, bolile dermatologice nu pun în joc prognosticul vital, dar au impact asupra stării
psihice a bolnavului. În raport cu gradul de percepere din partea acestuia, dar și a celor din jur, ele
creează probleme relaționale. Apărute în prima parte a vieții, anumite dermatoze cronice (ex:
dermatită atopică, psoriazis etc.) pot avea serioase consecințe asupra dezvoltării psiho-sociale
ulterioare. Bolile dermatologice sunt de cele mai multe ori sursă de disconfort și neliniște pentru
bolnav și, uneori, induc un sentiment de culpabilitate în relația cu cei apropiați. Amintind că
imaginea corpurală are influență netă asupra calității vieții, nu vrem decât să relevăm
complexitatea actului terapeutic dermatologic.
Fiind accesibilă privirii, orice suprafață cutanată este observată ușor de specialist și, uneori,
alarmează bolnavul și impresionează pe cei din jur. Rezultatele terapeutice sunt ușor de judecat.
Totuși, vindecarea acestor boli cere dăruire din partea personalului medical, pentru care
aptitudinile profesionale dermatologice sunt deosebit de importante. Cel ce îngrijește bolnavul cu
afecțiuni cutanate trebuie să aibă răbdare, pasiune pentru ceea ce face, să manifeste înțelegere față
de cel în suferință. Modelarea unei asemenea înclinații se face în timp.

1
 Acneea este o disfuncție a aparatului pilosebaceu, de etiologie multifuncțională,
caracterizată prin comedoane, papule, pustule, chisturi și cicatrici. Prevalența este de aproximativ
100% în cursul adolescenței, dar gravitatea diferă de la un individ la altul. Majoritatea
adolescenților prezintă cel puțin câteva leziuni de acnee (acnee vulgară). Afectează în mod egal
ambele sexe și debutează, de obicei, între 12 și 14 ani, cu tendința de apariție mai timpurie la sexul
feminin. Vârful severității este la 16 - 17 ani la fete și 17 - 19 la băieți. Alte variante de acnee sunt
mult mai puțin frecvente.
Etiopatogenia
Sebumul
Extracția de sebum este crescută. Hipersecreția sebacee reprezintă condiția necesară, dar
nu și suficientă, în apariția acneei, aceasta fiind antrogeno-dependentă. Acest factor singur nu
produce acnee; pacienții cu acromegalie sau boală Parkinson au rate înalte de excreție a sebumului,
dar nu au acnee. Mai mult, excreția de sebum persistă și după vindecarea leziunilor de acnee.
Factorul hormonal
Androgenii (de la nivelul testiculelor, ovarelor și glandelor suprarenale) sunt principalii
factori stimulatori ai excreției de sebum, deși pot interveni și alți hormoni, precum hormonii
tiroidei și hormonul de creștere. Indivizii castrați înainte de pubertate nu nu dezvoltă niciodată
acnee. În acnee, glandele sebacee răspund excesiv la concentrații hormonale normale. 50% dintre
femeile cu acnee au valori ușor crescute ale testosteronului liber, de obicei datorită nivelului scăzut
de globulină trasportoare, relevanța fiind discutabilă.
Factorul micronian
Propionibacterium acnes, un comensal al pielii normale, joacă un rol patogenetic
important. Aceasta colonizează ductele pilosebacee, lizează trigliceridele eliberând acizi grași
liberi, produce substanțe chimotactice pentru celulele inflamatorii și determină epiteliul ductal să
secrete citokine proinflamatorii.
Factorul genetic
Afecțiunea are caracter genetic la aproximativ jumate din pacienți. Există o concordanță
mare între excreția de sebum și acnee la gemenii monozigoți, dar nu și la cei dizigoți. Alte studii
sunt necesare pentru a determina modul precis de transmitere.
Forme clinice
Acneea vulgară (comună) este o afecțiune poliformă a cărei diagnostic este clinic.
Leziunile sunt limitate la nivelul feței, umerilor și toracelui superior. Leziunile elementare de acnee
sunt reprezentate de microchisturi, papule, pustule, noduli și cicatrici. Seboreea este frecvent
prezentă, la fel și comedoanele deschise (puncte negre), datorate aglomerării de keratină și sebum
la nivelul orificiului pilosebaceu, sau comedoanelor inchise (puncte albe), cauzate de creșterea

2
foliculului prin hiperplazia epiteliului adiacent. În evoluție apar papule inflamatorii, chisturi și
noduli, cu predominența unuia sau a două tipuri. Cicatricile atrofice sau hipertrofice și
hiperpigmentarea postinflamatorie pot fi consecințe ale rezolvării procesului inflamator. Depresia
este comună în acneea persistentă, dar formele severe sunt excepționale.
Acneea retențională asociază seboreea cu numeroase comedoane și microchisuri.
Acneea papulo-pustuloasă reprezintă forma cea mai frecventă de acnee. Papulele și
pustulele sunt leziunile elementare dominante, existând însă și comedoane și microchisturi.
Acneea fulminantă este o variantă rară în care acneea conglobată este acompaniată de febră,
dureri articulare și hiperleucocitoză. Leziunile inflamatorii și supurative sunt foarte numeroase
putând evolua spre ulcerații necrotice și hemoragice.
Acneea adultului apare în principal la femei și este deseori limitată la nivelul bărbii.
Predomină leziunile nodulo-chistice.
Acneea cosmetică apare după topice grase la subiecții cu tendință de acnee.
Acneea exogenă – gudronul, hidrocarburile clorinate, uleiurile și cosmeticele uleioase pot
cauza sau exacerba acneea.
Acneea infantilă este prezentă la naștere sau apare imediat după. Este mai frecventă la
bărbați și poate dura până la 3 ani. Morfologia este asemănătoare acneei comune și poate fi
precedentul unei acnei severe în adolescență. Este cauzată de androgenii de origine maternă.
Acneea conglobată este denumirea dată acneei severe cu tablou poliform. În plus, față de
forma comună, pacienții prezintă abcese sau chisturi cu sinusuri intercomunicante care conțin fluid
serosanguin sau material purulent.

3
Bibliografie
1. Solovon C, Chiticariu E, Timofte A. Manual de dermatologie si venerologie. Editura
Mirton, Timisoara, 2011;
2. Patrascu V. Boli dermatologice si boli sexual - transmisibile, Editia a IIa . Editura Sitch,
Craiova, 2006;
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Acnee