AMG II D Acneea Acneea este o boală inflamatorie cronică a glandelor pilosebacee. Se caracterizează prin seboree, formarea de comedoane închise și deschise, papule și pustule eritematoase iar în cazuri mai severe noduli, pustule profunde și pseudochisturi. În multe cazuri vor apărea cicatrice de diverse grade. În patogeneză sunt implicați patru factori: producția crescută de sebum, hipercornificarea ductelor glandelor pilosebacee, anomalie a florei microbiene a ductului în special cu P. acnes și inflamație. Afecțiunea începe de obicei în adolescență și se rezolvă frecvent la mijlocul anilor douăzeci. Datele de prevalență sunt variabile în functie de momentul studiului și populației evaluate. Într-un studiu comunitar, acneea a fost observată la 56% dintre băieți și 45% dintre fete cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani și notat a fi moderat până la sever pentru 11% din totalul subiecților analizați. Un vârf de prevalență și severitate, este întalnit între 14-17 ani la femei, când 40% din subiecte sunt afectate, iar la bărbați, între 16 și 19 ani, când 35% dintre subiecți sunt afectați. Un studiu din SUA a indicat că prevalența la mijlocul adolescenței este de 100%. Pe de altă parte, doar 20% din subiecți au necesitat ajutorul medicului dermatolog. Un studiu realizat pe adolescenți, în Noua Zeelanda a identificat acnee la 91% dintre bărbați și 79% dintre femei. Acneea severa a fost notată pentru 6,9% dintre bărbați și doar 1,1 % dintre femei. Aspecte clinice Acneea este o boală polimofrică, inflamatoare a pielii ce apare de cele mai multe ori la nivelul feței (aprox. 99% din cazuri) cu prelungire mai puțin intensă pe gât (60%) și piept 15%. Seboreea este o caracteristică des întâlnita și dureroasă. Tabloul clinic poate varia de la o acnee ușoară formată din acnee comedonală, cu sau rar fără leziuni inflamatorii, până la boli fulminate agresive cu tulburare sistemică asociată. Leziunile superficiale sunt deobicei papule și pustule (cu diametrul de 5 mm sau mai puțin), iar leziunile profunde sunt pustule profunde și nodule. Chisturile ce apar în urma acneei sunt pseudochiste deoarece nu au epiteliu, de aceea aceste leziuni ar trebui să fie denumite nodule. Nodulii se întâlnesc deobicei la bărbați și deobicei sunt disfigurative și incomode. Mâncărimea este un simptom rar de acnee. Maculele inflamatorii deobicei nu sunt recunoscute ca un semn de acnee, acestea reprezintă leziuni regresive ce persistă pentru multe săptămâni și contribuie substanțial la aparența generală inflamatorie. Cicatricile sunt deobicei întâlnite în cazul leziunilor profunde, dar pot apărea și ca urmare a unor leziuni mai puțin profunde dacă pacientul este predispus la cicatrice. Cauze Deobicei dieta este un factor favorizant al persistenței acneei, dacă vorbim de dulciuri, ciocolată sau grăsimi, s-a observat că dietele severe ce au ca rezultat reducerea substanțială a greutății, reduc seboreea, însă nu pot fi considerate tratamente de rutină. Acneea este mai puțin întâlnită în țări precum Zambia, Nigeria sau Japonia, unde dietele locuitorilor sunt foarte diferite de cele din Europa Vestică, dar incidența mai mică se poate datora și factorilor de mediu sau factorilor genetici. Aproximativ 70% din femei, acuză un puseu de acnee cu 2-7 zile înaintea perioadei menstruale. Probabil acest puseu este corelat cu o schimbare premenstruală ce are loc în hidratarea epiteliului pilosebaceu. Până la 15% din pacienții cu acnee observă că transpirația cauzează o deteriorare a acneei, în special dacă lucrează sau locuiesc într-un mediu călduros și umed, cum ar fi, o bucătărie. Pacienții și medicii deopotrivă recunosc că lumina naturală a soarelui de obicei îmbunătățește acneea, însă nu există dovezi științifice în acest sens. Poate că efectul cosmetic al bronzului este întreaga explicație. Un alt factor important, este fumatul. S-a observat o legătură clară între numărul de țigări fumate pe zi și apariția acneei. Studiile arată că stresul poate fi de asemenea un factor important în dezvoltarea acneei, de exemplu, la studenți în perioada de sesiune. Tratament În funcție de gravitatea leziunilor, se impun sau nu tratamente. Uneori, dacă vorbim de pacienți ce au depășit adolescența, modificarea regimului dietetic și a stilului de viață sunt deajuns pentru a depăși această afecțiune, precum și menținerea unui regim igienic în zona afectată. La pacienții ce au o formă mai severă se pot folosi creme cicatrizante, creme cu antibiotic (după efectuarea antibiogramei). Mai jos puteți găsi exemple de tratamente agreate de medicii dermatologi.