Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul de acnee este utilizat in general pentru a defini eruptii cutanate diferite,
caracterizate printr-o inflamatie a foliculului pilosebaceu, sau reactii foliculare produse de diferite
noxe profesionale (acnee profesionala) sau de medicamente (acnee medicamentoasa).
Exista o stransa relatie intre compozitia sebumului si acnee. Acneea este intotdeauna
insotita de o seboree intensa. Cercetarile experimentale efectuate de A. Kligman si G. Plewing au
dovedit ca in general mai toate componentele sebumului poseda un potential acneigen.
Astfel, squalenii desi reprezinta doar 10% din compozitia sebumului, ei au un efect pronuntat
acneigen. Acizii grasi, care reprezinta in medie 10%, poseda si ei un efect acneigen; dintre acestia in
special acizii grasi nesaturati cum este acidul oleic. Comedonicitatea acizilor grasi descreste odata cu
cresterea lungimii lantului. Acidul palmitic, care reprezinta 25% din totalitatea acizilor grasi liberi,
este un important constituent acneigen. Gliceridele, care sunt componentele predominante in
sebum, au un potential acneigen slab dar, totusi semnificativ datorita abundentei lor.
Comedoanele, reprezinta leziuni incipiente ale acneei, situate la nivelul infundibililor pilosebaceei.
Ele se intalnesc in aproape toate formele de acnee. Au o forma variabila in functie de varsta lor, localizare si
deschiderea canalului folicular. Comedonul este considerat un filament seboreeic imbatranit, hipertrofiat,
inchistat intr-un invelis cornos, care contine Corynebacterium acnes sau microbacilul acneei si stafilococ alb.
Se disting doua forme de comedoane: deschise si inchise. Comedoanele 'deschise', se prezinta ca mici puncte
negricioase constituite dintr-un dop de sebum si celule cornoase. Extremitatea vizibila este colorata in negru,
fapt pentru care ele au fost denumite 'puncte negre', culoarea lor datorandu-se oxidarii keratinei.
Comedoanele 'inchise' sau punctele albe, au o deschidere vizibila, prezenta lor poate fi
detectata cu ochiul liber. Acest comedon in mod normal nu produce o leziune inflamatorie, ele apar
numai cand comedonul deschis este traumatizat.
Papulele, sunt mici proeminente, tari, putin dureroase, inconjurate sau nu de o zona
eritematoasa. Ele provin din comedonul 'inchis', care datorita materialului acumulat isi mareste
progresiv diametrul, determinand o rupere a foliculului printr-o presiune mecanica si ca urmare,
celulele keratinizate patrund in grosimea pielii unde se comporta ca un corp strain. Organismul
incearca sa limiteze acest corp strain prin aglomerarea de celule in jurul sau, aspect care se prezinta
sub forma unei papule.
Pustulele, sunt mici cavitati purulente situate in centul papulelor, care formeaza impreuna
papulopustulele, inconjurate de o zona eritematos violacee. Ele apar in urma unei infectii, cand
celulele dispuse in jurul restului comedonului mor si se transforma in puroi, fapt care se traduce
clinic printr-o pustula. Prin uscare papulopustelele formeaza o crusta, dupa, eliminarea careia poate
sa ramana cicatrice deprimanta hipocroma (albicioasa).
Nodulii (induratii), reprezinta nodozitati situate profund in derma si hipoderm, de
culoare roz-violacee. Ele provin din doua sau mai multe comedoane care adeseori se rup si
fuzioneaza, dand nastere unei adevarate 'eruptii vulcanice' (nodul), care distruge o mare parte din
zona inconjuratoare. Nodulii persista timp de mai multe saptamani, dupa care se resorb spontan sau
pot evolua spre supuratie, lasand prin vindecare o cicatrice inestetica.
Exista mai multe forme de manifestare a acneei, in raport cu aspectul clinic si etiologic:
- acnee comedoniana (acneea punctata) , este forma de debut care apare in perioada
pubertatii si este caracterizata prin prezenta comedoanelor. Este forma usoara care se poate vindeca
fara sa lase cicatrice, ea poate insa evolua spre forme mai grave daca nu se trateaza;
- acneea papuloasa si pustuloasa, sunt grupate impreuna, deoarece sunt greu de separat,
insa nu toate papulele devin pustule. Dupa vindecare se pot forma la unii bolnavi cicatrice
hipetrofice, sau cicatrice reziduale minime.
Debutul poate sa aiba loc sub trei luni (acneea sugarului) si intre trei
luni si doi ani (acneea copilului). Cazurile cu debut in primele 2 luni si cu
acnee in antecedente sunt cele mai persistente, iar la pubertate acestia
prezinta acnee vulgara forma severa.
Dintre medicamente pot produce acneea: iodurile, bromurile luate per oral si parenteral in
cantitati mari si timp indelungat, cortizonul administrat pe cale generala in cursul unor tratamente
intensive si prelungite, care dau eruptii ce se localizeaza pe toracele superior.
In aparitia acestei dermatoze sunt incriminati diversi factori care actioneaza de obicei
combinat:
1. Predispozitia genetica - factorul ereditar este admis din ce in ce mai mult in patologia
acneei.
2. Factorii endocrini - joaca un rol primordial prin hormonii care exercita un rol direct
asupra glandei:
5. Factori microbieni. In multe cazuri continutul leziunilor acneice este steril, dar s-au
pus in evidenta si germeni ca Staphylococcus albus si Staphylo-coccus aureus, alaturi de Bacterium
acnes.
Pe langa tratamentul general, in acnee se asociaza in mod obligatoriu si cel local, care are
drept scop: favorizarea drenarii sebumului, suprimarea retentiei
Nu se recomanda utilizarea sapunurilor alcaline, care desi degreseaza bine pielea, excita
glandele sebacee. In continuare se aplica degresante, astringente si antiseptice. In vederea
indepartarii dopurilor cornoase si favorizarii drenarii sebumului, se preconizeaza lotiuni keratolitice:
Rezorcinol 1,0 g
Sulful, reprezinta cel mai comun ingredient prescris in aproximativ 90% din cazuri. Este
utilizat datorita proprietatilor sale keratolitice si keratoplastice. Se utilizeaza sub forma de sulf
precipitat, sublimat sau coloidal in concentratii 3-12% (pana la concentratie de 3% are actiune
keratoplastica, la concentratii mai mari este keratolitic).
Dintre formele cu sulf mai recomandabile sunt compusii cu sulf substituit, cum este cisteina
si cistamina. Sulful are o actiune inhibitoare asupra keratinizarii osteofoliculara.
Rezorcinolul, in concentratie 2-4% are un efect keratoplastic, iar la concentratii mai mari
actioneaza keratolitic. Rezorcinolul produce inflamarea epidermului si formarea unor lacune in stratul
cornos, modificari care in final duc la keratoliza. Un efect bun se obtine cu comprese calde sau chiar
fierbinti cu solutie de rezorcinol 0,50%, in formele severe de acnee juvenila.
Acidul salicilic, este utilizat cu efecte comedolitice, atribuit efectului sau keratolitic bine
cunoscut. In concentratia 0,5-2% actioneaza keratoplastic, iar la concentratii mai mari este
keratolitic. La inceput se utilizeaza concentratii mici, apoi cresc odata cu acomodarea pielii.
Comparativ cu rezorcinolul, acidul salicilic este mai putin iritant si are o actiune keratolitica mai
pronuntata la concentratii comparabile. Exemple: Lotiuni cu sulf
Acid salicilic
Rezorcinol aa 1,0 g
sau
Sulf precipitat 5,0 g
Glicerina 15,0 g
Unguente:
Rezorcinol 2,0 g
Talc
sau
Sulf precipitat 10,0 g
Carbowax 30,0 g
In ultimul deceniu s-au obtinut rezultate bune in tratamentul acneei comedoniene, papulara
si pustuloasa.
Tratamentul trebuie individualizat, acidul retinoic fiind un puternic exfoliant, poate cauza un
eritem intens prin utilizarea nerationala. Daca reactiile devin prea intense, aplicarea se va intrerupe
pentru cateva zile. In timpul tratamentului se vor evita utilizarea excesiva a sapunurilor, care fac
pielea mai permeabila prin distrugerea barierei epidermice, fiind pielea hidratata favorizeaza
patrunderea in profunzime; se va evita si expunerea la soare, deoarece acidul retinoic prin
distrugerea stratului cornos, favorizeaza patrunderea unor cantitati mai mari de radiatii U.V.
Acidul retinoic impiedica formarea comedoanelor, inhiband sinteza tonofilamentelor
seboreice si legatura dintre celulele keratinizate, determina transformarea comedoanelor 'inchise' in
'deschise', dupa care sunt eliminate. Datorita actiunii sale iritante, acidul retinoic stimuleaza fluxul
sanguin, ajutand astfel la clarificarea papulelor persistente. Utilizarea indelungata a preparatelor cu
acid retinoic nu determina aparitia unor reactii secundare importante. Exemple:
Apa distilata la 100,0 g
Dietilstilbestrol 0,175 g
Oxid de zinc
Talc
Glicerina
Alcool izopropilic aa 20,0 g
Apa la 100,0 g
sau
Estradiol VI f
Camfor 0,50 g
Acid salicilic
Rezorcinol aa 3,0 g
Eter 15,0 g
Antibiotice,
numarul antibioticelor utilizate in tratamentul local al
acneei este destul de mic: tetracicline, eritromicina, cloramfenicol,
neomicina sulfat, clindamicina.
Antibioticele utilizate pe plan local actioneaza prin diminuarea continutului de acizi grasi
liberi din sebum, in urma suprimarii microorganismelor, Corynebacterium acnes, care secreta enzima
responsabila de dedublarea trigliceridelor in acizi grasi.
S-a constat de catre W, Resh si R.B. Strughton ca sub aspect cantitativ prin aplicarea de
clindamicina fosfat si clorhidrat se suprima complet microorganismele C. acnes din comedoane,
aceleasi efecte dar intr-o masura mai mica manifestata tetraciclina si eritromicina. Aplicarea locala a
antibioticelor asigura efecte asemeni administrarii orale; asa de exemplu clorhidratul de tetraciclina
este tot la fel de eficient ca si cea administrata pe cale orala, iar utilizarea locala a eritromicinei
asigura rezultate la fel de bune sau superioare celor obtinute cu tetraciclina administrata oral.
Tetraciclina 3,0 g
Acid salicilic
Vaselina la 100,0 g
R. Stoughton apreciaza prin teste de laborator ca aceste solutii pot fi conservate mai mult
de un an la temperatura camerei. Un astfel de preparat care-si mentine activitatea antibiotica in
proportie de 90%, pe durata de 12 luni la temperatura camerei, este urmatoarea:
Apa 6,0 g
Preparatul se aplica de 2 ori pe zi, dimineata dupa spalarea fetei cu un sapun adecvat si
seara inainte de culcare.
Eritromicina, se prescrie frecvent in ultimii ani, in diferite forme dar in special in procesele
de pustulizare. Se utilizeaza in concentratii de 3-4% singur sau asociat cu cortizonice, acid salicilic,
peroxid de benzoil etc. Prezinta avantajul ca are o buna stabilitate in mediu apos.
Eritromicina 2,0 g
Prednison 0,05 g
Baza la 100,0 g
Rezorcinol 2,0 g
Hidrocortizon V f
Tween 80 5,0 g
Alcool
Apa dist. aa 50,0 g