SOLUŢII

Soluţia este un amestec omogen format din doua sau mai multe substanţe.

Părţi componente:
Solvent ( sau dizolvant) - este substanţa care dizolvă – este în cantitate mai mare
Solvat ( sau dizolvat) – este substanţa care se dizolvă.

Solvenţi:
a) anorganici - apa
b) organici - benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, acetonă, alcool

După starea de agregare, soluţiile pot fi:

a) solide - aliajele ( alama Cu – Zn; bronz Cu – Sn)
b) lichide – soluţii de acizi şi baze, sirop, saramură, sifon (CO2 + apă)
c) gazoase – aerul ( 78% N2, 21% O2, 1% CO2, Ar..)

După cantitatea de substanţă dizolvată:

a) soluţii nesaturate – se mai poate dizolva în ele solvat
b) soluţii saturate- conţin cantitatea maximă de substanţă dizolvată.
c) Soluţii suprasaturate – conţin substanţă nedizolvată

Solubilitatea - este proprietatea unei substanţe de a se dizolva într-un anumit solvent, la o temperatură
dată.
Factorii de care depinde solubilitatea:

1. temperatura
Solubilitatea substanţelor solide şi lichide creşte cu temperatura. – creşte agitaţia termică şi
particulele de solvat şi solvent se amestecă mai repede
Solubilitatea substanţelor gazoase scade cu temperatura – creşte agitaţia termică şi moleculele de
gaz părăsesc soluţia.

2. presiunea
Solubilitatea substanţelor gazoase creşte cu presiunea.
Solubilitatea substanţelor solide şi lichide nu depinde de presiune

3. natura solventului şi solvatului

Substanţele se dizolvă în solvenţi cu structură asemănătoare:
a) cele ionice şi polare se dizolvă în solvenţi polari – în apă
b) cele nepolare se dizolvă în solvenţi nepolari – benzen, sulfură de carbon, tetraclorură de carbon

Concentraţia procentuală exprimă cantitatea de substanţă dizolvată în 100 g soluţie.

Concentraţia molară (molaritatea) reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de
soluţie.
C% = CM = sau CM = se exprimă în mol/L