Turcu Mădălin Petru

Clasa IX AFR

Soluții - Dizolvarea 

Soluţia

Soluţia este amestecul omogen de două sau mai multe substanţe rezultat în urma

procesului de dizolvare.

O soluţie este formată din:

– dizolvant sau solvent, substanţa care se afla în cantitatea mai mare şi în care se produce
dizolvarea
– dizolvat sau solut, substanţa care se dizolvă.

De exemplu, în soluţia apoasă de sare de bucătărie, apa este solventul, iar clorura de

sodiu este solutul.

Dizolvarea

Dizolvarea reprezintă fenomenul în urma căruia solutul (substanţa lichidă, solidă sau

gazoasă) se răspândeşte printre moleculele solventului, rezultând o soluţie.

Dizolvarea nu este un simplu proces de difuzare a particulelor de solut printre moleculele de

solvent, ci este un proces complex ce presupune desfacerea unor interacţiuni
şi formarea altora noi.

Dizolvarea poate fi:

– exotermă, dacă energia eliberată în procesul de hidratare a ionilor este mai mare decât
energia consumată la desprinderea ionilor din cristal
– endotermă, dacă energia consumată la desprinderea ionilor din cristal este mai mare decât
energia eliberată la hidratarea ionilor.

Factorii care grăbesc dizolvarea unui solid într-un lichid sunt:

 dimensiune cât mai mică a particulelor (cristalelor)

 temperatură mai mare
 agitarea componentelor.

1
Turcu Mădălin Petru
Clasa IX AFR

Solubilitatea

Proprietatea unei substanţe de a se dizolva într-un anumit solvent se numeşte

solubilitate.

Solubilitatea se exprimă prin cantitatea maximă de solut care se poate dizolva în

100g de solvent.

Substanţele se dizolvă în solvenţi cu structură asemănătoare lor.

În solvenţii polari , miscibili cu apa (ex: apă), se dizolvă:

– substanţele ionice (ex: NaCl, NaOH, CuSO4)
– substanţele cu molecule polare (ex: HCl, HBr)
– substanţele care pot forma cu apa legături de hidrogen (ex: zahăr, alcool etilic).

În solvenţii nepolari , nemiscibili cu apa (ex: tetraclorură de carbon), se dizolvă:

– substanţele cu molecule nepolare (ex: I2, ulei).

Factori care influenţează solubilitatea substanţelor

Natura solutului şi a solventului este un prim factor care influenţează solubilitatea

substanţelor.

Temperatura este un alt factor care influenţează solubilitatea substanţelor. În general,

cu creşterea temperaturii, creşte solubilitatea substanţelor solide şi lichide şi scade
solubilitatea gazelor.

Presiunea influenţează solubilitatea gazelor. Cu creşterea presiunii, creşte

solubilitatea substanţelor gazoase în solvenţii lichizi.

2
Turcu Mădălin Petru
Clasa IX AFR

Concentrația soluțiilor

Concentrația soluțiilor este o mărime ce exprima raportul dintre cantitatea de

substanță dizolvata și cantitatea de dizolvant sau de soluție obținută. Concentrația soluțiilor se
poate exprima în diferite moduri. Un mod simplu de exprimare a concentrației este dat prin
cantitățile relative ale componenților în unități de masă, în număr de moli sau în unități de
volum.

Concentrația procentuala, %, reprezintă numărul de grame de substanță dizolvata in 100 g

soluție.

md
c%= ms .100   

unde: md este masa de substanță dizolvata in grame; ms - masa de soluție în grame.

Acesta este un mod de exprimare a unei concentrații aproximative și se folosește în

practica analitica la prepararea soluțiilor auxiliare utilizate mai mult în analiza calitativă.

Pentru lichide și gaze se poate exprima concentrația și în volume de substanță dizolvata

într-un volum de soluție. Concentrația procentuală în volume, %vol, reprezintă volume de
substanță dizolvata în 100 volume de soluție.

Concentrația în fracții molare a unei soluții , reprezintă raportul dintre numărul de

moli al unui component și numărul total de moli din soluție :

Suma fracțiilor molare ale tuturor componenților este 1.

Concentrația molara sau molaritatea reprezintă numărul de moli de substanță dizolvata

într-un litru de soluție sau numărul de milimoli conținuți într-un mililitru de soluție.
Molaritatea se notează prin: m, M, cm sau [X] - pentru o specie oarecare X.

n
C= unde n - nr de moli; V - volumul amestecului; C – concentrația molara
V