ROMEO ȘI JULIETA

de William Shakespeare

Romeo și Julieta este o operă care se încadrează în categoria tragediei și care îl

are drept autor pe William Shakespeare. Tragedia a fost scrisă în perioada  1594-1595,
însă a fost publicată pentru prima oară abia în anul 1597.

Textul prezintă povestea a doi îndrăgăstiți ale căror familii erau rivale, iar
acțiunea este centrată pe lupta împotriva destinului, a urii dintre cele două familii, dar și
împotriva prejudecăților sociale. În alegerea subiectului, William Shakespreare s-a
inspirat dintr-o nuvelă a scriitorului italian Mafeo Bandello.

 Rezumat

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare, dramaturg și

poet englez. Prima publicare a operei a avut loc în anul 1597, iar în prezent, aceasta este
una dintre cele mai faimoase tragedii ale lumii. În „Romeo și Julieta” este relatată drama
a doi îndrăgostiți care luptă împotriva urii dintre familiile lor, precum și împotriva
prejudecăților sociale.

 Acțiunea se desfășoară în Verona, unde familiile Capulet și Montague, cele mai

puternice la vremea aceea, se află într-un continuu conflict. Această rivalitate era atât de
veche și profundă încât nici măcar servitorii unei familii nu se puteau întâlni cu cei ai
celeilalte fără să izbucnească o ceartă.
În actul întâi are loc o discuție între Sampson și Gregori care ies din casa
familiei Capulet și se luptă cu Abraham și Balthazar. Benvolio reușește să calmeze
spiritele, dar Tybalt intervine și îl atacă pe Benvolio. Intră în scenă bătrânul Capulet,
alături de soția lui, dar și soții Montague. Cei doi sunt pe punctul de a începe o luptă,
când ducele Escalus oprește inițiativa. 
Lordul Capulet organizează o masă fastuoasă, la care invită mulți nobili și
numeroase doamne din înalta societate. Cu toții, în afară de cei din familia Montague, au
fost invitați la marele eveniment. Romeo, fiul bătrânului lord Montague, merge, însă,
mascat la petrecere, dorind să o vadă pe Rosalinda, femeia de care era îndrăgostit. În
drum spre petrecere, Romeo le povestește lui Mercutio si lui Benvolio că avuse, cu o
noapte înainte, un vis premonitoriu. În vis, Romeo aflase despre un dezastru care avea să
i se întâmple la balul care urma, precum și că nu va putea să îl uite pe cel care avea să fie
ucis de mâna lui. 

1
 Când ajunge la ospăț, Romeo o vede pe Julieta, fiica lui Capulet, și se
îndrăgostește pe loc de ea. Și fata îl observă, iar sentimentele pentru Romeo sunt
reciproce, deși niciunul dintre cei doi nu cunoaște identitatea celuilalt.
În actul al doilea, Romeo, cuprins de dragoste, alege să ignore pericolul care îl
pândea și urcă în camera Julietei, unde cei doi tineri plănuiesc să se căsătorească pe
ascuns. Astfel, în ziua următoare, ei sunt căsătoriți de către Friar Laurence, unul dintre
prietenii lui Romeo. 
În actul al treilea se naște un conflict violent între Tybalt (membru al familiei
Capulet) și Romeo, iar în urma acestei confruntări, Romeo îl ucide pe adversarul său. În
urma celor întâmplate, Escalus îl expulzează pe Romeo din Verona. Între timp, bătrânul
Capulet hotărăște că venise timpul ca fiica sa să se căsătorească cu Paris și stabilește data
nunții. Julieta, îngrijorată, nu este de acord cu ceea ce hotărâse tatăl ei, plănuind să se
sinucidă. 
În actul al patrulea, călugărul Lorenzo îi pune la dispoziție Julietei o poțiune
care avea să îi simuleze moartea, fără a o ucide cu adevărat. Aceasta decide să bea
licoarea în noaptera de dinaintea nunții, pentru ca Romeo să o poată răpi. Cea care ajutase
la înțelegerea dintre Romeo și Julieta fusese doica Julietei, care, intrând în chilia
tânărului, pune la cale evenimentele care urmau să aibă loc. 
În acea noapte, când sosește Paris, familia Capulet crede că Julieta a murit, iar
pregătirile de nuntă devin pregătiri de înmormântare.
Cel de-al cincilea act îl înfățișează pe Romeo, care pleacă spre Verona pentru a o
vedea pe Julieta, neștiind, însă, despre planul iubitei lui. El îl ucide, așadar, pe așa-zisul
său rival, Paris, bea otrava pe care o cumpărase în prealabil, o sărută pe Julieta pentru
ultima dată și se stinge din viață. Efectul poțiunii trece, însă, iar Julieta se trezește și,
văzându-l pe iubitul ei mort, se sinucide și ea. Lorenzo este cel care povestește membrilor
ambelor familii adevărul despre cele petrecute. Înțelegând efectele devastatoare ale urii
care le separase atâta timp, cele două familii se împacă.
În concluzie, „Romeo și Julieta” este considerată a fi cea mai tipică poveste de
dragoste a Renașterii. Această idee este reluată chiar în elegia din finalul operei,
dedicată celor doi îndrăgostiți: Pentru că nu a fost niciodată o poveste de mai mult vai/
Decât cea a Julietei și al ei Romeo.

 Argumentare tragedie
Tragedia este o specie a genului dramatic, scrisă în versuri sau în proză, care are
la bază reprezentarea literară a categoriilor tragicului. Aceasta se realizează cu ajutorul
unor personaje cu personalități puternice, antrenate într-o luptă cu forțe incontrolabile
(divinitatea, soarta potrivnică, ordinea prestabilită a Universului). Conflictul se încheie
2
întotdeauna cu înfrângerea sau moartea personajelor, iar din această confruntare derivă
patetism, grandoare și trăiri puternice. 
Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare, care s-a inspirat
în alegerea subiectului operei dintr-o nuvelă a scriitorului italian Mafeo Bandello. Scrisă
între anii 1594 și 1595, piesa a fost publicată pentru prima dată în anul 1597. „Romeo și
Julieta” este o tragedie renascentistă, conflictul principal desfășurându-se în sufletul
personajelor, sub forma ciocnirii dintre voința omului și pasiunile acestuia, între
aspirațiile sale și conștiința propriilor limitări. Apar, însă, și conflicte sociale, sub forma
confruntării cu o lume nedreaptă, marcată de egoism, aspirația către putere și
bogăție. 
Tragicul presupune existența a două situații contradictorii, cu drept de
existență, care conduc, în final, către un deznodământ nefericit. Acesta este marcat de
eșecul profund al unuia sau mai multor personaje, eșec ce presupune pierderea unor
valori, alături de manifestarea măreției omenești în confruntarea cu soarta potrivnică,
eroarea de judecată sau cu fatalitatea. Astfel, povestea de dragoste dintre cei doi tineri,
Romeo și Julieta, se desfășoară pe fondul conflictului dintre familiile lor, Capulet și
Montague. Ambii au personalități puternice, îndrăgostindu-se pe loc unul de celălalt și
refuzând orice piedică în fața împlinirii dragostei lor.
Opera este presărată la tot pasul cu conflicte intense. Dragostea dintre Romeo și
Julieta este amenințată în permanență de rivalitatea dintre familiile lor. Cei doi se
căsătoresc în secret, dar Romeo este expulzat din Verona ca urmare a uciderii lui Tybalt,
vărul Julietei. Cei doi începuseră un duel care se finalizase în mod tragic pentru Tybalt.
Între timp, tatăl Julietei organizează căsătoria dintre fiica lui și Paris, iar fata
încearcă, cu orice preț, să se elibereze de această legătură. Astfel, ea discută cu un
călugăr pe nume Lorenzo, care o sfătuiește să-și mimeze moartea. El îi oferă o băutură
menită să o cufunde într-un somn adânc, astfel încât toți ceilalți să creadă că Julieta
murise. Planul este organizat astfel încât, după trezirea fetei, aceasta să iasă din cavoul
unde o depusese familia ei pentru a se întâlni cu Romeo. Tragismul situației se amplifică,
întrucât Romeo nu primește mesajul prin care Lorenzo îl avertiza despre planul Julietei și,
aflând despre presupusa moarte a iubitei sale, se întoarce la Verona. Văzând trupul ființei
iubite, Romeo se otrăvește într-un moment impulsiv de suferință profundă. Când Julieta
se trezește și își vede soțul mort, se sinucide și ea, simțind că nu mai avea pentru ce trăi în
lipsa omului iubit.
Tragicul a început ca fiind o categorie estetică a dramaturgiei, fiind expresia
revoltei ființei umane împotriva unei ordini ostile. Criticul Tudor Vianu a remarcat
faptul că sacrificiul eroului tragic survine în urma caracterului său puternic și a curajului
impresionant de care acesta dă dovadă. În ciuda faptului că eroul sfârșește prin a fi învins,
3
acesta supraviețuiește prin intermediul idealului în virtutea căruia a fost înfăptuit
sacrificiul (în „Romeo și Julieta”, este vorba despre idealul împlinirii iubirii interzise și
victoria dragostei asupra morții). Astfel, eroii tragediilor inspiră, prin propria jertfă,
sentimente de admirație și, câteodată, chiar de teamă. Limitele pe care Romeo și Julieta
se luptă pentru a le depăși sunt atât de ordin social (conflictul dintre familiile lor,
convențiile sociale), cât și lăuntrice (sentimentele de iubire profundă pe care cei doi le
nutresc unul față de celălalt). 
În concluzie, opera Romeo și Julieta se înscrie în categoria tragediei, prin
subiectul ei, conflictele multiple, profunde și de nerezolvat, precum și prin finalul
tragic al eroilor (moartea acestora). Protagoniștii luptă împotriva unor impedimente de
ordin social, dar și pentru împlinirea pasiunilor și a sentimentelor lor. Prin sacrificiul
înfăptuit în virtutea dragostei care îi unea, Romeo și Julieta provoacă cititorului (sau
spectatorului) sentimente de admirație profundă, dar și de neliniște, întrucât idealurile lor
sunt valorate mai presus de propriile vieți.

 Caracterizare

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă la sfârșitul secolului al XVI-lea de către

William Shakespeare, cel mai cunoscut poet și dramaturg englez. Opera cuprinde
povestea de dragoste tragică dintre doi tineri, a căror uniune era interzisă de către
familiile acestora, aflate într-un perpetuu conflict. Atât din cauza impedimentelor cu care
se confruntă cei doi, cât și din cauza unor neînțelegeri nefericite, acțiunea se încheie cu
moartea prematură a tinerilor, a căror iubire rămâne neîmplinită, dar transcende limitele
existenței pe Pământ.
Atât Romeo, cât și Julieta, sunt protagoniști ai operei de față. Ambele personaje
se bucură de un statut social înalt, întrucât fiecare dintre ele face parte dintr-una din
familiile cele mai înstărite și influente din Verona. Astfel, Romeo se trage din familia
Montague, în timp ce Julieta provine din familia Capulet. Cei doi se cunosc din
întâmplare, la un ospăț organizat de bătrânul lord Capulet (tatăl Julietei), unde Romeo,
ingenios din fire, sosește deghizat, pentru a evita problemele care ar fi decurs din
observarea prezenței sale în casa rivalului tatălui său.
Personaj principal, pozitiv, masculin și individual, Romeo, asemenea iubitei
sale, este complet schimbat de experiența poveștii de dragoste dintre el și Julieta.
Înainte de a o cunoaște pe cea care îi fusese predestinată, Romeo credea că găsise
dragostea adevărată în Rosalinda, pentru care tânărul dezvoltase o adevărată obsesie.
Dragostea lor se manifesta, însă, numai la nivel platonic, iar când o zărește pentru prima
dată pe Julieta, Romeo se îndrăgostește pe loc de ea, uitând cu totul de Rosalinda. Din
4
acel moment, toate eforturile sale se concentrează asupra împlinirii iubirii dintre el și
frumoasa fată.
Romeo este, de fapt, un alter-ego al autorului, William Shakespeare. El este,
prin definiție, romantic, destinul său fiind condus de sentimentele profunde pentru
Julieta, care reies din replicile personajului. Intensitatea iubirii simțite face ca realitatea să
pară incertă, făcându-l pe Romeo să se întrebe dacă nu cumva visa toate cele petrecute:
„O, sfântă noapte ! Mult mi-e teamă/ Că totu-i doar un vis, fiindcă-i noapte …/ Prea dulce
e să poată fi aievea!”.
La rândul ei, Julieta, personaj principal, feminin, pozitiv și individual, răspunde
vorbelor iubitului său cu aceeași căldură și intensitate: „Spre-a te vedea , aș vrea să uit
într-una/ Gândind ce dulce e să-mi fii aproape”. Crescută mai mult de doica ei decât de
mama biologică, Julieta are numai paisprezece ani, dar evoluează surprinzător pe
parcursul operei, transformându-se dintr-un copil inocent într-o femeie capabilă de a
lupta pentru ceea ce își dorește. Ea dă dovadă de loialitate față de iubitul ei, chiar și
atunci când acesta îi ucide vărul în duel, fiind gata oricând să renunțe la numele ei în
virtutea împlinirii iubirii care o lega de Romeo. Curajos și priceput în luptă (se duelează
cu Tybalt, vărul Julietei, pe care sfârșește prin a-l ucide în luptă), Romeo este, în schimb,
și foarte impulsiv. Astfel, faptele sale pasionale conduc la expulzarea lui din Verona,
orașul natal al lui și al Julietei. 
Rivalitatea dintre familiile celor doi nu înseamnă nimic pentru aceștia, în
comparație cu marea iubire care îi lega. Din momentul în care s-au văzut, aceștia au fost
gata de orice sacrificiu pentru a putea fi împreună definitiv. Din această cauză, ei decid să
se căsătorească în secret, ceea ce se întâmplă numaidecât. De aici rezultă faptul că
Romeo și Julieta erau doi tineri foarte rebeli, având în vedere perioada în care trăiau și
măsurile drastice pe care le-au luat pentru a-și apăra dragostea. Sentimentele pe care ei le
au unul față de celălalt transcend limitele impuse de societate, ordinea universală, precum
și cuvântul părinților lor. 
Între timp, lordul Capulet și soția lui plănuiesc căsătoria fiicei lor cu Paris, întrucât
era vorba despre o uniune profitabilă pentru familia lui. Julieta se întristează la auzul
veștii expulzării iubitului ei, dar nu renunță la țelul pe care îl împărțea cu acesta. Astfel,
prin ajutorul primit de la călugărul Lorenzo, ea reușește să se elibereze de legătura
impusă de tatăl ei. Fata primește de la călugăr o licoare care avea să o cufunde într-un
somn adânc, astfel încât familia și apropiații ei să o considere moartă. Deși extrem de
ingenios, planul a dat greș în mod tragic, fiindcă Romeo nu află despre planul Julietei și,
crezând că aceasta murise cu adevărat, se sinucide într-un act de sacrificiu suprem.
Tânăra lui soție procedează la fel, considerând că, în lipsa lui Romeo, viața ei era lipsită

5
de sens. Deducem, așadar, că ambii protagoniști ai operei sunt impulsivi, conduși de
propriile pasiuni și sentimente, ceea ce îi condamnă, în final, la moarte.
În concluzie, atât Romeo, cât și Julieta, sunt neobișnuit de profunzi și curajoși,
având în vedere contextul social în care trăiau. Ingenioși și loiali, cei doi înțeleg iubirea
ca prim sens existențial, astfel încât, în lipsa ei, Romeo și Julieta refuză să ducă o
existență mediocră, repetitivă. Ei nu acceptă niciun compromis în ceea ce privește
protejarea iubirii care îi lega, fiind dispuși la orice sacrificiu, oricât de mare, pentru a fi
împreună. 

 Tema iubirii

Una dintre cele mai faimoase tragedii ale lumii, „Romeo și Julieta” îl are drept
autor pe faimosul dramaturg și poet englez William Shakespeare. Opera a fost publicată
pentru prima dată în anul 1597, relatând drama unui cuplu condamnat la sentimentul
iubirii interzise. Cei doi îndrăgostiți luptă, așadar, în mod constant împotriva
obstacolelor, precum ura dintre familiile lor sau prejudecățile sociale.
Tema operei este iubirea, prezentată în diverse ipostaze. În primul rând, întâlnim
iubirea ca forță atotputernică, imposibil de evitat sau contracarat prin mijloace
raționale. Astfel, contextul în care se naște iubirea lui Romeo Montague și a Julietei
Capulet este unul peste măsură de neprietenos. În condițiile în care familiile lor, cele mai
puternice în Verona, trăiesc într-un conflict ce pare de nerezolvat. Rivalitatea care separa
familia Montague de familia Capulet era străveche, astfel încât nici chiar angajații unei
familii nu se puteau întâlni cu servitorii celeilalte fără a izbucni flăcările conflictului. La
ospățul dat de către Lordul Capulet, toți reprezentanții înaltei societăți sunt invitați, mai
puțin, desigur, membrii familiei Montague. Cu toate acestea, Romeo, fiul bătrânului lord
Montague, merge deghizat la petrecere, cu scopul de a o întâlni pe Rosalinda, o femeie de
care era îndrăgostit. La marele eveniment, Romeo o vede pe Julieta, fiica lui Capulet,
îndrăgostindu-se fulgerător de copila dușmanului familiei sale. Julieta se îndrăgostește și
ea de tânărul Romeo, urmând ca abia mai târziu să afle cine era el, de fapt. Când află că
Romeo este un Montague, Julieta își acceptă destinul, fără a lupta împotriva propriilor
sentimente, aflată sub forța mistuitoare a iubirii. Aceasta este atât de puternică încât atât
Romeo, cât și Julieta, își sacrifică, în final, propriile vieți pe altarul dragostei.
În al doilea rând, „Romeo și Julieta” prezintă iubirea în ipostaza unui fenomen
cu o inexplicabilă putere de anulare a sentimentului de ură. Când tatăl Julietei dorește
să-și oblige fiica la căsătoria cu Paris, tânăra, ajutată de călugărul Lorenzo, pune la cale
un plan. Bărbatul îi pune la dispoziție o licoare ce avea să-i inducă fetei un somn adânc,
astfel încât cei din jur s-o considere moartă. Prin urmare, la sosirea lui Paris, crezând că
6
fiica lor murise, familia Capulet transformă pregătirile de nuntă în ritualuri de
înmormântare. Romeo pornește, între timp, spre Verona, pentru a-și vedea iubita. El nu
cunoaște, însă, planul Julietei și al călugărului, omorându-l imediat pe Paris. Crezând că
Julieta murise, Romeo bea otravă, o sărută pentru ultima dată și se stinge din viață. Când
efectul licorii băute de către fată se epuizează, aceasta se trezește. La vederea iubitului ei
mort, se sinucide și ea. Când Lorenzo povestește membrilor celor două familii adevărul
despre ceea ce se întâmplase, aceștia înțeleg, în sfârșit, efectele distructive pe care ura
dintre ei le avusese asupra celorlalți. Astfel, numai prin jertfa celor doi tineri îndrăgostiți,
între familia Montague și familia Capulet se poate instala pacea. 
Nu în ultimul rând, în opera de față, iubirea este văzută ca sentiment ce
redefinește identitățile celor care se bucură de el. O faimoasă scenă a tragediei
„Romeo și Julieta” este cea în care fata îi cere tânărului să-și uite numele, rebotezându-l
„iubitule”. Astfel, aflați sub vraja atotputernică a iubirii, identitățile celor doi se
contopesc, iar rivalitatea (care, în orice caz, nu le aparținuse niciodată) se transformă în
dragoste. Ei încetează a fi două entități separate, formând, de acum, un cuplu aflat sub
protecția iubirii desăvârșite, ideale.
În concluzie, „Romeo și Julieta” abordează tema iubirii din multiple perspective,
cea mai importantă fiind aceea a iubirii ca forță salvatoare, cu puterea de a șterge ura.
Astfel, numai prin jertfirea celor doi îndrăgostiți a luat sfârșit relația complicată dintre
familiile Capulet și Montague, care își pusese amprenta asupra tuturor celor care îi
înconjurau.

 Eseu

Textul de mai jos este un eseu menit să îți furnizeze, pe scurt, toate informațiile de
care ai nevoie pentru o analiză completă a operei „Romeo și Julieta”, de William
Shakespeare. Este foarte important să te familiarizezi cu această operă, întrucât aceasta
este una dintre cele mai cunoscute tragedii aparținând literaturii contemporane. Eseul
cuprinde următoarele informații: date despre operă, semnificația titlului, tema operei,
apartenența la genul dramatic și elemente de structură și compoziție.
„Romeo și Julieta” este o piesă de teatru scrisă de poetul și dramaturgul englez
William Shakespeare între anii 1594-1595. Numele lui Shakespeare este cunoscut în
întreaga lume, fiind unul dintre cele mai importante nume ale literaturii universale. Opera
de față este o tragedie în cinci acte și este, probabil, cea mai cunoscută poveste de
dragoste din istoria lumii.
Titlul operei reprezintă numele celor doi protagoniști: Romeo Montague și
Julieta Capulet. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste tragică, în jurul căreia
7
gravitează întreaga acțiune a piesei. Astfel, titlul pare a simboliza faptul că, atunci când
suntem absorbiți complet de intensitatea sentimentului de iubire, întreaga lume pare a se
reduce la noi și la obiectul afecțiunii noastre, de parcă nimic altceva nu ar mai exista în
jurul nostru.
Piesa are în centru tema iubirii interzise, în virtutea căreia se înfăptuiesc
numeroase sacrificii și gesturi impulsive. Iubirea este surprinsă în mai multe ipostaze.
Astfel, întâi este vorba despre iubirea platonică dintre Romeo și Rosalinda, o dragoste
despre care Rosalinda nu știa decât la nivel superficial. Odată ce Romeo o întâlnește pe
Julieta se naște, însă, dragostea adevărată, profundă, care inhibă obsesia tânărului pentru
Rosalinda, făcându-l să uite de sentimentele sale anterioare. 
Romeo și Julieta înfățișează o ipostază deosebită a iubirii, și anume, iubirea ca
pasiune. Aceasta are întotdeauna la bază o atracție reciprocă intensă, căreia i se adaugă
necesitatea depășirii unor obstacole. Acestea pot fi surmontate numai prin încălcarea unor
norme sociale, precum se întâmplă și în cazul protagoniștilor operei de față. Starea
permanentă de exaltare în care se află cei doi îndrăgostiți conduce la nașterea unui
dezechilibru interior. Dragostea lor este interzisă prin însuși contextul în care apare,
iubirea pasională fiind însoțită de suferință, acte necugetate și chiar de o tentație a
morții, aceasta reprezentând componenta tragică a piesei „Romeo și Julieta”.
Structura piesei este gândită în forma caracteristică textelor dramatice. Astfel, se
remarcă prezența actelor (în număr de cinci), a scenelor și a indicațiilor scenice. Acțiunea
este redusă la o durată care să poată fi reprezentată cu ușurință pe o scenă de spectacol,
dezvoltându-se unitar cu ajutorul personajelor. Acestea comunică prin dialog, marcat de
prezența replicilor. Dialogului i se adaugă și monologul dramatic, specific pieselor de
teatru. Modalitatea de intervenție a autorului în text este reprezentată de didascalii,
acestea furnizând informații referitoare la jocul actorilor (mimică, gesturi) și decorul
scenei.
O altă componentă a oricărui text dramatic este prezența conflictului. În „Romeo
și Julieta” există atât conflicte de tip exterior, cât și de tip interior. Încă de la începutul
piesei se stabilește principalul conflict exterior, care determină o mare parte din acțiunea
piesei. Este vorba despre rivalitatea dintre cele două familii influente ale Veronei:
Capulet și Montague. Această relație antagonică durează de foarte mult timp, părând că
nu poate cunoaște soluționare. Până și servitorii celor două familii se aflau într-un veșnic
război. În final, unica modalitate de soluționare a acestui conflict este moartea
protagoniștilor, Romeo fiind fiul lordului Montague, iar Julieta, fiica lordului Capulet.
Din principalul conflict interior decurg și celelalte, astfel încât spectatorul asistă la
dueluri și episoade violente, precum lupta dintre Tybalt, Mercutio și Romeo, care se
sfârșește tragic, prin moartea celui dintâi. Chiar și conflictele interioare ale
8
protagoniștilor provin din rivalitatea care domnește peste familiile lor. Astfel, ei luptă cu
propriile familii, împotriva cărora trebuie să se pronunțe, pentru a proteja dragostea care
îi unea. Protagoniștii sunt marcați de stări contradictorii, dar în final triumfă iubirea
profundă a lui Romeo și a Julietei.
În concluzie, „Romeo și Julieta” este tragedia care a devenit simbol universal al
iubirii absolute. Finalul este nefericit, întrucât opera se sfârșește cu moartea tragică a
celor doi protagoniști. Cu toate acestea, moartea este cea care permite iubirii lor să
depășească limitele existenței pe Pământ, ea dăinuind în pofida impedimentelor pe care
cei doi îndrăgostiți le-au întâlnit în calea lor.

9
Analysis of Romeo and Juliet

In many Shakespearean plays written, there have been many different themes
suggested such as love, hate and death. Although these themes prove to be
significant, none could be possible without the presence of fate. Without fate, love and
hate cannot possibly be achieved. The word fate has many different connotations. Fate
may often include an inevitable and adverse outcome - destiny. The destinies of Romeo
and Juliet represent a self-controlled response with too many coincidences present to
make it an arbitrary action.

The first example of fate in the play transpires in Act 1 Scene 2. Romeo and
Benvolio discover there is going to be a banquet held at the Capulet Mansion that
evening. Capulet's servant is given a list of guests invited. Capulet's servant asks two
strangers for help in reading it. The servant calls upon Romeo and Benvolio to assist him.
Many declare that the fact that the servant asks the two men is fate in itself, based on the
fact that the servant asked Romeo and Benvolio out of all the people that he possibly
could ask, but actually in this instance, the two men are controlling fate.
Romeo knows by going to the Capulet's estate he will be in great jeopardy due to the
rivalry between the Capulets and the Montagues. It is known that the party is only for
those on the list and any Montague in attendance would be a vast disgrace to all Capulets.
Although this fact is relevant to Romeo, he sees that the beloved Rosalind will be there
and immediately insists upon attending the engagement.

Romeo has to make a very consequential decision. He can tempt the hands of fate and
attend or he can make a wiser decision not to go. Nevertheless, Romeo places fate in his
own hands and devises a plan with Benvolio to go to the Capulet mansion.
Some may argue that if Romeo did not go to the Capulet mansion then he would
never have discovered Juliet, but if fate is not self-controlled then Romeo and Juliet
would be brought together one day by fate alone anyway. The fact that Romeo and Juliet
would not have crossed paths presumably would have been better for all.
Romeo would not be in conflict with Tybalt for attending the party, therefore
Mercutio and Tybalt would still be alive. As well, Romeo and Juliet would not have to
struggle with the fact that they are from conflicting families and might live instead of
ending up dead. The individuals themselves control fate, in this scenario. Romeo decides
his own fate and no one other than himself is responsible for the consequences of his
decision.

10
Another part in the play where fate being a self-controlled action occurs is at
the Capulet mansion. Romeo attends the gathering with hopes to see Rosalind, who is
supposedly Romeo's one and only true love. Romeo is in despair because Rosalind does
not show the same kind of affection for Romeo. Juliet, who is a Capulet and Old
Capulet's daughter, is also at the party. The two lay eyes on each other and
instantaneously fall in love. Many incline to say that Romeo and Juliet meeting each
other can only be fate, but if the facts are looked upon, by no stretch of the imagination
did fate itself bring the two together. He is depressed and discouraged because Rosalind
does not love Romeo back. Romeo is desperately looking for a true love and when he
meets Juliet his spirits is strengthened. Juliet is also looking for love, but is being forced
by her father into loving County Paris, whom she has no feelings for whatsoever. Fate did
not bring Romeo and Juliet together; it was Romeo's decision to frequent the Capulet
mansion that evening that consequently brought them together.

After meeting, Romeo and Juliet then shared the unfortunate fate of finding out they are
from conflicting families. Romeo expresses his grievances when he says, "O dear
account! my life is my foe's debt." (1. 5. 124) and Juliet expresses the same kind of
emotion when she finds out that Romeo is her "love sprung from [her] only hate." (1.5.
146). These were a few expressions Romeo and Juliet exclaimed, respectively. Romeo
and Juliet are in disbelief. The two wonder how it is possible that one is a Montague and
the other is a Capulet. Juliet expresses her frustration with her soliloquy on the balcony
when she ponders the question of "What's in a name? That which we call a rose, by any
other name would still smell as sweet..." (2. 2. 45-46).
Romeo and Juliet think that fate is dealing them a bad hand, but it is not. If a deeper look
is taken, many individuals in Verona are Capulets and many are Montagues.
Many who are not related are servants or employees of the families. One can see how it
all ties together. Romeo and Juliet should not be surprised at all. It is what the two lovers
do when the predicament is discovered that ultimately decides the fate of them both.

An additional act of self-controlled fate occurs when Mercutio is slain by

Tybalt and Romeo then kills Tybalt. Romeo killing Tybalt will only result in an
unmerciful future for Romeo. Many believe that it is fate that Tybalt is killed by
Romeo because nothing promising ever happens to Romeo. This statement is
incorrect. The reason why Mercutio dies by the hand of Tybalt is the untimely
ignorance of Romeo. Romeo tries to intervene during the duel, which gives Tybalt light
to strike a substantial blow that ends Mercutio's life. Romeo has one of two choices that
will decide his fate forever; walk away or seek revenge on Tybalt.
11
Romeo, filled with anger and adrenaline, attempts to obtain his revenge by taking the life
of Tybalt. It is evident that Tybalt is an extremely skillful sword fighter by Mercutio's
flattery of him when he states that Tybalt is, "more than Prince of Cats" (2.4. 19). "The
very butcher of a silk button, a duellist, a duellist!" (2. 4. 3). With this said, Romeo is also
tempting his own fate. Romeo has just married Juliet and already he could be turning
Juliet into a very young widow. As well, Romeo is deciding the fate of his relationship
with Juliet. If Romeo murders Tybalt there will be grave consequences to follow from not
only the law officials, but from the Capulet family as well. If Romeo wants to be with
Juliet, Romeo must attempt to make amends with Juliet's family. Killing Tybalt will only
result in more hatred between the families that will in turn bring Romeo and Juliet further
apart. Romeo mercilessly fights and kills Tybalt in the streets of Verona. After killing
Tybalt Romeo exclaims, "O I am Fortune's fool." (3. 1. 132) meaning that the actions he
has taken are not in his hands.
Romeo is saying this in hopes that it might make him feel better, but in reality Romeo has
once again altered the outcome of fate. Romeo is banished from the city by the Prince of
Verona. It will now be virtually impossible for Romeo and Juliet to be together.

One of the last dictations of fate occurs when Romeo hears from Balthasar of
Juliet's apparent death, "Her body sleeps in Capels' monument, And her immortal part
with angels lives." (5. 1. 18-19), Romeo then cries out, "Is it even so? Then I defy you,
stars!" (5. 1. 24). By saying this line, Romeo is stating that he will no longer let fate
dictate his actions. Romeo acts in defiance, and visits a poor apothecary to purchase
poison. Romeo plans to go back to Verona to lay in death with Juliet, his one true love.

Romeo states fate will no longer control the actions that have taken place, but fate alone
has not controlled any of the actions throughout the play. Romeo has controlled fate.
Romeo then travels back to Verona thinking Juliet is dead. Romeo utters his last few
words to Juliet and drinks the toxic solution. The young boy's fate is decided.
Romeo's fate is ultimately death. Juliet then awakes and is overcome by grief seeing
Romeo's death stricken body and decides to join Romeo. Juliet kisses the poison off
Romeo's lips and finishes it off with a dagger.
Both Romeo and Juliet have not let fate solely adjudicate what happens to them
through the course of their lives. They both have single handily directed it believing that
fate alone was against them, dictating the outcome of every situation, but it was not. If
only Romeo and Juliet would have looked for another absolution, their fate could have
changed for the better.

12
Throughout the play, Romeo and Juliet have been so captivated with the
aspect of fate being their master, they have not realized that fate is a self-controlled
reaction and they themselves are the only ones that can alter the outcome of their fate.

It is apparent in many examples throughout Shakespeare's tragedy, Romeo and

Juliet, that fate plays a critical role in the play from start to finish. Although Romeo and
Juliet believe that fate is controlling what happens in the play, the characters themselves
are actually controlling it. The self-control of fate is what makes the play so intriguing. In
the long run the two star crossed lovers cannot put the blame on fate, only the way they
controlled their fate can be blamed.

13