1.

Modelul lui Shanon transmite convingerea ca comunicarea este transmiterea de

informaţie de la un emiţător către un receptor, prin intermediul unui canal . Acest
model este inovativ prin complexitatea procesului de comunicare, intrucat acesta
presupune exitenta mai multor mijloace de comunicare. Aceste practici de comunicare
sunt binevenite si in practica medicala, pentru structurarea unui mesaj clar si concis,
care ii va oferi pacientului informatia necesara tratamentului.

2. Modelul lui Shramm se impune prin importanta capacitatii emitatorul de a se adapta situatiei
in care se afla receptorul. Spre deosebire de alte modele de comunicare, cel a lui Shramm
prezinta o empatie mai accentuata. Aceasta caracteristica este un instrument pretios in
comunicarea medicala, pentru ca deseori ajuta la prevenirea tulburarilor psihologice ale
pacientilor care primesc vesti neplacute.

3.Modelul lui Gerbner se manifesta prin polisemantica mesajului transmis. Acesta considera ca
o anumita perceptie poate fi interpretata in felurite moduri, ceea ce ne indeamna sa fim mai
precauti si vigilenti in exprimare. In medicina, care functionaza primordial pe surse de
informatie stiintifica, mesajul structurat ar trebui sa prezinte un singur inteles, pentru
bunastarea pacientului.

4. Modelul lui Berne de comunicare observa ca in cadrul proceselor de interactiune sociala,

survine necesitatea vitala de a te adapta conditiilor unei comunicari. In cadrul unei comunicari,
adesea recurgem la schimbarea tonalitii si ritmului vocii pentru a ne face mai intelesi. Ca medic,
sunt responsabil sa demonstrez empatie si grija fata de pacientii mei, intrucat acestia se afla
intr-o stare mai defavorizata.

5. Modelele lingvistice de comunicare pun acentul pe aspectele cheie intr-o comunicare de

calitate : intelegerea realitatii, a psihicului si a limbajului. Aceasta perceptie a fost conceputa de
Jacoson, care a ajuns la concluzia ca cuvintele nu sunt o reflectare a realitaii, pentru ca defapt,
ele o creaza.