Siria 

(în arabă ‫سوريا‬ sau  ‫سورية‬, Sūriyā sau Sūrīyah), oficial Republica Arabă Siriană,[3] este o țară din Asia

de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud
și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate
continuu.[4] Siria este situată în regiunea supranumită "Cornul Abundenței", care formează un arc adânc
începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și
al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind
deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor
artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din
teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.[5]

O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase,
inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi,[6] mandeeni[7] și turci. Printre grupările
religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și yazidii. Arabii suniți
constituie cel mai mare grup comunitar din Siria.

Denumirea românească „Siria” era altădată sinonimă cu Levant (cunoscut în arabă ca al-Sham), deși
statul modern cuprinde teritorii ale mai multor regate și imperii vechi, inclusiv civilizația eblană a
mileniului 3 î. Hr. Capitala sa, Damasc, este printre cele mai vechi orașe locuite continuu.[8] În
epoca islamică, Damascul a fost sediul Califatului Omeiad și capitala provincială a Sultanatului
Mameluc din Egipt.

Statul sirian modern a fost înființat după Primul Război Mondial ca mandat francez și reprezenta cel mai
mare stat arab ce s-a ivit din fostul Levant arab stăpânit de otomani. A devenit independent ca republică
parlamentară pe 24 octombrie 1945, când Siria a devenit membru fondator al Națiunilor Unite, act ce a
încheiat juridic Mandatul Francez – cu toate că trupele franceze n-au părăsit țara până în aprilie 1946.
Perioada de după obținerea independenței a fost tumultoasă și un număr mare de lovituri de
stat militare și tentative de lovituri de stat au zguduit țara în perioada anilor 1949–71. Între 1958–61,
Siria a intrat într-o scurtă uniune cu Egiptul, care s-a terminat cu lovitura de stat siriană din 1961.
Republica Arabă Siriană a apărut la sfârșitul anului 1961, după referendumul constituțional din 1
decembrie, și a fost din ce în ce mai instabilă până la lovitura de stat ba'athistă din 1963, de pe urma
căreia Partidul Ba'athist a ajuns la putere, menținându-se acolo până acum. Siria s-a aflat sub Dreptul de
Urgență din 1963 până în 2011, suspendând în mod efectiv cele mai multe protecții constituționale
pentru cetățeni, iar sistemul său de guvernământ este considerat nedemocratic.