cm

A N U L XXXV Nr. 6
DVfNTIST
IU N IE 1957

O r g a n al Cul tul ui creşt i n a d v e n t i s t de z i u a a ş a p t e a din R. P. R.

Redacţia şi A-ţia, Bucureşti, Raionul T. Vladimirescu, Str. Mitrop. Ghenadie Petrescu 116

✓"""'v icodem a- ţînării lor in a lepăda

Y /V vea o po- mustrările venite de
B m ziţie Inal- la Dumnezeu. Ei se
m tă şi plină temeau ca nu cumva
de răspun­ uneltind contra lui
dere în naţiunea iu­ Isus, \să pornească
deilor. Educaţia lui pe urmele părinţilor
fusese dintre cele lor, şi să aducă noi
mai alese, poseda ta­ nenorociri asupra na­
lente puţin obişnuite, ţiunii. Şi Nicodem
şi era un membru împărtăşea aceste te­
onorat al consiliului meri. Intr-u n consi­
naţional. împreună liu al Sinedriului,
cu a lţii el fusese miş­ cînd se discutau mă­
cat de învăţătura lui surile ce trebuie să
Isus. Cu toate că era se ia faţă de Isus,
bogat, învăţat şi o- Nicodem a recoman­
norat, se simţea atras dat băgare de seamă
în chip tainic de şi cumpătare. E l a
um ilul Nazarinean. spus cu stăruinţă, ca
învăţăturile pornite dacă Isus este in ­
de pe buzele Mîntui- tr-adevăr învestit cu
torului, îl impresio.- autoritate de la Dum­
nase foarte mult, şi nezeu ar fi primejdios
dorinţa lui era să cu­ să se lepede înştiin­
noască mai mult din ţările lui. De cînd
adevărurile acestea auzise pe Isus, Nico­
minunate. dem începuse să stu­
Autoritatea desfă­ dieze cu rîvnă profe­
şurată de Isus ta ţiile despre Mesia, şi
curăţirea templului, cu cît studia mai
deşteptase ura neîm­ mult, cu atît era mai
păcată a preoţilor şi convins că acesta era
conducătorilor. Ei se Cel care trebuia să
temeau de puterea a- ivină. Ca m ulţi a lţii
cestui străin. îndrăz­ din Izrael, el fusese
neala aceasta din partea unui Galilean obscur, întristat de profanarea templului. E l fusese de
nu trebuia să fie tolerată. Ei erau înclinaţi faţă cînd Isus izgonise pe cumpărători şi pe
să pună capăt lucrării Lui. Dar nu toţi erau de vînzători. El văzuse manifestarea aceea de pu­
aceeaşi părere. U nii se temeau de a se opune tere dumnezeească. E l văzuse pe M întuitorul
unei persoane, care era aşa pe faţă condusa de primind pe săraci şi pe bolnavi; el văzuse p ri­
Duhul lui Dumnezeu. Ei îşi aminteau cum virea lor plină de bucurie şi ascultase cuvin­
fusese omorîţi profeţii pentru că mustrase pă­ tele lor de laudă şi nu putea pune la îndoială
catele conducătorilor lui Israel. Ei socoteau că faptul că Isus din Nazaret era Trimisul lui
robia neamului Iudeu era rezultatul încăpă- Dumnezeu.
2 CU R IE R U L ADVENTIST
El dorea din toată inima să stea de vorbă
cu Isus, dar se ferea să meargă la El pe fată.
A r f i fost prea um ilitor pentru un conducător
al iudeilor, să arate că simpatizează pe un
învăţător pînă atunci aşa de puţin recunoscut.
Ia r dacă lucrul acesta ar fi ajuns la cunoştinţa
Sinedriului, ar fi făcut ca asupra tui să se re­
verse dispreţul şi bănuielile lor. In cele din
urmă s-a hotărît să meargă la E l pe ascuns
scuzindu-se cu motivul că dacă ar fi mers pe
faţă, şi a lţii ar fi urmat pilda lui. Aflînd prin
cercetări anume făcute, că locul unde Se re­
trage M întuitorul este pe Muntele Măslinilor, el
aşteptă pînă adormi oraşul şi apoi se duse
să-L caute.
în faţa lu i Hristos, Nicodem simţi o stranie
timiditate, pe care căută să o acopere printr-o
înfăţişare de stăpînire de sine şi demnitate:
„Invâţătorule" zise el, „ştim că eşti un în v ă ­
ţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu
poate face minunile pe care le faci Tu, dacă
nu este Dumnezeu cu el". V o r b in d d e darul
deosebit pe care-L avea Isus ca învăţător, pre­
cum şi puterea Lui minunată de a face minuni,
el spera să netezească drumul pentru ceea ce
voia să întrebe. Cuvintele lui aveau rostul să
exprime şi să producă încredere, dar de fapt ex­
primau necredinţă. El nu recunoscu pe Isus ca
Mesia, ci numai ca pe un învăţător trimis de
Dumnezeu.
In loc de a răspunde la aceste cuvinte de
salutare, Isus îşi plecă privirea, ca şi cum ar
fi citit în sufletul lui. I n înţelepciunea Sa ne­
ţărmurită E l văzu în faţa Sa un om, care căuta
adevărul. E l ştia pentru ce a venit şi cu dorinţa
de a adinei şi mai mult convingerea care se
găsea în mintea ascultătorului Său, veni direct
ia punct, spunînd solemn, dar blîn d : „Adevă­
rat, adevărat îţi spun, că dacă un om^ nu se
naşte din nou, nu poate vedea înpărăţia lui
Dumnezeu".
Nicodem venise la Domnul, cu gîndul să stea
la discuţie cu El, dar Isus vorbi despre prin­
cipiile fundamentale ale adevărului. E l spuse
lu i Nicodem.: Nu de cunoştinţe teoretice ai
nevoie mai mult, ci de renaştere spirituală. Nu
ai nevoie să-ţi satisfaci curiozitatea, ci să ai
o inimă nouă. Trebuie să primeşti o viaţă nouă
de sus, înainte de a f i în stare ca să^ pricepi
lucrurile cereşti. Pînă nu are loc această schim­
bare, şi nu se fac toate noi, nu-ţi va fi de
niciun bine, să discuţi cu Mine autoritatea şi
misiunea Mea.
Vorbirea figurată despre naşterea din nou,
pe care o folosise Isus, nu era cu totul străină
pentru Nicodem. Cei convertiţi de la păgînism
la credinţa lu i Israel erau adesea asemănaţi
cu nişte copii de curînd născuţi. De aceea el
trebuie să fi înţeles că vorbele lu i Isus nu tre­
buia să' fie luate într-un sens literal. Dar în
puterea naşterii sale ca Izraelit, el se gîndea
că îşi are un loc sigur în împărăţia lui Dum­
nezeu. E l îşi închipuia că n-are nevoie de
schimbare. De aci surpriza lui la cuvintele
Mîntuitorului. M ai mult, se simţea iritat pen­
tru aplicarea lor asupra propriei sale persoane.
Ingîmfarea Fariseului se lupta împotriva do­
rinţei sincere a cercetătorului după adevăr. El
se miră că Hristos îi vorbeşte în felul acesta,
fără a respecta poziţia lui de conducător în
Izrael.
Surprins în încrederea sa de sine, răspunse
lui Hristos în cuvinte pline de iro n ie : „Cum
se poate naşte un om bătrîn ?" Ca şi mulţi
a lţii cînd l i 'se prezintă adevăruri tăioase, el
făcu să se vadă că omul firesc nu primeşte
lucrului Duhului Sfînt. Tn el nu e nimic care^
să răspundă la lucrurile spirituale, pentru că
lucrurile spirituale se judecă spiritual.
Dar Mîntuitorul nu răspunse la discuţie, cu
discuţie. Tnăţîndu-Şi mîna cu autoritate so­
lemnă, E l rosti adevărul cu o siguranţă şi mai
m are : „Adevărat, adevărat îţi spun, că dacă
nu se naşte cineva din apă şi Duh, nu poate
să intre în împărăţia lui Dumnezeu". Nicodem
ştia că Isus vorbeşte acum despre botezul cu
apă şi despre înnoirea prin Duhul lui Dum­
nezeu. El era convins că se află în faţa Ace­
luia, despre care vorbise mai înainte Ioan Bo­
tezătorul.
Isus urmă mai departe: „Ce este născut din
carne, este carne şi ce este născut din Duh este
duh". De la natură, inima este rea, şi „cum
ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om
curat? Nu poate să iasă niciunul". Nici o năs­
cocire omenească nu poate găsi un leac pentru
sufletul păcătos. „Gîndirea cărnii este vrăj­
măşie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu
se supune lu i Dumnezeu, că nici nu poate".
„ D in inimă ies gîndurile rele, uciderile, adul-
terile, desfrînările, furtişagurile, mărturiile min­
cinoase, hulele". Fîntîna inim ii trebuie curăţită
întîi şi numai după aceea se va curăţa şi iz­
vorul care ţîşneşte din ea. Acela care încearcă
să ajungă la cer în propriile sale fapte de
ţinere a legii, încearcă un lucru imposibil. Nu
este nici o siguranţă pentru acela care are o
credinţă de formă, o înfăţişare a temerii de
Dumnezeu. Viaţa de creştin nu este nici o mo­
dificare nici o îmbunătăţire a celei vechi, ci
o transformare a naturii. Se produce moartea
faţă de eul personal şi faţă de păcat, şi o in ­
trare într-o viaţă cu totul nouă. Schimbarea
aceasta nu se poate produce decît numai prin
lucrarea minunată a Duhului Sfînt.
Nicodem era încă nedumerit şi Isus folosi
vîntul ca ilustraţie pentru cuvintele S ale: „Vîn-
tul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul. Dar nu
ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa
este cu oricine este născut din Duhul".
Vîntul se aude prin ramurile pomilor, luptîn-_
du-se cu frunzele şi florile, dar nu se vede şi
nimeni nu ştie de unde vine, sau unde se
duce. Tot astfel şi cu lucrarea Duhului Sfînţ
asupra inimii. Nu poate fi mai bine e x p l i c a t ă
ca mişcările vîntului. Cineva poate că nu ar fi
 C U R IE R U L ADVENTIST
în stare să spună timpul sau locul anumit sau
să urmărească toate amănuntele lucrării de în­
toarcere la Dumnezeu, dar lucrul acesta nu
dovedeşte, că nu e convertit. Printr-un mijloc
tot atît de nevăzut ca şi vîntul, Hristos lucrează
continuu asupra inimii. Puţin cîte puţin, poate
fără ca prim itorul lor să-şi dea seama, se
dau impresiuni, care tind să atragă sufletul la
Hristos. Acestea pot să vină prin meditaţie
asupra Lui, prin citirea Scripturilor., sau prin
auzirea cuvîntului gră it de învăţătorul viu. în
cele din urmă, cînd Duhul este mai stăruiior,
sufletul se predă lui Isus, plin de bucurie. La
m ulţi aceasta se numeşte o convenire bruscă,
dar ea e rezultatul lucrării îndelungate u D u­
hului. lui Dumnezeu, o lucrare făcută cu multă
răbdare.
Cu toate că vîntul însuşi nu se vede, el pro­
duce efecte văzute şi simţite. La fel şi lucrarea
Spiritului asupra sufletului se descoperă în orice
faptă a celui care a sim ţit puterea Lui salva­
toare. Cînd Duhul lu i Dumnezeu ia inima în
stăpînire, E l transformă viaţa. Gîndurile păcă­
toase sînt înlăturate, faptele rele sînt părăsite,
iubirea, umilinţa şi pacea iau locul mîndriei,
invidiei şi certurilor. Bucuria vine în locul în­
tristării, iar faţa oglindeşte lumina cerească.
Nimeni nu vede mîna care ridică poverile, n i­
meni nu vede lumina ce se coboară de sus,
binecuvîntarea vine atunci cînd sufletul se pre­
dă prin credinţă lu i Dumnezeu. Apoi acea pu­
tere pe care niciun ochi omenesc nu o poate
vedea creează o făptură nouă după chipul lui
Dumnezeu.
Este imposibil pentru o minte mărginită să
priceapă lucrarea de mîntuire. Misterul ei în­
trece ştiinţa omenească, dar acela care trece
de la moarte la viaţă simte că aceasta este o
realitate dumnezeească. începutul m întuirii îl
putem cunoaşte printr-o experienţă personală.
Rezultatele se ajung în decursul veacurilor veş­
nice. I n timp ce Isus vorbea, cîteva raze de ade­
văr pătrunseră în inima omului distins din faţa
Lui. Influenţa luminătoare şi biruitoare a Du­
hului Sfînt îi impresionă inima. Cu toate aces­
tea tot nu înţelegea cuvintele Mîntuitorului. El
nu se gîndea ta nevoia de a f i născut din nou,
cit la felul în care se poate face lucru acesta.
Mirîndu-se, E l zise: „Cum se poate face aşa
ceva?"
„T u eşti învăţătorul lu i Israel şi nu pricepi
aceste lucruri?" întrebă Isus. Fără îndoială că
un om căruia i se dăduse răspunderea de a
învăţa pe oameni, nu trebuia să fie un necu­
noscător faţă de adevăruri aşa de importante.
Prin aceea vrea să-i spună că in loc de a se
simţi irita t de cuvintele spuse aşa de clar,
Nicodem ar fi trebuit să-şi formeze o părere
umilită despre sine, pentru faptul că îi lipseau
atît de multe cunoştinţe spirituale. Cu toate
acestea Hristos. vorbea aşa de solemn şi demn,
iar privirea Lui şi glasul dovedeau atîta iubire
3
călduroasă, încît Nicodem nu s-a ofensat cîtid
şi-a dat seama de starea lu i umilită.
Orbirea lui Israel în ce priveşte lucrarea de
renaştere, n-avea cu ce să fie scuzată. Inspirat
de Duhul Sfînt, Isaia dăduse de veste următoa­
rele: „T o ţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate
faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită".
David spunea şi el în rugăciune: „Zideşte în
mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în
mine un duh nou şi statornic!" Ia r prin Eze-
chel se dăduse următoarea făgăduinţă ~t„Vă voi
da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh
nou; voi scoate din trupul vostru inima de pia­
tră, şi vă voi de o inimă de carne. Voi pune
Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi
poruncile Mele şi să păziţi şi să îm pliniţi legile
Mele".
Nicodem citise cuvintele acestea cu o minte
întunecată; dar acum începea să-şi dea seama,
de înţelesul lor adevărat. E l şi-a dat seama
că numai o ascultare rece de litera legii şi
numai în ce priveşte viaţa din afară, nu poate
să dea cuiva dreptul de a intra în împărăţia
cerurilor. După cum vedeau oamenii, viaţa lui
era dreaptă şi onorabilă; dar în faţa lui Hristos
el se simţi murdar la inimă, şi păcătos în ce
priveşte viaţa.
Nicodem se simţea atras spre Hristos. In
timp ce M întuitorul îi explica despre renaştere,
în Nicodem se născu dorinţa să se petreacă şi
cu el schimbarea aceasta. P rin ce mijloace
se putea realiza? Isus răspunse la această în­
trebare, înainte ca ea să fie rostită: „După
cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa
trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca
oricine crede în E l să nu piară, ci să aibă
viaţa veşnică".
Acum se vorbea despre lucruri cunoscute de
Nicodem. Simbolul şarpelui înălţat îi explica
misiune Mîntuitorului. Pe cînd poporul Israel
murea din cauza muşcăturii şarpelui înfocat,
Dumnezeu învăţase pe Moise să facă un şarpe
de aramă şi să-l aşeze pe ceva sus, în mijlocul
adunării. După aceea s-a dat veste în toată
tabăra că toţi aceia care vor privi la şarpe vor
trăi. Oamenii ştiau bine că şarpele n-avea în
sine nicio putere ca să le ajute. Era un simbol
al lu i Hristos. După cum chipul făcut în forma
şarpelui omorîtor a fost pentru vindecarea lor,
Cineva „într-o fire asemănătoare cu a păcatu­
lu i" trebuia să vie ca M întuitor al lor. M u lţi
Israeliţi considerau că slujbele şi jertfele aveau
în ele putere de a-i elibera de păcat. Dumne­
zeu voia să-i înveţe că n-aveau mai mare va­
loare ca şarpele de aramă. Rolul lor era de a
îndrepta mintea spre Mîntuitorul. Fie că era
vorba de vindecarea rănilor lor, fie că era
vorba de iertarea lor de păcate ,ci nu puteau
face nimic pentru sine decît numai să aibă în­
credere în D arul lui Dumnezeu. E i trebuie să
privească şi să trăiască.
Cei muşcaţi de şarpe poate că întirziaseră şi
nu au privit. Ei poate s-au întrebat dacă are
 C U R IE R U L ADVENTIST
vreun rost, ca cineva să procedeze astfel. Poate
că au cerut o explicare ştiinţifică. Dar nu s-a
dat nicio explicaţie. Ei trebuia să primească
Cuvîntul dat lor prin Moise. Dacă refuzau să
privească, piereau.
Nu prin certuri şi discuţii se luminează un
suflet. Trebuie să privim. şi să trăim. Nicodetn
prim i învăţătura şi o luă cu sine. începuse să
cerceteze Scripturile într-un chip nou, nu pen­
tru a discuta o teorie, ci pentru a prim i lumină
pentru suflet. El începuse să recunoască împă­
răţia cerului cînd se supuse îndrumărilor Du­
hului Sfînt.
Asemenea lui Nicodem, trebuie să fim dispuşi
a intra în viaţă ca şi cel mai mare păcătos.
Afară de Hristos, „n u 'este alt nume sub^ cer dai
oamenilor, prin care să avem mîntuire".
I n convorbirea cu Nicodem, Isus a descris
planul de mîntuire şi misiunea Lui în lume. In
nici o altă cuvîntare n-a descris E l mai com­
plet, pas cu pas, lucrarea ce trebuie să se facăi
în inima oamenilor care vor să moştenească
împărăţia cerurilor. Chiar de la începutul lu­
crării Lui, a descoperit adevărul unuia din
membrii Sinedriului, m inţii aceluia care era
mai primitoare, şi unuia din învăţătorii oficial
num iţi pentru popor. Dar conducătorii lui Israel,
n-au prim it lumina. Nicodem a ascuns lumina
în inima sa, şi timp de trei ani roadele aduse
au fost în aparenţă foarte puţine.
Dar Isus cunoştea pămîntul în care aruncase
sămînţa. Cuvintele spuse în timpul nopţii Unui
singur ascultător pe dealul singuratic, nu s-a
pierdut. Cîtva timp Nicodem n-a mărturisit în
public pc Iiristos, dar a supravegheat viaţa Lui
---------
LUCRĂRILE AGRICOLE ÎN L U N A IULIE
C ultura mare. Se- term ină recoltarea griului şi se re­
coltează din plin ovăzul. In în tre a g a lună se face treie­
ratul cerealelor păioase. Se recoltează inul, cînepa de
vară, fasolea, macul, m uştarul. Se continuă prăşitul
sfeclei, cartofului, porumbului şi bumbacului. Se c on ­
tinuă cu ciupitul bumbacului şi se face cirnitul p lan ­
telor.
In lucerniere şi trifoişti se lasă iloturile pentru să-
mînţă. Continuă „sem ănatul în mirişte" al porumbului
şi sorgului furajer. P e terenurile dezmiriştite care n-au
fost însă m înţate cu alte plante se face a rătura adîncă,
atunci cînd terenul înverzeşte şi are suficientă u m e ­
zeală. A rătura este imediat g ră pată. O d a tă cu a rătu ra
se îng roap ă sub brazdă gunoiul de grajd.
Lucernierele, fîneţele natu rale şi trifoiştile de fîn se
cosesc, finul se usucă şi se stoguieşte, apoi terenul se
grăpează. încep pregătirile pentru cam pania agricolă
de toam nă: trata rea seminţelor, re p a ra re a uneltelor şi
a maşinilor.
Grădina de legume. Se plantează în cîmp răsadurile
de varză şi conopidă de toam nă, deasem enea se se a ­
m ănă fasolea, castraveţii, m az ă re a etc., pentru conserve.
Se continuă recoltarea cartofilor timpurii şi plantarea
de vară a cartofilor. Se începe recoltarea pătlăgelelor
roşii, a ardeilor, a vinetelor şi a arpagicului.
Pom icultura. In regiunile secetoase, pomii tineri, mai
ales cei de curînd plantaţi, se udă cu 4— 10 găleţi cu
apă. Dacă e posibil, se udă sau se irigă toate livezile.
şi a cumpănit învăţăturile Lui. în sfatul Sine­
driului s-a opus neîncetat la uneltirile de a
distruge pe Isus. Cînd în sfîrşit Isus a fost înăl­
ţat pe cruce, Nicodem şi-a adus aminte de cele
învăţate pe Muntele M ăslinilor: „ După cum a
înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie
să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine
crede într-însul să nu piară, ci să aibă viaţa
veşnică“ . Lumina adusă de întrevederea aceea
tainică ,a luminat crucea de pe Golgota şi N i­
codem a recunoscut în Isus pe M întuitorul
lumii.
După înălţarea Domnului, în timp ce ucenicii
erau împrăştiaţi din cauza persecuţiilor, Nico­
dem a intrat plin de curaj în front. E l a folosit
averea tui şi a susţinut biserica în pruncia ei,
atunci cînd iudeii se aşteptau ca la moartea lui
Isus, ea să ţie desfiinţată. In timp de primejdie,
omul acesta pe vremuri atît de fricos şi îndoiel­
nic, a fost tare ca stînca înviorînd credinţa uce­
nicilor, şi ajutîndu-i cu mijloace pentru a duce
Evaghelia mai departe. A fost batjocorit şi per­
secutat de aceia care îl onorase pe vremuri; a
ajuns sărac în ce priveşte bunurile pămînteşti,
dar n-a scăzut în ce priveşte credinţa, aceea
care-şi avea începutul în noaptea cînd a stat de
vorbă cu Isus.
Nicodem a povestit lui Ioan lucrurile acestea
şi prin acesta din urmă s-a scris pentru învă­
ţătura a milioane de oameni. Adevărurile spuse
atunci au şi astăzi valoare, ca şi în noaptea
aceea solemnă pe dealul umbrit, cînd unul din
mai marii iudeilor a venit să înveţe calea vieţii
de la învătătorul umil din Galileea.
C. A.
Se continuă cu stropirile executate în luna iunie şi se
verifică inelele cleioase la 7—8 zile. Fructele căzute se
strîng. Se pun proptele în continuare la pomii cu rod
îmbelşugat. începe recoltarea prunelor, merelor, pere­
lor, agrişelor şi coacăzelor şi se continuă cu recoltatul
cireşelor, vişinelor, caiselor, piersicilor, zmeurii. încep
lucrările de înfiinţare a noi livezi: alegerea locului,
m ăsu rarea lui, desfundatul, pichetatul şi facerea gropilor.
Se stabilesc golurile în livezile tinere, u n de se sapă
gropile.
î n g r ijir e a anim ale lo r şi a păsărilor. Vitele se ţin pe
păşune mai m ult noaptea, iar la amiază se aduc sub
umbrare. Iarba păşunii este mai slabă, şi de aceea hrana
vitelor trebuie completată cu nutreţ verde cosit. Din
alim entaţia păsărilor să nu lipsească hrana verde to ­
cată, frunzele de sfeclă, varză şi dovleac. Păsările sînt
scoase pe mirişti pentru a aduna boabele căzute din
spice la treier.
Apicultura. începe tran sp ortu l stupilor pe locurile cu
floarea soarelui. Se micşorează urdinişul stupilor slabi
şi se întăreşte cu rame cu puiet căpăcit de la stupii
puternici. Se recoltează prisosul de miere pentru v a lo ­
rificare. Se continuă schimbarea mătcilor.
Acum se împlineşte cuvîntul care zice: „Să nu obo­
sim în facerea binelui căci la vremea potrivită vom
secera dacă nu vom cădea de oboseală" (Gal. 6, 9). Şi
iarăşi: „Cine seam ănă puţin, puţin va secera; iar cine
seam ănă mult, mult va secera". (2 Cor. 9, 6).
 CU R IE R U L ADVENTIST
n s a rc in a re a Lui
L ris to s
de
uvîntul ,,însărcinare"
G descrie în mod foarte
potrivit lucrarea pe care
Hristos avea s-o îm­
Prel. ŞT. NĂILESCU
plinească în slujba Sa
preoţească. Goodspeed, redă cu­
vintele „Apostol şi Mare Preot“
prin ,,însărcinat şi Mare Preot".
In împlinirea marei Sale însăr­
cinări Hristos a realizat urmă­
toarele : A în g rijit de jertfa pen­
tru păcat de care era nevoie,
a descoperit voia Tatălui Său,
S-a ocupat cu iertarea păcate­
lor, a statornicit rolul Său me­
sianic şi a dat o călăuzire pro­
fetică urmaşilor Săi pentru v ii­
tor. Aceste realizări vor fi acum
notate în ordinea stabilită mai
sus.
1. ÎN G R IJIN D d e j e r t f a
'aci orice Mare Preot este
orînduit de Dumnezeu să
aducă daruri şi jertfe. De aceea
era de trebuinţă ca şi celălalt
Mare Preot să aibă ceva de
adus". Ebrei 8, 3 Dacă Hristos trebuia să de­
vină Marele Preot. E l trebuia să-şi aibă o jertfă
de adus. De această jertfă s-a în g rijit Hristos.
„Aşa cum marele preot punea de o parte
strălucitele sale veşminte preoţeşti şi slujea
în haina de pînză albă a preoţilor simpli, tot
astfel Hristos a luat forma unui slujitor şi a
adus jertfă, E l însuşi fiind preot şi tot El însuşi
fiind şi jertfă". .
A fost posibil să se îngrijească de jertfă
numai plătind un preţ nespus de mare. Acesta
cuprinde mai mult decît moartea pe cruce. Tn
calitate de reprezentant al Tatălui, El trebuia
să împlinească toată dreptatea. Fiecare zi de
umilinţă petrecută de E l în trup de carne păcă­
toasă, a fost o zi de suferinţă. Tn zilele vieţii
Sale trupeşti „ a adus El rugăciuni şi cereri, cu
strigăte mari şi cu lacrim i". Ebrei 5, 7. E l a
învăţat „ascultare, prin lucrurile pe care le-a
suferit", v. 8. Dăruindu-Şi viaţa Sa într-o slujbă
a iubirii, ca Răscumpărător al omului, E l a avut
de adus daruri şi jertfe în fiecare zi. Ispita de
a renunţa la corpul acesta şi a Se reîntoarce
la Tatăl Săi nu l-a părăsit niciodată. Suferinţa
din cauza vinei a crescut în intensitate pe mă­
sură ce se apropia de cruce, pînă cînd, în Ghet-
semani, l-ar fi zdrobit viaţa dacă n-ar fi inter­
venit un înger care să-L întărească. E l $i-a
vărsat sîngele pentru năcatele întregei lumi
încă. în momentele cînd agoniza (în Ghetse-
mani) încânte de a fi pironit pe cruce. (Luca
5
în le g ă tu ra cu L ucrarea S a
ijlo c ir e
22, 44). Mîntuitorut nostru cu
adevărat S-a jetfit pe Sine î n ­
suşi. Moartea violentă pe care
a suferit-o prin mîna vrăjma­
şului, a însemnat plinătatea mă­
surii jertfei Sale. Moartea Sa
a scos în evidenţă suferinţa şi
a făcut din ea biruinţa Lui
supremă asupra păcatului.
2. DECOPERIND V O IA LU I
'D UM NEZEU
oia lui Dumnezeu este des­
V coperită în Legea Sa cea
sfîntă... Isus a venit să desco­
pere voia lui Dumnezeu, învă-
ţînd adevăratul înţeles al Legii.
Aceasta era neapărat necesar,
deoarece Hristos avea de a face
în prim ul rînd cu păcatul, iar
păcatul este călcarea Legii. De-a
lungul veacurilor, Evreii, prin
tradiţiile lor, au sucit adevă­
rata înţelegere a voii lui Dum­
nezeu, aşa cum era ea desco­
perită în Legea Sa.
Era profetizat despre Hristos :
„ E l va preamări Legea şi o va face vrednică
de cinste". Isaia 42, 21. Legea despre care Satan
a pretins că nu este necesară pentru fiinţe sfinte
şi fără păcat, dar care ulterior a fost înfrîntă
prin călcarea ei, Hristos a venit s-o înveţe şi
s-o apere. Tn conformitate cu această misiune a
Sa, Hristos. a declarat: „Să nu credeţi că am
venit să stric Legea sau proorocii; am venit
nu să stric ci să împlinesc". (Mat. 5, 11).
E l a venit să împlinească Legea în două fe­
luri : să asculte de ea în mod deplin — ca exem­
plu pentru noi şi apoi să explice şi să facă cu­
noscut sensul ei. Aşa cum ziua este o împlinire
a zorilor, floarea o împlinire a bobocului şi
tabloul terminat o împlinire a schiţei, tot astfel
Hristos a venit ca să preamărească şi să înalţe
adevăratul caracter al lu i Dumnezeu aşa cum
estetei reflectat în Legea Sa. Tn toate inter­
pretările pe care Hristos le-a dat Legii şi apli­
cării principiilor ei, El a căutat să descopere
sensurile spirituale ale poruncilor. E l nu se
mulţumea doar cu intenţii bune. Legea desco­
perea desăvîrşirea cerută de 1a. om, şi de aceea
E l căuta să scoată la iveală roadele caracterului
în vieţile ascultătorilor Săi.
în Hristos, Legea era modelul desăvîrşit de
neprihănire. Se cerea o ascultare deplină faţă
de fiecare poruncă, chiar şi faţă de cea mai ne­
însemnată. O pedeapsă dreaptă avea să urmeze
orice neascultare. Cei care doreau să intre în
6 CU R IE R U L ADVENTIST
împărăţia cerurilor, trebuiau să prezinte o ne­
prihănire depăşind neprihănirea cărturarilor şi
a fariseilor. Această neprihănire trebuia să vina
de la El. (Mat. 5, 18— 20). E l a acceptat aceasta
măsură pentru Sine însuşi şi a trăit în confor­
mitate cu prevederile ei. El a învăţat „ascul­
tare prin lucrurile pe care le-a suferit; şi fiind
făcut desăvîrşit, a devenit făuritorul unei rrun-
tu iri veşnice, pentru toţi cei ce-L ascultă . Ebrei
5, 8—9.
Prin învăţătură şi pildă a întîmpinat El fie­
care cerinţă a Legii lui Dumnezeu. A făcut
astfel pentru ca să nimicească lucrările diavo­
lului (1 Ion 3, 4—8) şi să-l libereze pe om de
sub osînda Legii, pentru ca „dreptatea Legii sa
fie împlinită în noi". Rom. 8, 4. A tît de deplin
a îm plinit E l lucrarea Sa, îneît la sfîrşitul vieţii
Sale în trup, Satan nu putea să aducă nici o
învinuire îndreptăţită împotriva Sa. loan 14,
3 0 ; 19, 6).
3. OCUPÎNDU-SE CU IERTAREA
PĂCATELOR
17 aptul că Hristos a luat în mîinile Sale pro-
IL blema păcatului, a însemnat începutul unei
zile noi. El S-a ocupat de păcat în calitate de
purtător al păcatului, ca Cel care avea^ putere
să ierte păcatul. Securea „ a fost înfiptă la ră­
dăcina pomilor", (Mat. 3, 10) aşa cum fusese
anunţat mai dinainte de către loan Boteză­
to ru l’. Lopata Sa era în mîinile Sale „pentru a
curăţi cu desăvîrşire aria, a-Şi strînge g rîul în
grînar", şi, „pentru a arde pleava într-un foc
de nestins“ . (vers. 12). Cuvintele lui Hristos
sprijinite de viaţa Sa desăvîrşită, au nimicit în
aşa măsură căile prin care oamenii căutau mîn-
tuirea, îneît aspectul întregei lumi a fost schim­
bat. Isus a venit predicînd Evanghelia îm pără­
ţiei, cu cuvintele: „S-a îm plinit vremea şi îm ­
părăţia lui Dumnezeu este aproape; pocăiţi-vă
şi credeţi în Evanghelie. „M arcu 1, 14. 15.
Ceea ce avea să spună Isus despre iertarea
păcatelor era ceva cu totul nou. El punea în
faţă adevăratele principii ale împărăţiei Ceru­
rilo r : pocăinţa şi credinţa în Evanghelie. Ce
contrast faţă de sistemul religios care carac­
teriza învăţăturile din timpul acela şi care se
baza pe legalism şi pe îndreptăţire de sine. Aici,
E l păşea pe terenul cel mai sfînt.
Acest fapt a fost evidenţiat în cel mai înalt
grad cu ocazia vindecării paraliticului. (Marcu
2, 1— 12). Cînd Isus a văzut credinţa celor
patru oameni care-l aduseseră pe bolnav, „Isus
a zis slăbănogului: «Fiule, păcatele îţi sînt
iertate»". (vers. 5). Fariseii au considerat aceste
cuvinte ca fiind o hulă. Să pretindă că are
putere să ierte păcatele, asta era prea de tot.
A r mai fi mers dacă o spuneau a lţii — leviţi,
rabini sau a lţii —• care puteau să vindece bol­
navii şi să izgonească draci. Totuşi iertarea
păcatelor este un drept care aparţine doar lui
Dumnezeu, afară de cazul cînd iertarea este
acordată prin preoţi, în urma aducerii unei
anumite jertfe pentru păcat, aşa cum era rîn-
duit. (Lev, 4 ; Num. 15). Ca cineva care nu
era de neam preoţesc să ierte păcate, aceasta
era fărădelege vrednică de moarte. Totuşi Isus
pretinde că are puterea să ierte păcatul.
In cadrul misiunii Sale profetice, Isus a
proclamat bunătatea lui Dumnezeu. El a che­
mat poporul la pocăinţă şi l-a îndrumat spre
iertarea lu i Dumnezeu. Ziua lui Dumnezeu care
trebuia să vină nu însemna pentru E l ziua
osîndirii celor păcătoşi, ci dimpotrivă binecu-
vîntarea iertării. Duhul Domnului Dumnezeu,
L-a uns pe El, „ca să vestească veşti bune celor
nenorociţi... să dezlege pe cei cu inima zdro-
zită, să vestească robilor slobozenia şi prin­
şilor de război izbăvirea". (Isaia 61, 1). Dum­
nezeu în Hristos a preluat sarcina să se ocupe
cu păcatul şi cu cei prinşi în ghiarele lui. Pă­
catul şi amărăciunea întregii lumi au fost puse
asupra Lui. E l a fost Cel care a purtat păcatul
şi tot E l însuşi a fost jertfa pentru păcat.
Atunci de ce oare n-ar ierta E l păcatele unui
suflet care se pocăieşte şi crede în E l? Doar
tocmai în vederea acestui scop a venit El în
lume.
4. STATORNICIND RO LUL SAU M E S IA N IC
Isus n-a anunţat în mod public calitatea
Jl Sa de Mesia, însă a pregătit cercul intim
de ucenici ai Săi pentru ca ei să înţeleagă
în mod just misiunea Sa mesianică. Era de
cea mai mare importanţă pentru Isus să sta­
tornicească în mod temeinic, în mintea şi în
inima ucenicilor Săi, rolul Său mesianic. In
mintea lor nu trebuia să aibă loc nici un pic
de îndoială cu privire la lucrarea Sa ca Mesia.
Predicarea Evangheliei şi- siguranţa viitoare a
Bisericii erau întemeiate pe stînca mesianităţii
Sale. Pe această stîncă urma să fie clădită
Biserica, iar puterile morţii nu o vor putea
birui. La început ucenicii n-au înţeles marea
însemnătate a acestei descoperiri. M ai tîrziu
aveau să înţeleagă. „V ă spun lucrul acesta de
pe acum, înainte ca să se întîmple, pentru ca
atunci cînd se va întîmpla, să credeţi că Eu
sînt". (loan 13, 19). Aşa cum se întîmplă ade­
sea în cazul descoperirilor divine, mesianitatea
n-a putut f i înţeleasă decît după ce s-au în-
tîmplat marile evenimente legate de ea. Acesta
este adevărul, încă astăzi, atunci cînd este vorba
despre înţelegerea evenimentelor viitoare. Ade­
sea Biserica a trebuit să aştepte pînă cînd
evenimentele au avut loc, pentru ca numai după
aceea să le recunoască şi să le înţeleagă pe
deplin. Mesia era aşteptat de popor. In rea­
litate E l venise de-acum şi Isus însuşi confir­
mase venirea Sa ca Mesia. (loan 4, 25, 26).
Dar El era plin de g rijă ca să nu anunţe în
mod public rolul Său mesianic cît timp uce­
nicii Săi nu erau încă pregătiţi pentru aceasta.
 C U R IE R U L ADVENTIST
E l S-a ocupat în mod deosebit ca să pre­
gătească cercul cel intim în vederea misiunii
Sale mesianice, pe care era pe cale să o asume
în mod deplin. La Cezareea lu i Filip, Isus i-a
întrebat pe ucenicii S ă i : „Cine spuneţi voi că
sînt E u ? " Petru Ti răpunse: „T u eşti Hristosul,
F iul Dumnezeului cel Viu". (Mat. 16, 15. 16).
La această afirmaţie, Isus i-a răspuns: „Pe
această stîncă voi zidi Biserica Mea şi porţile
iadului nu o vor putea birui", v. 18. „A po i a
însărcinat pe ucenicii Săi să nu spună nimă­
nui că El era Isus Hristosul". (v. 20).
„După mărturisirea lui Petru, Isus i-a în­
sărcinat pe ucenici să nu spună nimănui că El
este Hristosul. Această însărcinare le-a fost
dată din cauza îm potrivirii categorice a căr­
turarilor şi a fariseilor. M ai mult decît atît.
poporul, ba chiar şi ucenicii Săi, aveau o con­
cepţie atît de falsă despre Mesia, încît anun­
ţarea publică a acestuia, nu le-ar fi dat o ideie
justă despre caracterul şi lucrarea Sa. Dar,
zi de zi, El l i se descoperea lor ca Mînluitor.
Astfel a dorit El să le dea lor o concepţie
justă despre Sine ca Mesia".
Pe muntele schimbării la faţă, cercului in­
tim de ucenici i-a fost dată o altă adeverire
a Lui ca Hristos. (Mat. 17, 1—9). De data
aceasta E l i-a însărcinat să nu spună nimănui
despre această experienţă, „pînă cînd Fiul Omu­
lu i va învia dintre cei morţi". Aici Isus a fost
văzut în tovărăşia lu i Moise şi a lui Ilie, cei
doi mari slu jitori ai religiei cele adevărate.
Ucenicii au dobîndit astfel o nouă concepţie
despre misiunea şi înălţimea lu i Isus.
„ L o r (ucenicilor), le-a fost dată o privire
mai clară înlăuntrul lucrării Răscumpărătoru­
lui. E i au văzut cu ochii lor şi au auzit cu ure­
chile lor, lucruri care erau dincolo de înţelegerea
omenească. E i au fost „m artori oculari ai sla­
vei Sale", şi ei au înţeles că Isus era cu ade­
vărat Mesia, despre care au mărturisit patriarhii
şi profeţii, şi că E l a fost recunoscut ca atare
de universul ceresc".
IOSIF LA CURTEA LUI FA R A O N
• Reglementarea atribu ţ i lin ilo r lu i Io sif — Raportul
Sfintelor Scripturi ne spune cele ce urmează cu privire
la losif. „Ş i Faraon a zis lu i I o s i f : .F iin d c ă Dumnezeu
ţi-a făcut cunoscut toate aceste lu cruri, nu este nimeni
care să fie atît de priceput şi a tit de înţelept ca fine.
Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va
asculta de poruncile tale. Num ai scaunul meu de domnie
mă va mai rid ica mai pe sus de tine". Faraon a zis lu i
i o s i f : „ U ite , îţi dau stăpînire peste toată ţara E giptului".
Şi a m ai zis lu i I o s i f : „E u sînt Faraon l ' Dară fără tins
nim eni nu va ridica m in a nici p iciorul în toată tara
E g ip tu lu i"». Gen. 41,39— 41.44.
la tă ce ne raportează „istoria Statulu i şi Dreptului an­
t i c r e f e r i t o r la a tribuţiunile unui astfel de Conducător
numit In egipteana veche — D yati — cum a fost lo siî
la Curtea tui Faraon.
— „ L u i i se raportează despre cetăţile d in Sud şi des­
pre cele din Nord. Despre tot ceea ce iese sau in tră in
casa regelui, întrucît absolut totul in tră şi iese prin
curierul său. L u i i se raportează despre toată activitatea
7
IN REZUMAT
cupîndu-se cu tragedia păcatului, Hristos
O S-a aşezat de bună voie la spărtura zidu­
lui, ca „M ijlo cito ru l" care să aducă iarăşi lao­
laltă pe Dumnezeu şi pe om. E l a devenit în­
locuitorul omului şi locul său cel sigur. Ca
atare a fost necesar ca E l să vină într-un chip
asemănător cu trupul păcatului şi să devină „o
jertfă de bună voie pentru păcat" (Isaia 53,
10) pentru ca dreptatea să fie astfel pe deplin
satisfăcută. Aceasta a făcut ca lucrarea lu i
Hristos de pe pămînt şi lucrarea Lui din cer
să fie amîndouă părţi ale aceleiaşi lucrări mă­
reţe de răscumpărare. Crucea nu poate fi des­
părţită de viaţa şi de învăţătura care au prece-
dat-o şi pe care le-a culminat. De asemenea
crucea nu poate fi separată de lucrarea Sa ul­
terioară cînd stă la dreapta lu i Dumnezeu, îti
Sanctuarul din Cer.
Hristos a venit în trup pentru ca să poată
sluji în două sensuri. In tîi ca apostol, sau
trimis cu o misiune, apoi ca mare preot. Prima
Sa misiune a cuprins lucrarea Sa pămîn-
teascâ. A doua a început după învierea Sa.
Ambele n-au fost nici înţelese nici preţuite pe
deplin, pînă cînd profeţiile privitoare la ele
s-au împlinit. Hristos a pregătit cercul intim
al ucenicilor Săi atît cît a fost posibil, ca ei
să aibă o dreaptă înţelegere a misiunii Sate,
dar chiar şi această pregătire a fost de puţin
folos, pînă cînd Isus S-a înălţat la cer, iar
Duhul Sfînt a început să înveţe pe ucenicii Lui
Hristos, sensul cuvintelor Sale. Biserica tre­
buia să continue a descoperi mereu noi înţe­
lesuri ale cuvintelor profetice în decursul veacu­
rilo r care au urmat după înviere. Intr-adevăr
unele dintre marile profeţii nu aveau să fie în­
ţelese decît după trecerea a optsprezece secole,
respectiv pînă ta sfîrşitul celei mai lungi pe­
rioade profetice redate în Scriptură. Aici pro­
feţia lui Daniel devine o călăuză sigură pentru
experienţa viitoare a Bisericii.
tuturor comandanţilor. E l este acria care se duce după
sfat la rege. E l convoacă slujbaşii locali pentru ordine.
L u i i se prezintă orice testament, şi el este cel ce pune
sig iliu l pe ele. Orice cerere adresată regelui se prezintă
lui. E l trim ite curieri cu ordine şi el are g rijă de
paza regelui In tim pul cît acesta este în călătorie. P ita ru l
regelui şi sfatul m ilita r se prezintă la el pentru a p rim i
instrucţiu ni. T oţi funcţionarii, de la cei mai m ari, pînă
la cei mai mici, se prezintă la el pentru sfat. E l trim ite
la tăiat lemne, conform dispoziţiilo r casei regale. E l trim ite
slujbaşi pentru a avea g rija aprovizio nării cu apă. L u i
i se raportează despre orice cetate şi închisoare. E l tre­
buie să aibă cunoştinţă despre mersul fiecărei provin cii
(sau cum se numeau provinciile atunci ,,fiecare nome").
E l este cel ce trim ite în delegaţie dregătorii m ilita ri şi
civili. Documentele de stat se păstrează în cancelaria lui.
E l ascultă procesele. De la el pleacă toate dispozţiunile
pentru cetăţi şi închisori. E l primeşte rapoartele cu privire
la situaţia tu turor c a n a tu rilo r; ia r în prima z i a săp-
tăminii, trebuie să i se raporteze adîncimea N ilu lu i.
8 C U R IER U L ADVENTIST

ca el să dispară la orizont, descătuşează-te de

necazul tău. Lasă-l să se mistuie odată cu lu­
mina soarelui, aruncă-l în vîlvătăile apusului,
iar carele strălucitoare ale apusului să treacă în
trium f peste el. Pune o graniţă supărării tale.
Scutură-ţi fruntea, descarcă-ţi inima şi întîm-
pină apusul ca un om al lui Dumnezeu.
Psalmistul spune că: „M în ia lui Dumnezeu
ţine numai o clipă". Ps. 30,5. Dacă un moment
este destul pentru mînia lui Dumnezeu, atunci
o zi, este mai mult decît suficient pentru noi.
Oricine bea din greşeală o otravă, el doreşte
imediat un antidot, spre a se salva. Dacă este
o casă în flăcări ,atunci fără întîrziere se face
apel la serviciul pompierilor. In cazul unei boli,
se cheamă medicul. De ce oare sînt oamenii aşa
de grabnici a cere ajutor în caz de nevoie, şi
aşa de zăbavnici în a cere şi căuta vindecare de
păcaî?
Sînt o mulţime de motive, pentru care noi
n-ar trebui să lăsăm ca soarele să apună peste
mînia noastră. Prim ul şi cel mai principal, este
faptul că a te mînia însemnează a păcătui. Noi
trebuie să iertăm altora şi să uităm apoi, pen­
£ * î n t nenumărate apusuri de soare, de tru că s-ar putea să nu mai apucăm o altă zi
V cînd Cel Atotputernic aşezînd pe al- pentru a face acest lucru. Mînia de asemenea
\ bastrul de azur al cerului uriaşul disc
zdruncină nervii, otrăveşte sîngele şi turbură
solar, l-a hărăzit „să lumineze pă-
mîntul, să stăpînească ziua şi noapte digestia. M a i mult, un somn binefăcător va avea
şi să despartă lumina de întuneric". Gen. 1, acela care este în pace cu Dumnezeu şi cu
17. 18. aproapele său. Mărturisirea, împăcarea, este
Apusul de soare este oriunde frumos. Dar, mai eficace decît orice preparat şi narcotic de
totuşi sînt unele locuri de pe pămînt, deosebit pe pămînt. Cine nu iartă, îşi produce singur
de atractive. Este o frumuseţe încîtătoare şi necaz şi neplăceri. Oamenii de ştiinţă ne spun
aproape de nedescris, să priveşti un apus de că atunci cînd un om mîniat şi supărat suflă
soare de pe crestele maiestoase ale Ceahlăului. într-un tub de sticlă, pe pereţii Iui se sedimen­
Aici, natura pare că revarsă cu dărnicie armo­ tează o substanţă otrăvitoare. Cel tnînios şi ne­
nia culorilor sale, pe draperia orizontului său. căjit este nefericit şi face şi pe cei din jur ne­
Se spune de' către cei ce au avut ocazia a fericiţi.
vedea un apus de soare în Apeninii Italieni, că îm i amintesc de două persoane ce au avut o
un asemenea tablou, nu se poate uita nicioda­ discuţie aprinsă. M ai tîrziu, una din ele, adu-
tă. Se pare că în momentul apusului, Dumne­ cîndu-şi aminte de cuvintele Scripturii, merse la
zeu strînge la un loc toată splendoarea pă- prietenul său chiar înainte de a apune soarele.
mîntului. mării şi aerului, şi ţesîndu-le într-o Cînd bătu la uşă, prietenul lui care era foarte
mantie plină de frumuseţe, o aruncă peste supărat, deschise uşa, şi văzînd cine era, se
umerii unei zile ce este pe cale de a dispărea. retrase plin de mirare înapoi, voind a închide
Dar cea mai de nedescris şi mai minunată uşa. Dar în acelaşi timp celălalt i s? adresă, cu
privelişte, nu este cea produsă de combinaţia un glas puternic şi aproape disperat:
soarelui cu cerul, apa şi norii. Ea se produce — „Soarele este gata să apună"!
în inima omului, atunci cînd Marele A rtist Această exclamare, ce era în acelaşi timp şi
ceresc atinge inima cuiva şi-i sădeşte în suflet un apel şi o avertizare, înmuie inima priete­
spiritul m ărturisirii şi al umilinţei. Sf. Apostol nului său, care, aproape plîngînd. dar şi plin de
Pavel ne spune: ,,La mînie, nu păcătuiţi. Să
bucurie spuse: „V in o înăuntru frate, v in o !“
n-apună soarele peste mînia voastră". Ef. 4,26.
Cu alte cuvinte, aranjaţi, lichidaţi cu orice pă­ Neînţelegerea a fost îndepărtată şi împăcarea
cat, cu orice neînţelegere, mai înainte ca soa­ realizată.
rele să apună. Fă lumină în suflet, mai îna­ Ce fericită rezolvare a problemei! Ce frumos
inte ca întunericul să-şi întindă linţoliul său apus!
peste pămînt. Dacă eşti supărat, priveşte la
soarele care este pe cale să apună. M ai înainte D, POPA
 C URIERUL ADVENTIST
ajuns la ultima
^ —7 / parte a studiilor noas-
y S tre, partea cea mai în-
S Ă N Ă T A TEA
semnată din progra­
mul sănătăţii, mai în ­
semnată decît aerul proaspăt,
apa -sau mişcarea.
îm i aduc aminte că odată
pe cînd vorbeam despre valoa­
rea aerului curat .şi proaspăt a
venit la mine o soră şi m-a
dojenit cu cuvintele:
„N im ic nu tinde să promoveze sănătatea cor­
pului şi a sufletului ca spiritul de recunoştinţă
şi laudă. E o datorie hotărttă să ne opunem
gîndurilor şi simţămintelor -de melancolie şi ne­
mulţumire, — o datorie ca şi rugăciunea11.
Aceasta este cea mai importantă parte a pro­
gramului de reformă a sănătăţii. Cum să pre­
zentăm deci problema unei bune vieţuiri ? Fie
ca să facem aceasta intr-un spirit de bucurie, de
sănătate viguroasă şi de încredere liniştită în
Dumnezeu, şi nu ca o formă ide penitenţă, cre-
zînd că Domnul ne-o pune în socoteală ca ne­
prihănire a noastră. împărăţia lui Dumnezeu
nu este mîncare şi băutură, deşi după cum am
arătat că e cu putiinţă pentru cel rău să-şi
folosească cunoştinţele sale de chimie ca să ne
ajute la grăbirea sfârşitului vieţii noastre. Ci
noi facem aceasta şi urmăm legile sănătăţii
pentru că iubim pe Tatăl nostru ceresc, Care
ne-a arătat o cale nespus mai bună.
Noi trebuie să scăpăm de ideia că o trăire
sănătoasă este o formă de penitenţă. In Spi­
ritu l Profetic noi avem combinată Legea cu
iubirea. Spiritul Profeţiei trebuie să fie folosit
ca o soluţie a iubirii. Se găsesc şi mustrări, dar
ele sînt solii ale iubirii, şi sînt rostite totdeauna
în iubire. M ărturia lui Isus a (fost totdeauna
o m ărturisire a iubirii, pentru că iubirea va
face ceea ce pentru datorie e o sarcină ; şi iu­
birea va alerga acolo unde datoria de abia se
va mişca.
Eu cred că singura cale de a rezolva marea
problemă a vieţuirii sănătoase, nu constă în
a ataca ceea ce este rău. ci în a arăta Bisericii
noastre o cale mai bună.
„Este de puţin folos încercarea de a reforma
pe alţii prin a ataca ceea ce noi socotim ca
un lucru rău. Asemenea eforturi se termină
adesea cu mai multă pagubă, 'decît cu vreun
bine“ . M întuitorul ne-a arătat cum trebuie să
lucrăm :
„ î n convorbirea Sa cu femeia samariteancă,
în loc de a dispreţui fîntîrta lui Iacob, Hristos
a prezentat ceva mai bun... Aceasta este o
ilustrare a felului în care trebuie să lucrăm şi
noi. Dintre toţi oamenii de ipe faţa pămîntului.
reformatorii trebuie să fie cei mai neagoişti, cei
mai amabili şi cei mai curtenitori” .
Ca să putem scăpa pe oameni de obiceiurile
lor rele, se cere tact, curtoazie şi un creştinism
fericit şi atent. Şi acesta este chiar locul de
9
şi legătura noastră cu
irr
Prel. ŞT. N.
unde trebuie să începem, „pentru că dacă
vrem să ridicăm standardul moral in Biserica
noastră, trebuie să începem prin corectarea obi­
ceiurilor rele. Virtutea sau puterea caracterului
depinde de dreapta acţiune a puterilor m inţii
asupra corpului".
Un om care este plin de tutun, alcool, pilule
somnifere, ceai, cafea, şi care ia aspirine pentru
fiecare durere de cap, adesea nu este în stare
să prindă uşor punctele doctrinale. Cele 2300
de zile, serviciul în sanctuar, starea morţilor,.
Sabatul, sînt subiecte pe care el trebuie să le re-
repet mereu şi mereu, pentru ca să le poată
înţelege. Şi vă rog, reţineţi cuvîntul acesta :
el trebuie să le înţeleagă, pentru că soarta lui
veşnică depinde de faptul acesta : să cunoască
unde se găseşte şi să ştie unde merge. De ce
să nu începem cu obieceiurile care schilodesc
facultăţile sale m intale? De ce să nu începem
îndreptarea noastră chiar de acolo de unde a
început Isus — cercetarea obiceiurilor noastre
fizice ?
Să încercăm să încurajăm metodele prin care
Isus a cîştigat pe oameni. Arătaţi-le cît de bine
s-ar simţi ei dacă s-ar dispensa de ceaşca (ie
cafea, cît de m ult mai bine s-ar simţi nervii
lor. Gîndirea lor ar fi mai clară 'dacă ar învăţa
cum să respire aer proaspăt şi să aibă ore
regulate de masă, odihnă şi exerciţiu în fiecare
zi. Nu am spus cît aş fi dorit să spun despre
odihnă şi exerciţiu, dar îngăduiţi-m i să spun
numai ce a spus M în tu ito ru l: „V eniţi singuri
la o parte şi odihniţi-vă“ . Noi de fapt, folosim
creierul nostru prea mult şi muşchii noştri prea
puţin.
Spiritul Profeţiei zice :
„F ra ţilo r, cînd vă luaţi timp să lucraţi în
grădinile voastre, cîşti.gînd astfel exerciţiul ne­
cesar ca să păstraţi organismul vostru într-o
bună funcţionare, faceţi aşa de bine lucrarea
lui Dumnezeu ca şi atunci cînd ţineţi adunări11.
Cît de m ult ţine Domnul la corpurile noastre !
El doreşte să le păstreze în cea mai bună stare.
„N oi am ajuns într-o vreme cînd fiecare
membru al Bisericii trebuie să se apuce de
lucrarea medicală misionară". Şi aceasta se
poate începe chiar din căminurile membrilor
Bisericii.
Poporul nostru se aşteapă la
o călăuzire în ceea ce priveşte Urmârj ap
în pa« lv
o mai bună înţelegere şi o
10 C U R IE R U L ADVENTIST

3 A N

m ultă vreme s-au abătut s itu a ţii grele asupra lu i Co­

menius şi asupra co re lig io n a rilo r săi d in Fulnek. In
anul 1621, lo calitatea Fuln ek a fost ocupată de urm ata
spaniolă, care a distrus aproape î/î întregim e oraşul p rin
ardere. Comenius şi-a pie rdut averea sa, biblioteca sa
şi m ai m ulte manuscrise de valoare. C u rind a suferit
o lo v itu ră g ro za vă : soţia sa şi cei doi copii au fost r ă ­
puşi de ciumă.
Nenorocirile nu s-au o p rit aici. După n um ai trei ani
'{în 1624) s-a s tî r n it o puternică persecuţie religioasă
în Austria . Un edict im perial a impus tu tu ro r predica­
to r il o r „ sectanţi“ să părăsească te rito riu l austriac, în
care se includea a tît Boemia cît şi M oravia. Ioan Amos
Comenius gă si azi! în Boemia la n o b ilu l Sa d o w sky, el
însuşi „secta n t". A ic i a tr ă it ascuns, ocupîndu-se de edu-
caţiunea copiilor protectorului său. D in acest tim p d u ­
reros datează multe scrieri religioase ale lu i Comenius
cu c o n ţin ut m îngîietor pentru co re lig io n a rii săi. D in
toate aceste scrieri se desprinde că „n u m a i Dum ne­
zeu este s ig u ra n ţa şi pacea eternă".
I n anul 1627 persecuţia religioasă dezlănţuită de curtea
im perială de la Viena a crescut în intensitate. Un edict
a ve n it să constrîngă pe to ţi „ sectanţii" n o b ili sau oa­
meni d in popor — să treacă la catolicism dacă vor să
mai răm în ă în ţară. Petre Gîrboviceanu, u nul d in is to ­
r io g r a f ii lu i Comenius, arată că „ t o ţ i au preferat să
părăsească locul n a ta l şi strămoşesc şi să rătăcească
p rin alte ţă ri, decît să abdice de Ia p rin c ip iile de cre­
e lin ia aniversărilor celor m ai de seamă per­ d in ţii“ . I n ia rna geroasă a a n u lu i 1628 au e m igra t n um ai
sonalităţi ale culturii universale, Consiliul M o n ­ d in Boemia 30.000 de fa m ilii, d in tre care 500 de f a m ilii
d ia l a l Păcii a luat in iţia tiva ca in anul nobile. Comenius, înso ţit de protectorul s ă u : n o b ilu l
acesta să fie aniversat, Intre alţii, şi Ioan Sadowsky şi de alte persoane, s-au re fu g ia t în Polonia.
Amos Comenius. Cînd au aju ns la g ra n iţa Polo nie i, to ţi au îngenuchiat.
Figura acestei personalităţi, care ne-a dat ia r Comenius, după cum mărturiseşte acelaş isto riog ra f,
cea mai însemnată lucrare de pedagogie din secolul al „ a r u g a t pe Dumnezeu să nu extermine de odată cu
XVII-tea, o vom evoca in cel g ce urmează : plecarea sa. în vă ţătu ra sa, ci să cultiv e şi să facă să
In Boemia, M o ra via şi Polo nia, exista în secolul X V I - producă ro d sămînţa semănată". Aju n s în Polonia, Co­
lea. o grupare religioasă n u m it ă : „ F r a ţ ii boemi şi m o ­ menius s-a s ta b ilit în orăşelul Lissa, care a^ devenit
r a v i" sau ,,Comunitatea de fr a ţi" . Această grupare re­ centrul de refugiu al em igranţilor „secanţi", fiindcă în
ligioasă a lu a t naştere p rin contopirea h u siţilo r şi a ju r u l lu i existau peste 100 de com u n ită ţi ale „ F ra ţilo r
vald enzilo r. Is to rio g r a fu l bisericesc Eusebiu Popovici (boemi si m ora v i".
arată că creştinii care aparţineau co m u n ită ţii de ,,F ra ţi L a Lissa, el s-a dedicat educaţiunii şi in s tru c ţiu n ii
boemi şi m o ra vi", „se sileau a im ita viaţa creştinilor tineretulu i. A ocupat funcţiunea de profesor şi director
d in epoca apostolică". Una d in com unităţile în flo rito a re a l g im n a z iu lu i local. Concomitent s-a îndeletnicit ş i _ cu
ale acestei denom in a ţiu ni religioase era aceea d in loca­ alcătuirea de scrie ri didactice. I n 1631, el a publicat
litatea N iw n itz din ’ Moravia. P rin tre m em brii acestei a ic i scrierea „Janua lin q u a ru m " (în ro m în e ş te : ..Uşa
comunităţi se număra şt morarul M artin Komensktj, lim b ilo r ). Tot din vremea acea datează principala sa
care e r a 'o r ig in a r d in satul Coma. Ioan Amos Comenius operă p e d ag o g ic ă : „ D idactica M a g n a ", pe care a ter­
s-a născut ca fiu al acestui m ora r la data de 28 m artie m in at-o în 1632.
1592, în localitatea N iw n itz . Numele de Comenius şi l-a „ D idactica M a g n a " a fă cu t ca fa im a lu i Comenius
lu a t de la satul Coma, de unde erau o r ig in a r i p ă rin ţii lui. să străbată departe peste hotare. Diverse ţ ă ri europene
l-au chemat să le reformeze î n v ă ţ ă m î n t u l în s p iritu l
în că de tim pu riu , Io a n Amos Comenius a rămas orfan
id e ilo r sale. Părăsind Lissa. el s-a dus m ai întîi | în A n ­
de am bii părinţi. D in această cauză pregătirea sa şco­
g lia . De a ici a plecat în Suedia. Tn 1648, s-a întors la
la ră a fo st m u lt în tîrzia tă . A b ia la vîrsta de 16 a n i
Lissa. Odată cu aceasta, el a f ost n u m it episcopw! ( con­
putu începe cursurile unei scoale latine. T erm in în d a-
d u c ă to ru lu i s p iritu a l) al ,,f r a ţilo r boemi şi m o r a v i" , u lt i­
ceastă şcoală a studiat în continuare teologia şi filo z o fia
m ul episcop al acestora, deoarece după moartea sa,
la universitatea protestantă d in Herborn ( ducatul de
cumunitatea „ f r a ţ i lo r boemi şi m o ra v i" s-a contopit cu
Nassau) şi apoi la universitatea d in Heidelberg. Odată
te rm inate studiile universitare, a făcut o călătorie ş t iin ţ i ­ gruparea relig ioasă a herrnhutie nilor.
fică prin Olanda. în to rs în patrie a fost n u m it _ d irector I n 1650, Comenius a plecat în U ngaria, la in v ita ţia
>al şcoalei d in Prerau pe care o susţinea comunitatea de p rinc ip e lu i Sig ism u n d Răkoczi, care dorea reformarea
„ F r a ţ i boemi şi m ora vi". I n vremea cînd a fun cţion a t în v ă ţăm în tu lui. Patru a n i a stat Comenius la Sâros Pa-
a ici ca director, el a scris p rim a sa carte p e d a g o g ic ă : tak. I n acest tim p s-a înd eletn icit şi cu scrisul. Cea mai
o g ra m a tică la tin ă , menită a înlesni învăţarea cu uşu­ însemnată operă a sa d in această epocă este „O rb is
r in ţă a lim b ii latine. p ictus" ( în rom în e şte: ..Lumea în fig u ri" .
i n an u l 1618. Amos Comenius a f ost ales predicator I n urm a m o r ţii lu i Răkoczi (1654), Comenius a pă -
în Fulnek (M o r a v ia ) , încredinţîndu-i-se a tît conducerea r ă s it U n g a ria şi s-a întors la Lissa, unde a rămas pînă
bisericii, cit şi a şcoalei d in această localitate. Nu după în 1656. Tn acest an polo nezii au recucerit Lissa din
 C U R IE R U L ADVENTIST
m lin ile Suedezilor şi au ars oraşul din cauză că lo cu i­
t o r ii lu i, în m a jo rita te cehi şi m oravi, s-au supus sue­
dezilor fă ră a opune rezistenfă. Cu această ocazie, Co-
menius şi-a pie rd u t din nou averea, biblioteca şi ma­
nuscrisele sale. I n t r e manuscrisele pie rdute se numără
şi scrierea ,.Comoara lim b ii cehe" ta care lucrase 30
de ani.
De la Lissa, Comenius s-a re fu g iu t m ai î n t i i in S i­
beria, apoi la H a m b u rg şi în cele d in urmă ta Am ste r­
dam, în Olanda. I n acest d in urm ă oraş, şi-a petrecut
in lin iş te u lt im ii ani ai v ie jii sale. N e g u sto rii bogaţi
d in Am sterdam l-au susţinut cu toate cele necesare exis­
tenţei, el ocupîndu-se în schimb cu educaţiunea şi in s­
trucţiunea copiilo r lor. A m u rit la 15 noenibrie 1670 în
localitatea Naarden (în apropiere de Am sterdam ) unde
a şi fo s t înm orm întat.
Pedagog, teolog, filo z o f şi umanist, Ioan Amos Co­
menius n i se înfăţişează ca o fig u ră proeminentă a cul­
t u r ii universale. A c tiv ita te a desfăşurată de el de-a-lun­
g u l a cinci decenii a fo st m u ltila te ra lă şi în acelaşi
tim p prodigioasă. Opera sa de scriitor nu se mărgineşte
la lu c rările a m in tite de n o i în cele ce preced. I n re a li­
tate ea constă d in 250 de scrieri. M u lte d in tre aceste
scrieri se d isting nu numai prin conţinutul lor valoros,
ci şi p rin alese în su şiri literare. Scrierea in titu la tă : L a ­
b irin tu l lu m ii şi Paradisul in im ii, este considerată şi
astăzi de către lit e r a ţ ii cehi ca una d in tre cele mai iz ­
butite scrieri în proză, a tît in ce priveşte stilu l, cît şi
în ce priveşte sentimentele.
Io a n Amos Comenius s-a im pus atenţiei generale, în
mod deosebit, p rin scrierile sale cu caracter didactic.
I n lumea în v ă ţa ţilo r d in vremea sa, el şi-a făcu t un re­
nume încă odată cu a p a riţia celei d in t îi scrie ri did ac­
t ic e : „ la n u a lin q u a ru m " , care nu este altceva decît o
metodă nouă de a în văţa lim b ile moarte (la tin a , greaca,
etc.). Aprecia tă foarte m ult, ea a fost tradusă im ediat
în 12 lim b i europene şi în alte cîteva lim b i asiatice. Se
a firm ă că pe vreme aceea scrierea aceasta era cea mai
r ă s p în d ită pe glob, după biblie.
Scrie rile didactice ale■ r e n u m itu lu i pedagog au f ost
adunate în tr-o colecţie şi au fo st tip ă rite în anul 1657
ta Am sterdam sub t i t l u l : ,,Opera didactica om n ia " (în
romîneşte: „Opere didactice complete"). Colecţia aceas­
ta, — alcătuită d in in iţ ia t iv a unor în v ă ţa ţi d in Germa­
n ia şi cu cheltuiala lu i L u d ovic de Geer, un u l d in tre
p ro te cto rii lu i Comenius din Am sterdam, — cuprindea
absolut toate scrie rile didactice ale l u i C o m en iu s: a tît
cele tip ă rite pînă aci, cît şi cele inedite. In să , colecţia
s-a tip ă rit în tr-u n t i r a j a tît de redus îneît, astăzi pînă
şi în bibliotecile d in Olanda, volumele ce se mai
găsesc sîn t considerate p u b lic a ţii de valoare, exem­
plare rarisim e. I n an u l acesta se împlinesc 300 de ani
de la editarea co le c ţie i: „Opera didactia om nia ". Con­
s iliu l M o n d ia l al P ă cii a fo lo sit acest p rilej, lu înd
in iţia t iv a să rb ă to ririi lu i Ioan Amos Comenius.
U.N.E.S.C.O. a destinat 4000 de d o la ri d in fo n du rile
sale pentru editarea unor selecţiuni d in operele lu i
Comenius. La r în d u l său, Guvernul cehoslovac a ho-
t ă r î t să editeze toate scrierile lu i Comenius în 38 de
volume. I n editura Academiei cehoslovace va apare
colecţia „O pera did a ctia o m n ia ", în 2600 exemplare
fo to cop ii ce se vor face după ediţia de la Amsterdam
d in 1657.
Io a n Amos Comenius a fo st nu n u m a i un pedagog
cu renume m ondial , ci şi un bărbat p rofund religios,
un creştin care ţinea la p rin cip iile credinţei sale.
11
de ION BATR IN A-VO IVO D EN I
Preţuia fo a rte m u lt Biblia, care nu arare o ri a
con stituit pentru el o sursă de inspiraţie cînd a fost
vorba de elaborarea p rin c ip iilo r pedagogice. I n a-
ceastă p riv in ţă stă ca m ărtu rie scrierea „D idactica
Magna", care este presărată cu sute dc versete bi-
bUcem I n aceiaşi o r d in > de idei este demn de remarcat
că celebrul pedagog a n u t r it în u lt im ii u n i a i vie ţii
sale d o rin ţa de a traduce B ib lia în lim ba turcă şi de
a -i scrie o prefaţă adresată s u lta n u lu i în care să re­
comande răspîndirea acestei cărţi p rin tre musulmani.
Insă , nu şi-a văzut visul cu ochii. M oartea l-a răp it
înainte de a f i rea liza t traducerea.
O dovadă a r e lig io z ită ţii sale constă nu num ai în
fa p tu l că îşi începe „D id a c tic a M a g n a " cu c u v in te le :
„G ra ţie şi pace de la Dumnezeu, Tatăl D o m n u lu i nos­
tru Isus Hristos în Sjîntul S p irit", ci şi în numărul
mare de c ă rţi religioase pe care le-a scris. I n afară
de „ L a b ir in tu l lu m ii" , pe care am a m in tit-o deja în
cele precedente, el a scris m ulte alte cărţi cu conţinut
religios. Se^ cuvine să a m in tim aci scrierea in titu la tă
„ î n g e r u l păcii" în care el m ilitează pentru unirea
tu tu ro r confesiunilor, ba chiar a tu tu ro r re lig iu n ilo r
pe baza S fin te i S c rip tu ri şi a ra ţiu n ii. Desigur, ideea
preconizată de el a fost şi este o utopie. Cu toate
acestea, nu este cazul să fie lip s ită de aprecierea
cuvenită d in partea noastră. Concepţia lu i, aşa uto­
pică cum se prezin tă, a iz v o rît d in tr-u n g în d frumos
şi no b il ce se cuvine a f i preţuit. In să , cea m ai în ­
semnată scriere relig ioasă a lu i Comenius este „ U n u m
necesarium" (în rom în e şte: „ U n lucru trebuieşte").
Această lucrare este cea d in urm ă scrierea a sa .' Este
un fe l de confesiune. I n ea se manifestă cu m ai m ultă
putere ca oricîn d credinţa relig ioasă a b ă trîn u lu i si
pio su lu i pedagog.
Ceea ce se cuvine a mai f i a m in tit pentru a reda
pe de-a în tre g u l p o rtre tu l religios al pedagogului, este
că el a d o rit neîntrerupt îm bunătăţirea s tă rii omenirii
şi a m ilit a t necurmat pentru înfăptuirea acestui ideal
măreţ. Desig ur, trebuie să recunoaştem că acţiunea lu i
în această direcţie n-a a v u t răsunetul cuvenit. In t r - o
lume s tăpînită de egoism şi p a tim i, chemarea lu i a
fo s t g la s u l celui ce s trig ă în pustiu. Iubirea şi bună-
învoirea d in tre oameni — două m ijloace prin care el
vedea posib ilă îm bunătăţirea s tă rii o m e n irii — au fost
desconsiderate de o lume în care stăpînea ura şi
vrajba.
Pentru a demonstra că Io a n Amos Comenius a f o i t
întra-devăr un bărbat care ştia să ţin ă la p rinc ip iile
credinţei sale, este destul să re a m in tim poziţia pe care
i a luat-o atu nci cînd, ca urmare a unor edicte im p e ri­
ale, s-a d e z lă nţu it persecuţia religioasă îm po triva celor
care aparţineau la comunitatea de „ F r a ţ i boemi şi
m oravi". Ca şi Moise, atunci, el a ş tiu t să facă o
bună alegere. A v ru t m ai bine să sufere împreună cu
poporul lu i Dumnezeu de cît să se bucure de plăce­
rile de o clipă ale păcatulu i". ( E v r e i 11, 25).
Ceea ce îl preocupa pe Comenius chiar în cele mai
critice momente ale vieţii, era propăşirea lu c r ă r ii
de evanghelizare. Această trăsătură de caracter iese
în evidenţă cu m u ltă pregnanţă in acea îm preju rare
cînd, trecînd fro n tie ra Poloniei, ca e m igra n t sărac,
el nu s-a r u g a t pentru via ţa care n u -i era sigură,
n ic i pentru plinea care îi lipsea, ci s-a ru g a t ca să-
m înţa Evan g h e lie i pe care o semănase să aducă rod
în sufletele oamenilor.
P r in via ţa şi p rin opera sa, Io a n Amos Comenius,
a lăsat p oporului ceh şi lu m ii în tre g i o moştenire
sublimă ce trebuie preţuită la justa ei valoare.
12 C U R IE R U L ADVENTIST
ISTORIA CANONULUI VECHIULUI TESTAMENT
(urm are)
eronim ( sec. al 5-lea), traducătorul B ib lici in
lim ba latină, numită Vulgata, care a devenit
Biblia romano-catolică oficială, a jost ultim ul
scriitor al bisericii sale care a argumentai puter­
nic in favoarea acceptării numai a adevăratelor
scrieri ebraice, şi lepădării apocrifelor. Totuşi,
cea mai mare parte a 'conducătorilor bisericii apusene
au acceptat, pe vremea lui, cărţile apocrife, şi le-au
acordat aceeaşi autoritate ca şi Vechiului Testament. Lu­
crul acesta se poate vedea din scrierile d ife riţilo r autori
ai E vu lu i Mediu, d in unele învăţături ale Bisericii Ro­
mano Catolice, care-şi găsesc temeiul în Apocrife şi din
deciziile luate de diferite sinoade regionale (H ip p o la
393; Car ta gena la 397). Biserica Apuseană in general a
recunoscut cărţile apocrife ca avind valoarea cărţilor
canonice ale Vechiului Testam ent; dar scriitori bisericilor
răsăritene le-au folosit m u lt m ai pu ţin decit colegii lor
Apuseni.
P rim u l sinod ecumenic care a luat o hotărire în favoa­
rea acceptării cărţilor apocrife ale Vechiului Testament,
a fost Sinodul din Trent. Obiectivul lu i principal era de
a face pla nuri de combaterea Reformei. Intrucît reforma­
to rii se străduiau să îndepărteze orice practică şi orice
învăţătură care n-avea temei biblic, ia r Biserica Romano-
Catolică nu putea găsi s p rijin in Biblie pentru unele din
doctrinele ei, decît dacă scrierile apocrife erau considerate
parte din Biblie, de aceea, ea a fost constrînsă să le
recunoască drept canonice. Canonizarea aceasta (adică
recunoaşterea apocrifelor drept scrieri inspirate) s-a făcut
la 8 Aprilie 1546, cînd, pentru prima dată, s-a publicat,
de către un sinod ecumenic, o listă a cărţilor canonice
ale Vechiului Testament. Lista aceasta cuprindea nu nu­
m ai cele 39 cărţi ale Vechiului Testament, ci şi 7 cărţi
apocrife, şi adăugiri apocrife la cărţile Daniel şi Rstera.
De la data aceea cărţile apocrife, nerecunoscute drept
canonice n ic i de către iudei, au p rim it aceeaşi valoare
de autoritate, pentru rom ano-catolici, ca şi oricare carte
a Bibliei.
Vederile protestante cu privire ta canon
Reformatorii au p rim it cele 39 cărţi ale Vechiului Tes­
tament drept canonice fără nici o excepţie, şi aproape
fără nici o rezervă. Cărţile apocrife au fost în general
lăsate la o parte. M artin Luther ie-a tradus în limba
germană şi le-a publicat cu observaţia pe pagina t itlu lu i
că ele sînt „ c ă r ţ i care nu sînt egale cu Sflnta Scriptură,
dar de folos şi bune de c itit" .
Biserica Anglicană a fost mai liberală faţă de folosirea
Apocrifelor. Cartea de Rugăciune din 1662 prescria c iti­
rea anumitor p ărţi din cărţile apocrife ta anumite sărbă­
tori, ca şi la lectura zilnică tim p de cîteva săptămîni,
toamna. Totuşi, cele Treizeci şi nouă de Articole“ , fac o
deosebire între apocrife şi canon.
Biserica Reformată s-a ocupat de problema apocrifelor
în cursul Sinodului de la Dordrecht la 1618. Gomarus şi
a lţi teologi au cerut îndepărtarea apocrifelor din Bib liile
tipărite. Cu toate că nu a fost satisfăcută cererea aceasta,
totuşi condamnarea c ă rţilor apocrife a fost atît de v ig u ­
roasă încît de la data aceea Biserica Reformată s-a opus
hotărit la folosirea apocrifelor.
Cea m ai puternică luptă îm potriva cărţilor apocrife a
avut loc în Anglia în cursul primei ju m ătăţi a secolului
al 19-lea. O mare cantitate de literatură s-a produs de la
1811 la 1852, cercetînd meritele şi erorile acestor cărţi
extracanonice ale Vechiului Testament. Rezultatul a fost
o generală le\pădare a apocrifelor de către conducătorii
bisericeşti şi de către teologi, şi o clară decizie d in partea
Societăţii Biblice Britanice de a exclude de aci înainte
apocrifele din toate B ib liile publicate de această societate.
Rezumat
Scurta p rivire asupra istoriei canonului Vechiului Tes­
tament duce la concluzia că, colecţionarea cărţilor pe care
noi le numim Vechiul Testament a avut loc în secolul al
5-lea în. H r „ d in partea lu i Ezra şi a lu i Neemia, cei doi
m ari conducători ai acelei perioade de refacere, cel mai
probabil, spiritele conducătoare în această lucrare. Temeiul
acestei concluzii este faptul că Vechiul Testament nu con­
ţine nic i o altă carte de m ai tîrziu. Tradiţia iudaică din
secolul în tîi confirmă această concluzie.
Traducerea Septuagintei, începînd d in secolul al 3-lea
în. Hr., este o dovadă a existenţei unui canon al Ve­
chiu lu i Testament pe vremea aceea. Alte m ă rtu rii s în t :
citatele şi referirile lu i Isus fiu l tui Sirah, la Vechiul Tes­
tament, pe la începutul secolului al doilea în H r . ; cîţiva
ani mai tîrziu edictul lu i Antioh Epifanul, de distrugere
a cărţilor sacre ale iudeilor, şi declaraţiile nepotului lui
Isus f iu l lu i Sirah, pe la 130 în. Hr. menţionînd întreita
subîmpărţire a Bib liei ebraice şi existenţa traducerii gre­
ceşti pe vremea lui.
Domnul Isus Hristos şi apostolii credeau precis în auto­
ritatea şi in spiraţia Bibliei ebraice, cum se vede din
numeroase m ă rtu rii care susţin faptul acesta. B ib lia lor
avea aceleaşi trei subîm părţiri şi probabil aceeaşi ordine
a c ă rţilor cum se găseşte în B ib lia ebraică de azi. Mai
departe, sute de citate luate d in cel pu ţin 30 de cărţi
ale Vechiului Testament araiă marea s tim ă de care se
bucurau aceste cărţi înaintea întemeietorului credinţei
creştine şi a urmaşilor L u i nemijlociţi.
Discuţia canonului Vechiului Testament în biserica
creştină după epoca apostolică se concentrează în ju rul
problemei acceptării sau lepădării apocrifelor iudaice.
Aceste cărţi au fost lăsate la o parte de apostolii şi de
s c riito rii creştini chiar pînă în secolul cU doilea. începînd
de la data aceea ele au fost acceptate de Biserica romano
catolică. Reformatorii au luat o poziţie fermă pentru
lepădarea a p o c rife lo r; dar după moartea lor, cărţile apo­
crife aflară din nou prim ire în cîteva biserici protestante,
deşi în cele din urmă au fost îndepărtate de la cele mai
multe din ele, în secolul a l 19-lea.
M ai primejdioasă este vederea moderniştilor cu privire
la Vechiul Testament. E i nu cred nici în inspiraţia cărţilor
Vechiului Testament, nici în originea lo r divină. Acest
proces secularizant (care atribuie cărţilor inspirate origine
omenească), şi pune Vechiul Testament pe aceeaş treaptă
cu altă literatură antică, este m ai dăunător pentru bise­
rica creştină decît neoăsarea anterioară faţă de apocrife,
întrucît distruge încrederea credinciosului în originea
d ivină a acestor cârti ale B ib lie i cu privire Ia care Dom­
nul Hristos zicea • „E le mărturisesc despre M ine".
(Ioa n 5,39.).
Fiecare credincios creştin trebuie deci să fie convins
de ohirşia d ivin ă a că rţilor canonice ale Vechiului Tes­
tament, prin mijlocirea cărora apostolii creştini dovedeau
temeinicia credinţei si doctrinelor lor. Faptul că aceste
cărţi au supravieţuit diferitelo r catastrofe naţionale ale
poporului Iudeu din antichitate, şi a tacurilor viclene ale
forţelo r întunerecwlui d in lă u ntru l şi din afara bisericii
creştine ,este o puternică dovadă că aceste cărţi s-au
bucurat de protectie divină.
RED.
C U V IN TE DE AUR
— Pentru orice lucrare este nevoie de răbdare şi de timp.
— A în v in g e fără primejd ie , e un triu m f fără glo rie .
— Răzbunindu-te. te fa ci egal cu adversarul; ie rtînd,
te a ră ţi superior lui.
— S p iritu l care se înalţă, face tru p u l să ingenunche.
 C U R IE R U L ADVENTIST
u această ocazie ne vom ocupa de
e
primul dintre cei trei compozitori cla­
sici vienezi : Haydn, Mozart şi Beeto-
ven.
Născut la 31 martie 1732 la Rohrau
în Austria, Joseph Haydn făcea parte dintr-o
fam ilie numeroasă. Părinţilor lui (cum de a lt­
fel e tradiţie în Austria) le plăcea să cînte cîn-
tecele simple ale poporului, tatăl lui ştiind ohiar
să le acompanieze la harfă, fără însă să cu­
noască notele.
Astfel tânărul Joseph a crescut într-un mediu
favorabil ipentru dezvoltarea auzului, memoriei
muzicale şi a vocii sale deosebit de frumoase.
La vîrsta de aproximativ
şase ani, a fost luat de o
rudă a prinţilor, — un direc­
tor de şcoală — în casa lui
pentru a-i preda primele cu­
JOSEPH HAYDN
noştinţe muzicale. H O RST GEHA NN
După doi ani el este p ri­
mit ca cîntăreţ la catedrala
Sf. Ştefan din Viena unde funcţiona atunci, ca
şi astăzi, un cor de băieţi. Pe lîngă aceasta el
învăţa la institut tot ce se preda pe atunci în
ce priveşte cunoştinţele generale. Nouă ani a
stat Haydn acolo pînă cînd, prin schimbarea
vocii, el ajunse să fie inapt pentru îndeplinirea
mai departe a funcţiunii sale de cîntăreţ şi a
fost concediat.
Timp de un deceniu el a cunoscut lupta grea
pentru existenţă. Trăind numai din compunerea
unor bucăţi muzicale pentru diferite ocazii şi
din lecţii de muzică, el abia a putut să-şi cîş-
tige pîine zilnică.
Prin muncă neobosită însă, tînărul Haydn
a 'dus la o tot mai deplină dezvoltare talentul
său şi împreună cu creşterea cunoştinţelor şi
a experienţei, a crescut şi aprecierea realizărilor
sale.
AŞA ZICE
DE S P R E B IN E
F iu l meu, povafa asta pururea în g în d o (ine
Ş i în fiecare zi să cau(i să fa ci cel puţin un bine, —
Că ferice-o f i de tine.
Dacă p o ţi să fa ci un bine
Ş i nu-I faci, e va i de tine.
Rinele şi fapta bună cine-l ştie şi n u-I face,
Veşnic n-o să aibă pace.
Cine-l face şi nu ştie
L-o avea de m ărtu rie
Ce-l va duce sus în ceruri să trăiască-n veşnicie.
Să ş tii, frate, că se cere.
D o m n u lu i de vrei să-i placi.
Nu n u m a i să nu fa ci rău l
Ci tu binele să-l faci.
Chiar celui ce-ţi face rău l
N u m ai bine tu să-i faci.
Cînd tu fa ci un bine, frate,
Fă-l deplin, precum se cade, nu-l lăsa pe jumătate.
13
Cu tim pul Haydn ajunse să fie cunoscut prin­
tre cercurile muzicale ale Vienei şi în anul 1759
primi invitaţia din partea contelui Morzin, de
a prelua conducerea orchestrei sale. Un an
după aceea îl ,g ăsim capelmaistru (d irijor) la
principele Esterihâzy unde rămîne trei decenii
pînă în anul 1790. Acesta este timpul în care
Haydn ajunse la deplină maturitate artistică.
Nenumărate simfonii, quartette, sonate şi alte
compoziţii datează din timpul activităţii sale
la această curte princiară. Compoziţiile sale
se răspîndiră peste tot chiar şi pînă în Anglia.
De aici primise în repetate noduri invitaţia de
a veni personal şi a dirija compoziţiile sale şi
într-adevăr îl găsim în 179J
precum şi în 1794 în vizită
la Londra unde se bucură de
un succes şi o apreciere ge­
nerală. Universitatea din Ox­
ford îl numi „Doctor în mu-
sica honoris causa“ , iar el
compuse aici o serie de sim­
fonii.
In Anglia Haydn făcuse cunoştinţă cu ora­
toriile lui Hândel şi în deosebi cu m inunatul
oratoriu „M esia“ . Haydn a fost atît de adînc
impresionat încă la corul „A leluia" recunoştea
plîngînd : „ E l este cel mai mare maestru din­
tre n o i!“ 'Intorcîndu-se la Viena, Haydn a com­
pus oratoriile „Creaţiunea" şi „Anotim purile11,
adevărate capodopere ale acestui igen. El măr­
turiseşte despre acest timp : „Niciodată n-am
fost atît 'de evlavios, ca în tim pul în care lu ­
cram la oratoriul „Creaţiunea“ . In fiecare zi
mă plecam în rugăciune pe genunchii mei şi
rugam pe Dumnezeu să-mi dea putere pentru
această lucrare” .
La 31 mai 1809, Haydn a încetat din viaţă,
lăsînd în urma lui un tezaur de compoziţii pre­
ţioase.
D O M N U L
D ES PR E RĂU
F iu l meu, păstrează-ţi p u ru ri haina in im ii c u ra tă !
F u g i de rău via ţa toată —
N u -l d o ri şi n ic i nu-l face
Nim ănuia, niciodată.
Răul, glăsuieşte Psa ltu l
E m ai bine tu să-l suferi, decît tu să-l fa ci la altul.
Cel ce face fa p tă bună
îş i adună-n cer comoara şi cîştig ă sus cunună.
Cel ce rele face — grele —
P u r u ri le-o avea pe suflet.
Va p ie ri pe veci cu ele.
U ră n im ă n u i n u -i ţine,
Răul n u -l p lă ti cu rău —
Chiar v răjm a ş u lu i f ă -i b in e :
— L a s’ că vede Dumnezeu !
de C. D.
i4 C U R IE R U L ADVENTIST
Vrei s ă fii d e s ă v î r ş i t ?
FOLOSEŞTE O VORBIRE
B L Î N D Ă ŞI P R I E T E N O A S Ă
uiţi, atit m ari cit şi mici, au căutat an tu ­
ra ju l lu i Isus şi pentru faptul că vocea
Sa era plăcută şi prietenoasă. Pentru
urmaşii lu i Isus, Cuvîntul lu i Dumne­
zeu: „ F i ţ i prietenoşi unii cu a lţ ii“ ( trad.
Lu the r) este un îndemn ce trebuie luat in
scamă.
„ A r trebui să ne obişnuim a vo rb i cu orice om i n ­
tr-u n ton plăcut cu o exprimare curată şi corectă ş i în
cuvinte plăcute şi iubitoare. Cuvintele amabile sîn t ca
o rouă şi ca o adiere plăcută pentru suflet. S crip tu ra
zice despre D o m n u l Hristos, că h a ru l era vărsat pe bu­
zele Sale, ca să ştie să vorbească la tim pu l cuvenit
către cel obosit. Ia r D o m nu l în su şi ne zice: „ C u v în tu l
vostru să fie totdeauna plăcut, ca să fie ca un dar
ceresc cui l-ascultă".
O vorbire plă cută şi b lîndă are o putere u im itoare
asupra celui căruia i se adresează. In legătură cu aceasta
următoarea în tîm plare povestită de Dr. A. Esteb, arată
puterea unei v o rb ir i biînde şi prietenoase.
„ I n t r - u n oraş locuia o femeie credincioasă, al cărei
bărbat era un beţiv. Z iln ic chefuia pînă seara tîrz iu
împreună cu p riete n ii săi. Totuşi soţia lu i nu-şi pierduse
speranţa, că, cu tim pul, poate chia r după a n i de zile,
soţul îşi va schimba fe lu l de viaţă, d a to rită p u rtă r ii
ei biînde şi cuvintelor amabile ce le va folosi.
Era m ie zul nopţii. Ca de obicei soţul ei chefuia îm ­
preună cu p riete n ii săi în tr-o circiumă. D a r d in tr-o
dată, — aşa cum l i se în tîm p lă adesea unor astfel de
oameni — ajunseră la ceartă v rîn d să stabilească cine
din tre ei ar avea soţia cea mai bună. Fiecare susţin u
că soţia lu i ar i i cea mai bună. I n s fîrş it şi soţul fem eii
despre care a m intiră m , zise la rîn d u l său: „ E u am soţia
cea m ai bună d in lume. Dacă nu mă credeţi am să
vă dovedesc că cele ce susţin sînt adevărate. Deci vă
in v it să ve n iţi chiar acum la mine acasă!".
„D a, dar acum e o oră tîrzie şi n o i nu în d ră zn im să
deranjăm, pe soţia ta la ora aceasta", —•. ziseră ei.
— „ N u are nicio im p orta n ţă că este ora tîrzie. V e n iţi
n um ai cu m in e !".
Zis şi făcut. T oţi plecară spre casa beţivului. A ju n ş i
la poarta lo cu in ţei lu i, beţivul, cu gla s tare, porunci
soţiei sale să vin ă să deschidă poarta. Femeia se trez i
din somn, veni Ia fereastră şi spuse prietenos: „N u m a i
o clipă, d ra g u l meu; im edia t sînt la poartă. Aşteaptă
puţin să mă îm brac".
Dar, pentru că trecură cîteva secunde şi soţia beţi­
v u lu i încă nu ajunse la poartă, acesta d in nou, în ju -
r in d totodată, strig ă ; „Ţ i-a m spus să v ii la poartă,
grăbeşte-te /".
— „ V in îndată, d ra g u l meu", se auzi din nou. In -
s fîrşit soţia veni — ia r p riete n ii săi se m ira ră foarte
mult, de p rim irea făcută, care se deosebea foarte m u lt
de p rim irea pe care le-o făceau soţiile lo r în asemenea
„Un ră spu n s Iblînd, (potoleşte imîniia", Prav. 15,1.
O. P. HERMANN
îm prejurări. După ce au in tra t în casă soţul zise către
soţia sa: „ N o i sîntem flă m în z i şi do rim să mîncăm
ceva. B ă rb a ţii pe care îi vezi sînt p rie te n iii mei".
— „ M ă bucur că am posib ilitatea de a vă cunoaşte
şi că vă pot servi ceva de mîncare. Faceţi-vă comozi.
S în t im ediat g a t a ! " . Acestea erau cuvintele femeii.
Femeia plecă spre bucătărie. N u dură m u lt tim p şi
in tră cu o tavă cu mîncare în sufragerie; dar în aceiaşi
clipă p riete n ii b e ţivu lui ieşiră afară.
— „ D a r ce s-a în tîm p la t? " spuse uim ită. „ A m crezut
că p riete n ii tă i sînt flă m în z i".
•— „ 0 , ei nu au ve n it pentru aceasta"; răspunse be­
ţiv u l.
— „Poate am înţeles greşit. A tu n c i regret, dar am
crezut că ei ar f i v r u t să mănînce ceva la n o i" .
„D a , aşa am spus, dar a fo st n um ai un pretext. Am
v ru t să dovedesc ceva p riete n ilo r mei".
— „ D a r ce ai v r u t să le dovedeşti?".
Soţul ne m ai avînd încotro, fu s ilit să vorbească. î n ­
cepu să povestească cum a decurs totul, te rm in în d cu
urm ătoarele cuvinte: „D u p ă ce au fost la noi, aceşti
prieteni au constatat ei s in g u ri că cele ce le-am spus
este adevărat, de aceea au şi plecat
P riv in d u -ş i îndelung soţia, după un tim p î i zise:
■— „Spune-m i dra g ă ce te face pe tine, să f i i mereu
aşa prietenoasă şi bună cu mine, deşi eu te tratez foarte
rău ?“ .
Acum venise clipa cînd î i putea răspunde: „ Ş t ii, d ra ­
g u l meu, va veni şi pentru mine odată tim pu l, cînd voi
avea zile p line de fericire, fă ră dureri, fă ră la c rim i, —
atu nci cînd v o i f i în îm p ă ră ţia lu i Dumnezeu. Tu, d ra ­
g u l meu, şi aşa nu v rei să m e rg i acolo; tu vrei să
tră ie ş ti fe ric it pe acest p ă m în t şi ş tiin d aceasta, doresc
ca aceşti c îţiva ani de fe ric ire pe care ţ i - i oferă acest
pămînt, să f i i în ceea ce depinde de mine, într-adevăr
fe ricit. Fericirea ta va f i în tre ru ptă de moarte, şi de
aceea este fo a rte scurtă. Pe cînd fericirea mea de abia
începe şi va dura veşnic. E u vo i î i lu a tă în cer, atunci
cînd va veni H r is t o s ! “ .
Soţul o ascultă fă ră s-o întrerupă. Apoi după un tim p
spuse următoarele cuvinte: „D a că vei merge tu în cer,
atu nci vreau să merg şi eu. Deacum înainte nu voi
m ai bea n ic i o pic ătură de alc ool".
In tr-a d ev ă r, bărbatul se ţin u de cuvînt, şi nu rămase
n u m a i la această hotărîre ci în via ţa sa se produse
o mare schimbare în bine.
Nu ar f i cazul, ca şi n o i să ne însuşim această ca­
lita te frum oasă de a vo rb i cît m ai prietenos -şi blînd
u n ii cu a lţ i şi totodată să manifestăm o îm preună s im ­
ţire? Ce fericire ar f i atunci pe p ă m în t!
 CU R IE R U L ADVENTIST
SĂ N Ă T A T E A şi legătura noastră cu D U M N E Z E U
mai ibună cunoaştere a felului
cum trebuie să se aplice prin­
cipiile unei vieţuiri sănătoase
în forma lor cea mai plăcută şi mai frumoasă,
şi aceasta nu numai ca să desăvârşească pro­
priile lor vieţi ci şi pentru ca să ajute pe semenii
lor să înveţe să se încreadă în Dumnezeu pen­
tru vindecare spirituală şi fizică. -
Cea mai mare nevoie .a noastră astăzi, este
de încredere în puterea divină. In ceea ce p ri­
veşte unele suferinţe de ordin fizic, se poate
să ajutăm pe oameni. Dar în domeniul ridicării
poverii păcatului, care doboară pe oameni
cu teama şi remuşcările lui, nu există remediu
prin tratamente medicale. Numai Llristos poate
face aceasta. Noi trelbuie să aducem pe oameni
la crucea de pe Golgota. Dacă vrem să trans­
mitem oamenilor spiritul recunoştinţei şi al
laudelor, dacă intenţionăm să 'dăm oamenilor
ceea ce tinde să promoveze sănătatea corpului
şi a sufletului, atunci, mai m ult decît orice a lt­
ceva, trebuie să aducem pe oameni la Acela
care este numai viaţă şi iubire, adică la Marele
Medic Isus Hristos.
„Cînd iubirea şi îndemînarea se combină, vă
puteţi aştepta la o capodoperă11. Nouă ni s-a
dat multă lumină şi multe cunoştinţe, dar ne­
voia noastră cea mai mare, este de iubirea lui
Isus, şi atunci El va ajuta Biserica rămăşiţei
să devină o capodoperă.
Printr-o viziune glorioasă de îngeri, pnintr-un cor nes­
pus de plăcut, atmosfera nopţii se umple ca cel mai
grandios cor pe oare pămîntul l-a auzit vreodată. A fost
a n u nţa tă iubitoarea şi frumoasa istorie a umilei naşteri
a Domnului cerurilor în umilul staul din Betileem. Scrip­
tura ne spune că a fost „o mulţime de oaste îngerească
lăudînd pe Dumnezeu şi zicînd : „Slavă lui Dumnezeu în
înălţimi, şi pe păniînt pace, şi bună învoire între oameni".
Noi putem însă auzi melodia ritmică, blîndă, armonia
cerească perfectă a muzicii ilui Dumnezeu. Da, noi putem
nu numai să auzim, dar putem să ne unim în i m n u l :
„Slavă lui Dumnezeu în înălţimi, şi pe păniînt pace, şi
bună învoire între oameni".
De cînd păcatul a venit în Eden, şi a adus toată dure­
rea, noi am pierdut nota cheie, am pierdut curăţenia
divină a v o c ii; dar toţi, fără bani şi fără preţ, piitem
veni la Maestrul Muzician al universului, să învăţăm de
la El armonia divină. Qrice păaat este dezarmante : orice
dezarmonie este păoait. Putem fi siguri că în cer nu sînt
dezacorduri. Dumnezeu însuşi stabileşte -nota cheie. El
este autorul fiecărui sunet plăcut. El este izvorul melo­
diei, centrul, sufletul armoniei.
ORDINE MATEMATICA PERFECTA
Sunetul este produs prin vibraţiile materiei în aer.
Dacă un conp este neegal, imperfect, vibraţiunile sînt
neregulate. Rezulltatul este zgomotul. Dacă vibraţiile sînt
13
Cea mai mare nevoie a noastră astăzi, este
de creştini care să fie mai meegoişti, mai ama­
bili, mai curtenitori, care sînt fericiţi şi prevă­
z ă t o r i şi care se bucură într-adevăr de trăirea
soliei sănătăţii. „Cel mai puternic argument în
favoarea Evangheliei, este un creştin iubitor si
amabil".
Noi rugăm pe Domnul să trim ită lucrători
în secerişul Său ca să ajute la strîngerea oa­
menilor — omul întreg — corp, suflet şi spirit.
Fie, ca cei ce a'dîncesc această problemă a vie­
ţu irii sănătoase, să fie dintre acei ce au o
iubire adîncă pentru semenii lor şi care să fie
îngăduitori faţă de ceea ce ei socotesc o slăbi­
ciune la alţii.
Pentru că experienţa a dovedit că unii din­
tre noi sînt mai tari, şi unii sînt mai slabi, de
aceea e nevoie să ne iubim unii pe alţii şi să
ne suportăm slăbiciunile unii altora. In acelaşi
timp să rugăm stăruitor pe Domnul ca să fie
îngăduitor cu noi, cînd ne străduim să ducem
pe poporul nostru la un standard .mai înalt şi
la o nouă apreciere a vieţuirii sănătoase.
„V ă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui
Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o
jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu ; aceasta
va fi 'din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Să nu vă p o triviţi chipului veacului acestuia ci
să vă prefaceţi prin înoirea m inţii voastre ca
să puteţi -deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea
bună, plăcută şi desăvîrşită.“
perfect egale şi regulate, rezultatul este tonul muzical.
Cu cît vibraţiile sînt mai rapide cu iatît tonul este mai
î n a l t ; şi invers cu cît sînt mai rare vibraţiile, coboară
înălţimea tonului.
_ In Do de sus, nota din al treilea spaţiu aii portativului,
sînt în treapta standard 528 vibraţii >pe secundă. Treapta
nailurală aşa numită de Witliam Herschel, este aceea adop­
tată la Stuttgart, Germania, în 1830 şi este acceptată, ca
fiind treapta continentală, are 512 vihnaţiuni pe seoindă.
In Do cu o octavă mai jos sînt exact jumătate din n u m ă­
rul viibraţiunilor, 256; în Do cu o octavă mai jos, Do în
basul obişnuit, 128; în basul de sub acesta, vibraţiile sînt
aşa de rare, îneît urechea omenească încetează să recu­
noască tonul ca muzică. In Do ce! cu o octavă mai sus
decît Do standard, ale cărui vibraţii sînt diate ca fiind
512, sînt 1024 vibraţii pe secundă ; acesta este cel foarte
înalt Do soprano, t i octavă mai s:is avem 2.048 de vi-
vraţii; altă octavă 4.096; alta 8.192; şi încă una 16.384;
deasupra acestuia, urechile noastre nu mai pot distinge
tonul : vibraţiile sînt prea rapide.
_Dar este o mare diferenţă între a uzuri în această pri­
vinţă; unii posedă abilitatea de a distinge tonurile unei
trepte mult mai înalte, sunetele ascuţite produse de insecte,
fiind clar auzibile pentru e i ; în timp ce urechile altor
oameni nu prind nici un sunet din toate. Observaţi legea
simplă matematică, care dublează vibraţiile produse de
octavă. Cu siguranţă căci aici este mina divină, — mîna
Aceluia oare a aran jat toate lucrurile în ordine materna-
i6
tică perfectă. In toate tonurile intermediare deasemanea,
este o lege perfectă, absolută; şi orice abatere de la ea
va produce dezarmonie. Este o intnă divină^ în muzică ;
nici o lucrare a întîmplării nu e în această artă.
Urechea omenească este capabilă să perceapă aproxi­
m ativ unsprezece octave de sunete ;dair cînd Dumnezeu
va readuce pe om la perfecţiune, noi vom auzi muzica
mai dulce, acum în întregime neauzibiilă urechilor ome­
neşti, pentru că toaite puterile omului acum sînt limitate.
Cîţiva ani mai înainte, dacă vreunul ar fi spus că este
posibil să numeri oasele şi să descoperi prezenţa vreunui
corp străin în trupul omenesc, oamenii a r fii apus : „ I m ­
posibil". Dar acum Dumnezeu a permis ca vălul să fie
dat la o parte, şi minunatele -raxe X a u făcut toate aces­
tea foarte simplu. Dumnezeu este Autorul luminii şi al
sunetului. O dată şi odată vom putea auzi cea mai plă­
c u tă şi bogată armonie, unde acum nici un sunet nu
este auzibil.
O muşcături teribile în puncte fixate dinainte cu precizie.
/. Cîte vin decări în zi de Sabat în tîln im în Evan g h e lii?
2. Cum s-a n u m it fratele lu i Goliat?
3. D in tre numele pe care A dam le-a d a t celor create
de Dumnezeu este a m in tit n u m a i unul; care este
acela?
4. Care îm părat credincios a pus o scrisoare înaintea
lu i Dumnezeu, spre a f i c itită de Dînsul?
5. Cu ce ocazie un preot căutînd bani a g ă sit şi Cu-
v în tu l lu i Dumnezeu?
6. Cine a parcurs acelaş drum de 13 o ri în tr-o săp-
tămînă?
7. Cine s-a p re g ă tit pentru o călătorie lungă, postind?
8. Unde se aminteşte pentru p rim a oară despre arta
scrisului?
9. Unde se vorbeşte despre un ceas solar şi cine l-a
făcut?
10. In care carte se vorbeşte despre cea mai lungă zi?
R ă s p u n s u l la î n t r e b ă r i l e „ C u n o a ş t e ţ i " ?
d i n r e v i s t a nr. 3 ( m a r t i e )
— F ilip . Fapte 8, 39.
— Belşaţar. Daniel 5.
— Pe omul lu i Dumnezeu, sfîşia t de leu. I Imp. 13,
14—28.
— Steja ri, Zah. 11, 2; Isa. 2. 13. Păşuni grase Ier. 50,
19; M ica 7, 14; uriaşi Deut. 3, 11— 14; losua 13, 12.
— Saul. 1 Sam. 31, 4. Abimetec. Jud. 9. 54.
— Ezra 10, 9.
— Gen. 25, 29.
— leliova. Gen. 32, 29.
— Moise. Num. 12, 1.
— 2.700.000 taleri.
Redacţia: Str. Mitrop. Ghen. Petrescu 116, Raionul T. Vladimirescu, Bucureşti
Redactor responsabil Gh. Graur. Tel. 9.59.60.
întreprinderea Poligrafică Nr. 2, Bucureşti. Str. Brezoianu Nr. 2 3 -2 5 , c. 1892
C U R IE R U L ADVENTIST
• Din nou problema schimbării Calendarului. La
Organizaţia N a ţiu n ilo r U nite, există propuneri pentru
schimbarea actualului calendar. U n ii sugerează ca lunile
să aibă aceeaşi durată, iar zilele lu n ii să cadă mereu lu
aceleaşi zile ale săptămînii şi sărbătorile la aceleaşi dale,
spre a se uşura organizarea şi planificarea^ muncii in
societate. Astfel, unele proiecte de reformă a Calendariuui
propun luna de 28 zile (4 săptăm in i), anul de 52 sapta-
m ln i si 13 lu n i (cu nume schimbate), c u u n a sau doua
zile (în cazul anului bisect) ca zile de sărbătoare, nenu­
mărate, suplimentare. .
( I n felul acesta, ciclul săptămînii, ar fi d e r a n ; a .t. Zilele
nu şi-ar m ai păstra ordinea şi locul lor de ptnă
zilele suplimentare nefiind puse in socoteală. N.R.).
Există la U.N.E.S.C.O. ,(Secţiune a Organizaţiei N a ­
H. O. ţiu n ilo r U n ite ), o comisie specială, care se ocupă cu
problema alc ă tu irii unui proiect raţio nal de reforma a
Calendarului. ,
O ricît de bun ar fi însă un atare proiect, el nu are
valoare, dacă reforma au a r f i însuşită de toate ţările.
Altm interi, schimbarea Calendarului la unele State şi men­
ţinerea lu i la altele, nu a r aduce decît confuzie, ia r re­
forma si-ar pierde orice v a l o a r e _
(Din Ştiniţă şi tehnica 2/195/)
• Inamicii şerpilor. — Pe lin g ă a rici şi barză, şerpii
au încă doi inamici care trăiesc în ţările^ unde exista
şerpi m u lţi şi veninoşi. U nul dintre ^ aceşti inamici, se
numeşte liiangusta, — un fel de pisică sălbatică, foarte
iute in mişcări, puternică şi violentă, h a face şei pilor
N u se teme nici de muşcătura, nici de veninul . lor. Ataca
chiar şi cobra, şarpe mare veninos. I n t î i îl omoara,
apoi îi măturică. _ .
A lt inamic, este o pasăre puternică numita Serpentaria.
Ferindu-se de muşcăturile şerpilor, ea îi loveşte cu penele
ei puternice şi-i sfîşie cu ciocul.
• Ce este m a r g a r i n a ? — „M a rg a rin a este un produs
alimentar gras, preparat din tr-u n amestec de grăsim i a n i­
male sau uleiuri vegetale şi Lapte, la care se mai adauga
alte cîteva substante ca de exemplu : zahăr, sare, etc. i n
principiu, din punct de vedere al compoziţiei şi structurii,
al g ustului, m irosului, culorii, consistenţei şi puterii de
nutriţie, m argarina se apropie de unt, avînd aceeaşi în­
semnătate ca orice grăsime alimentară.
Ce materii prime de bază sînt necesare pentru fabric a­
rea margarinei ? .
Dintre uleiurile vegetale, la fabricarea margarinei se
întrebuinţează uleiul de floarea soarelui, uleiul de cmepa,
de soia, de porumb, de muştar, de cocos şi a lte le ; dintre
grăsim ile animale se foloseşte grăsimea de porc, untul^ae
vacă, seul de v ilă si de oaie, etc. Ule iu rile sau grăsi­
mile solidificate, aparţinînd regnului anim al, ^ cum ar
fi untura de peşte, precum şi cele vegetale se întrebuin­
ţează pe o scară foarte largă, fapt care, de altfel, a şt
determinat marea dezvoltare ce a luat-o fabricarea m ar­
garinei în ultim ul tim p".
• Marele fluviu D u n ărea (greceşte: ilstros; latineşte
Danubius; Franceză Danube; Germana Donau) izvo­
răşte d in masivuil m untos P ăd u rea N eagră Germ a­
nia, Ducatul de Baden — are o lungime de 2b60 km
îşi adună apele de pe un teritoriu de 817.444 km. , al
ţ ă r i l o r : Germ ania, Austria, Cehoslovacia, U ngaria, Ju-
goslavia, România, B ulgaria şi Uniunea^ Sovietică, şi
se varsă în Marea N eag ră prin trei g u r i : Chilia, Su-
lina şi Sf. Gheorghe. Debitul ei de apă, v ă rsa t anual
în M arca Neagră, este în mijlociu de 200 m iliarde m ••