Suedia

stat în Europa de Nord

Sari la navigareSari la căutare
Suedia
Konungariket Sverige (suedeză)
Sverige (suedeză)

Drapelul Suediei Stema Suediei[*]

Imn: 

Du gamla, Du fria

MENIU

0:00
 Geografie
Suprafață  
 - Total 528.861,06 km²[4] 
Cel mai înalt punct Kebnekaise[5] (2.097,5 m) 
Cel mai jos punct Kristianstad (−2 m) 
Vecini Finlanda[6]
Norvegia[6]
Danemarca 
Fus orar UTC+1 (UTC+1) 
Populație
 - Estimare 2021 10.409.248
Limbi oficiale limba suedeză 
Etnonim suedezi (pl.)
suedez (masc.)
suedeză (fem.) 
Guvernare
Sistem politic monarhie constituțională 
Rege (d)
Carl XVI Gustaf al Suediei 
 Prim-ministru(d) Magdalena Andersson 
Legislativ Riksdag 
Capitala Stockholm () 
Economie
PIB (PPC) 2020
 - Total ▲ $563.882 miliarde[1] (locul 39)
 - Pe cap de locuitor ▲ $52.477[1] (locul 16)
PIB (nominal) 2020
 - Total ▼ $528.929 miliarde[1] (locul 23)
 - Pe cap de locuitor (locul 12)▼ $50.339[1]
Gini (2020) 26.9
IDU 0.945 (locul 7)
Monedă Coroană suedeză ( SEK ) 
Coduri și identificatori
Cod CIO SWE 
Cod mobil 240 
Prefix telefonic +46 
ISO 3166-2 SE 
Domeniu Internet .se 

Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
Instagram
canal YouTube
hasthtag
Modifică date / text 

Suedia (în suedeză Sverige; pronunție suedeză:   /ˈsvɛːrjɛ/), oficial Regatul

Suediei (în suedeză Konungariket Sverige), este o țară nordică(d) din Europa de Nord.
[8]
 Se învecinează cu Norvegia la vest și nord, cu Finlanda la est și este conectată
cu Danemarca în sud-vest printr-un tunel-pod ce traversează strâmtoarea Öresund. Cu
450.295 km², Suedia este cea mai întinsă țară din Europa de Nord, a treia cea mai
întinsă din Uniunea Europeană și a cincea din Europa. Capitala este Stockholm. Suedia
are o populație totală de 10,4 milioane de locuitori; și o densitate scăzută a populației
de 25 locuitori/km². 87% dintre suedezi trăiesc în zone urbane, care acoperă 1,5% din
întreaga suprafață terestră. Cea mai mare concentrație este în jumătatea centrală și
sudică a țării.

Suedia face parte din aria geografică Fennoscandia. Clima este în general blândă
pentru cât de nordică este latitudinea la care se află, datorită unei importante influențe
maritime. În ciuda latitudinii ridicate, Suedia are deseori veri călduroase de tip
continental, fiind situată între Atlanticul de Nord, Marea Baltică și vasta Rusie. Clima
generală și mediul înconjurător variază semnificativ de la sud la nord, din cauza
diferențelor mari de latitudine, iar o mare parte din Suedia are ierni friguroase cu multă
zăpadă. Sudul Suediei(d) este predominant agricol, în timp ce nordul(d) este des împădurit
și include o porțiune din Munții Scandinaviei.

Popoarele germanice au locuit în Suedia încă din vremurile preistorice, apărând în

istorie sub numele de goți(d) (în suedeză Götar) și suezi(d) (Svear) și constituind unele
din popoarele nordice(d) de navigatori. Un stat suedez independent a apărut la începutul
secolului al XII-lea. După ce Moartea Neagră a ucis, pe la mijlocul secolului al XIV-lea,
aproximativ o treime din populația scandinavă,[9][10] Liga Hanseatică a început să
amenințe cultura, finanțele și limbile scandinave. Aceasta a dus la formarea Uniunii
scandinave de la Kalmar în 1397,[11] pe care Suedia a părăsit-o în 1523. Când Suedia s-
a implicat în Războiul de Treizeci de Ani de partea protestantă, a început să-și extindă
teritoriile și în cele din urmă s-a format Imperiul Suedez. Aceasta a devenit una
dintre marile puteri ale Europei până la începutul secolului al XVIII-lea. Teritoriile
suedeze din afara Peninsulei Scandinave au fost pierdute treptat în secolele al XVIII-lea
și al XIX-lea, proces încheiat odată cu anexarea Finlandei actuale de către Rusia în
1809. Ultimul război în care Suedia a fost direct implicată a fost în 1814, când Norvegia
a fost obligată pe calea armelor să accepte o uniune personală, care s-a dizolvat pe
cale pașnică(d) în 1905. De atunci, Suedia a fost permanent în stare de pace, menținând
o politică oficială de neutralitate(d) în afacerile externe.[12] În 2014, Suedia a sărbătorit
200 de ani de pace continuă, mai mult decât Elveția.[13] Suedia a fost formal neutră atât
de-a lungul războaielor mondiale, cât și în Războiul Rece, deși s-a îndreptat în mod
deschis din 2009 către cooperarea cu NATO.

Suedia este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară, puterea

legislativă aparținând unui Riksdag unicameral cu 349 de membri. Este un stat unitar, în
prezent împărțit în 21 de comitate și 290 de comune. Suedia menține un sistem tipic
nordic de asistență socială care oferă cetățenilor săi asistență medicală
universală(d) și educație terțiară.(d) Are al unsprezecelea cel mai mare venit pe cap de
locuitor din lume și ocupă un loc foarte înalt în ceea ce privește calitatea vieții(d),
sănătatea, educația(d), protecția libertăților civile(d), competitivitatea economică, egalitatea
veniturilor, egalitatea de gen(d), prosperitatea(d) și dezvoltarea umană.[14][15][16] Suedia a
aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1995, dar a respins calitatea de membru
NATO, precum și calitatea de membru al zonei euro în urma unui referendum(d). Este, de
asemenea, membră a Națiunilor Unite, a Consiliului nordic, a Consiliului Europei,
a Organizației Mondiale a Comerțului și a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OCDE).

Cuprins
 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Preistorie
o 2.2Vikingii
o 2.3Regatul Suediei
o 2.4Imperiul Suedez
o 2.5Istoria modernă
o 2.6Primul și al Doilea Război Mondial
o 2.7Epoca postbelică
o 2.8Istoria recentă
 3Geografie
o 3.1Clima
o 3.2Vegetația
 4Guvernare și politică
o 4.1Cadrul constituțional
o 4.2Partidele politice și alegerile
o 4.3Împărțirea administrativă
o 4.4Istoria politică
o 4.5Sistem juridic
o 4.6Relațiile externe
o 4.7Armata
 5Economie
o 5.1Energia
o 5.2Transporturi
o 5.3Politici publice
o 5.4Știință și tehnologie
o 5.5Impozite
o 5.6Pensiile
 6Demografie
o 6.1Limba
o 6.2Religie
o 6.3Sănătate
o 6.4Educație
o 6.5Imigrația
o 6.6Criminalitatea
 7Cultură
o 7.1Muzică
o 7.2Arhitectură
o 7.3Mass-media
o 7.4Literatură
o 7.5Sărbători
o 7.6Bucătăria
o 7.7Cinematografie
o 7.8Modă
o 7.9Sport
  8Note de completare
 9Note bibliografice
 10Lectură suplimentară
 11Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul Suedia derivă din neerlandeza mijlocie și germana joasă mijlocie ale secolului
al XVII-lea, lande van der sweden, însemnând „țara suezilor”, swede fiind forma de
singular.

Numele suedez Sverige (un compus al cuvintelor Svea și rike, cu lenițiune(d) a

consoanei [k], înregistrat pentru prima dată ca Swēorice în Beowulf)[17] înseamnă și el
literalmente tot „țara suezilor(d)”, excluzând teritoriile goților(d) din Götaland.

Variații ale acestei denumiri sunt folosite în majoritatea limbilor, cu excepția danezei și

a norvegianei care folosec Sverige, a feroezei cu Svøríki, a islandezei cu Svíþjóð.
Excepția mai notabilă o constituie unele limbi finice unde se folosesc
termenii Ruotsi (finlandeză) și Rootsi (estonă), nume considerat de obicei a se referi la
oamenii din zonele de coastă din Roslagen(d), Uppland, care erau cunoscuți sub numele
de rusi. Prin intermediul acestora, denumirile au legătură etimologică cu numele Rusiei. 

Etimologia termenului suezi și, astfel, al numelui Suedia, este într-un radical *s(w)e,

care înseamnă „propriu”,[18][19][20] ca o referire la propriul trib germanic al unei persoane.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Preistorie[modificare | modificare sursă]

Coif din epoca Vendel, la Muzeul Național Suedez de Antichități

Preistoria Suediei începe în oscilația Allerød(d), o perioadă caldă de prin jurul anului
12000 î.e.n., [21] cu tabere paleolitice târzii de vânători de reni, atribuite culturii
Bromme(d) la marginea ghețurilor polare, în ceea ce este acum provincia cea mai sudică
a țării, Scania. Această perioadă a fost caracterizată de grupuri mici de vânători-
culegători-pescari ce utilizau tehnologia silexului.[22]
Suedia este descrisă pentru prima dată într-o sursă scrisă în Germania de Tacitus în 98
e.n.[23] În Germania 44 și 45, el menționează suezii (Suiones) ca un trib puternic (distins
nu doar pentru arme și oameni, ci pentru flotele lor puternice) cu nave care aveau
o provă alungită la fiecare capăt (drakkare(d)).[24] Nu se știe ce regi (kuningaz) îi
conduceau pe acești suiones, dar mitologia nordică prezintă un lung șir de regi
legendari și semi-legendari care duc până la ultimele secole dinaintea erei noastre. În
ceea ce privește alfabetizarea în Suedia propriu-zisă, scrierea runică era folosită în
rândul elitei scandinave sudice cel puțin în secolul al II-lea e.n., dar tot ceea ce a ajuns
până în prezent din perioada romană sunt inscripții scurte pe artefacte, în principal cu
nume masculine, demonstrând că oamenii din sudul Scandinaviei vorbeau pe
atunci proto-nordica, o limbă din care au evoluat suedeza și alte limbi nord-germanice.
[25]

În secolul al VI-lea, Iordanes numește două triburi care trăiesc în Scandza(d), ambele

fiind considerate acum sinonime cu suezii: suetidi și suehanii. Cuvântul suetidi este
considerat a fi forma latinizată a lui Svíþjóð, numele norvegian vechi pentru suezi.
Iordanes îi descrie pe suetidi și dani(d) ca fiind de aceeași origine și cei mai înalți
oameni. Mai târziu menționează alte triburi scandinave ca fiind de aceeași statură.
[26]
 Suehanii erau cunoscuți de lumea romană ca furnizori de piei de vulpe neagră și,
potrivit lui Jordanes, aveau cai foarte buni, asemănători cu cei
ai thyringilor din Germania (alia vero gens ibi moratur Suehans, quae velud Thyringi
equis utuntur eximiis). Istoricul islandez Snorri Sturluson a mai scris că regele
suedez Adils(d) (Eadgils) avea cei mai buni cai din vremea sa. 

Vikingii[modificare | modificare sursă]

Expedițiile vikingilor (liniile albastre)

Epoca vikingilor în Suedia a durat aproximativ din secolul al VIII-lea până în secolul al
XI-lea. Se crede că vikingii suedezi și Gutar(d) au călătorit în principal spre est și sud,
mergând în Finlanda, Estonia, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina, Marea Neagră și
chiar până la Bagdad. Traseele lor au trecut pe Nipru(d) spre sud, spre Constantinopol,
pe care au efectuat numeroase raiduri. Împăratul bizantin Theofil a remarcat aptitudinile
lor în război și i-a invitat să-i servească drept gardă personală, cunoscută sub numele
de Garda Varegă. Vikingii suedezi, numiți rusi, sunt strămoșii Rusiei Kievene.
[27]
 Călătorul arab Ibn Fadlan(d) îi descria pe acești vikingi după cum urmează:
„I-am văzut pe rusi când veneau din călătoriile lor negustorești și își puneau tabăra pe Itil. Nu am văzut
niciodată exemplare fizice mai perfecte, înalți cât curmalii, blonzi și roșii la față; nu poartă nici tunici, nici
caftane, ci bărbații poartă un veșmânt ce le acoperă o parte a corpului și lasă o mână liberă. Fiecare
bărbat are un topor, o sabie și un cuțit, și le ține pe toate la el tot timpul. Săbiile sunt late și încovoiate, de
felul celor ale francilor.[28]”

Piatra gravată Tjängvide datând dintre 800 și 1099, exemplu de artă vikingă

Acțiunile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe pietre runice(d) din Suedia,

cum ar fi pietrele runice grecești(d) și pietrele runice varege(d). A existat și o participare
considerabilă la expedițiile spre vest, care sunt comemorate pe aceste pietre, cum ar
fi pietrele engleze(d). Ultima expediție vikingă suedeză majoră pare să fi fost nefericita
expediție a lui Ingvar cel Mult-Umblat(d) în Serkland(d), regiunea de sud-est a Mării
Caspice . Membrii ei sunt comemorați pe pietrele runice ale lui Ingvar(d), dintre care
niciuna nu menționează vreun supraviețuitor. Nu se știe ce s-a întâmplat cu echipajul,
dar se crede că au murit de boli.

Regatul Suediei[modificare | modificare sursă]

Nu se știe când și cum s-a născut regatul Suediei, dar lista monarhilor suedezi este
întocmită începând cu primii regi despre care se știe că au domnit atât
în Svealand(d) (Suedia), cât și în Götaland (Gothia) ca o singură provincie, începând
cu Eric cel Victorios. Suedia și Gothia erau două țări separate cu mult înainte de
aceasta și încă din antichitate. Nu se știe cât timp au existat ele separat: poemul
epic Beowulf descrie semi-legendarele războaie suedo-geatice(d) din secolul al VI-
lea. Götaland în acest sens include în principal provinciile Östergötland (Gothia de Est)
și Västergötland(d) (Gothia de Vest). La acea dată, Insula Gotland era disputată de alte
grupări decât suezii, în acest moment (daneze, hanseatice și autohtone din
Gotland). Småland era de minim interes, din cauza pădurilor nepătrunse de pini și doar
orașul Kalmar cu castelul său avea importanță. Părțile de sud-vest ale peninsulei
scandinave erau formate din trei provincii daneze (Scania, Blekinge și Halland). La nord
de Halland, Danemarca avea o frontieră directă cu Norvegia și cu provincia Bohuslän a
acesteia. Dar au existat așezări suedeze de-a lungul coastei de sud a Norrlandului.
Gamla Uppsala(d) (Uppsala veche), un loc de importanță religioasă și politică în primii ani ai Suediei

În primele etape ale epocii scandinave a vikingilor, Ystad din provincia daneză Scania

și Paviken(d) de pe Gotland erau centre de comerț înfloritoare, dar nu făceau parte din
regatul suedez timpuriu. În Ystad au fost găsite rămășițe din ceea ce se crede că a fost
o piață mare datând între 600 și 700 e.n.[29] În Paviken, un important centru comercial al
regiunii baltice în secolele al IX-lea și al X-lea, au fost găsite rămășițe ale unui mare
port din epoca vikingă, cu șantiere de construcții navale și industrii de artizanat. Între
800 și 1000, comerțul a adus o mulțime de argint în Gotland și, potrivit unor cercetători,
gotlandezii din această epocă au acumulat mai mult argint decât restul populației din
Scandinavia la un loc.[29]

Sfântului Ansgar i se atribuie de obicei introducerea creștinismului în 829, dar noua

religie nu a început să înlocuiască pe deplin păgânismul până în secolul al XII-lea. În
secolul al XI-lea, creștinismul a devenit religia predominantă, iar din 1050 Suedia este
considerată o țară creștină. Perioada cuprinsă între 1100 și 1400 a fost caracterizată de
lupte interne pentru putere și competiție între regatele nordice. În anii 1150–1293,
conform legendei lui Eric al IX-lea(d) și Cronicilor lui Eric(d), regii suedezi au efectuat
o primă(d), o a doua(d) și o a treia cruciadă(d) în Finlanda păgână
împotriva finilor(d), tavastienilor(d) și carelienilor și au început conflicte cu rusii care nu mai
aveau nicio legătură cu Suedia.[30] Colonizarea suedeză(d) a zonelor de coastă din
Finlanda a început și în secolele al XII-lea și al XIII-lea. [31][32] În secolul al XIV-lea,
colonizarea suedeză a zonelor de coastă din Finlanda a început să fie mai organizată și
la sfârșitul secolului mai multe dintre zonele de coastă ale Finlandei erau locuite mai
ales de suedezi.[33]

Tapiseria de la Skog(d), realizată cel mai probabil la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Cu excepția provinciilor Scania, Blekinge și Halland din sud-vestul peninsulei

scandinave, care au fost părți ale Regatului Danemarcei în această
perioadă, feudalismul nu s-a dezvoltat niciodată în Suedia, așa cum s-a întâmplat în
restul Europei.[34] Prin urmare, țărănimea a rămas în mare parte o clasă de mici
agricultori liberi în cea mai mare parte a istoriei suedeze. Iobăgia nu era ceva obișnuit în
Suedia,[35] și orice formă de servitute personală a avut tendința de a fi înlăturată datorită
răspândirii creștinismului, și datorită dificultății de a obține sclavi din țările de la est de
Marea Baltică, precum și prin dezvoltarea orașelor înainte de secolul al XVI-lea.[36] Într-
adevăr, atât sclavia, cât și iobăgia au fost abolite cu totul printr-un decret al regelui
Magnus al IV-lea încă din 1335. Foștii sclavi tindeau să fie absorbiți în țărănime, iar unii
deveneau muncitori în orașe. Totuși, Suedia a rămas o țară săracă și înapoiată din
punct de vedere economic, în care trocul era principalul mijloc de schimb. De exemplu,
fermierii din provincia Dalsland își transportau untul în districtele miniere din Suedia și îl
schimbau acolo direct cu fier, pe care îl duceau apoi pe coastă și îl schimbau cu pește,
pe care îl consumau, în timp ce fierul era transportat în străinătate. [37]

Gustav I a eliberat(d) Suedia de Christian al II-lea al Danemarcei, punând capăt Uniunii de la Kalmar. El a

înființat Casa Vasa care a domnit în Suedia și în Polonia până în secolul al XVII-lea

De multe ori pe parcursul existenței regatului, coroana suedeză a fost moștenită de regi
copii; în consecință, puterea reală a fost deținută pentru perioade lungi de regenți (în
special cei din familia Sture(d)) aleși de parlamentul suedez. Regele Christian al II-lea al
Danemarcei, care și-a afirmat pretenția asupra Suediei prin forța armelor, a ordonat
masacrarea nobililor suedezi la Stockholm în 1520. Aceasta a ajuns să fie cunoscută
drept „baia de sânge de la Stockholm” și a stârnit nobilimea suedeză la o nouă
rezistență și, pe 6 iunie (astăzi sărbătoarea națională a Suediei) în 1523, l-au făcut
pe Gustav Vasa rege.[38] Aceasta este uneori considerată a fi fundamentul Suediei
moderne. La scurt timp după aceea, noul rege a respins catolicismul și a condus Suedia
înspre Reforma protestantă.

Liga Hanseatică a fost înființată oficial la Lübeck, pe coasta Germaniei de Nord la

Marea Baltică, în 1356. Liga încerca să obțină privilegii civile și comerciale de la prinți și
regalitatea țărilor și orașelor de-a lungul coastelor Mării Baltice. [39] În schimb, ea oferea
o anumită protecție orașelor care se alăturau. Având propriile sale nave, Hansa a reușit
să curețe Marea Baltică de pirați.[40] Privilegiile obținute de Hansa au inclus asigurări că
numai cetățenii Hansei pot face comerț din porturile în care se aflau. Ea încerca să
obțină acorduri de scutire de orice vămi și taxe. Cu aceste concesii, negustorii din
Lübeck au venit în număr mare la Stockholm, unde în curând au ajuns să domine viața
economică a orașului și au făcut din orașul-port Stockholm principalul oraș comercial și
industrial al Suediei.[41] În cadrul comerțului hanseatic, două treimi din importurile
Stockholmului constau din textile, în timp ce treimea rămasă era sare. Principalele
exporturi din Suedia erau fierul și cuprul.[41]

Cu toate acestea, suedezii au început să deteste poziția comercială de monopol a

Hansei (formată în cea mai mare parte din cetățeni germani), și veniturile pe care
simțeau că le pierd în favoarea Hansei. În consecință, atunci când Gustav Vasa
sau Gustav I a spart puterea de monopol a Ligii Hanseatice, el a fost privit ca un erou
de către poporul suedez.[42] Istoria îl consideră acum pe Gustav I ca părintele națiunii
suedeze moderne. Bazele puse de Gustav aveau însă să se dezvolte doar cu timpul. În
plus, când Suedia s-a dezvoltat, eliberată de Liga Hanseatică, și a intrat în epoca sa de
aur, faptul că țărănimea fusese în mod tradițional liberă a însemnat că mai multe dintre
beneficiile economice au revenit către aceasta, și nu s-au limitat la o clasă feudală de
proprietari de pământ.[43]

Sfârșitul secolului al XVI-lea a fost marcat de o fază finală de rivalitate între catolicii
rămași și comunitățile devenite protestante. În 1592, nepotul catolic al lui Gustav Vasa
și regele Poloniei, Sigismund, a urcat pe tronul suedez.[44] El a urmărit să
consolideze influența Romei prin inițierea Contrareformei și a creat o monarhie duală,
care a devenit temporar cunoscută sub numele de Uniunea Polono-Suedeză(d).
Conducerea sa despotică, puternic caracterizată de intoleranța față de protestanți, a
declanșat un război civil(d) care a scufundat Suedia în sărăcie.[45] În opoziție, unchiul și
succesorul lui Sigismund, Carol Vasa, a convocat în 1593 Sinodul de la Uppsala(d), care
a confirmat oficial Biserica modernă a Suediei ca luterană. După detronarea sa în 1599,
Sigismund a încercat să recupereze tronul cu orice preț și ostilitățile dintre Polonia și
Suedia au continuat de-a lungul următorului secol.[46]

Imperiul Suedez[modificare | modificare sursă]

Gustav Adolf la bătălia de la Breitenfeld(d) din 1631.

În secolul al XVII-lea, Suedia a devenit o mare putere europeană. Înainte de apariția

Imperiului Suedez, Suedia era o țară săracă și cu o populație rarefiată la marginea
civilizației europene, fără o putere sau reputație semnificativă. Suedia a devenit mare
putere continentală în timpul domniei regelui Gustav Adolf, cucerind teritorii din Rusia
și Polonia-Lituania în multiple conflicte, între care Războiul de 30 de Ani.[47]

În timpul Războiului de 30 de ani, Suedia a cucerit aproximativ jumătate din statele

Sfântului Imperiu Roman și a învins armata imperială la bătălia de la Breitenfeld(d) din
1631.[48] Gustav Adolf intenționa să devină noul sfânt împărat roman, și să domnească
asupra unei Scandinavii unite și a statelor Sfântului Imperiu Roman, dar a fost ucis
în bătălia de la Lützen(d) în 1632. După bătălia de la Nördlingen din 1634, singura
înfrângere militară semnificativă a Suediei din tot războiul, sentimentul pro-suedez în
rândul statelor germane s-a diminuat.[48] Aceste provincii germane s-au desprins de
puterea suedeză una câte una, lăsând Suedia doar cu câteva teritorii nord-
germane: Pomerania Suedeză(d), Bremen-Verden(d) și Wismar. Din 1643 până în 1645,
în ultimii ani ai războiului, Suedia și Danemarca-Norvegia au purtat războiul lui
Torstenson(d). Rezultatul acestui conflict și încheierea Războiului de Treizeci de Ani au
contribuit la statutul Suediei postbelice de mare forță în Europa. [48]

Imperiul suedez între 1611 și 1815, cu apogeul absolut între 1658 și 1660.

La mijlocul secolului al XVII-lea, Suedia era a treia țară ca mărime din Europa ca
suprafață, fiind depășită doar de Rusia și Spania. Suedia a atins cea mai mare întindere
teritorială sub domnia lui Carol al X-lea după tratatul de la Roskilde(d) din 1658, în urma
riscantei, dar reușitei traversări a Centurilor Daneze(d) de către Carol al X-lea.[49]
[50]
 Fundamentul succesului Suediei în această perioadă este atribuit schimbărilor
majore efectuate de Gustav I în economia suedeză în secolul al XVI-lea și
introducerii protestantismului.[51] În secolul al XVII-lea, Suedia s-a angajat în multe
războaie, de exemplu cu Uniunea Polono-Lituaniană. Ambele părți concurau pentru
teritoriile statelor baltice de astăzi, Suedia suferind o înfrângere notabilă în bătălia de la
Kircholm(d).[52] O treime din populația finlandeză a murit în devastatoarea mare foamete
din 1695–1697, care a lovit țara.[53] Foametea a lovit și Suedia, ucigând circa 10% din
populația Suediei.[54]
Suedezii au efectuat o serie de invazii în Uniunea Polono-Lituaniană, cunoscute colectiv
sub numele de Potopul.[55] După mai bine de jumătate de secol de războaie aproape
constante, economia suedeză se deteriorase. A devenit sarcina de o viață a fiului lui
Carol al X-lea, Carol al XI-lea, să reconstruiască economia și să refacă armata.[56] În
urma fiului său, viitorul conducător al Suediei, Carol al XII-lea, a rămas unul dintre cele
mai bune arsenale din lume, o mare armată permanentă și o mare flotă. [57] Rusia, cea
mai serioasă amenințare pentru Suedia în acel moment, avea o armată mai mare, dar
rămăsese mult în urmă atât în ceea ce privește echipamentul, cât și instrucția. [58]

După bătălia de la Narva din 1700, una dintre primele bătălii din Marele Război Nordic,
armata rusă a fost atât de grav devastată încât Suedia a avut șansa deschisă de a
invada Rusia.[59] Cu toate acestea, Carol al XII-lea nu a urmărit armata rusă, ci s-a întors
împotriva Poloniei-Lituaniei(d) și l-a învins pe regele polonez, August al II-lea cel
Puternic, și pe aliații săi saxoni în bătălia de la Kliszów(d) din 1702.[60] Aceasta a dat
Rusiei timp sa-și reconstruiască și să-și modernizeze armata.

Bătălia de la Poltava din 1709. În anii următori, Rusia și aliații ei au ocupat toate posesiunile suedeze(d) de pe
coasta Baltică și chiar Finlanda.

După succesul invadării Poloniei, Carol al XII-lea a decis să încerce invadarea Rusiei(d),

dar aceasta s-a încheiat cu o victorie decisivă a Rusiei în bătălia de la Poltava din 1709.
[61]
 După un lung marș expus raidurilor cazacilor, tehnicile de pământ pârjolit ale țarului
rus Petru cel Mare și iarna extrem de friguroasă a anului 1709 (d), suedezii au rămas
slăbiți și cu moralul scăzut și au fost depășiți numeric de armata rusă la Poltava.
[62]
 Înfrângerea a însemnat începutul sfârșitului pentru Imperiul Suedez. În plus, ciuma
care a făcut ravagii în Europa Centrală de Est (d) a devastat posesiunile suedeze și a
ajuns în Suedia Centrală în 1710. [63][64] Întors în Suedia în 1715, Carol al XII-lea a
lansat două campanii împotriva Norvegiei(d) în 1716 și, respectiv, 1718. În timpul celei de
a doua încercări, a fost împușcat în timpul asediului(d) cetății Fredriksten(d).[65] Suedezii nu
au fost învinși militar la Fredriksten, dar întreaga structură și organizarea campaniei s-
au prăbușit odată cu moartea regelui, iar armata s-a retras.

Forțată să cedeze teritorii întinse prin tratatul de la Nystad(d) din 1721, Suedia și-a

pierdut și locul ca imperiu și ca stat dominant la Marea Baltică.[66] Odată cu pierderea
influenței Suediei, Rusia a devenit imperiu și una dintre națiunile dominante ale
Europei(d). Când războiul a luat sfârșit în 1721, Suedia pierduse aproximativ 200.000 de
oameni, 150.000 dintre cei din zona Suediei de astăzi și 50.000 din partea finlandeză a
Suediei(d).[67]

În secolul al XVIII-lea, Suedia nu avea suficiente resurse pentru a-și menține teritoriile
din afara Scandinaviei, iar cele mai multe dintre ele au fost pierdute, culminând
cu pierderea estului Suediei în 1809(d) în fața Rusiei, teritoriu care a devenit extrem de
autonomul Mare Principat al Finlandei în Rusia țaristă.[68]

În interesul restabilirii dominației suedeze în Marea Baltică, Suedia s-a aliat împotriva
aliatului și binefăcătorului său tradițional, Franța, în războaiele napoleoniene. Cu toate
acestea, în 1810, un mareșal francez, Jean-Baptiste Bernadotte, a fost ales ca
moștenitor prezumtiv al bătrânului Carol al XIII-lea; în 1818, el înființat Casa de
Bernadotte, luând numele monarhic(d) de Carol al XIV-lea. Rolul Suediei în bătălia de la
Leipzig i-a conferit autoritatea de a forța Danemarca-Norvegia, o aliată a Franței, să
cedeze Norvegia regelui Suediei la 14 ianuarie 1814 în schimbul provinciilor din nordul
Germaniei, prin Tratatul de la Kiel(d).[69] Încercările norvegienilor de a-și păstra statutul de
stat suveran au fost respinse de regele suedez, Carol al XIII-lea. El a lansat o campanie
militară împotriva Norvegiei(d) la 27 iulie 1814, care s-a încheiat cu Convenția de la
Moss(d), care a forțat Norvegia să formeze uniune personală cu Suedia sub coroana
suedeză, care a durat până în 1905. [70] Campania din 1814 a fost ultima dată când
Suedia a fost în război.[71]

Istoria modernă[modificare | modificare sursă]

Ilustrație a foametei în nordul Suediei, Foametea din 1867–1869(d)

Compania Suedeză a Indiilor de Est(d), Ostindiska Kompaniet, a fost fondată în 1731.

Alegerea evidentă ca port de origine a fost Göteborg, de pe coasta de vest a Suediei, la
gura foarte largă de vărsare a râului Göta älv(d), având cel mai mare și mai bun liman
pentru ieșiri în larg din toată regiunea. Comerțul a continuat până în secolul al XIX-lea și
a făcut ca micul târgușor să devină al doilea oraș al Suediei. [72] A existat o creștere
semnificativă a populației în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, pe care scriitorul Esaias
Tegnér a atribuit-o în 1833 „păcii, vaccinului împotriva variolei(d) și cartofilor”.[73] Între
1750 și 1850, populația Suediei s-a dublat. Potrivit unor savanți, emigrarea în masă în
America a devenit singura modalitate de a preveni foametea și rebeliunea; peste 1% din
populație emigra anual în anii 1880.[74] Cu toate acestea, Suedia a rămas săracă,
păstrând o economie aproape în întregime agricolă, chiar în timp ce Danemarca și țările
din Europa de Vest au început să se industrializeze. [74][75]

Emigranții suedezi urcându-se pe vas la Göteborg în 1905

Mulți au privit spre America pentru o viață mai bună în această perioadă. Se crede că
între 1850 și 1910 mai mult de un milion de suedezi s-au mutat în Statele Unite. [76] La
începutul secolului al XX-lea, în Chicago locuiau mai mulți suedezi decât
în Göteborg (al doilea oraș ca mărime al Suediei).[77] Majoritatea imigranților suedezi s-
au mutat în Vestul Mijlociu al Statelor Unite, cu o populație mare în Minnesota, iar alții s-
au mutat în alte părți ale Statelor Unite și Canadei.

În ciuda ritmului lent de industrializare în secolul al XIX-lea, multe schimbări importante

aveau loc în economia agrară datorită inovațiilor constante și creșterii rapide a
populației.[78] Aceste inovații au inclus programe de împrejmuire(d) susținute de guvern,
exploatarea agresivă a terenurilor agricole și introducerea de noi culturi, cum ar fi
cartoful.[78] Deoarece țărănimea suedeză nu fusese niciodată iobăgită, ca în alte părți
ale Europei,[79]  cultura agricolă suedeză a început să aibă un rol critic în politica
Suediei, care a continuat în vremurile moderne cu Partidul Agrar modern (astăzi numit
Partidul de Centru).[80] Între 1870 și 1914, Suedia a început să dezvolte economia
industrializată care există astăzi. [81]

în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au apărut în Suedia mișcări sociale puternice

(sindicate, grupări pentru temperanță(d) și grupuri religioase independente), creând o
bază solidă a principiilor democratice. În 1889 a fost fondat Partidul Social Democrat
Suedez. Aceste mișcări au precipitat tranziția Suediei către o democrație parlamentară
modernă, realizată înaintea Primului Război Mondial. Pe măsură ce revoluția
industrială progresa în secolul al XX-lea, oamenii s-au mutat treptat în orașe pentru a
lucra în fabrici și s-au implicat în sindicatele socialiste. O revoluție comunistă a fost
evitată în 1917, în urma reintroducerii parlamentarismului(d), iar țara a
fost democratizată .
Primul și al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Suedia a fost oficial neutră în timpul Primului Război Mondial, deși, sub presiune
germană, a luat măsuri în dauna puterilor aliate, inclusiv minarea canalului Øresund, pe
care astfel l-a închis transporturilor aliate, și permisiunea acordată germanilor să
folosească instalațiile suedeze și cifrurile suedeze pentru a transmite mesaje secrete
către ambasadele lor de peste mări.[82] De asemenea, Suedia a permis voluntarilor să
lupte pentru Gărzile Albe alături de germani împotriva Gărzilor Roșii și a rușilor
în Războiul Civil Finlandez, și a ocupat pentru scurt timp Insulele Åland în cooperare cu
Germania.

Un soldat suedez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Suedia a rămas neutră în timpul conflictului.

Ca și în Primul Război Mondial, Suedia a rămas oficial neutră în timpul celui de al
Doilea Război Mondial, deși neutralitatea sa în timpul celui de al Doilea Război Mondial
a fost contestată.[83][84] Suedia a fost sub influența germană pentru o mare parte a
războiului, deoarece legăturile cu restul lumii au fost întrerupte prin
blocade. [83] Guvernul suedez a simțit că nu este în măsură să conteste în mod deschis
Germania[85] și, prin urmare, a făcut unele concesii.[86] De asemenea, Suedia a furnizat
Germaniei oțel și piese prelucrate pe tot parcursul războiului. Guvernul suedez a sprijinit
neoficial Finlanda în Războiul de Iarnă și Războiul de Continuare, permițând trimiterea
de voluntari și de sprijin material în Finlanda. Pe de altă parte, Suedia a sprijinit
rezistența norvegiană împotriva Germaniei și, în 1943, a ajutat la salvarea evreilor
danezi(d) de la deportarea în lagărele de concentrare naziste.

În ultimul an de război, Suedia a început să joace un rol în eforturile umanitare, iar mulți
refugiați, printre care câteva mii de evrei din Europa ocupată de naziști, au fost salvați
datorită misiunilor de salvare suedeze în lagărele de internare și, parțial, pentru că
Suedia a servit drept refugiu pentru refugiați, în primul rând din țările nordice(d) și din
statele baltice.[85] Diplomatul suedez Raoul Wallenberg și colegii săi au asigurat
siguranța a zeci de mii de evrei maghiari. [87] Cu toate acestea, atât suedezii, cât și alții
au susținut că Suedia ar fi putut face mai mult pentru a se opune eforturilor de război
ale naziștilor, chiar dacă aceasta ar fi însemnat creșterea riscului unei ocupații naziste.
[85]

Epoca postbelică[modificare | modificare sursă]

Tage Erlander(d) (stânga), prim-ministru din partea Partidului Social Democrat Suedez(d) aflat la guvernare din
1946 până în 1969.

Suedia a fost oficial țară neutră și a rămas în afara NATO și a Pactului de la Varșovia în

timpul Războiului Rece, dar în particular conducerea Suediei avea legături puternice cu
Statele Unite și cu alte guverne occidentale. În urma războiului, Suedia a profitat de o
bază industrială intactă, de stabilitatea socială și de resursele sale naturale pentru a-și
extinde industria înspre aprovizionarea reconstrucției Europei. [88] Suedia a primit ajutor
în cadrul Planului Marshall și a participat la OCDE. În cea mai mare parte a erei
postbelice, țara a fost guvernată de Partidul Social Democrat Suedez(d) în mare parte în
cooperare cu sindicatele(d) și industria. Guvernul a vizat în mod activ dezvoltarea unui
sector de producție competitiv la nivel internațional, alcătuit mai ales din mari corporații.
[89]

Suedia a fost unul dintre statele fondatoare ale Spațiului European de Liber

Schimb(d) (AELS). În anii 1960, țările AELS au fost adesea denumite „Outer Seven”, spre
deosebire de „Inner Six” ale Comunității Economice Europene (CEE) de atunci.[90]

La fel ca multe țări industrializate, Suedia a intrat într-o perioadă de declin economic și
de revolte în urma embargourilor petroliere din 1973–74 și 1978–79. [91] În anii 1980, mai
multe industrii-cheie suedeze au fost restructurate semnificativ. Construcția navală a
fost întreruptă, pasta de lemn a fost integrată în producția modernizată de hârtie,
industria siderurgică a fost concentrată și specializată, iar ingineria mecanică a fost
robotizată.

Între 1970 și 1990, povara fiscală totală a crescut cu peste 10%, dar creșterea a fost
una scăzută în comparație cu alte țări din Europa de Vest. În cele din urmă, guvernul a
început să cheltuiască peste jumătate din produsul intern brut al țării. PIB-ul pe cap de
locuitor a scăzut în această perioadă.[89]

Istoria recentă[modificare | modificare sursă]

Suedia a aderat la Uniunea Europeană în 1995 și a semnat Tratatul de la Lisabona în 2007.

Spargerea unei bule imobiliare cauzată de controale inadecvate asupra creditării,

combinate cu o recesiune internațională și o renunțare la politicile anti-șomaj în
favoarea politicilor antiinflaționiste a dus la o criză fiscală(d) la începutul anilor 1990.
[92]
 PIB-ul Suediei a scăzut cu aproximativ 5%. În 1992, un atac speculativ asupra
monedei a determinat banca centrală să majoreze pentru scurt timp ratele dobânzilor la
500%.[93][94]

Răspunsul guvernului a fost să reducă cheltuielile și să instituie o multitudine de

reforme pentru a îmbunătăți competitivitatea Suediei, printre care reducerea statului
social și privatizarea serviciilor și bunurilor publice. O mare parte din organizația politică
a promovat aderarea la UE și un referendum(d) a fost aprobat-o cu 52,3% pentru la 13
noiembrie 1994. Suedia a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1995. La un
referendum din 2003, electoratul suedez a votat împotriva(d) aderării țării la
moneda euro. În 2006, Suedia a avut primul guvern majoritar după zeci de ani de
guverne minoritare, când Alianța(d) de centru-dreapta a învins Partidul Social-Democrat
aflat până atunci la guvernare. În urma creșterii rapide a sprijinului pentru Democrații
Suedezi anti-imigrație și în urma intrării lor în Riksdag în 2010, guvernul Alianței a
devenit și el unul minoritar.

Suedia rămâne nealiniată din punct de vedere militar, deși participă la unele exerciții
militare comune cu NATO și cu alte țări, pe lângă cooperarea extinsă cu alte țări
europene în domeniul tehnologiei de apărare și al industriei de apărare. Printre altele,
companiile suedeze exportă arme care au fost folosite de armata americană în Irak.
[95]
 Suedia are, de asemenea, un lung istoric de participare la operațiuni militare
internaționale, inclusiv în Afganistan, unde trupele suedeze s-au aflat sub comanda
NATO, și la operațiuni de menținere a păcii(d) sub egida UE în Kosovo, Bosnia și
Herțegovina și Cipru. Suedia a participat, de asemenea, la punerea în aplicare a
unei zone de interdicție aeriană mandatată de ONU (d) deasupra Libiei în
timpul Primăverii Arabe. Suedia a deținut președinția Uniunii Europene între 1 iulie și 31
decembrie 2009.
A doua zi a violențelor din cartierul Husby al Stockholmului. Imaginea arată trei mașini incendiate în suburbia
Husby din Stockholm, 20 mai 2013

În ultimele decenii, Suedia a devenit o națiune mai diversă din punct de vedere cultural
datorită imigrației semnificative; în 2013 s-a estimat că 15% din populație era născută în
străinătate, iar încă 5% din populație s-a născut din doi părinți imigranți. Afluxul de
imigranți a adus noi provocări sociale. Au avut loc periodic(d) incidente violente,
   inclusiv violențele de la Stockholm din 2013, care au izbucnit în urma împușcării
[96] [97]

de către poliție a unui imigrant portughez în vârstă. [98] Ca răspuns la aceste evenimente
violente, partidul de opoziție anti-imigrație, Democrații Suedezi, și-a promovat politicile
anti-imigrație, în timp ce opoziția de stânga a acuzat creșterea inegalității cauzate de
politicile socioeconomice ale guvernului de centru-dreapta.[99]

În 2014, social-democratul Stefan Löfven a câștigat alegerile generale și a devenit noul

prim-ministru suedez. Democrații Suedezi au menținut echilibrul puterii și au respins
bugetul guvernului în Riksdag, dar, în urma unor acorduri între guvern și Alianță,
guvernul a putut să rămână în funcție.[100] Suedia a fost puternic afectată de criza
migranților europeni din 2015, forțând în cele din urmă guvernul să înăsprească
reglementările de intrare în țară, întrucât Suedia primea în toamnă mii de solicitanți de
azil și migranți predominant din Africa și Orientul Mijlociu pe săptămână, copleșind
structurile existente.[101] Unele dintre restricțiile privind azilul au fost relaxate din nou mai
târziu.[102]

La alegerile generale din 2018(d), roș-verzii(d) au pierdut locuri în fața Democraților

Suedezi de dreapta și a partidelor de centru-dreapta din fosta Alianță(d). În ciuda faptului
că dețin doar 33% din locurile din Riksdag, social-democrații și Verzii au reușit
să formeze(d) un guvern minoritar(d) în ianuarie 2019, bazându-se pe oferta și
încrederea Partidului de Centru(d), a Liberalilor(d) și a Partidului de Stânga(d).

Geografie[modificare | modificare sursă]
Vedere a Parcului Național Stora Sjöfallet(d)

Situată în Europa de Nord, Suedia se află la vest de Marea Baltică și Golful Botnic, la

care are o coastă lungă, și formează partea de est a Peninsulei Scandinave. La vest se
află lanțul Munților Scandinaviei (Skanderna), un lanț care desparte Suedia
de Norvegia. Finlanda este situată în nord-est. Are granițe maritime cu Danemarca,
Germania, Polonia, Rusia, Lituania, Letonia și Estonia și este, de asemenea, legată de
Danemarca (sud-vest) prin Podul Öresund. Granița sa cu Norvegia (1.619 km lungime)
este cea mai lungă graniță neîntreruptă din Europa.

Suedia se află între paralele de 55°(d) și 70° latitudine nordică(d) și în cea mai mare parte
între meridianele de 11°(d) și 25° longitudine estică(d) (o parte a insulei Stora
Drammen(d) este la vest de 11°).

Scania în sudul Suediei

Insula Sandhamn(d), arhipelagul Stockholm(d)

La 449.964 km², Suedia este a 55-a cea mai întinsă țară din lume, [103] a cincea cea mai
întinsă țară(d) din Europa și cea mai mare țară din Europa de Nord. Cea mai joasă
altitudine din Suedia se află în golful lacului Hammarsjön, lângă Kristianstad, la −2,41 m
sub nivelul mării. Cel mai înalt punct este Kebnekaise la 2.111 m deasupra nivelului
mării.

Suedia are 25 de provincii sau landskap, diferențiate pe criterii culturale, geografice și

istorice. Deși aceste provincii nu servesc niciunui scop politic sau administrativ, ele
joacă un rol important în identitatea de sine(d) a locuitorilor. Provinciile sunt de obicei
grupate în trei landuri (regiuni) mari, Norrland în nord, Svealand în centru și Götaland în
sud. Norrlandul slab populat cuprinde aproape 60% din țară. Suedia are și Rezervația
Naturală Vindelfjällen(d), una dintre cele mai mari arii protejate din Europa, cu o
suprafață totală de 562.772 ha.

Aproximativ 15% din Suedia se află la nord de Cercul Arctic. Sudul Suediei este
predominant agricol, cu o acoperire forestieră din ce în ce mai mare spre nord.
Aproximativ 65% din suprafața totală a terenurilor Suediei este acoperită cu păduri. Cea
mai mare densitate a populației este în regiunea Öresund(d) din sudul Suediei, de-a
lungul coastei de vest până în centrul Bohuslänului și în valea lacului Mälaren(d) și
Stockholm. Gotland și Öland sunt cele mai mari insule ale
Suediei; Vänern și Vättern sunt cele mai mari lacuri ale sale. Vänern este al treilea ca
mărime din Europa, după lacurile Ladoga și Onega din Rusia. Combinate cu al treilea și
al patrulea cel mai mare lac, Mälaren și Hjälmaren(d), aceste lacuri ocupă o parte
semnificativă a zonei de sud a Suediei. Disponibilitatea extinsă a căilor navigabile a
Suediei din sud a fost exploatată odată cu construirea Canalului Göta în secolul al XIX-
lea, scurtând distanța potențială dintre Marea Baltică la sud
de Norrköping și Göteborg prin utilizarea rețelei de lacuri și râuri pentru a facilita
trecerea.[104]

Suedia are, de asemenea, o mulțime de râuri lungi care drenează lacurile. Nordul și

centrul Suediei au mai multe râuri largi cunoscute sub numele de älvar, care provin de
regulă din Munții Scandinaviei. Cel mai lung râu este Klarälven(d)-Göta älv(d), care își are
izvoarele în Trøndelag, în centrul Norvegiei, curgând circa 1000 km înainte de a se
vărsa în mare la Göteborg. Dalälven(d) și Torne sunt al doilea și al treilea râu ca lungime
din țară. Torne marchează o mare parte a graniței cu Finlanda(d). În sudul Suediei, sunt
comune râurile mai înguste cunoscute sub numele de åar. Marea majoritate a
reședințelor de comune sunt situate fie pe malul mării, fie pe ale unor râuri sau lacuri,
iar majoritatea populației țării trăiește în comunele de coastă.

Clima[modificare | modificare sursă]
Cea mai mare parte a Suediei are o climă temperată, în ciuda latitudinii nordice, cu
patru anotimpuri distincte și temperaturi blânde pe tot parcursul anului. Iarna în sudul
îndepărtat este de obicei slabă și se manifestă doar prin câteva perioade mai scurte cu
ninsoare și temperaturi sub zero, toamna putându-se bine transforma acolo în
primăvară, fără o perioadă distinctă de iarnă. Părțile de nord ale țării au, în schimb,
o climă subarctică, în timp ce părțile centrale au un climat continental umed(d). Zona de
coastă din sud poate fi definită ca având fie un climat continental umed folosind
izoterma de 0°C, fie un climat oceanic folosind izoterma de -3°C.

Datorită moderației maritime crescute în sudul peninsular, diferențele de temperatură

între regiunile de coastă cele mai sudice și cele mai nordice sunt vara de aproximativ
2 ºC și iarna de 10 ºC. Aceasta poate crește și mai mult atunci când comparăm zonele
din interiorul continentului nordic, unde în nordul îndepărtat diferențele față de sud sunt
de circa 15 ºC. Cele mai calde veri se înregistrează, de obicei, în Valea Mälaren(d) din
jurul Stockholmului[105] datorită vastului uscat care protejează coasta central-estică de
sistemele de joasă presiune din Atlantic din iulie, spre deosebire de sud și vest.
Maximele din timpul zilei în reședințele de comună ale Suediei variază de la 19 ºC până
la 24 ºC în iulie și de la −9 ºC până la 3 ºC în ianuarie. Temperaturile mai reci sunt
influențate de cota mai mare din zona interioară din nord. La nivelul mării, în schimb,
cele mai reci maxime medii variază de la 21 ºC până la −6 ºC. Ca urmare a verilor
blânde, regiunea arctică Norrbotten este una dintre cele mai nordice zone din lume
unde se practică agricultura.[106]

Suedia este mult mai caldă și mai uscată decât alte locuri aflate la o latitudine similară
și chiar ceva mai la sud, în principal din cauza combinației dintre Curentul Golfului[107]
[108]
 și deriva generală a vânturilor de vest, cauzată de direcția de rotație a planetei.
Coastele vestice continentale (căreia îi aparține toată Scandinavia, ca parte cea mai
vestică a continentului eurasiatic), sunt considerabil mai calde decât coastele de est
continentale; acest lucru poate fi observat și comparând între ele, de exemplu, orașele
canadiene Vancouver și Halifax, Nova Scotia, unde iarna de pe coasta de vest de la
Vancouver este mult mai blândă; de asemenea, de exemplu, centrul și sudul Suediei au
ierni mult mai blânde decât multe părți din Rusia, Canada și nordul Statelor
Unite. [109] Din cauza latitudinii mari a Suediei, lungimea luminii zilei variază foarte mult.
La nord de Cercul Arctic, soarele nu apune niciodată o parte din fiecare vară și nu
răsare niciodată(d) o vreme în fiecare iarnă. În capitală, la Stockholm, lumina zilei
durează mai mult de 18 ore la sfârșitul lunii iunie, dar doar aproximativ 6 ore la sfârșitul
lunii decembrie. Suedia primește între 1.100 și 1.900 de ore de soare anual. [110]

Tipuri de clasificare climatică Köppen a Suediei folosind izoterma de 0 ºC

Tipuri de clasificare climatică Köppen a Suediei folosind izoterma de −3 ºC

Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Suedia a fost de 38 °C

în Målilla(d) în 1947, în timp ce cea mai rece temperatură înregistrată vreodată a fost
−52,6 °C în Vuoggatjålme la 2 februarie 1966.[111] Temperaturile așteptate în Suedia sunt
puternic influențate de marea masă terestră finoscandică, precum și de Europa
continentală și de vestul Rusiei, care permite ca aerul cald sau rece din interior să fie
ușor transportat în Suedia. Aceasta, la rândul său, face ca majoritatea zonelor sudice
ale Suediei să aibă veri mai calde decât aproape peste tot în Insulele Britanice din
apropiere, cu temperaturi similare chiar cu cele de-a lungul coastei continentale a
Atlanticului, în sud până în nordul Spaniei. Iarna însă, aceleași sisteme de înaltă
presiune pun uneori întreaga țară mult sub temperaturile de îngheț. Există o oarecare
moderare maritimă dinspre Atlantic, ceea ce face clima continentală suedeză mai puțin
severă decât cea a Rusiei din apropiere. Chiar dacă modelele de temperatură diferă
între nord și sud, clima de vară este surprinzător de similară în întreaga țară, în ciuda
diferențelor mari de latitudine. Acest lucru se datorează faptului că sudul este înconjurat
de o masă mai mare de apă, cu Marea Baltică mai largă și cu aerul atlantic trecând
peste zonele de câmpie din sud-vest.
În afară de Atlanticul fără gheață, care aduce aer marin în Suedia, temperând iernile,
blândețea climei se explică în continuare prin sistemele predominante de joasă
presiune care amână iarna, nopțile lungi rămânând adesea deasupra temperaturii de
îngheț în sudul țării din cauza acoperirii abundente de nori. Când iarna trece în sfârșit,
orele de lumină cresc rapid, asigurând că temperaturile diurne cresc rapid primăvara.
Cu un număr mai mare de nopți senine, înghețurile rămân obișnuite destul de departe
spre sud, până în aprilie. Iernile reci apar atunci când sistemele de joasă presiune sunt
mai slabe. Un exemplu este că cea mai rece lună (ianuarie 1987) din Stockholm a fost
și cea mai însorită lună ianuarie înregistrată.[112][113]

Puterea relativă a sistemelor de joasă și înaltă presiune de aer marin și continental

definește și verile extrem de variabile. Când aerul continental fierbinte lovește țara,
zilele lungi și nopțile scurte aduc frecvent temperaturi de până la 30 °C sau mai mult,
chiar și în zonele de coastă. În mod normal, nopțile rămân răcoroase, mai ales în
zonele interioare. În zonele de coastă se pot manifesta așa-numitele nopți tropicale de
peste 20 °C din cauza influenței moderate a mării în timpul verilor mai calde. [114] Verile
pot fi răcoroase, mai ales în nordul țării. Anotimpurile de tranziție sunt în mod normal
destul de extinse, iar clima de patru anotimpuri se aplică pe cea mai mare parte a
teritoriului Suediei, cu excepția Scaniei, unde unii ani nu înregistrează o iarnă
meteorologică (vezi tabelul de mai jos), sau în munții înalți din Laponia, unde există
microclimate polare.

În medie, cea mai mare parte a Suediei primește între 500–800 mm de precipitații în
fiecare an, ceea ce o face considerabil mai uscată decât media globală. Partea de sud-
vest a țării primește mai multe precipitații, între 1.000–1.200 mm, iar unele zone
montane din nord se estimează că primesc până la 2.000 mm. În ciuda amplasării în
nord, părțile centrală și sudică ale Suediei pot să nu aibă aproape nicio zăpadă în unele
ierni. Cea mai mare parte a Suediei este situată în spatele scutului pluvial(d) al Munții
Scandinavi ce se întind în Norvegia și nord-vestul Suediei. Blocarea aerului rece și
umed în timpul verii, împreună cu o suprafață mai mare de uscat, duce la veri calde și
uscate destul de departe în nordul țării, cu veri destul de calde pe coasta Golfului
Bothnic, în ciuda celor 65 de grade de latitudine, ceea ce este nemaivăzut în altă parte
în lume la asemenea coaste nordice.

Se preconizează că, pe măsură ce Marea Barents va deveni mai puțin înghețată în

iernile următoare, devenind astfel „atlantificată”, evaporarea suplimentară va crește
viitoarele ninsori în Suedia și în cea mai mare parte a Europei continentale. [115]

Vegetația[modificare | modificare sursă]
Harta celor cinci zone de vegetație majore ale Suediei

Suedia are o distanță considerabilă de la sud la nord (întinsă între latitudinile de

55:20:13 și 69:03:36), ceea ce provoacă diferențe climatice mari, mai ales în timpul
iernii. Problema legată de lungimea și puterea celor patru anotimpuri joacă un rol în
care plantele care pot crește în mod natural în diferite locuri. Suedia este împărțită în
cinci zone majore de vegetație. Acestea sunt:

 Zona sudică de pădure de foioase

 Zona sudică de pădure de conifere
 Zona nordică de pădure de conifere sau taigaua
 Zona alpină de mesteaceni
 Golul alpin
Zona sudică de păduri de foioase, cunoscută și sub numele de regiunea nemorală, face
parte dintr-o zonă de vegetație mai mare care include și Danemarca și părți mari din
Europa Centrală. A devenit într-o măsură destul de mare zonă agricolă, dar încă există
păduri, deși din ce în ce mai mici. Regiunea este caracterizată de o mare bogăție de
arbori și arbuști. Fagul este cel mai dominant arbore, dar stejarul poate forma și păduri
mai mici. Ulmul a format la un moment dat păduri, dar ele au fost reduse puternic din
cauza bolii olandeze a ulmului(d). Printre alți copaci și arbuști importanți din această zonă
se
numără carpenul(d), socul, alunul, caprifoiul(d), teiul, salba(d), tisa, crușinul, porumbarul, plo
pul, sorbul european, sorbul
suedez(d), ienupărul, laurul(d), iedera, sângerul, salcia(d), zada, mălinul, vișinul
sălbatic, arțarul, frasinul, arinul de-a lungul pârâurilor, iar în sol
nisipos mesteacănul concurează cu pinul.[116] Molidul nu este nativ, dar între aproximativ
1870 și 1980 au fost plantate suprafețe mari cu el. [117] Ele tind să crească prea repede
datorită faptului că se află în afara zonei lor native, [118] iar distanțele mari dintre inelele
copacilor cauzează o calitate slabă a cherestelei. [119] Mai târziu, unii molizi au început să
moară înainte de a ajunge la înălțimea optimă, iar mulți alți coniferi au fost smulși în
timpul cicloanelor. În ultimii 40–50 de ani, suprafețe mari de foste plantații de molid au
fost replantate cu pădure de foioase.

Zona sudică de pădure de conifere, cunoscută și sub denumirea de regiune boreo-

nemorală este delimitată de limita naturală nordică a stejarului (limes norrlandicus) și de
limita naturală de sud a molidului[120] între zona de foioase sudice și taigaua de la nord.
În părțile de sud ale acestei zone se găsesc specii de conifere, în principal molid și pin,
amestecate cu diferite foioase. Mesteacănul crește cam peste tot. Limita de nord
a fagului traversează și ea această zonă. Acesta nu este însă
cazul stejarului și frasinului. Deși în zona sa naturală, molidul plantat este obișnuit, iar
astfel de păduri sunt foarte dense, deoarece molizii pot crește foarte aproape unii de
alții, mai ales în zonele sudice ale acestei zone de vegetație.

Zona nordică de pădure de conifere, sau taigaua, începe la nord de limita naturală

a stejarului. Dintre speciile de foioase, mesteacănul este singurul cu prezență
semnificativă aici. Pinul și molidul sunt dominante, dar pădurile devin încet, dar sigur,
mai rare cu cât se avansează spre nord. În nordul extrem este greu de spus că copacii
ar mai forma adevărate păduri, din cauza distanțelor mari dintre copaci. [121]

Zona alpină și de mesteacăn, din Munții Scandinavi, în funcție atât de latitudine, cât și
de altitudine, este o zonă în care poate crește doar o specie pitică
de mesteacăn (Betula pubescens sau B.tortuosa). Acolo unde se termină această zonă
de vegetație, nu na cresc deloc copaci: golul alpin. [122]

Suedia a avut în 2019 pe Indicele de Integritate a Peisajului Forestier (d) un punctaj

mediu de 5,35/10, clasându-se pe locul 103 la nivel global din 172 de țări. [123]

Guvernare și politică[modificare | modificare sursă]

Cadrul constituțional[modificare | modificare sursă]
Șeful de stat, Carl XVI Gustaf al Suediei; și șeful guvernului, Magdalena Andersson

Suedia are patru legi fundamentale (în suedeză grundlagar) care formează

împreună Constituția(d): instrumentul de guvernare (în suedeză Regeringsformen), legea
de succesiune(d) (în suedeză Successionsordningen), legea libertății presei
(în suedeză Tryckfrihetsförordningen), și legea fundamentală privind libertatea de
exprimare (în suedeză Yttrandefrihetsgrundlagen).[124][125]

Sectorul public din Suedia este împărțit în două părți: persoana juridică cunoscută sub
numele de Stat (în suedeză staten)[a] și autoritățile locale: acestea din urmă includ
consiliile regionale (în suedeză landsting) și comunele (în suedeză kommuner).[126][127][128]
[129]
 Autoritățile locale, mai degrabă decât statul, reprezintă cea mai mare parte a
sectorului public din Suedia.[130] Consiliile regionale și comunele sunt independente
unele de altele, primele acoperă doar o zonă geografică mai întinsă decât cele din
urmă.[130][131] Autoritățile locale au autonomie, așa cum prevede Constituția, și propria lor
bază de impozitare.[127][132] În ciuda autonomiei lor, autoritățile locale sunt totuși, în
practică, interdependente de Stat, deoarece parametrii responsabilităților lor și
extinderea jurisdicției lor sunt specificați în legea privind administrația locală
(în suedeză Kommunallagen) adoptată de Riksdag.[127][133]

Suedia este o monarhie constituțională, iar regele Carl al XVI-lea Gustaf este șeful

statului, dar rolul monarhului se limitează la funcțiile ceremoniale și reprezentative.
[134]
 Conform prevederilor Instrumentului de Guvernare din 1974, Regele nu are nicio
putere politică formală.[135][136] Regele deschide sesiunea anuală a Riksdagului,
prezidează Consiliul Special care se ține în timpul schimbării guvernului, ține Consilii de
Informare regulate cu prim-ministrul și Guvernul, prezidează reuniunile Consiliului
Consultativ pentru Afaceri Externe (în suedeză Utrikesnämnden), și primește scrisorile
de acreditare(d) ale ambasadorilor străini în Suedia și le semnează pe cele ale
ambasadorilor suedezi trimiși în străinătate.[137][138] În plus, Regele efectuează vizite de
stat în străinătate și îi primește pe cei care vin în Suedia. [137] În afară de îndatoririle strict
oficiale, regele și ceilalți membri ai Familiei Regale(d) își asumă o varietate de îndatoriri
neoficiale și alte îndatoriri reprezentative în Suedia și în străinătate. [139]

Puterea legislativă este învestită în Riksdagul unicameral, cu 349 de membri. Alegerile

generale se țin o dată la patru ani, în a doua duminică a lunii septembrie. Legislația
poate fi inițiată de Guvern sau de membri ai Riksdagului. Membrii sunt aleși pe
baza reprezentării proporționale pentru un mandat de patru ani. Funcționarea internă a
Riksdagului este, pe lângă Instrumentul de guvernare, reglementată de Legea
Riksdagului (în suedeză Riksdagsordningen).[140] Legile fundamentale pot fi modificate
numai de Riksdag; este necesară doar o majoritate absolută în două ședințe separate,
obligatoriu având alegeri generale între ele.[124]

Rosenbad(d), în centrul Stockholmului, este din 1981 sediul guvernului.[141]

Guvernul(d) (în suedeză Regeringen) funcționează ca un organism colegial cu

responsabilitate colectivă(d) și este format din prim-ministru(d) — numit și demis
de președintele Riksdagului(d) (în urma unui vot efectiv în Riksdag înainte de a putea fi
făcută o numire) — și alți miniștri din cabinet (în suedeză Statsråd), numit și revocat la
latitudinea exclusivă a prim-ministrului. [142] Guvernul este autoritatea executivă supremă
și este responsabil pentru acțiunile sale în fața Riksdagului.[143]

Majoritatea autorităților administrative ale Statului (în suedeză statliga

förvaltningsmyndigheter) raportează Guvernului, inclusiv (dar fără a se limita la) Forțelor
Armate, Autoritatea de executare(d), Biblioteca Națională, poliția suedeză(d) și Agenția
Fiscală(d). O caracteristică unică a administrației Statului Suedez este că miniștrii
individuali ai cabinetului nu poartă nicio responsabilitate ministerială individuală(d) pentru
performanța agențiilor din portofoliul lor; întrucât directorii generali și alți șefi ai agențiilor
guvernamentale raportează direct Guvernului în ansamblu; iar miniștrilor individuali li se
interzice intervenția; astfel, originea termenului peiorativ în limbajul politic
suedez ministerstyre(d) (în traducere liberă: „guvernanță ministerială”, sau, mai liber,
„amestec ministerial”) în chestiuni care urmează să fie tratate de agențiile individuale,
cu excepția cazului în care legea prevede altfel în mod expres.

Justiția(d) este independentă de Riksdag, Guvern și alte autorități administrative ale

statului.[144] Rolul de revizuire judiciară(d) asupra legislației nu este practicat de instanțele
de judecată; în schimb, Consiliul Legislativ(d) emite avize neobligatorii cu privire la
legalitate.[145] Nu există stare decisis(d) în sensul că instanțele nu sunt obligate să urmeze
un precedent legal, deși conceptul are, totuși, o influență. [146]

Partidele politice și alegerile[modificare | modificare sursă]

Camera Riksdagului, la momentul unui vot, în 2009

Partidul Social Democrat Suedez a jucat un rol principal în politica suedeză din 1917,
după ce reformiștii și-au confirmat puterea, iar revoluționarii de stânga(d) și-au format
propriul partid. După 1932, majoritatea guvernelor au fost dominate de social-democrați.
Doar cinci alegeri generale de la al Doilea Război Mondial
— 1976(d), 1979(d), 1991, 2006(d) și 2010(d) — au oferit blocului adunat de partide de
centru-dreapta suficiente locuri în Riksdag pentru a forma un guvern.

Timp de peste 50 de ani, Suedia a avut cinci partide care au primit în mod continuu
suficiente voturi pentru a câștiga locuri în Riksdag — Social-Democrații, Partidul
Moderat(d), Partidul de Centru(d), Partidul Popular Liberal(d) și Partidul de Stânga —
înainte ca Partidul Verde(d) să devină al șaselea partid parlamentar la alegerile din
1988(d). La alegerile din 1991, deși Verzii și-au pierdut locurile, două noi partide au
câștigat pentru prima dată locuri: Creștin-Democrații(d) și Noua Democrație(d). Alegerile
din 1994 au adus revenirea Verzilor și dispariția Noii Democrații. Abia la alegerile din
2010, un al optulea partid, Democrații Suedezi, a câștigat locuri la Riksdag. La alegerile
pentru Parlamentul European, partidele care nu au reușit să treacă de pragul de intrare
în Riksdag au reușit să câștige reprezentare aici: Lista din iunie(d) (2004–
2009(d)), Partidul Pirat (2009–2014(d)) și Inițiativa Feministă (2014–2019(d)).
Liderii de partide aliniați înainte de începerea dezbaterii televizate în direct în 12 septembrie 2014.

La alegerile generale din 2006(d), Partidul Moderat a format blocul de centru-

dreapta Alianța pentru Suedia(d) și a câștigat majoritatea locurilor de la Riksdag.
La alegerile generale din 2010(d), Alianța a luptat împotriva unui bloc de stânga unificat
format din social-democrați, Verzi și Partidul de Stânga. [147] Alianța a câștigat o
pluralitate de 173 de locuri, dar a rămas cu două locuri mai puțin decât majoritatea de
175 de locuri. Cu toate acestea, nici Alianța, nici blocul de stânga nu au ales să formeze
o coaliție cu Democrații Suedezi.[148]

Rezultatul alegerilor generale din 2014(d) a dus la obținerea a mai multe locuri de către
cele trei partide de centru-stânga în comparație cu Alianța pentru Suedia, de centru-
dreapta, cele două blocuri primind 159 și, respectiv, 141 de locuri.[149] Democrații
Suedezi, nealiniați, și-au dublat sprijinul și au câștigat restul de 49 de locuri. [149] La 3
octombrie 2014, Stefan Löfven a format un guvern minoritar(d) format din social-
democrați si Verzi(d).[150][151]

Prezența la vot în Suedia a fost întotdeauna ridicată prin comparație cu alte țări. Deși a
scăzut în ultimele decenii, la ultimele alegeri participarea la vot a crescut (80,11%
în 2002(d), 81,99% în 2006, 84,63% în 2010, 85,81 în 2014(d))[152] și 87,18% în 2018(d).
[153]
 Politicienii suedezi s-au bucurat de un grad ridicat de încredere din partea
cetățenilor în anii 1960. Cu toate acestea, acest nivel de încredere a scăzut de atunci în
mod constant și este acum la un nivel semnificativ mai scăzut decât în celelate țări
scandinave vecine.[154]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Hartă a comunelor Suediei

Suedia este un stat unitar împărțit în 21 de consilii regionale (landsting) și 290 de

municipalități (kommuner). Fiecărui consiliu regional îi corespunde un comitat (län) care
fiecare cuprinde mai multe comune. Consiliile regionale și comunele au roluri diferite și
responsabilități separate în ceea ce privește administrația locală. Asistența medicală,
transportul public și anumite instituții culturale sunt administrate de consiliile regionale.
Grădinițele, școlile primare și gimnaziale, utilitățile publice de apă, depozitarea
gunoiului, serviciile de îngrijire a vârstnicilor și de ambulanță sunt administrate de
primăriile comunelor. Gotland este singurul caz special de regiune cu o singură
comună, iar funcțiile de consiliu regional și de consiliu local sunt îndeplinite de aceeași
organizație.[155]

Guvernarea locală în Suedia este similară cu comisiile municipale din SUA(d) și cu

guvernarea la nivel central cu cabinet de miniștri. Ambele niveluri au adunări legislative
(consiliile locale și regionale, având între 31 și 101 de membri — întotdeauna un număr
impar) care sunt aleși din reprezentarea proporțională pe liste de partid (d) la alegerile
generale care au loc o dată la patru ani, odată cu alegerile legislative naționale.

Comunele sunt și ele împărțite într-un total de 2.512 parohii(d) (församlingar). Acestea nu

au responsabilități politice oficiale, dar sunt subdiviziuni tradiționale ale Bisericii
Suediei și au încă o oarecare importanță ca districte de recensământ în scopuri
statistice și pentru alegeri.
Guvernul suedez are 21 de consilii administrative regionale(d) (în suedeză länsstyrelser),
care sunt responsabile pentru administrația regională de stat care nu este atribuită altor
agenții guvernamentale sau administrației locale. Fiecare consiliu administrativ regional
este condus de un guvernator de comitat(d) (în suedeză landshövding) numit pe un
mandat de șase ani. Lista deținătorilor de funcții anteriori pentru comitate se întinde, în
cele mai multe cazuri, până în 1634, când au fost create comitatele de către înaltul
cancelar(d), contele Axel Oxenstierna. Responsabilitatea principală a Consiliului
Administrativ Regional este de a coordona dezvoltarea comitatului în conformitate cu
obiectivele stabilite de Riksdag și Guvern.

Există diviziuni istorice mai vechi, în primul rând cele douăzeci și cinci de provincii și trei
landuri, care păstrează încă semnificație culturală.

Istoria politică[modificare | modificare sursă]

Regatele Svear și Götar(d) în secolul al XII-lea, pe o hartă cu granițele moderne trasate cu gri

Vârsta reală a regatului Suediei este necunoscută. [156] Stabilirea vârstei depinde în

principal dacă Suedia ar trebui să fie considerată o națiune atunci când
poporul Svear conducea Svealandul sau dacă apariția națiunii a început odată cu unirea
dintre Svear și Götar(d) (Geats) din Götaland sub un singur conducător. În primul caz,
Svealand a fost menționat pentru prima dată ca având un singur conducător în anul 98
de către Tacitus, dar este aproape imposibil de știut de cât timp a fost așa. Cu toate
acestea, istoricii pornesc de obicei linia monarhilor suedezi de când Svealand și
Götaland au fost reunite sub același rege, și anume gotul Eric Biruitorul și fiul său Olof
Skötkonung în secolul al X-lea. Aceste evenimente sunt adesea descrise ca
fiind consolidarea Suediei(d), deși zone substanțiale au fost cucerite și încorporate mai
târziu.

Despre regii anteriori, pentru care nu există surse istorice sigure, sunt regii
legendari(d) și semi-legendari ai Suediei(d). Mulți dintre acești regi sunt menționați doar în
diverse saga și se îmbină cu mitologia nordică.
Titlul Sveriges och Götes Konung a fost folosit ultima dată pentru Gustaf I al Suediei,
după care titlul a devenit „Rege al Suediei, al goților(d) și al wenzilor(d)” (Sveriges, Götes
och Vendes Konung) în documentația oficială. Până la începutul anilor 1920, toate legile
din Suedia au fost introduse cu cuvintele „Noi, regele Suediei, al goților și wendilor”.
Acest titlu a fost folosit până în 1973. [157] Actualul rege al Suediei, Carl XVI Gustaf, a fost
primul monarh proclamat oficial „rege al Suediei” (Sveriges Konung), fără alte popoare
menționate în titlul său.

Termenul riksdag a fost folosit pentru prima dată în anii 1540, deși prima întâlnire la
care reprezentanții diferitelor grupuri sociale au fost chemați pentru a discuta și a lămuri
treburile care afectează întreaga țară a avut loc încă din 1435, în orașul Arboga.[158] În
timpul adunărilor Riksdagului(d) din 1527 și 1544, sub regele Gustav Vasa, pentru prima
dată au fost chemați reprezentanți ai tuturor celor patru stări ale
regatului (clerul, nobilimea(d), orășenii și țăranii) au fost chemați să participe pentru
prima dată.[158] Monarhia a devenit ereditară în 1544.

Puterea executivă a fost împărțită istoric între rege și un consiliu de coroană aristocratic

până în 1680, după care, la inițiativa Riksdagului stărilor, a urmat domnia autocratică a
regelui. Ca o reacție la înfrângerea din Marele Război al Nordului, în 1719 a fost
introdus un sistem parlamentar, urmat de trei variante diferite de monarhie
constituțională în 1772, 1789 și 1809, acesta din urmă(d) acordând mai multe libertăți
civile. Deja în prima dintre aceste trei perioade, se dezvoltase „Era Libertății” (1719–72),
în care Rikstagul suedez se transformase într-un parlament foarte activ, iar această
tradiție a continuat până în secolul al XIX-lea, punând bazele tranziției către democrația
modernă la sfârșitul acelui secol.[159]

În 1866, Suedia a devenit o monarhie constituțională cu un parlament bicameral, Prima

Cameră fiind aleasă indirect de guvernele locale, iar a doua Cameră aleasă direct în
alegerile naționale la fiecare patru ani. În 1971, parlamentul a devenit unicameral.
Puterea legislativă a fost împărțită (simbolic) între rege și Riksdag până în 1975.
Impozitarea este controlată de Riksdag.

Riksdagul, Parlamentul suedez, în 2014

Suedia are o lungă istorie de implicare politică puternică a cetățenilor obișnuiți prin
„mișcările sale populare” (Folkrörelser), cele mai notabile fiind sindicatele, mișcarea
creștină independentă, mișcarea de temperanță, mișcările feministă și a piraților
proprietății intelectuale. Suedia a fost prima țară din lume care a interzis părinților să
aplice copiilor pedepse corporale(d) (dreptul părinților de a-și bate propriii copii a fost
eliminat pentru prima dată în 1966 și a fost interzis în mod explicit prin lege din iulie
1979[160]).

În prezent, Suedia se află în fruntea UE în ceea ce privește statisticile care

măsoară egalitatea în sistemul politic și egalitatea în sistemul de învățământ.
[161]
 Raportul Global Gap Gender 2006 a clasat Suedia pe locul întâi în ceea ce
privește egalitatea de gen(d).[162]

Câteva personalități politice suedeze au devenit cunoscute în întreaga lume; printre

acestea se numără: Raoul Wallenberg, Folke Bernadotte, fostul secretar general al
Națiunilor Unite Dag Hammarskjöld, fostul prim-ministru Olof Palme, fostul prim-ministru
și mai târziu ministrul de externe Carl Bildt(d), fostul președinte al Adunării Generale a
Națiunilor Unite, Jan Eliasson(d), și fostul inspector al Agenției Internaționale pentru
Energie Atomică în Irak, Hans Blix.

Sistem juridic[modificare | modificare sursă]

Instanțele sunt împărțite în două sisteme paralele și separate: instanțele generale
(allmänna domstolar) pentru cauze penale și civile și instanțele administrative generale
(allmänna förvaltningsdomstolar) pentru cauzele referitoare la litigiile dintre persoane
private și autorități.[163] Fiecare dintre aceste sisteme are trei niveluri, în care instanța de
nivel superior a sistemului respectiv va audia de obicei numai cazurile care pot
deveni Precedent(d). Există, de asemenea, o serie de instanțe speciale, care audiază un
set mai restrâns de cazuri, așa cum este prevăzut de legislație. Deși sunt independente
în hotărârile lor, unele dintre aceste instanțe funcționează ca divizii în cadrul instanțelor
judecătorești generale sau ca instanțe administrative generale.

Palatul Bonde(d) din Stockholm, sediul Curții Supreme a Suediei(d)

Curtea Supremă a Suediei(d) (în suedeză Högsta domstolen) este a treia și ultima

instanță în toate cauzele civile și penale din Suedia. Înainte ca un caz să poată fi
hotărât de Curtea Supremă, trebuie să se obțină dreptul de recurs și, cu puține excepții,
dreptul de recurs poate fi acordat numai atunci când cazul prezintă interes ca
precedent. Curtea Supremă este formată din 16 judecători (în suedeză justitieråd),
numiți de Guvern, dar instanța ca instituție este independentă de Riksdag, iar Guvernul
nu este în măsură să se amestece în hotărârile instanței.
Potrivit unui sondaj pe 1.201 de rezidenți efectuat în 2005, Suedia are rate ale
criminalității(d) peste medie în comparație cu alte țări din UE. Suedia are niveluri ridicate
sau peste medie la atacuri, agresiuni sexuale, infracțiuni motivate de ură și fraudarea
consumatorilor. Suedia are niveluri scăzute la spargeri, furturi de mașini și probleme cu
drogurile. Infracțiunile de corupție sunt rare.[164]

O știre de la jumătatea lunii noiembrie 2013 anunța că patru închisori din Suedia au fost
închise în cursul anului din cauza scăderii semnificative a numărului de deținuți.
Scăderea numărului de deținuți în Suedia a fost considerată „ieșită din comun” de către
șeful serviciilor penitenciare și de probațiune din Suedia, numărul închisorilor din Suedia
scăzând cu aproximativ 1% pe an din 2004. Închisorile au fost închise în orașele Åby,
Håja, Båtshagen și Kristianstad.[165]

Relațiile externe[modificare | modificare sursă]

Parlamentul UE de la Bruxelles. Suedia este un stat membru al Uniunii Europene.

De-a lungul secolului al XX-lea, politica externă a Suediei(d) s-a bazat pe principiul

nealinierii în timp de pace și neutralității în timp de război. Guvernul Suediei a urmat un
curs independent de nealiniere în timp de pace, astfel încât neutralitatea să fie posibilă
în caz de război.[88]

Doctrina de neutralitate a Suediei este adesea datată din secolul al XIX-lea, deoarece
țara nu a mai fost în stare de război de la sfârșitul campaniei suedeze împotriva
Norvegiei(d) din 1814. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Suedia nu s-a alăturat
nici puterilor aliate, nici puterilor axei. Acest lucru a fost uneori contestat, deoarece
Suedia a permis, în anumite cazuri, regimului nazist să-i folosească sistemul de căi
ferate pentru a transporta trupe și mărfuri, [83][85] în special minereu de fier din minele din
nordul Suediei, care era vital pentru mașina de război germană. [85] [166] Suedia a
contribuit, de asemenea, indirect, la apărarea Finlandei în Războiul de Iarnă și a permis
instrucția trupelor norvegiene și daneze în Suedia după 1943.
Ajutorul pentru dezvoltare(d) măsurat în VNB(d) în 2009. Sursa: OCDE. Ca procent, Suedia este cel mai mare
donator.

În perioada de început a Războiului Rece, Suedia și-a combinat politica de nealiniere și

prezența redusă în afacerile internaționale cu o politică de securitate(d) bazată pe
o apărare națională(d) puternică. Funcția armatei suedeze a fost de a descuraja
atacurile.[167] În același timp, țara a menținut legături informale relativ strânse cu blocul
occidental, în special în domeniul schimbului de informații. În 1952, un DC-3(d) suedez a
fost doborât(d) deasupra Mării Baltice de un avion de luptă sovietic MiG-15. Investigațiile
ulterioare au dezvăluit că avionul culegea de fapt informații pentru NATO. [168] Un alt
avion, un avion de căutare și salvare(d) Catalina(d), a fost trimis câteva zile mai târziu și
doborât și de sovietici. Prim-ministrul Olof Palme a făcut o vizită oficială în Cuba în anii
1970, în timpul căreia a denunțat guvernul lui Fulgencio Batista și i-a lăudat
pe revoluționarii contemporani cubanezi și cambodgieni într-un discurs.

Începând cu sfârșitul anilor 1960, Suedia a încercat să joace un rol mai semnificativ și
mai independent în relațiile internaționale. S-a implicat semnificativ în eforturile
internaționale de pace, în special prin intermediul Națiunilor Unite, și în sprijinul lumii a
treia.

La 27 octombrie 1981, un submarin din clasa Whiskey(d) (U 137(d)) din Uniunea

Sovietică a eșuat în apropierea bazei navale(d) de la Karlskrona, în partea de sud a țării.
Cercetările nu au stabilit niciodată în mod clar dacă submarinul a ajuns pe bancuri dintr-
o greșeală de navigație sau dacă un inamic a comis spionaj împotriva potențialului
militar suedez. Incidentul a declanșat o criză diplomatică între Suedia și Uniunea
Sovietică. După asasinarea lui Olof Palme din 1986 și odată cu sfârșitul Războiului
Rece, Suedia a adoptat o abordare mai tradițională a politicii externe. Cu toate acestea,
țara rămâne activă în misiuni de menținere a păcii și menține un buget considerabil
pentru ajutor extern.

Din 1995, Suedia este membră a Uniunii Europene și, ca urmare a unei noi situații de
securitate mondială, doctrina de politică externă a țării a fost parțial modificată, Suedia
jucând un rol mai activ în cooperarea europeană în materie de securitate.

Armata[modificare | modificare sursă]
Saab JAS 39 Gripen este un avansat avion de luptă suedez multirol al Forțelor Aeriene Suedeze(d).

Aplicarea legii în Suedia(d) este în sarcina mai multor entități guvernamentale. Poliția

suedeză este o agenție guvernamentală(d) care se ocupă de probleme
polițienești. Grupul Operațional Național(d) o unitate SWAT națională din cadrul forței de
poliție. Responsabilitățile Serviciului de Securitate Suedez(d) sunt contraspionajul,
activitățile antiteroriste, protecția Constituției și protecția obiectelor și persoanelor
sensibile.

Försvarsmakten (Forțele Armate Suedeze) sunt o agenție guvernamentală care

raportează Ministerului Suedez al Apărării(d) și responsabilă pentru operațiuni pe timp
de pace ale forțelor armate ale Suediei. Sarcina principală a agenției este să antreneze
și să desfășoare forțe de menținere a păcii în străinătate, menținând în același timp
capacitatea pe termen lung de a se reorienta asupra apărării Suediei în caz de război.
Forțele armate sunt împărțite în Forțele Terestre(d), Forțele Aeriene(d) și Marina(d). Șeful
forțelor armate este Comandantul Suprem(d) (Överbefälhavaren, ÖB), ofițerul cu cel mai
înalt grad din țară. Până în 1974, regele a fost comandant suprem(d) pro forma, dar în
realitate era bine înțeles de-a lungul secolului al XX-lea că monarhul nu va avea niciun
rol activ ca lider militar.

Vehiculul de luptă de infanterie CV90(d), care este produs și utilizat de Suedia

Până la sfârșitul Războiului Rece, aproape toți bărbații care ajungeau la

vârsta serviciului militar(d) erau înrolați(d). În ultimii ani, numărul bărbaților recrutați a
scăzut dramatic, în timp ce numărul femeilor voluntare a crescut ușor. Recrutarea s-a
orientat în general către găsirea celor mai motivați recruți, mai degrabă decât să se
concentreze exclusiv pe cei care sunt apți pentru serviciu. Prin lege, toți militarii care
servesc în străinătate trebuie să fie voluntari. În 1975, numărul total de militari activi era
de 45.000. Până în 2003, a scăzut la 15.000.
La 1 iulie 2010, Suedia a pus capăt serviciului militar obligatoriu, trecând la o forță
formată exclusiv din voluntari, cu excepția cazului în care se impune altfel pentru
pregătirea apărării.[169][170] Decizia a fost luată pentru a se pune accent doar pe
recrutarea celor pregătiți ulterior să se ofere voluntari pentru serviciul internațional.
Forțele totale adunate ar fi formate din aproximativ 60.000 de persoane. Aceasta în
comparație cu anii 1980, înainte de căderea Uniunii Sovietice, când Suedia putea
aduna până la 1.000.000 de militari.

Cu toate acestea, la 11 decembrie 2014, din cauza tensiunilor din zona baltică, guvernul
suedez(d) a reintrodus o parte a vechiului sistem suedez de instrucție(d), anume formarea
de perfecționare(d). [171] La 2 martie 2017, guvernul a decis să reintroducă partea rămasă
a sistemului militar, anume pregătirea militară de bază. Primii recruți și-au început
pregătirea în 2018. Deoarece legea este acum neutră din punct de vedere al genului,
atât bărbații, cât și femeile ar putea fi nevoiți să presteze serviciu militar. [172] Suedia a
decis să nu semneze tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare.[173]

Unități suedeze au participat la operațiuni de menținere a păcii în Republica Democrată

Congo, Cipru, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Liberia, Liban, Afganistan și Ciad.

Economie[modificare | modificare sursă]

Produsul regional brut(d) (PRB) pe cap de locuitor în mii de coroane (2014)

O reprezentare proporțională a exporturilor Suediei, 2019

Suedia este a șaisprezecea cea mai bogată țară din lume în ceea ce privește PIB
(produsul intern brut) pe cap de locuitor și cetățenii săi au un nivel de trai ridicat. Suedia
este o economie mixtă orientată spre export. Cheresteaua, hidroenergia și minereul de
fier constituie baza de resurse a unei economii cu un accent puternic pe comerțul
exterior. Sectorul de inginerie al Suediei reprezintă 50% din producție și exporturi, în
timp ce telecomunicațiile, industria auto și industria farmaceutică au și ele mare
importanță. Suedia este al nouălea exportator de arme din lume(d). Agricultura reprezintă
2% din PIB și din forța de muncă ocupată. Țara se clasează printre cele mai bune
pentru penetrarea accesului la telefonie și la internet. [174]

Sindicatele, asociațiile patronale și contractele colective acoperă o mare parte a

angajaților din Suedia.[175][176] Acoperirea mare a contractelor colective se realizează în
ciuda absenței mecanismelor de stat care extind contractele colective la industrii sau
sectoare întregi. Atât rolul proeminent al negocierilor colective, cât și modul în care este
atinsă rata ridicată de acoperire reflectă dominația autoreglementării (reglementarea de
către părțile implicate pe piața muncii însăși) în locul reglementării de către stat în
relațiile industriale suedeze.[177] Când sistemul de la Gent(d) a fost schimbat în Suedia în
2007, ceea ce a dus la majorarea considerabilă a taxelor pentru fondurile de șomaj, a
avut loc o scădere substanțială a densității sindicale și a densității fondurilor de șomaj.
[178][179]

Din Suedia provine Volvo Cars, o companie de automobile cu sediul central în Göteborg

În 2010, coeficientul Gini al venitului Suediei a fost al treilea cel mai scăzut dintre țările
dezvoltate, la 0,25 — puțin mai mare decât Japonia și Danemarca — ceea ce
sugerează că Suedia avea o inegalitate scăzută a veniturilor (d). Cu toate acestea,
coeficientul Gini al bogăției Suediei, de 0,853, era al doilea cel mai mare în țările
dezvoltate și peste mediile europeană și nord-americană, sugerând o inegalitate ridicată
a bogăției.[180][181] Chiar și pe baza venitului disponibil, distribuția geografică a
coeficientului Gini al inegalității veniturilor variază între diferite regiuni și comune din
Suedia. Danderyd, aflată în afara Stockholmului, are cel mai mare coeficient Gini al
inegalității veniturilor din Suedia, la 0,55, în timp ce Hofors, lângă Gävle, are cel mai
scăzut coeficient de inegalitate, 0,25. În Stockholm și în jurul orașului, precum și în
Scania, două dintre regiunile mai dens populate ale Suediei, coeficientul Gini al venitului
este între 0,35 și 0,55. [182]

Din punct de vedere al structurii, economia suedeză se caracterizează printr-un sector

de producție mare, intensiv concentrat pe cunoștințe și orientat spre export; un sector
de servicii(d) pentru afaceri în creștere, dar relativ mic; și, conform standardelor
internaționale, un sector mare de servicii publice. Organizațiile mari, atât în domeniul
producției, cât și în servicii, domină economia suedeză.[183] Producția de tehnologie
înaltă și medie-înaltă reprezintă 9,9% din PIB.[184]

După cifra de afaceri, cele mai mari 20 de companii suedeze în 2007 au

fost Volvo, Ericsson, Vattenfall(d), Skanska, Sony Ericsson Mobile Communications
AB, Svenska Cellulosa Aktiebolaget(d), Electrolux, Volvo
Personvagnar, TeliaSonera, Sandvik, Scania, ICA(d), Hennes &
Mauritz, IKEA, Nordea, Preem(d), Atlas Copco, Securitas, Nordstjernan(d) și SKF(d).
[185]
 Marea majoritate a industriei Suediei este în sectorul privat(d), spre deosebire de
multe alte țări occidentale industrializate, și, în acord cu tradiția istorică, întreprinderile
publice sunt de importanță minoră.

Creșterea reală a PIB-ului în Suedia, 1996–2006

Se estimează că 4,5 milioane de rezidenți suedezi sunt angajați și aproximativ o treime

din forța de muncă a absolvit studiile superioare. În ceea ce privește PIB-ul pe oră
lucrată, Suedia a fost a noua cea mai mare din lume în 2006, cu 31 de dolari, față de 22
de dolari în Spania și 35 de dolari în Statele Unite. [186] PIB-ul pe oră lucrată crește cu
2,5% pe an pentru economia în ansamblu, iar creșterea productivității echilibrată în
termeni comerciali este de 2%.[186] Potrivit OCDE, dereglementarea, globalizarea și
creșterea sectorului tehnologic au fost factori determinanți ai productivității. [186] Suedia
este lider mondial în pensiile private, iar problemele de finanțare a pensiilor sunt relativ
mici în comparație cu multe alte țări din Europa de Vest. [187] Un program pilot pentru a
testa fezabilitatea unei zile de lucru de șase ore, fără pierderi de salariu, urma să
înceapă în 2014, implicând participarea personalului municipal din Göteborg. Guvernul
suedez încearcă să-și reducă costurile prin reducerea orelor de concediu medical și
creșterea eficienței.[188]

Suedia face parte din spațiul Schengen și din piața unică a UE.

Salariat obișnuit se bucură de doar 40% din câștigul său, după aplicarea tuturor taxelor.
Impozitul total colectat de Suedia ca procent din PIB-ul său a atins vârful la 52,3% în
1990.[189] Țara s-a confruntat cu o criză imobiliară și bancară în 1990–1991 și, în
consecință, a adoptat reforme fiscale în 1991 pentru a implementa reduceri ale cotelor
de impozitare și lărgirea bazei de impozitare în timp. [190][191] Din 1990, impozitele ca
procent din PIB colectat de Suedia au scăzut, ratele totale de impozitare pentru cei mai
mari venituri scăzând cel mai mult. [192] În 2010, 45,8% din PIB-ul țării a fost colectat sub
formă de taxe, a doua cea mai mare dintre țările OCDE și aproape dublu față de
procentul din SUA sau Coreea de Sud. [189] Angajarea finanțată din impozite pe venit
reprezintă o treime din forța de muncă suedeză, o proporție substanțial mai mare decât
în majoritatea celorlalte țări. În general, creșterea PIB-ului a fost rapidă de când
reformele – în special cele din industria prelucrătoare – au fost adoptate la începutul
anilor 1990. [193]

Nordstan(d) este unul dintre cele mai mari centre comerciale din nordul Europei

Suedia este a patra cea mai competitivă economie din lume, conform Forumului
Economic Mondial în Raportul său pe tema Competitivității Globale(d) 2012–2013.
[16]
 Suedia este țara cu cele mai bune performanțe în Global Green Economy Index
(GGEI) din 2014.[194] Ocupă locul patru în Anuarul IMD World Competitiveness 2013.
[195]
 Potrivit cărții The Flight of the Creative Class a economistului american,
profesorul Richard Florida(d) de la Universitatea din Toronto, Suedia este considerată ca
având cea mai bună creativitate din Europa pentru afaceri și se preconizează că va
deveni un magnet de talent pentru cei mai activi lucrători din lume. Cartea a compilat un
index pentru a măsura tipul de creativitate despre care susține că este cel mai util
pentru afaceri — talentul, tehnologia și toleranța.

Suedia își păstrează propria monedă, coroana suedeză (SEK), ca urmare a respingerii

aderării la euro într-un referendum. Riksbank suedeză — fondată în 1668 și, prin
urmare, cea mai veche bancă centrală din lume — se concentrează în prezent pe
stabilitatea prețurilor cu o țintă de inflație de 2%. Conform Studiului Economic al Suediei
2007 realizat de către OCDE, inflația medie din Suedia a fost una dintre cele mai
scăzute dintre țările europene de la mijlocul anilor 1990, în mare parte din cauza
dereglementării și utilizării rapide a globalizării. [186]

Cele mai mari fluxuri comerciale sunt cu Germania, Statele Unite, Norvegia, Regatul
Unit, Danemarca și Finlanda.

Dereglementarea financiară din anii 1980 a avut un impact negativ asupra pieței
imobiliare, ducând la o bulă și, în cele din urmă, la o prăbușire la începutul anilor 1990.
Prețurile proprietăților comerciale au scăzut cu până la două treimi, ceea ce a dus la
preluarea a două bănci suedeze de către guvern. În următoarele două decenii, sectorul
imobiliar s-a consolidat. Până în 2014, legiuitorii, economiștii și FMI au avertizat din nou
cu privire la o bulă alimentată de creșterea prețurilor proprietăților rezidențiale și
creșterea nivelului datoriilor ipotecare personale. Datoria gospodăriilor casnice crescuse
peste 170%, iar FMI a cerut legislativului să ia în considerare reforma domeniului și alte
mijloace de a genera o ofertă mai mare de locuințe, deoarece cererea depășea ceea ce
era disponibil, împingând prețurile în sus. Până în august 2014, 40% dintre debitorii de
locuințe plăteau doar dobânda la credite, în timp ce cei care plăteau și creditul principal,
o făceau într-un ritm în care rambursarea integrală ar fi durat 100 de ani. [196]

Energia[modificare | modificare sursă]

Centrala nucleară Ringhals(d), situată la sud de Göteborg

Piața energiei din Suedia este în mare parte privatizată. Piața nordică de energie(d) este
una dintre primele piețe de energie liberalizate din Europa și este tranzacționată
în NASDAQ OMX Commodities Europe(d) și Nord Pool Spot(d). În 2006, dintr-o producție
totală de energie electrică de 139 TWh, energia electrică din hidroenergie a reprezentat
61 TWh (44%), iar energia nucleară a livrat 65 TWh (47%). În același timp,
utilizarea biocombustibililor, turbei etc. a produs 13 TWh (9%) de energie electrică, în
timp ce energia eoliană a produs 1 TWh (1%). Suedia a fost un importator net de
energie electrică cu o marjă de 6 TWh.[197] Biomasa este utilizată în principal pentru a
produce căldură pentru termoficare, încălzire centrală și procese industriale.

Criza petrolului din 1973 a consolidat angajamentul Suediei de a reduce dependența de

combustibilii fosili importați. De atunci, electricitatea a fost generată în principal din
hidroenergie și energie nucleară. Cu toate acestea, utilizarea energiei nucleare a fost
limitată. Printre altele, accidentul de la Three Mile Island (Statele Unite) a determinat
Riksdagul să interzică centrale nucleare noi. În martie 2005, un sondaj de opinie a
arătat că 83% din suedezi susțineau menținerea sau creșterea energiei nucleare.
[198]
 Politicienii au făcut anunțuri despre eliminarea treptată a petrolului în Suedia,
scăderea energiei nucleare și investiții de miliarde de dolari în energie regenerabilă și
eficiență energetică.[199][200] Țara a urmărit de mulți ani o strategie de impozitare indirectă
ca instrument al politicii de mediu(d), inclusiv impozitele pe energie(d) în general și taxele
pe dioxid de carbon în special.[199] Suedia a fost în 2014 un exportator net de energie
electrică cu o marjă de 16 TWh; producția parcurilor eoliene crescuse la 11,5 TWh. [201]

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Podul Öresund între Malmö și Copenhaga, Danemarca

Suedia are 162.707 km de drum asfaltat și 1.428 km de drumuri cu acces

controlat. Autostrăzile(d) străbat Suedia, și un astfel de drum străbate și podul Øresund
până în Danemarca. Sunt în construcție noi autostrăzi, una de la Uppsala la Gävle fiind
finalizată pe 17 octombrie 2007. Suedia a avut circulație pe partea stângă
(Vänstertrafik în suedeză) aproximativ din 1736 și până în secolul al XX-lea. Alegătorii
au respins circulația pe dreapta în 1955, dar după ce Riksdagul a adoptat o legislație în
1963, schimbarea a avut loc la 3 septembrie 1967, cunoscută în suedeză drept Dagen
H(d).

Metroul din Stockholm este singurul sistem de metrou din Suedia și deservește orașul
Stockholm prin 100 de stații. Piața transportului feroviar este privatizată, dar, deși există
multe întreprinderi private, cei mai mari operatori sunt în continuare deținuți de stat.
Comitatele au responsabilitatea finanțării, vânzării de bilete și marketingului pentru
trenurile locale. Pentru alte trenuri, operatorii se ocupă de bilete și de marketing. Printre
operatori se numără SJ, Veolia Transport(d), DSB, Green
Cargo(d), Tågkompaniet(d) și Inlandsbanan(d). Majoritatea căilor ferate sunt deținute și
operate de Trafikverket(d).

Gara Centrală din Stockholm(d)

Majoritatea rețelelor de tramvai au fost închise în 1967, deoarece Suedia a trecut de la

conducerea pe partea stângă la cea pe dreapta. Au supraviețuit doar cele
din Norrköping, Stockholm și Göteborg, rețeaua de tramvai din Göteborg(d) fiind cea mai
mare. O nouă linie de tramvai a fost deschisă(d) în Lund pe 13 decembrie 2020.

Printre cele mai mari aeroporturi se numără Aeroportul Stockholm–Arlanda (16,1

milioane de pasageri în 2009) la 40 km nord de Stockholm, Aeroportul Göteborg
Landvetter(d) (4,3 milioane de pasageri în 2008) și Aeroportul Stockholm–Skavsta(d) (2,0
milioane de pasageri). Suedia găzduiește cele mai mari două companii portuare din
Scandinavia, Port of Göteborg AB(d) (Göteborg) și compania transnațională Copenhagen
Malmö Port AB(d). Cel mai folosit aeroport pentru o mare parte din sudul Suediei
este Aeroportul Kastrup de la Copenhaga care se află la doar 12 minute cu trenul din
mai apropiată gară suedeză, Hyllie(d). Aeroportul Copenhaga este, de asemenea, cel
mai mare aeroport internațional din Finnoscandia.

Suedia are și o serie de conexiuni auto cu feribotul către mai multe țări vecine. [202] Între
acestea se numără o rută de la Umeå prin Golful Bothnic(d) până la Vaasa în Finlanda.
Există mai multe conexiuni din zona Stockholm peste Marea Åland(d) până
la Mariehamn în Insulele Åland, precum și către Turku și Helsinki în Finlanda
continentală, și mai departe către Estonia și Sankt Petersburg în Rusia. Rutele de
feriboturi din zona Stockholm se conectează, de asemenea, cu Ventspils și Riga în
Letonia, precum și cu Gdańsk în Polonia peste Marea Baltică. Porturile de
feriboturi Karlskrona și Karlshamn din sud-estul Suediei deservesc Gdynia, Polonia,
și Klaipeda, Lituania. Ystad și Trelleborg, lângă extremitatea sudică al Suediei, au
legături cu feribotul cu insula daneză Bornholm și cu porturile
germane Sassnitz, Rostock și, respectiv, Travemünde(d), iar de la ambele circulă
feriboturi spre Świnoujście, Polonia. Trelleborg este cel mai aglomerat port de feriboturi
din Suedia în ceea ce privește masa totală transportată cu camioanele. [203] Ruta către
Sassnitz a început ca un feribot feroviar operat cu abur în secolul al XIX-lea, iar feribotul
de astăzi încă transportă trenuri către Berlin în timpul lunilor de vară.[204] O altă rută de
feribot către Travemünde provine din Malmö. În ciuda deschiderii legăturii fixe către
Danemarca, Podul Øresund, cea mai aglomerată rută de feriboturi rămâne legătura
scurtă prin cea mai îngustă secțiune a strâmtorii Øresund între Helsingborg și portul
danez Helsingør, cunoscută sub numele de ruta de feriboturi HH(d). Există peste
șaptezeci de plecări pe zi în fiecare sens; în orele de vârf, un feribot pleacă la fiecare
cincisprezece minute.[205] Printre porturile aflate mai sus pe coasta de vest a Suediei se
numără Varberg, cu o conexiune cu feribotul peste Kattegat până la Grenaa în
Danemarca, și Göteborg, care deservește Frederikshavn la extremitatea nordică a
Danemarcei și Kiel în Germania. În cele din urmă, există feriboturi de
la Strömstad, lângă granița cu Norvegia, către destinații din jurul fiordului Oslofjord(d) din
Norvegia. Înainte existau servicii de feriboturi către Regatul Unit de la Göteborg către
destinații precum Immingham, Harwich și Newcastle, dar acestea au fost întrerupte.

Suedia are două linii interne de feriboturi cu nave mari, care ambele leagă insula
Gotland de continent. Liniile pleacă din portul Visby de pe insulă, iar feriboturile
navighează spre Oskarshamn sau Nynäshamn.[206] Un feribot mai mic face legătura
între insula Ven(d) din Øresund și Landskrona.[207]

Politici publice[modificare | modificare sursă]

Suedia are unul dintre cele mai dezvoltate state sociale din lume. Potrivit unui raport
OCDE din 2012, țara este pe locul al doilea în lume la capitolul cheltuieli sociale publice
ca procent din PIB după Franța (cu 27,3% față de 28,4% Franța) și pe locul trei la
capitolul cheltuieli sociale totale (publice și private), la 30,2% din PIB, după Franța
și Belgia (cu 31,3%, respectiv 31,0%).[208] Suedia a cheltuit 6,3% din PIB, al 9-lea
procentaj ca mărime dintre 34 de țări OCDE, pentru a oferi acces egal la educație.
[209]
 Pe îngrijirea sănătății, țara a cheltuit 10,0% din PIB-ul său total, fiind pe locul 12. [210]

Din punct de vedere istoric, Suedia a oferit un sprijin solid pentru comerțul liber (cu
excepția agriculturii) și, în mare parte, drepturi de proprietate relativ puternice și stabile
(atât private, cât și publice), deși unii economiști au subliniat că Suedia și-a promovat
industriile prin taxe protectioniste și a folosit cercetarea și dezvoltarea subvenționate
public în perioada critică timpurie a primilor ani de industrializare a țării. [211] După al
Doilea Război Mondial, o succesiune de guverne au extins statul social prin creșterea
taxelor. În această perioadă, creșterea economică a Suediei a fost, de asemenea, una
dintre cele mai mari din lumea industrială. O serie de reforme sociale succesive au
transformat țara într-una dintre cele mai egale și dezvoltate de pe Pământ. Creșterea
consecventă a statului social i-a făcut pe suedezi să atingă niveluri fără precedent de
mobilitate socială și calitate a vieții – până în prezent Suedia se află în mod constant în
fruntea clasamentelor pentru sănătate, alfabetizare și dezvoltare umană – cu mult
înaintea unor țări mai bogate (de exemplu Statele Unite). [212]

Cu toate acestea, începând cu anii 1970, creșterea PIB-ului Suediei a rămas în urma
altor țări industrializate, iar clasamentul după PIB pe cap de locuitor a scăzut de pe locul
4 la 14 în câteva decenii.[213] De la mijlocul anilor 1990 și până în prezent, creșterea
economică a Suediei s-a accelerat din nou și a fost mai mare decât în majoritatea
celorlalte țări industrializate (inclusiv SUA) în ultimii 15 ani.[214] Un raport al Programului
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare prezice că ratingul Suediei la indicele dezvoltării
umane va scădea de la 0,949 în 2010 la 0,906 în 2030.[215]

Suedia a început să încetinească expansiunea statului social în anii 1980 și chiar să

facă pași înapoi. Suedia a adoptat relativ rapid politici economice neoliberale, cum ar
fi privatizarea, financiarizarea(d) și dereglementarea,[216][217] în comparație cu țări precum
Franța.[186] [218] Actualul guvern suedez continuă tendința de retrogradare moderată a
reformelor sociale anterioare.[186][219] Creșterea a fost mai mare decât în multe alte țări
din UE-15(d). De asemenea, de la mijlocul anilor 1980, Suedia a înregistrat cea mai
rapidă creștere a inegalității dintre toate țările dezvoltate, conform OCDE. Acest lucru a
fost în mare parte atribuit reducerii intervenției statului și trecerii către privatizarea
serviciilor publice. Potrivit lui Barbro Sorman, un activist al Partidului de Stânga de
opoziție, „bogații devin din ce în ce mai bogați, iar săracii din ce în ce mai săraci. Suedia
începe să semene cu SUA”. Cu toate acestea, țara rămâne mult mai egalitară decât
majoritatea altor țări.[99][220] Parțial ca urmare a acestor privatizări și a creșterii
disparităților economice, la alegerile din 2014 suedezii i-au readus la putere pe social-
democrați.[221][222]

Suedia a adoptat politici agricole de piață liberă în 1990. Din anii 1930, sectorul agricol
a fost supus controlului prețurilor. În iunie 1990, Riksdagul a votat pentru o nouă politică
agricolă care marchează o schimbare semnificativă de la controlul prețurilor. Ca
urmare, prețurile alimentelor(d) au scăzut oarecum. Cu toate acestea, liberalizările și-au
pierdut rapid efectul, deoarece au intervenit controalele impuse la nivelul UE asupra
agriculturii.[223]

De la sfârșitul anilor 1960, Suedia a avut cea mai mare cotă de impozitare (ca procent
din PIB) din lumea industrializată, deși astăzi decalajul s-a redus și Danemarca a
depășit Suedia ca țară cu cea mai puternică impozitare dintre țările dezvoltate. Suedia
are o scară de impozitare progresivă în două trepte, cu un impozit pe venit municipal de
aproximativ 30% și un impozit suplimentar de stat pentru venituri mari de 20–25%
atunci când un salariu depășește aproximativ 320.000 de coroane pe an. Impozitele pe
salarii(d) se ridică la 32%. În plus, la multe lucruri cumpărate de cetățeni privați se
adaugă un TVA național de 25%, cu excepția alimentelor (TVA 12%), transportului și
cărților (TVA 6%). Anumite articole sunt supuse unor taxe suplimentare, de exemplu,
electricitatea, benzina/motorina și băuturile alcoolice.

În 2007, venitul fiscal total era de 47,8% din PIB, a doua povară fiscală din țările
dezvoltate, în scădere de la 49,1% în 2006. [224] Restul din prețul unui serviciu după
scăderea poverii fiscale totale – suma care ajunge în buzunarul prestatorului – este de
circa 15%, față de 10% în Belgia, 30% în Irlanda, și 50% în SUA. [213] Cheltuielile
sectorului public se ridică la 53% din PIB. Angajații statului și administrațiilor locale sunt
în total o treime din forța de muncă, mult mai mult ca în majoritatea țărilor occidentale.
Doar Danemarca are un sector public mai mare (38% din forța de muncă).
În 2015 și 2016, 69% dintre angajați sunt organizați în sindicate. Densitatea sindicală în
2016 a fost de 62% în rândul muncitorilor slab calificați (cei mai mulți dintre ei
în Confederația Sindicatelor Suedeze(d), LO) și de 75% în rândul lucrătorilor cu studii
superioare (majoritatea dintre ei în Confederația Suedeză a Angajaților Profesioniști,
TCO, și Confederația suedeză a asociațiilor profesionale (d), SACO). [225] Suedia are
fonduri sindicale de șomaj susținute de stat (sistemul de la Gent(d)).[226] Sindicatele au
dreptul de a alege doi reprezentanți în consiliul de administrație în toate companiile
suedeze cu peste 25 de angajați. Suedia are un număr relativ mare de concedii
medicale per lucrător în OCDE: un muncitor mediu nu lucrează 24 de zile anual în
medie pe acest motiv.[193]

Rata șomajului era de 7,2% în mai 2017, în timp ce rata de ocupare era de 67,4%, forța
de muncă fiind formată din 4.983.000 de persoane, în timp ce 387.000 sunt șomeri. [227]
[228]
 Șomajul în rândul tinerilor (cu vârsta de 24 de ani sau mai puțin) în 2012 era de
24,2%, ceea ce face din Suedia țara OCDE cu cea mai mare proporție a șomajului în
rândul tinerilor în raport cu șomajul în general. [229]

Știință și tehnologie[modificare | modificare sursă]

Alfred Nobel, inventatorul dinamitei și institutorul Premiului Nobel

În secolul al XVIII-lea, revoluția științifică a Suediei a luat amploare. Anterior, progresul

tehnic a venit în principal din Europa continentală.

În 1739, a fost înființată Academia Regală Suedeză de Științe, având printre primii

membri oameni cum ar fi Carl Linnaeus și Anders Celsius. Multe dintre companiile
fondate de primii pionieri sunt și astăzi mărci internaționale importante. Gustaf Dalén a
fondat AGA(d) și a primit Premiul Nobel pentru valva lui solară. Alfred
Nobel inventat dinamita și a instituit Premiile Nobel. Lars Magnus Ericsson a fondat
compania care poartă numele său, Ericsson, și astăzi una dintre cele mai mari companii
de telecomunicații din lume. Jonas Wenström(d) a fost unul din primii pionieri
ai curentului alternativ și este, împreună cu inventatorul sârbo-american Nikola
Tesla, creditat drept unul dintre inventatorii sistemului electric trifazat. [230]
Industria inginerească tradițională este încă o sursă majoră de invenții suedeze, dar
câștigă teren și industria farmaceutică, electronică și alte industrii de înaltă
tehnologie. Tetra Pak a fost o invenție pentru depozitarea alimentelor lichide, inventată
de Erik Wallenberg(d). Losec, un medicament pentru ulcer, a fost cel mai bine vândut
medicament din lume în anii 1990 și a fost dezvoltat de compania AstraZeneca. Mai
recent, Håkan Lans(d) a inventat Sistemul de Identificare Automată(d), un standard
mondial pentru navigația navală și aviatică civilă. O mare parte a economiei suedeze se
bazează până în prezent pe exportul de invenții tehnice, iar multe corporații
multinaționale mari din Suedia își au originea în ingeniozitatea inventatorilor suedezi. [230]

Inventatorii suedezi dețineau 47.112 brevete în Statele Unite în 2014, conform Oficiului

de Brevete și Mărci(d) din acea țară. Doar alte zece țări dețin mai multe brevete
americane decât Suedia.[231]

La un loc, sectorul public și cel privat din Suedia alocă peste 3,5% din PIB
pentru cercetare și dezvoltare(d) (R&D) pe an, investițiile Suediei în cercetare și
dezvoltare, ca procent din PIB, fiind pe locul al doilea în lume. [232] De câteva decenii,
guvernul suedez a acordat prioritate activităților științifice și de cercetare și dezvoltare.
Ca procent din PIB, guvernul suedez cheltuiește cel mai mult decât orice țară pentru
cercetare și dezvoltare.[233] Suedia se află în fruntea țărilor europene în ceea ce privește
numărul de lucrări științifice publicate pe cap de locuitor. [234]

În 2009, au fost luate deciziile de a construi cele mai mari două instalații științifice din
Suedia: instalația de radiații sincrotron MAX IV Laboratory(d) și European Spallation
Source(d) (ESS),[235][236] ambele amplasate la Lund. European Spallation Source, care a
costat aproximativ 14 miliarde de coroane,[237] a început operațiunile inițiale în 2019,
finalizarea construcției fiind programată pentru 2025. ESS va oferi un fascicul de
neutroni de aproximativ 30 de ori mai puternic decât oricare dintre instalațiile existente
de surse de neutroni.[238] MAX IV, care a costat aproximativ 3 miliarde de coroane, a fost
inaugurat pe 21 iunie 2016. Ambele facilități au implicații puternice asupra cercetării
materialelor. Suedia s-a clasat pe locul 2 în Global Innovation Index în 2019 și 2020.[239]
[240][241][242]

Impozite[modificare | modificare sursă]
În medie, 27% din banii contribuabililor din Suedia sunt direcționați către educație și
asistență medicală, în timp ce 5% merg către poliție și armată, iar 42% către asigurări
sociale.[243]

Angajatul obișnuit primește 40% din costurile cu forța de muncă după aplicarea tuturor
taxelor pe muncă. Impozitul total colectat de Suedia ca procent din PIB-ul său a atins
vârful la 52,3% în 1990.[189] Țara s-a confruntat cu o criză imobiliară și bancară în 1990–
1991 și, în consecință, a adoptat reforme fiscale în 1991 pentru a implementa reduceri
ale cotelor de impozitare și lărgirea în timp a bazei de impozitare. [190][191] Din 1990,
impozitele ca procent din PIB colectat de Suedia au scăzut, ratele totale de impozitare
pentru cele mai mari venituri scăzând cel mai mult.[192] În 2010, 45,8% din PIB-ul țării a
fost colectat sub formă de taxe, a doua cea mai mare dintre țările OCDE și aproape
dublu față de procentul din SUA sau Coreea de Sud. [189]

Pensiile[modificare | modificare sursă]
Fiecare rezident suedez primește o pensie de stat. Agenția suedeză de pensii este
responsabilă de pensii. Persoanele care au lucrat în Suedia, dar s-au mutat în altă țară,
pot primi și pensia suedeză. Există mai multe tipuri de pensii în Suedia: pensii
naționale, pensii ocupaționale și pensii private. O persoană poate primi o combinație a
diferitelor tipuri de pensii.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Densitatea populației în comitatele Suediei, în locuitori/km²

      0–9.9

      10–24.9

      25–49.9

      50–99.9

      100–199.9

      200+

Populația rezidentă totală a Suediei era de 10.377.781 în octombrie 2020. Populația a

depășit 10 milioane pentru prima dată vineri, 20 ianuarie 2017. [244][245]
Densitatea medie a populației este de puțin peste 25 de locuitori pe km 2, cu 1437 de
locuitori pe km2 în localități (așezare continuă cu cel puțin 200 de locuitori). [246][247] 87%
din populație locuiește în mediul urban, care acoperă 1,5% din întreaga suprafață a
terenului. [248] 63% din suedezi se află în zone urbane mari. [248] Densitatea este
substanțial mai mare în sud decât în nord. Capitala Stockholm are o populație
municipală de aproximativ 950.000 de locuitori (cu 1,5 milioane în zona urbană și 2,3
milioane în zona metropolitană). Al doilea și al treilea orașe ca mărime
sunt Göteborg și Malmö. Marele Göteborg numără puțin peste un milion de locuitori și
același lucru este valabil și pentru partea de vest a Scaniei, de-a lungul
strâmtorii Öresund. Regiunea Öresund(d), regiunea transfrontalieră dano-suedeză din
jurul Öresundului, din care face parte Malmö, are o populație de 4 milioane de locuitori.
În afara orașelor mari, zonele cu o densitate semnificativ mai mare a populației includ
partea agricolă a Östergötlandului, coasta de vest, zona din jurul lacului Mälaren și zona
agricolă din jurul orașului Uppsala.

Norrland, care acoperă aproximativ 60% din teritoriul suedez, are o densitate a
populației foarte scăzută (sub 5 persoane pe kilometru pătrat). Munții și majoritatea
zonelor de coastă îndepărtate sunt aproape nepopulate. Densitate scăzută a populației
există și în mari părți din vestul Svealandului, precum și în sudul și centrul Smålandului.
O zonă cunoscută sub numele de Finnveden, care este situată în sud-vestul
Smålandului și în principal sub paralela 57, poate fi considerată practic nelocuită.

Între 1820 și 1930, aproximativ 1,3 milioane de suedezi, o treime din populația țării la
acea vreme, au emigrat în America de Nord, iar cei mai mulți dintre ei în Statele Unite.
Există mai mult de 4,4 milioane de americani de descendență suedeză(d), conform unei
estimări din 2006 a Biroului de Recensământ al SUA. [249] În Canada, comunitatea de
origine suedeză(d) are 330.000 de persoane.[250]

Nu există statistici oficiale privind etnia, dar conform Statistics Sweden, aproximativ
2.634.967 (25,5%) de locuitori ai Suediei erau de origine străină(d) în 2019, persoane
definite ca fiind născute în străinătate sau născute în Suedia cu părinți născuți în
străinătate.[251] Dintre acești locuitori, 2.019.733 de persoane s-au născut în străinătate
și 615.234 de persoane s-au născut în Suedia din părinți născuți în străinătate. În plus,
780.199 de persoane au avut un părinte născut în străinătate, și celălalt părinte născut
în Suedia.

Suedia are una dintre cele mai îmbătrânite populații din lume, cu vârsta medie de 41,1
ani.[252]

 v • d • m  Cele mai mari orașe din Suedia

„Kommungruppsindelning 2017”. Accesat în 16 septembrie 2017. & „SCB befolkningsstatistik”. A

Loc Numele orașului Comitat Pop. Loc Numele orașului

 1 Stockholm Stockholm 952.058 11 Umeå
2 Göteborg Västra Götaland 565.496 12 Lund
3 Malmö Skåne 334.987 13 Borås
4 Uppsala Uppsala 221.141 14 Huddinge
5 Linköping Östergötland 158.953 15 Eskilstuna
6 Örebro Örebro 150.949 16 Nacka
Stockholm 7 Västerås Västmanland 150.564 17 Gävle
8 Helsingborg Skåne 143.671 18 Halmstad
9 Norrköping Östergötland 140.991 19 Sundsvall

10 Jönköping Jönköping 137.863 20 Södertälje

Göteborg

Limba[modificare | modificare sursă]

Distribuția vorbitorilor de limba suedeză

Limba oficială a Suediei este suedeza,[253][254] o limbă germanică nordică, înrudită și

foarte asemănătoare cu daneza și norvegiana dar care diferă în pronunție și ortografie.
Norvegienii înțeleg cu ușurință suedeza, iar danezii o pot înțelege, cu puțin mai multă
dificultate decât norvegienii. Același lucru este valabil și pentru vorbitorii suedezei
standard, cărora le este mult mai ușor să înțeleagă norvegiana decât daneza. Dialectele
vorbite în Scania(d), cea mai sudică parte a țării, sunt influențate de daneză,
deoarece regiunea a fost în mod tradițional o parte a Danemarcei (d) și este în prezent
situată aproape de aceasta. Finlandezii din Suedia(d) sunt cea mai mare minoritate
lingvistică a Suediei, cuprinzând aproximativ 5% din populația Suediei, [255] iar finlandeza
este recunoscută ca limbă minoritară.[254] Datorită afluxului de vorbitori nativi
de arabă din secolul al XXI-lea, utilizarea limbii arabe este probabil mai răspândită în
țară decât cea a finlandezei. Cu toate acestea, nu sunt păstrate statistici oficiale privind
utilizarea limbii.[256]
Alături de finlandeză, sunt recunoscute și alte patru limbi
minoritare(d):meänkieli, sami, romani și idiș. Suedeza a devenit limba oficială a Suediei
la 1 iulie 2009, când a fost implementată o nouă lege a limbii. [254] Problema dacă
suedeză ar trebui să fie declarată limba oficială a fost ridicată în trecut, o propunere
legislativă a fost introdusă în Riksdag în 2005, dar propunerea a fost respinsă la limită.
[257]

În diferite grade, în funcție de frecvența interacțiunii cu engleza, majoritatea suedezilor,

în special cei născuți după cel de al Doilea Război Mondial, înțeleg și vorbesc engleza,
datorită legăturilor comerciale, a popularității călătoriilor în străinătate, a unei puternice
influențe anglo-americane și a tradiției de a folosi subtitrări în loc de dublaj la
programele de televiziune și filmele străine, combinat cu similitudinea relativă a celor
două limbi care face învățarea limbii engleze mai ușoară. Într-un
sondaj Eurobarometru din 2005, 89% dintre suedezi au declarată că pot vorbi engleza.
[258]

Engleza a devenit o materie obligatorie pentru elevii de liceu care studiază științele

naturii încă din 1849 și este materie obligatorie pentru toți elevii suedezi de la sfârșitul
anilor 1940.[259] În funcție de autoritățile școlare locale, engleza este în prezent o materie
obligatorie din clasa I până în clasa a IX-a, toți elevii continuând în liceu să studieze
limba engleză cel puțin încă un an. Majoritatea studenților studiază, de asemenea, una
și uneori două limbi suplimentare. Printre acestea se numără germana, franceza și
spaniola, dar nu numai. Se predă uneori daneza și norvegiana, și ca parte a cursurilor
de suedeză pentru vorbitori nativi. Datorită inteligibilității reciproce extinse dintre cele
trei limbi scandinave continentale, vorbitorii de suedeză își folosesc adesea limba
maternă atunci când vizitează sau locuiesc în Norvegia sau Danemarca.

Religie[modificare | modificare sursă]

Religiile în Suedia (2018)[260]

      Biserica Suediei (57,7%)

      Alți protestanți (3,4%)
      Biserici ortodoxe (1,7%)
      Biserica Catolică(d) (1,2%)
      Alte culte creștine (0,3%)
      Islam(d) (1,9%)

      Alte religii (0,3%)

      Neafiliați(d) (33,5%)

Până în secolul al XI-lea, suedezii aderau la păgânismul nordic(d), venerând zeii

din Æsir, și având centrul religios în Templul de la Uppsala(d). Odată cu creștinarea(d) din
secolul al XI-lea, legile țării s-au schimbat, interzicând închinarea la alte zeități până la
sfârșitul secolului al XIX-lea. După Reforma Protestantă din anii 1530, o schimbare
condusă de Olaus Petri(d), asociatul suedez al lui Martin Luther, autoritatea Bisericii
Romano-Catolice a fost abolită și luteranismul a devenit larg răspândit. Adoptarea
luteranismului a fost finalizată de Sinodul de la Uppsala(d) din 1593 și a devenit religia
oficială. În perioada care a urmat Reformei, cunoscută de obicei ca perioada ortodoxiei
luterane(d), grupuri mici de neluterani, în special olandezi calvini, frați
moravi și hughenoții francezi, au jucat un rol semnificativ în comerț și industrie și au fost
tolerați în liniște atâta timp cât nu ieșeau mult în evidență.[261] Sami aveau inițial propria
lor religie șamanică, dar au fost convertiți la luteranism de misionarii suedezi în secolele
al XVII-lea și al XVIII-lea.

Biserica protestantă Katarina(d) din Stockholm

A doua cea mai veche geamie din Suedia este geamia din Malmö(d), inaugurată în 1984

Odată cu liberalizările religioase de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, credincioși de alte

credințe, inclusiv iudaism și romano-catolicism, au primit permisiunea să trăiască și să
lucreze liber în țară. Cu toate acestea, până în 1860 a rămas ilegal ca luteranii să se
convertească la o altă religie. Secolul al XIX-lea a adus sosirea diferitelor biserici
independente(d) evanghelice(d) și, spre sfârșitul secolului, secularismul, făcându-i pe mulți
să se distanțeze de ritualurile bisericești cu totul. Părăsirea Bisericii Suediei a devenit
legală prin așa-numita lege a dizidenților din 1860, dar numai sub prevederea intrării
într-o altă confesiune creștină(d). Dreptul de a sta în afara oricărei confesiuni religioase a
fost stabilit în mod oficial abia prin legea privind libertatea religioasă în 1951.

În 2000, a fost desființată Biserica Suediei ca instituție a statului. Suedia a fost a

doua țară nordică(d) care și-a desființat biserica de stat(d) (după ce Finlanda a făcut acest
lucru prin Legea Bisericii din 1869).[262]

La sfârșitul anului 2018, 57,7% dintre suedezi aparțineau Bisericii Suediei; acest număr
scăzuse cu aproximativ 1,5 puncte procentuale pe an în precedenții 7 ani și cu un punct
procentual pe an în medie în cele două decenii anterioare.[263][264][265] Aproximativ 2%
dintre membrii bisericii participă în mod regulat la slujbele de duminică. [266] Motivul
numărului mare de membri inactivi este parțial acela că, până în 1996, copiii deveneau
automat membri la naștere dacă cel puțin unul dintre părinți era membru. Din 1996,
doar copiii și adulții care sunt botezați devin membri. Aproximativ 275.000 de suedezi
sunt astăzi membri ai diferitelor biserici protestante evanghelice(d) independente (unde
participarea la congregație este mult mai mare), iar din cauza imigrației recente, există
acum aproximativ 100.000 de creștini ortodocși și 92.000 de romano-catolici care
trăiesc în Suedia.[267]

Prima congregație musulmană a fost înființată în 1949, când un mic contingent

de tătari a migrat din Finlanda. Prezența islamului în Suedia a rămas marginală până în
anii 1960, când Suedia a început să primească imigranți din Balcani și din Turcia.
Imigrația ulterioară din Africa de Nord și Orientul Mijlociu a adus populația
musulmană(d) estimată la 600.000.[268] Cu toate acestea, doar aproximativ 110.000 erau
membri ai unei congregații în jurul anului 2010. [269][270][271]

Conform sondajului Eurobarometru 2010,

 18% dintre cetățenii suedezi au răspuns că „cred că

există un dumnezeu”.
 45% au răspuns că „cred că există un fel de spirit
sau forță de viață”.
 34% au răspuns că „nu cred că există vreun fel de
spirit, zeu sau forță vitală”.
Potrivit unui studiu Demoskop din 2015 despre credințele suedezilor,

 21% credeau într-un zeu (în scădere de la 35% în

2008).
 16% credeau în fantome.
 14% credeau în creaționism sau design inteligent. [272]
[273]
Profesorul de sociologie Phil Zuckerman(d) susține că, deși nu cred în Dumnezeu,
suedezii se feresc de obicei de termenul de ateu, preferând să se numească creștini în
timp ce se mulțumesc să rămână în Biserica Suediei. [274] Religia continuă să joace un rol
în identitatea culturală suedeză.[275] Acest lucru este dovedit de faptul că majoritatea
adulților suedezi continuă să rămână membri ai Bisericii Luterane, în ciuda faptului că
trebuie să plătească o taxă bisericească(d); în plus, ratele de botezare rămân ridicate,
iar nunțile la biserică sunt în creștere în Suedia.[275]

Sănătate[modificare | modificare sursă]
Asistența medicală în Suedia este în principal finanțată din impozite(d), universală pentru
toți cetățenii și descentralizată,[276] deși există și asistență medicală privată. Sistemul de
sănătate din Suedia este finanțat în principal prin impozite percepute de consiliile
regionale și comune. Un total de 21 de consilii sunt responsabile cu asistența primară și
spitalicească în țară.

Asistența medicală privată este o raritate în Suedia și chiar și acele instituții private
lucrează în cadrul consiliilor locale mandatate.[277] Consiliile orășenești stabilesc regulile
pentru potențialele clinici private. Deși în majoritatea țărilor îngrijirea persoanelor în
vârstă sau a celor care au nevoie de ajutor psihiatric se desfășoară în mod privat, în
Suedia autoritățile locale, finanțate din fonduri publice, sunt responsabile de acest tip de
îngrijire.[278]

Calitatea asistenței medicale din Suedia este similară celei din alte țări dezvoltate.
Suedia se clasează în primele cinci țări în ceea ce privește mortalitatea
infantilă scăzută. De asemenea, se situează pe un loc ridicat în ceea ce
privește speranța de viață și siguranța apei potabile.[279] În 2018, sănătatea și îngrijirea
medicală reprezentau aproximativ 11% din PIB. [280]

Educație[modificare | modificare sursă]

Universitatea din Uppsala (înființată în 1477)

Copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani li se garantează un loc într-o grădiniță publică
(în suedeză förskola sau, colocvial, dagis). Între 6 și 16 ani, copiii urmează școala
generală obligatorie. În Programul pentru Evaluarea Internațională a
Studenților(d) (PISA), elevii suedezi de 15 ani obțin scoruri apropiate de media OCDE.
[281]
 După absolvirea clasei a IX-a, aproximativ 90% dintre elevi continuă cu o școală
secundară superioară de trei ani (gimnaziu), ceea ce poate duce atât la o calificare
pentru un loc de muncă, cât și la eligibilitatea de intrare la universitate. Sistemul școlar
este finanțat în mare parte din impozite.

Guvernul suedez tratează școlile publice și independente în mod egal [282] prin

introducerea voucherelor de educație(d) în 1992 ca una dintre primele țări din lume după
Țările de Jos. Oricine poate înființa o școală cu scop lucrativ, iar municipalitatea trebuie
să plătească școlilor noi aceeași sumă pe care o primesc școlile municipale. Prânzul
școlar este gratuit pentru toți elevii din Suedia și este, de asemenea, încurajată
furnizarea de mic dejun.[283]

Există mai multe universități și colegii(d) în Suedia, dintre care cele mai vechi și cele mai
mari sunt situate în Uppsala, Lund, Göteborg și Stockholm. În 2000, 32% dintre suedezi
aveau o diplomă universitară, țara fiind pe locul 5 în OCDE la această categorie.
[284]
 Alături de alte câteva țări europene, guvernul subvenționează și școlarizarea
studenților internaționali care urmează o diplomă la instituții suedeze, deși un proiect de
lege recent adoptat de Riksdag va limita această subvenție la studenții din țările SEE
și Elveția.[285]

Afluxul mare de imigranți către școlile suedeze a fost citat ca o parte semnificativă a
motivului pentru care Suedia a scăzut mai mult decât orice altă țară europeană în
clasamentul internațional PISA(d).[286][287][288][289]

Imigrația[modificare | modificare sursă]
Imigrația a fost o sursă majoră de creștere a populației(d) și de schimbări culturale de-a
lungul multor perioade ale istoriei Suediei, iar în ultimele secole țara s-a transformat
dintr-o țară a emigrației nete, proces încheiat după Primul Război Mondial, într-o țară de
imigrație netă, de la al Doilea Război Mondial încoace. Aspectele economice, sociale și
politice ale imigrației au provocat controverse în ceea ce privește etnia, beneficiile
economice, locurile de muncă pentru non-imigranți, zonele de stabilire, impactul
asupra mobilității sociale(d) ascendente, criminalitatea și comportamentul de vot. [290]

Nu există cifre exacte cu privire la originea etnică a imigranților și a descendenților

acestora în Suedia, deoarece guvernul suedez nu bazează nicio statistică pe etnie.
Totuși, aceasta nu trebuie confundată cu originile naționale ale migranților, care sunt
înregistrate.

Imigranții din Suedia sunt concentrați în mare parte în zonele urbane din Svealand și
Götaland.[291] De la începutul anilor 1970, imigrația în Suedia s-a datorat în mare parte
migrației refugiaților și reunificării familiei din țările din Orientul Mijlociu și America
Latină.[292] În 2019, Suedia a acordat azil pentru 21.958 de persoane, după ce în 2018
primise 21.502.[293]

Cele mai mari zece grupuri de persoane născute în străinătate în registrul civil suedez
în 2019 proveneau din:[294]

1.  Siria (191.530)
2.  Irak (146.048)
3.  Finlanda (144.561)
4.  Polonia (93.722)
5.  Iran (80.136)
6.  Somalia (70.173)
7.  Fosta Iugoslavie (64.349)
8.  Bosnia și Herțegovina (60.012)
9.  Afganistan (58.780)
10.  Turcia (51.689)
Potrivit unei anchete oficiale a Agenției Suedeze de Pensii(d), efectuată la cererea
Guvernului, imigrația în Suedia va dubla cheltuielile statului pentru pensia populației.
Imigrația totală în Suedia pentru 2017 era estimată la 180.000 de persoane, iar după
aceea 110.000 de persoane în fiecare an. [295][296]

Criminalitatea[modificare | modificare sursă]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Nationalmuseum din Stockholm

Suedia are mulți autori recunoscuți la nivel mondial, între care se numără August
Strindberg, Astrid Lindgren și câștigătorii Premiului Nobel Selma Lagerlöf și Harry
Martinson. În total, șapte premii Nobel pentru literatură au fost acordate suedezilor. Cei
mai cunoscuți artiști din țară sunt pictori precum Carl Larsson și Anders Zorn și
sculptorii Tobias Sergel(d) și Carl Milles(d).

Cultura suedeză a secolului al XX-lea este remarcată prin lucrări de pionierat din
primele zile ale cinematografiei, cu Mauritz Stiller(d) și Victor Sjöström(d). În anii 1920-
1980, regizorul Ingmar Bergman și actrițele Greta Garbo și Ingrid Bergman s-au
remarcat la nivel internațional în cinematografie. Mai recent, filmele lui Lukas
Moodysson(d), Lasse Hallström(d) și Ruben Östlund(d) au primit recunoaștere
internațională.

De-a lungul anilor 1960 și 1970, Suedia a fost văzută ca un lider internațional în ceea ce
se numește acum „revoluția sexuală(d)”, egalitatea de gen fiind promovată în mod
deosebit.[297] Primul film suedez I Am Curious (Yellow)(d) (1967) reflecta o viziune liberală
asupra sexualității, incluzând scene de dragoste care au atras atenția internațională și
au introdus conceptul de „păcat suedez” care fusese introdus mai devreme în SUA în O
vară cu Monika al lui Ingmar Bergman.

S-a format astfel o imagine de „iubire fierbinte și oameni reci”. Liberalismul sexual a fost
văzut ca parte a procesului de modernizare care, prin ruperea granițelor tradiționale,
duce la emanciparea forțelor și dorințelor naturale. [298]

Suedia a devenit foarte liberală și față de homosexualitate, așa cum se reflectă în larga
acceptare populară a unor filme precum Show Me Love(d), despre două tinere lesbiene
din micul oraș suedez Åmål. Începând cu 1 mai 2009, Suedia și-a abrogat legile
„parteneriatului înregistrat” și le-a înlocuit pe deplin cu un concept de căsătorie neutră în
raport cu genul,[299] având ca alternativă și parteneriate domestice atât pentru cuplurile
de același sex, cât și pentru cele de sexe opuse. Coabitarea (sammanboende) între
cuplurile de toate vârstele, de la adolescenți până la cupluri în vârstă, este larg
răspândită. Din 2009, Suedia trece printr-o perioadă de baby boom. [300]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Formația suedeză ABBA în aprilie 1974, la câteva zile după ce a câștigat Concursul Muzical Eurovision

S-au încercat recreări istorice ale vechii muzici nordice pe baza instrumentelor găsite în
siturile arheologice ale vikingilor. Instrumentele folosite au fost Lur(d) (un fel de
trompetă), simple instrumente cu coarde, flaute de lemn și tobe. Suedia are o scenă
importantă a muzicii populare. Joik, un tip de muzică sami, este o cântare care face
parte din spiritualitatea animistă tradițională sami. Printre compozitorii de seamă se
numără Carl Michael Bellman și Franz Berwald.

Suedia are și o bună tradiție a muzicii corale. Dintr-o populație de 9,5 milioane, se
estimează că cinci până la șase sute de mii de oameni cântă în coruri. [301]

În 2007, cu venituri de peste 800 de milioane de dolari, Suedia a fost al treilea

exportator de muzică din lume, fiind depășită doar de SUA și Regatul Unit. [302][303] 
Conform unei surse din 2013, Suedia producea cele mai multe hituri pe cap de locuitor
din lume, urmată de Regatul Unit și SUA. Suedia are o scenă de jazz destul de
animată. În ultimii șaizeci de ani, a atins un standard artistic remarcabil de înalt, stimulat
de influențe și experiențe interne și externe. Centrul de Cercetare în Muzica Populară
Suedeză și Jazz a publicat o prezentare generală a jazzului în Suedia, de Lars Westin.
[304]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Djurgårdsbron(d)

Înainte de secolul al XIII-lea aproape toate clădirile erau din lemn, dar atunci a început o
tranziție către piatră. Primele clădiri din piatră din Suedia sunt bisericile romanești(d) din
zona rurală. Multe dintre ele au fost construite în Scania și, deci, provin din tradiția
arhitecturală daneză. Ele includ catedrala din Lund din secolul al XI-lea și biserica ceva
mai recentă din Dalby(d), dar și multe biserici gotice timpurii construite sub influența Ligii
Hanseatice, cum ar fi cele din Ystad, Malmö și Helsingborg.

Catedralele din alte părți ale Suediei au fost, și ele, construite ca scaune ale episcopilor
Suediei. Catedrala Skara(d) este din cărămidă din secolul al XIV-lea, iar Catedrala din
Uppsala — din secolul al XV-lea. În 1230 s-a pus temelia Catedralei din Linköping,
materialul acolo fiind calcarul, dar construcția a durat aproximativ 250 de ani.

Printre structurile mai vechi se numără și unele fortărețe semnificative și alte clădiri
istorice, cum ar fi Castelul Borgholm(d), Conacul Halltorps(d) și cetatea Eketorp(d) de pe
insula Öland, cetatea Nyköping și zidul orașului Visby(d).
Catedrala de la Kalmar(d)

În jurul anului 1520, Suedia a ieșit din Evul Mediu și s-a unit sub regele Gustav Vasa,
care imediat a introdus construirea de mari conace, castele și fortărețe. Printre cele mai
impozante se numără castelul Kalmar, castelul Gripsholm(d) și cel de la Vadstena.

În următoarele două secole, Suedia a fost marcată de arhitectura barocă și, mai târziu,
de rococo. Printre proiectele notabile din acea vreme se numără orașul Karlskrona, care
acum a fost declarat sit în Patrimoniul Mondial UNESCO și palatul Drottningholm(d).

1930 a fost anul marii expoziții de la Stockholm, care a marcat

descoperirea funcționalismului(d), sau „funkis”, așa cum a devenit cunoscut. Stilul a ajuns
să domine în deceniile următoare. Unele proiecte notabile de acest fel au
fost Programul Million, care oferă locuințe la prețuri accesibile în complexe mari de
apartamente.

Ericsson Globe(d) este cea mai mare clădire emisferică de pe Pământ, are forma unei
bile albe mari și a fost construită în doi ani și jumătate. Este situat în Stockholm.

Mass-media[modificare | modificare sursă]

Sediul Televiziunii Suedeze din Stockholm

Suedezii sunt printre cei mai mari consumatori de ziare din lume și aproape fiecare oraș
este deservit de un ziar local. Principalele ziare de dimineață de calitate ale țării
sunt Dagens Nyheter(d) (liberal), Göteborgs-Posten(d) (liberal), Svenska
Dagbladet(d) (liberal conservator) și Sydsvenska Dagbladet(d) (liberal). Cele mai mari
două tabloide(d) de seară sunt Aftonbladet(d) (social-democrat) și Expressen(d) (liberal).
Ziarul internațional gratuit și finanțat prin publicitate, Metro International(d), a fost fondat
la Stockholm, Suedia. Știrile țării sunt raportate în engleză, printre alții, de The
Local (liberal).[305]

Companiile publice de radiodifuziune au deținut mult timp monopolul radioului și

televiziunii în Suedia. Emisiunile radio finanțate cu licență au început în 1925. O a doua
rețea de radio a fost începută în 1954, iar o a treia a fost deschisă în 1962, ca răspuns
la posturile de radio pirat. Radioul comunitar(d) non-profit a fost permis în 1979, iar în
1993 a apărut radioul local comercial.

Serviciul de televiziune finanțat prin licență a fost lansat oficial în 1956. Un al doilea
canal, TV2(d), a fost lansat în 1969. Aceste două canale (operate de Sveriges
Television de la sfârșitul anilor 1970) au deținut monopol până în anii 1980, când au
devenit disponibile televiziunea prin cablu și prin satelit. Primul serviciu prin satelit în
limba suedeză a fost TV3, care a început să transmită din Londra în 1987. A fost urmat
de Kanal 5(d) în 1989 (cunoscut pe atunci sub numele de Nordic Channel) și TV4 în
1990.

În 1991, guvernul a anunțat că va începe să primească cereri de la companiile private

de televiziune care doresc să transmită prin rețeaua terestră. TV4, care anterior
difuzase prin satelit, a primit o autorizație și și-a început emisia terestră în 1992,
devenind primul canal privat care a difuzat conținut de televiziune din interiorul țării.

Aproximativ jumătate din populație este conectată la televiziune prin cablu. Televiziunea

digitală terestră din Suedia a început în 1999, iar ultimele transmisii terestre analogice
au încetat în 2007.

Literatură[modificare | modificare sursă]

Scriitorul și dramaturgul August Strindberg

Primul text literar din Suedia este piatra runică de la Rök(d), sculptată în timpul epocii
vikingilor pe la 800 e.n. Odată cu convertirea țării la creștinism în jurul anului 1100,
Suedia a intrat în Evul Mediu, perioadă în care scriitorii monahi preferau să folosească
latina. Prin urmare, există doar câteva texte în suedeza veche(d) din acea perioadă.
Literatura suedeză a înflorit abia când limba suedeză a fost standardizată în secolul al
XVI-lea, o standardizare datorată în mare parte traducerii complete a Bibliei în suedeză
în 1541. Această traducere este așa-numita Biblie a lui Gustav Vasa(d).

Odată cu îmbunătățirea educației și cu libertatea adusă de secularizare, în secolul al

XVII-lea, câțiva autori notabili au continuat să dezvolte limba suedeză. Printre figurile
cele mai importante se numără Georg Stiernhielm(d) (secolul al XVII-lea), care a fost
primul care a scris poezie clasică în suedeză; Johan Henric Kellgren(d) (secolul al XVIII-
lea), primul care a scris proză suedeză fluentă; Carl Michael Bellman (sfârșitul secolului
al XVIII-lea), primul scriitor de balade burlești(d); și August Strindberg (sfârșitul secolului
al XIX-lea), un scriitor și dramaturg socio-realist care a dobândit faimă mondială. La
începutul secolului al XX-lea au continuat să producă autori de seamă, precum Selma
Lagerlöf, (laureată Nobel 1909), Verner von Heidenstam (laureat Nobel 1916) și Pär
Lagerkvist (laureat Nobel 1951).

În ultimele decenii, s-au impus la nivel internațional alți noi scriitori suedezi, între care
romancierul polițist Henning Mankell și scriitorul de ficțiune de spionaj Jan Guillou.
Scriitoarea suedeză care a făcut cea mai durabilă impresie asupra literaturii mondiale
este scriitoarea de cărți pentru copii Astrid Lindgren, și cărțile ei despre Pippi
Șosețica, Emil(d) și alții. În 2008, al doilea cel mai bine vândut autor de ficțiune din lume
a fost Stieg Larsson, a cărui serie de romane polițiste Millennium a fost publicată
postum și foarte apreciată de critică.[306] Larsson s-a inspirat foarte mult din opera lui
Lindgren, bazându-și personajul central, Lisbeth Salander, pe Pippi Șosețica. [307]

Sărbători[modificare | modificare sursă]

Foc de tabără în noaptea Valpurgiei în Suedia

În afară de sărbătorile tradiționale creștine protestante, Suedia celebrează și câteva

sărbători unice, unele de tradiție precreștină. Acestea includ sânzienele(d) care
celebreaza solstițiul de vară; Noaptea Valpurgiei (Valborgsmässoafton) de pe 30 aprilie,
când se aprind focuri de tabără; și Ziua Oamenilor Muncii, de 1 mai, dedicată
demonstrațiilor socialiste. Ziua dătătoarei de lumină Sfânta Lucia, 13 decembrie, este
recunoscută pe scară largă în sărbători elaborate care indică originea sa italiană și
începe sezonul lunii de Crăciun.

6 iunie este Ziua Națională a Suediei și, din 2005, este sărbătoare legală. În plus, există
sărbătorile oficiale de arborare a drapelului și un calendar al onomasticii în Suedia(d). În
august, mulți suedezi au kräftskivor (petreceri cu raci). Ajunul sfântului Martin din
Tours este sărbătorit în Scania în noiembrie cu petrecerile Mårten Gås, unde se servesc
gâscă friptă și Svartsoppa(d) („supă neagră”, făcută din supă de gâscă, fructe,
condimente, băuturi spirtoase și sânge de gâscă). Sami, una dintre minoritățile indigene
ale Suediei, are sărbătoarea ei pe 6 februarie, iar Scania își sărbătorește ziua drapelului
scanian în a treia duminică din iulie. [308]

Bucătăria[modificare | modificare sursă]

Rulouri cu scorțișoară(d) originare din Suedia și Danemarca.

Bucătăria suedeză, ca și cea din celelalte țări

nordice(d) (Danemarca(d), Norvegia(d) și Finlanda(d)), este, prin tradiție, una simplă. Peștele
(în special heringul(d)), carnea, cartofii și produsele lactate joacă rolurile centrale.
Condimentele sunt rare. Preparate cunoscute sunt chiftelele suedeze, servite în mod
tradițional cu sos, cartofi fierți și dulceață de merișoare; clătitele(d); Pyttipanna(d), o
combinație prăjită și condimentată de carne și cartofi, menită inițial să faciliteze
consumul oricăror resturi de carne; lutfisk(d); și Smörgåsbord(d), sau bufetul
suedez. Akvavit este o populară băutură alcoolică distilată, iar consumul de Snaps(d) are
o importanță culturală. Pâinea crocantă(d) tradițională, plată și uscată, s-a dezvoltat în
mai multe variante contemporane. Alimentele importante din punct de vedere regional
sunt Surströmming(d) (pește fermentat) în nordul Suediei și anghila în sudul Suediei.

Mâncărurile tradiționale suedeze, dintre care unele au multe sute de ani, sunt încă o
parte importantă a meselor suedeze de zi cu zi, în ciuda faptului că bucătăria suedeză
modernă adoptă multe preparate internaționale.

În august, la sărbătoarea tradițională cunoscută sub numele de petrecerea cu

raci, kräftskiva(d), suedezii mănâncă cantități mari de raci fierți cu mărar.

Cinematografie[modificare | modificare sursă]
Suedezii s-au remarcat în mod deosebit în domeniul filmului. O serie de suedezi au avut
succes la Hollywood, printre care Ingrid Bergman, Greta Garbo și Max von Sydow.
Printre câțiva regizori care au realizat filme de succes internațional pot fi amintiți Ingmar
Bergman, Lukas Moodysson și Lasse Hallström.

Modă[modificare | modificare sursă]
Interesul pentru modă este mare în Suedia, iar țara are pe teritoriul său sediul central al
unor mărci celebre precum Hennes & Mauritz (care operează ca H&M), J.
Lindeberg(d) (operează ca JL), Acne(d), Lindex(d), Odd Molly(d), Cheap
Monday(d), Gant, WESC(d), Filippa K(d), și Nakkna(d). Aceste companii sunt compuse însă
în mare parte din cumpărători care importă bunuri la modă din toată Europa și America,
continuând tendința afacerilor suedeze spre dependența economică multinațională, ca
mulți dintre vecinii săi.

Sport[modificare | modificare sursă]

Fostul jucător de tenis nr. 1 mondial Björn Borg

Activitățile sportive sunt o mișcare națională în care jumătate din populație participă
activ la activități sportive organizate. Cele două sporturi principale pentru spectatori
sunt fotbalul și hocheiul pe gheață. După acestea, sporturile cu cai (la care majoritatea
participanților sunt femei) au cel mai mare număr de practicanți.
Ulterior, golful, orientarea, gimnastica, atletismul(d) și sporturile de echipă: hochei pe
gheață, handbal, Floorball(d), baschet și bandy sunt cele mai populare în ceea ce
privește practicanții.[309]

Echipa națională masculină de hochei pe gheață a Suediei (d), poreclită Tre Kronor (în

tradicere literală, Trei Coroane(d) — simbolul național al Suediei), este considerată una
dintre cele mai bune din lume. Echipa a câștigat Campionatele Mondiale(d) de nouă ori,
clasându-se pe locul al treilea la numărul total de medalii. Tre Kronor a câștigat și
medalii de aur olimpice în 1994(d) și 2006(d). În 2006, Tre Kronor a devenit prima echipă
națională de hochei care a câștigat atât campionatul olimpic, cât și cel mondial în
același an. Echipa națională de fotbal a Suediei a cunoscut un oarecare succes la Cupa
Mondială în trecut, terminând pe locul al doilea când a găzduit turneul în 1958, și pe
locul trei de două ori, în 1950 și 1994.

Suedia a găzduit Jocurile Olimpice de vară din 1912, competițiile de echitație la Jocurile

Olimpice de vară din 1956(d) și Cupa Mondială FIFA din 1958. Alte mari evenimente
sportive desfășurate în Suedia au fost UEFA Euro 1992, Cupa Mondială Feminină
FIFA 1995, Campionatele Mondiale de atletism 1995, UEFA Euro Feminin 2013(d) și mai
multe campionate de hochei pe gheață, curling, atletism, schi, bandy, patinaj artistic și
înot.

În 2016, Federația Suedeză de Poker (Svepof) s-a afiliat la Federația Internaționale de

Poker (IFP).[310]

Note de completare[modificare | modificare sursă]

0. ^ Statul (suedeză staten) s-ar mai traduce, descriptiv, ca
„guvernul central” — a nu se confunda cu Guvernul, anume
cabinetul, care este doar un organ al puterii executive din
cadrul Statului.

Note bibliografice[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d „World Economic Outlook Database, October
2019”. IMF.org. International Monetary Fund. Accesat în 8
ianuarie 2020.
2. ^ „Gini coefficient of equivalised disposable income – EU-
SILC survey”. ec.europa.eu. Eurostat. Accesat în 9 august
2021.
3. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier:
Human Development and the Anthropocene (PDF). United
Nations Development Programme. 15 decembrie 2020.
pp. 343–346. ISBN 978-92-1-126442-5. Accesat în 16
decembrie 2020.
4. ^ Swedish Land and Water Area Report 2012–2019
5. ^ https://kso.etjanster.lantmateriet.se/?
e=647988&n=7536433&z=13, accesat în 4 iulie
2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ a b https://www.cia.gov/library/publications/the-world-
factbook/geos/sw.html Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
7. ^ Q108131560
8. ^ Grupul de Experți al Națiunilor Unite pentru Denumiri
Geografice afirmă că numele oficial al țării este Regatul
Suediei. UNGEGN World Geographical Names, Sweden.
9. ^ „Digerdöden – Historiska Museet”. historiska.se (în
suedeză). Arhivat din original la 2 septembrie 2017. Accesat
în 1 septembrie 2017.
10. ^ „Värre än forskarna anat: Digerdöden” (în suedeză). 15
decembrie 2012. Arhivat din original la 2 septembrie 2017.
Accesat în 1 septembrie 2017.
11. ^ „Artikelarkiv”. SO-rummet (în suedeză). Arhivat
din original la 9 octombrie 2017. Accesat în 1 septembrie
2017.
12. ^ Birnbaum, Ben (2 decembrie 2010). „WikiLeaks reveal
Swedes gave intel on Russia, Iran”. The Washington
 Times (în engleză). Arhivat din original la 21 iulie 2013.
Accesat în 10 iunie 2013.
13. ^ Rundquist, Solveig (15 august 2014). „Sweden celebrates
200 years of peace”. The Local(d) (în engleză). Accesat în 25
aprilie 2020.
14. ^ „2013 Human Development Report” (PDF) (în
engleză). Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Arhivat din original (PDF) la 18 august 2013. Accesat în 28
iulie 2013.
15. ^ „OECD Better Life Index” (în engleză). OECD Publishing.
Arhivat din original la 1 septembrie 2013. Accesat în 27
august 2013.
16. ^ a b „Global Competitiveness Report 2012–2013” (în
engleză). World Economic Forum. 5 septembrie 2012. Arhivat
din original la 10 decembrie 2014. Accesat în 9 iunie 2013.
17. ^ Hellquist, Elof (1922). Svensk etymologisk ordbok [Dicționar
etimologic suedez] (în suedeză). Lund: Gleerup. p. 917.
Accesat în 30 august 2011.
18. ^ Indogermanisches etymologisches Wörterbuch de Julius
Pokorny (traducere în engleză), p. 1493
19. ^ Friesen (von), O. (1915). Verdandis småskrifter (Verdandis
Pamphlets) nr. 200 (în suedeză). Stockholm.
20. ^ Hellquist, Elof (1922). Svensk etymologisk ordbok [Dicționar
etimologic suedez] (în suedeză). Lund: Gleerup. p. 915.
21. ^ Eric Delson; Ian Tattersall; John Van Couvering
(2004). Encyclopedia of Human Evolution and Prehistory:
Second Edition. Routledge. p. 569. ISBN 978-1-135-58228-9.
22. ^ Theron Douglas Price (2015). Ancient Scandinavia: An
Archaeological History from the First Humans to the Vikings.
Oxford University Press. p. 43. ISBN 978-0-19-023197-2.
23. ^ Elisabeth Elgán; Irene Scobbie (2015). Historical Dictionary
of Sweden. Rowman & Littlefield Publishers. p. 5. ISBN 978-
1-4422-5071-0.
24. ^ Mitzi M. Brunsdale (2016). Encyclopedia of Nordic Crime
Fiction: Works and Authors of Denmark, Finland, Iceland,
Norway and Sweden Since 1967 (în engleză). McFarland.
p. 368. ISBN 978-0-7864-7536-0.
25. ^ Christopher McIntosh (2019). Beyond the North Wind: The
Fall and Rise of the Mystic North (în engleză). Red Wheel
Weiser. pp. 71–72. ISBN 978-1-63341-090-9.
26. ^ Nora Berend (2007). Christianization and the Rise of
Christian Monarchy: Scandinavia, Central Europe and Rus'
c.900–1200. Cambridge University Press. p. 174. ISBN 978-
1-139-46836-7.
27. ^ Janet L. B. Martin; John D. Martin (1995). Medieval Russia,
980-1584 (în engleză). Cambridge University Press.
p. 2. ISBN 978-0-521-36832-2.
28. ^ După: Gwyn Jones. A History of the Vikings. Oxford
University Press, 2001. ISBN: 0-19-280134-1. Pagina 164.
29. ^ a b Sawyer, Birgit; Sawyer, Peter (1993). Medieval
Scandinavia: from Conversion to Reformation, Circa 800–
1500. University of Minnesota Press. pp. 150–153. ISBN 978-
0-8166-1739-5.
30. ^ Bagge, Sverre (2005). „The Scandinavian Kingdoms”. În
McKitterick, Rosamond. The New Cambridge Medieval
History. Cambridge University Press. p. 724. ISBN 978-0-521-
36289-4. Swedish expansion in Finland led to conflicts with
Rus', which were temporarily brought to an end by a peace
treaty in 1323, dividing the Karelian peninsula and the
northern areas between the two countries.
31. ^ Ivars, Ann-Marie; Hulden, ed. (2002). När kom svenskarna
till Finland? (în suedeză). Helsinki: Studier utg. av Svenska
Litteratursällskapet i Finland 646.
32. ^ Meinander, Carl Fredrik (1983). Om svenskarnes
inflyttningar till Finland (în suedeză). Historisk Tidskrift för
Finland 3/1983.
33. ^ Tarkiainen, Kari (2008). Sveriges Österland: Från forntiden
till Gustav Vasa. Finlands svenska historia 1. Skrifter utgivna
av Svenska litteratursällskapet i Finland 702:1 (în suedeză).
Helsinki: Svenska litteratursällskapet i Finland; Stockholm:
Atlantis.
34. ^ Scott, Franklin D. (1977). Sweden: The Nation's History (în
engleză). Minneapolis: University of Minnesota Press.
p. 58. ISBN 9780816608041.
35. ^ Westrin, Theodor, ed. (1920). Nordisk familjebok:
konversationslexikon och realencyklopedi. Bd 30 (în suedeză)
(ed. New, rev. and richly ill.). Stockholm: Nordisk familjeboks
förl. pp. 159–160. Accesat în 17 septembrie 2014.
36. ^ Scott, p. 55.
37. ^ Scott, pp. 55–56.
38. ^ Scott, p. 121.
39. ^ Hoyt, Robert S.; Chodorow, Stanley (1976). Europe in the
Middle Ages (în engleză). New York: Harcourt, Brace &
Jovanovich, Inc. p. 628. ISBN 9780155247123.
40. ^ Wolfe, John B. (1962). The Emergence of European
Civilization (în engleză). New York: Harper & Row Pub.
pp. 50–51.
41. ^ a b Scott, p. 52.
42. ^ Scott, p. 132.
43. ^ Scott, pp. 156–157.
44. ^ Worthington, David (15 ianuarie 2010). British and Irish
Emigrants and Exiles in Europe, 1603–1688.
BRILL. ISBN 9789047444589. Accesat în 3 iunie 2019.
45. ^ „the cambridge modern history” (în engleză). CUP
Archive. 3 iunie 2019. Accesat în 3 iunie 2019.
46. ^ Davies, Norman (24 februarie 2005). God's Playground A
History of Poland: Volume 1: The Origins to 1795 (în
engleză). OUP Oxford. ISBN 9780199253395. Accesat în 3
iunie 2019.
47. ^ Frost 2000, p. 102.
48. ^ a b c Frost 2000, p. 103.
49. ^ "A Political and Social History of Modern Europe
V.1./Hayes..." Hayes, Carlton J. H. (1882–1964), Title: A
Political and Social History of Modern Europe V.1., 2002-12-
08, Project Gutenberg, webpage: Infomot-
7hsr110. Arhivat în 17 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
50. ^ However, Sweden's largest territorial extent lasted from
1319 to 1343 with Magnus Eriksson ruling all of the traditional
lands of Sweden and Norway.
51. ^ "Gustav I Vasa – Britannica Concise"
(biography), Britannica Concise, 2007, webpage: EBConcise-
Gustav-I-Vasa.
52. ^ „Battle of Kircholm 1605”. Kismeta.com. Arhivat
din original la 14 iunie 2009. Accesat în 25 august 2010.
53. ^ „Finland and the Swedish Empire”. Library of Congress
Country Studies(d). Arhivat din original la 26 decembrie 2016.
Accesat în 17 septembrie 2014.
54. ^ Ewan, Elizabeth; Nugent, Janay (2008). Finding the family
in medieval and early modern Scotland. Ashgate Publishing.
p. 153. ISBN 978-0-7546-6049-1. Accesat în 1 iulie 2015.
55. ^ Frost 2000, p. 156.
56. ^ Frost 2000, p. 216.
57. ^ Frost 2000, p. 222.
58. ^ Frost 2000, p. 232.
59. ^ Frost 2000, p. 230.
60. ^ Frost 2000, p. 272.
61. ^ Frost 2000, p. 290.
62. ^ Frost 2000, p. 286.
63. ^ Frandsen, Karl-Erik (2009). The Last Plague in the Baltic
Region. 1709–1713 [Ultima ciumă din regiunea Baltică, 1709–
1713]. Copenhagen. p. 80. ISBN 9788763507707.
64. ^ Engström, Nils Göran (1994). „Pesten i Finland 1710”
[Ciuma în Finlanda, 1710]. Hippokrates. Suomen
Lääketieteen Historian Seuran Vuosikirja. 11: 38–
46. PMID 11640321.
65. ^ Frost 2000, p. 295.
66. ^ Frost 2000, p. 296.
67. ^ Ericson, Lars (2004). Svenska knektar (în suedeză). Lund:
Historiska media. p. 92.
68. ^ Jutikkala, Eino; Pirinen, Kauko (2003). A History of Finland.
Helsinki. p. 287. ISBN 951-0-27911-0.
69. ^ Schäfer, Anton (2002). Zeittafel der Rechtsgeschichte. Von
den Anfängen über Rom bis 1919. Mit Schwerpunkt
Österreich und zeitgenössischen Bezügen (în germană) (ed.
3). Edition Europa Verlag. p. 137. ISBN 3-9500616-8-1.
70. ^ Ottosen, Morten Nordhagen (25 noiembrie
2015). „Mossekonvensjonen”. Norges historie (în
norvegiană). University of Oslo(d). Accesat în 9 decembrie
2019.
71. ^ „Sweden and Norway celebrate peace treaty”. The Local
Europe AB. 14 august 2014. Accesat în 9 decembrie 2019.
72. ^ Tore Frängsmyr, "Ostindiska Kompaniet", Publisher-
"Bokförlaget Bra Böcker", Höganäs, 1976. (No ISBN to be
found), backside overview and
73. ^ Magocsi, Paul Robert, ed. (1998). Encyclopedia of
Canada's Peoples. University of Minnesota Press.
p. 1220. ISBN 978-0-8020-2938-6.
74. ^ a b Einhorn, Eric; Logue, John (1989). Modern Welfare
States: Politics and Policies in Social Democratic
 Scandinavia. Praeger Publishers. p. 9. ISBN 978-
0275931889. Though Denmark, where industrialization had
begun in the 1850s, was reasonably prosperous by the end of
the nineteenth century, both Sweden and Norway were
terribly poor. Only the safety valve of mass emigration to
America prevented famine and rebellion. At the peak of
emigration in the 1880s, over 1% of the total population of
both countries emigrated annually.
75. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development From
Poverty to Affluence, 1750–1970. University of Minnesota
Press. pp. 8–9. ISBN 978-0816607662. In economic and
social terms the eighteenth century was more a transitional
than a revolutionary period. Sweden was, in light of
contemporary Western European standards, a relatively poor
but stable country. ...It has been estimated that 75–80% of the
population was involved in agricultural pursuits during the late
eighteenth century. One hundred years later, the
corresponding figure was still 72%.
76. ^ Einhorn, Eric and John Logue (1989), p. 8.
77. ^ Ulf Beijbom, "European emigration", The House of
Emigrants, Växjö, Sweden Arhivat în 3 august 2008,
la Wayback Machine.
78. ^ a b Koblik, pp. 9–10.
79. ^ „Sweden: Social and economic conditions
(2007)”. Britannica.com. Arhivat din original la 30 mai 2008.
Accesat în 19 februarie 2007.
80. ^ Koblik, p. 11: "The agrarian revolution in Sweden is of
fundamental importance for Sweden's modern development.
Throughout Swedish history the countryside has taken an
unusually important role in comparison with other European
states."
81. ^ Koblik, p. 90. "It is usually suggested that between 1870
and 1914 Sweden emerged from its primarily agrarian
economic system into a modern industrial economy."
82. ^ Siney, Marion C. (1975). „Swedish neutrality and economic
warfare in World War I”. Conspectus of History. 1 (2).
83. ^ a b c Koblik, pp. 303–313.
84. ^ Nordstrom, p. 315: "Sweden's government attempted to
maintain at least a semblance of neutrality while it bent to the
demands of the prevailing side in the struggle. Although
effective in preserving the country's sovereignty, this approach
generated criticism at home from many who believed the
threat to Sweden was less serious than the government
claimed, problems with the warring powers, ill feelings among
its neighbours, and frequent criticism in the postwar period."
85. ^ a b c d e Nordstrom, pp. 313–319.
86. ^ Zubicky, Sioma (1997). Med förintelsen i bagaget (în
suedeză). Stockholm: Bonnier Carlsen. p. 122. ISBN 978-91-
638-3436-3.
87. ^ „Raoul Wallenberg”. Jewishvirtuallibrary.org. Arhivat
din original la 5 decembrie 2014. Accesat în 28 august 2014.
88. ^ a b Nordstrom, pp. 335–339.
89. ^ a b Globalization and Taxation: Challenges to the Swedish
Welfare State. By Sven Steinmo.
90. ^ „Finland: Now, the Seven and a Half”. Time. 7 aprilie 1961.
Arhivat din original la 4 noiembrie 2011. Accesat în 18 iulie
2009.
91. ^ Nordstrom, p. 344: "During the last 25 years of the century a
host of problems plagued the economies of Norden and the
West. Although many were present before, the 1973 and 1980
global oil crises acted as catalysts in bringing them to the
fore."
92. ^ Englund, P. 1990. "Financial deregulation in Sweden."
European Economic Review 34 (2–3): 385–393. Korpi TBD.
Meidner, R. 1997. "The Swedish model in an era of mass
unemployment." Economic and Industrial Democracy 18 (1):
87–97. Olsen, Gregg M. 1999. "Half empty or half full? The
Swedish welfare state in transition." Canadian Review of
Sociology & Anthropology, 36 (2): 241–268.
93. ^ „Sweden's 'Crazy' 500% Interest Rate; Fails to Faze Most
Citizens, Businesses; Hike Seen as Short-Term Move to
Protect Krona From Devaluation”. Highbeam.com. 18
septembrie 1992. Arhivat din original la 15 februarie 2011.
Accesat în 3 august 2010.
94. ^ Jonung, Lars; Kiander, Jaakko; Vartia, Pentti (2009). The
Great Financial Crisis in Finland and Sweden. Edward Elgar
Publishing. ISBN 978-1-84844-305-1. Accesat în 1 iulie 2015.
95. ^ „New Swedish weapon in Iraq”. The Local(d). 7 februarie
2006. Arhivat din original la 29 aprilie 2013. Accesat în 10
iunie 2013.
96. ^ „Rioting breaks out in Malmö suburb”. The Local(d). Arhivat
din original la 26 iulie 2013. Accesat în 30 iunie 2013.
97. ^ „Fires and rioting after Malmö suburb unrest”. The Local(d).
Arhivat din original la 5 februarie 2013. Accesat în 30 iunie
2013.
98. ^ „Sweden Riots Put Faces to Statistics as Stockholm
Burns”. Bloomberg News(d). Arhivat din original la 8 iulie 2013.
Accesat în 30 iunie 2013.
99. ^ a b Higgins, Andrew (26 mai 2013). „In Sweden, Riots Put an
Identity in Question”. The New York Times. Arhivat
din original la 31 mai 2013. Accesat în 1 iunie 2013.
100. ^ „Sweden parties reach budget deal to avoid snap
election”. BBC News. 27 decembrie 2014. Arhivat
din original la 6 ianuarie 2016. Accesat în 9 ianuarie 2016.
101. ^ Bilefsky, Dan (5 ianuarie 2016). „Sweden and Denmark
add border controls to stem flows of migrants”. The New York
Times. Arhivat din original la 7 ianuarie 2016. Accesat în 9
ianuarie 2016.
102. ^ „Immigration: Sweden rolls back strict rules on family
reunification”. 19 iunie 2019. Accesat în 7 august 2019.
103. ^ „Country Comparison: Area”. Central Intelligence Agency.
Cia.gov. Arhivat din original la 2 iunie 2010. Accesat în 19
august 2010.
104. ^ „Göta kanal official website”. Göta Canal(d). Arhivat
din original la 12 ianuarie 2016. Accesat în 9 ianuarie 2016.
105. ^ „Dataserier med normalvärden för perioden 1991-
2020” (în suedeză). SMHI(d). Accesat în 1 noiembrie 2021.
106. ^ „Det norrländska klimatets fördelar” (în suedeză).
Sveriges lantbruksuniversitet. 5 octombrie 2021. Accesat în 1
noiembrie 2021.
107. ^ „BBC Climate and the Gulf Stream”. BBC. Arhivat
din original la 28 septembrie 2008. Accesat în 29 octombrie
2008.
108. ^ Watts, Harvey Maitland (1900). „The Gulf Stream
Myth”. Monthly Weather Review. 28 (9): 393–
394. Bibcode:1900MWRv...28..393W. doi:10.1175/1520-
0493(1900)28[393:TGSM]2.0.CO;2. Arhivat din original la 25
februarie 2011. Accesat în 29 octombrie 2008.
109. ^ „Global Climate Maps”. Food and Agriculture
Organization. Arhivat din original la 17 noiembrie 2006.
110.^ „Normal solskenstid för ett år” (în suedeză). Swedish
Meteorological and Hydrological Institute(d). Arhivat
din original la 26 august 2010. Accesat în 27 ianuarie 2010.
111.^ „Weather Data: Sweden, Vuoggatjalme, 1966, February”.
geographic.org. Accesat în 27 iunie 2020.
112.^ „Precipitation, Sunshine & Radiation for January 2015 (all-
time records section)” (PDF) (în suedeză). Swedish
Meteorological and Hydrological Institute(d). Arhivat
din original (PDF) la 15 ianuarie 2016. Accesat în 31 octombrie
2015.
113.^ „Temperature & Wind – January 2015 (all-time records
section)” (PDF) (în suedeză). Swedish Meteorological and
Hydrological Institute(d). Arhivat din original (PDF) la 15 ianuarie
2016. Accesat în 31 octombrie 2015.
114.^ „Tropiska nätter” [Tropical nights] (în suedeză). Swedish
Meteorological and Hydrological Institute(d). Arhivat
din original la 4 martie 2016. Accesat în 9 ianuarie 2016.
115.^ Bailey, Hannah; Hubbard, Alun; Klen, Eric S.; Mustonen,
Kaisa-Riikka; Akers, Pete D.; Marttila, Hannu; Welker, Jeffrey
M. (1 aprilie 2021). „Arctic sea-ice loss fuels extreme
European snowfall”. Nature Geoscience(d). 14 (5): 283–
288. Bibcode:2021NatGe..14..283B. doi:10.1038/s41561-021-
00719-y.
116.^ „Södra lövskogsregionen –
Skogskunskap”. www.skogskunskap.se. Arhivat
din original la 12 octombrie 2017. Accesat în 11 octombrie
2017.
117.^ „Forest and Buildings”. lansstyrelsen.se (în suedeză).
Arhivat din original la 12 octombrie 2017. Granskogen, som
spreds norrifrån, nådde inte Skåne förrän mot slutet av 1800-
talet. Under 1900-talets första hälft planterades stora arealer
granskog." or in English "The spruce forest, which spread
from the north, did not reach Scania until the end of the 19th
century. During the first half of the twentieth century, large
areas of pine forest were planted.
118.^ „Summary in English PDF, page 8 at”.
119.^ „Skogen växer bättre – men riskerna blir
fler”. www.skogsstyrelsen.se. Arhivat din original la 12
octombrie 2017. Accesat în 11 octombrie 2017.
120. ^ „Södra barrskogsregionen –
Skogskunskap”. www.skogskunskap.se. Arhivat
 din original la 13 octombrie 2017. Accesat în 13 octombrie
2017.
121. ^ Lars Rydén; Pawel Migula; Magnus Andersson
(2003). Environmental science: understanding, protecting and
managing the environment in the Baltic Sea region. Baltic
University Press. p. 82. ISBN 978-91-970017-0-0.
122. ^ Swedish Encyclopedia "Bonniers Lexikon", vol 13 of 15,
article "Sverige", Sweden, columns 1046–1050
123. ^ Grantham, H. S.; et al. (2020). „Anthropogenic
modification of forests means only 40% of remaining forests
have high ecosystem integrity - Supplementary
Material”. Nature Communications. 11 (1):
5978. doi:10.1038/s41467-020-19493-3. ISSN 2041-1723. P
MC 7723057  . PMID 33293507.
124. ^ a b „The Constitution”. The Riksdag. Arhivat
din original la 10 noiembrie 2014. Accesat în 8 noiembrie
2014.
125. ^ Petersson & pp-38–40.
126. ^ Larsson & Bäck, pp. 16–18.
127. ^ a b c Larsson & Bäck, pp. 212–215.
128. ^ Petersson, p. 92.
129. ^ Petersson, p. 174.
130. ^ a b Petersson, p. 79.
131. ^ Larsson & Bäck, p. 210.
132. ^ Petersson, pp. 79–82.
133. ^ Petersson, pp. 80–82.
134. ^ „Monarchy: A modern royal family” (în engleză).
Sweden.se. Arhivat din original la 25 aprilie 2013. Accesat
în 13 martie 2013.
135. ^ „The Instrument of Government”. The Riksdag. Arhivat
din original la 24 octombrie 2014. Accesat în 8 noiembrie
2014.
136. ^ „The Head of State”. Government of Sweden(d). Arhivat
din original la 25 februarie 2014. Accesat în 8 noiembrie 2014.
137. ^ a b „Duties of the Monarch”. Royal Court of Sweden(d).
Arhivat din original la 16 martie 2015. Accesat în 8 noiembrie
2014.
138. ^ „A new government is formed”. The Riksdag. Arhivat
din original la 9 noiembrie 2014. Accesat în 8 noiembrie 2014.
139. ^ „Annual Report 2012” (PDF). Royal Court of Sweden(d).
Arhivat din original (PDF) la 4 iunie 2014. Accesat în 8
noiembrie 2014.
140. ^ „The Riksdag Act – almost a fundamental law”.
The Riksdag. Arhivat din original la 24 octombrie 2014.
Accesat în 9 noiembrie 2014.
141. ^ „The Swedish Government Offices – a historical
perspective”. Government Offices of Sweden(d). Arhivat
din original la 24 octombrie 2014. Accesat în 8 noiembrie
2014.
142. ^ „Forming a government”. The Riksdag. Arhivat
din original la 9 octombrie 2014. Accesat în 8 noiembrie 2014.
143. ^ „The Instrument of Government (as of 2012)” (PDF).
The Riksdag. Arhivat din original (PDF) la 8 octombrie 2014.
Accesat în 8 noiembrie 2014.
144. ^ „The Swedish courts”. Swedish National Courts
Administration(d). 27 noiembrie 2005. Arhivat din original la 19
octombrie 2014. Accesat în 9 noiembrie 2014.
145. ^ Terrill 2009, p. 243.
146. ^ Terrill 2009, p. 246.
147. ^ „Center–right wins Swedish election — but short of
majority”. Sveriges Radio(d) International/Radio Sweden. 20
septembrie 2010. Arhivat din original la 11 mai 2012.
148. ^ The Official Website of the Swedish Election
Authority. „Val till riksdagen”. Election Authority(d). Arhivat
din original la 9 august 2007. Accesat în 18 august 2007.
149. ^ a b „Beslut 2014-09-20” (PDF) (în suedeză). Election
Authority(d). Arhivat din original (PDF) la 24 septembrie 2014.
Accesat în 8 noiembrie 2014.
150. ^ „Sweden's new Government”. Government Offices of
Sweden(d). Arhivat din original la 6 octombrie 2014. Accesat
în 8 noiembrie 2014.
151. ^ „Change of Government Council at the Royal Palace of
Stockholm”. Royal Court of Sweden(d). Arhivat din original la 8
noiembrie 2014. Accesat în 8 noiembrie 2014.
152. ^ „Röster – Val 2014” (în suedeză). Election Authority(d).
Arhivat din original la 3 mai 2015. Accesat în 15 februarie
2016.
153. ^ „Röster - Val 2018”. data.val.se. Accesat în 18 ianuarie
2019.
154. ^ Holmberg, Sören (1999). Norris, Pippa, ed. Critical
Citizens: Global Support for Democratic Government. Oxford
University Press. pp. 103–123. ISBN 978-0-19-829568-6.
155. ^ Swedish Association of Local Authorities and
Regions, Municipalities, county councils and
regions Arhivat în 22 noiembrie 2016, la Wayback Machine.;
official translation of the Local Government Act Arhivat în 20
februarie 2005, la Wayback Machine. (Kommunallagen);About
Stockholm County Council Arhivat în 21 august 2016,
la Wayback Machine.
156. ^ Hadenius, Stig; Nilsson, Torbjörn; Åselius, Gunnar
(1996). Sveriges historia: vad varje svensk bör veta [History of
Sweden: what every Swede should know] (în suedeză).
Stockholm: Bonnier Alba. ISBN 978-91-34-51784-4.:
157. ^ „Kungl. Maj:ts kungörelse med anledning av konung
Gustaf VI Adolfs frånfälle” (în suedeză). Lagen.nu. Arhivat
din original la 12 iulie 2014. Accesat în 17 septembrie 2014.
158. ^ a b „The history of the Riksdag”. Riksdag. Arhivat
din original la 20 mai 2014. Accesat în 9 iunie 2013.
159. ^ Baten, Jörg (2016). A History of the Global Economy.
From 1500 to the Present. Cambridge University Press.
p. 22. ISBN 9781107507180.
160. ^ Durrant, Joan E. (1996). „The Swedish Ban on Corporal
Punishment: Its History and Effects”. În Frehsee,
Detlev. Family Violence Against Children: A Challenge for
 Society. Berlin: Walter de Gruyter. p. 20. ISBN 978-3-11-
014996-8.
161. ^ „Report On The Equality Between Men And
Women” (PDF). Directorate-General for Employment, Social
Affairs and Inclusion(d). European Commission. februarie 2006.
Arhivat din original (PDF) la 17 august 2007.
162. ^ „Nordic countries rank highest in gender equality”.
Norden.org. Arhivat din original la 21 august 2007. Accesat
în 6 mai 2009.
163. ^ „The Swedish courts”. Swedish National Courts
Administration(d). 10 martie 2005. Arhivat din original la 9
februarie 2009.
164. ^ van Dijk, Jan; Robert Manchin; John van Kesteren; Sami
Nevala; Gergely Hideg (2005). „EUICS report, The Burden of
Crime in the EU, A Comparative Analysis of the” (PDF). Arhivat
din original (PDF) la 28 aprilie 2008.
165. ^ Orange, Richard (11 noiembrie 2013). „Sweden closes
four prisons as number of inmates plummets”. The Guardian.
Arhivat din original la 15 noiembrie 2013. Accesat în 15
noiembrie 2013.
166. ^ Nordstrom p. 302: "In fact, the plans were mostly a ruse
to establish control of the crucial Norwegian port of Narvik and
the iron mines of northern Sweden, which were vitally
important to the German war efforts."
167. ^ Nordstrom, p 336: "As a corollary, a security policy based
on strong national defences designed to discourage, but not
prevent, attack was pursued. For the next several decades,
the Swedish poured an annual average of about 5% of GDP
into making their defenses credible."
168. ^ „Cold War Spy Plane Found in Baltic Sea”. National
Geographic News. 10 octombrie 2003. Arhivat
din original la 29 martie 2017. Accesat în 10 iunie 2013.
169. ^ „Allmänna värnplikten skrotas” [General conscription
scrapped] (în suedeză). Sveriges Television. Arhivat
din original la 26 aprilie 2011. Accesat în 21 aprilie 2010.
170. ^ „Military conscription phase out under fire”. The Local(d).
Arhivat din original la 22 ianuarie 2010. Accesat în 21 aprilie
2010.
171. ^ Försvarsmakten. „Frågor och svar om
repetitionsutbildning”. Försvarsmakten. Arhivat
din original la 1 noiembrie 2017. Accesat în 13 noiembrie
2017.
172. ^ Regeringskansliet, Regeringen och (2 martie
2017). „Regeringen återaktiverar mönstring och
grundutbildning med värnplikt”. Regeringskansliet. Arhivat
din original la 13 noiembrie 2017. Accesat în 13 noiembrie
2017.
173. ^ „Sweden declines to sign UN nuclear ban treaty”. The
Local. 12 iulie 2019.
174. ^ „EUROPE :: SWEDEN”. The World Factbook. Central
Intelligence Agency. Accesat în 16 februarie 2016.
175. ^ Anders Kjellberg (2019) Kollektivavtalens täckningsgrad
samt organisationsgraden hos arbetsgivarförbund och
fackförbund, Department of Sociology, Lund University.
 Studies in Social Policy, Industrial Relations, Working Life and
Mobility. Research Reports 2019:1, Appendix 3 (in English)
Tables A-G (in English)
176. ^ Anders Kjellberg (2019) "Sweden: collective bargaining
under the industry norm" Arhivat în 25 iulie 2019, la Wayback
Machine., in Torsten Müller & Kurt Vandaele & Jeremy
Waddington (eds.) Collective bargaining in Europe: towards
an endgame, European Trade Union Institute (ETUI) Brussels
2019. Vol. III (pp. 583-604)
177. ^ Anders Kjellberg (2017) "Self-regulation versus State
Regulation in Swedish Industrial Relations" In Mia Rönnmar
and Jenny Julén Votinius (eds.) Festskrift till Ann Numhauser-
Henning. Lund: Juristförlaget i Lund 2017, pp. 357–383
178. ^ Anders Kjellberg (2011) "The Decline in Swedish Union
Density since 2007" Arhivat în 12 martie 2017, la Wayback
Machine. Nordic Journal of Working Life Studies (NJWLS)
Vol. 1. No 1 (August 2011), pp. 67–93
179. ^ Anders Kjellberg and Christian Lyhne Ibsen
(2016) "Attacks on union organizing: Reversible and
irreversible changes to the Ghent-systems in Sweden and
Denmark" Arhivat în 9 martie 2017, la Wayback Machine. in
Trine Pernille Larsen and Anna Ilsøe (eds.)(2016) Den
Danske Model set udefra (The Danish Model Inside Out) –
komparative perspektiver på dansk
arbejdsmarkedsregulering, Copenhagen: Jurist- og
Økonomforbundets Forlag (pp.279–302)
180. ^ „The Real Wealth of Nations: Pathways to Human
Development (2010 Human Development Report – see
Human Development Statistical Tables)”. United Nations
Development Program. 2011. pp. 152–156. Arhivat
din original la 16 iulie 2011. Accesat în 4 august 2012.
181. ^ „Global Wealth Databook” (PDF). Credit Suisse (using
Statistics Sweden data). 2010. pp. 14–15, 83–86. Arhivat
din original (PDF) la 23 octombrie 2012.
182. ^ Edvinsson, Sören; Malmberg, Gunnar; Häggström
Lundevaller, Erling (2011). Do unequal societies cause death
and disease?. Umeå University(d).
183. ^ „Doing Business Abroad – Innovation, Science and
Technology”. Infoexport.gc.ca. Arhivat din original la 4
octombrie 2006. Accesat în 6 mai 2009.
184. ^ „High- and medium-high-technology manufacturing”.
Conferenceboard.ca. Arhivat din original la 23 septembrie
2012. Accesat în 22 septembrie 2012.
185. ^ „20 largest companies in Sweden”.
Largestcompanies.com. 6 octombrie 2009. Arhivat
din original la 28 iunie 2012. Accesat în 25 august 2010.
186. ^ a b c d e f „Economic survey of Sweden 2007”. Oecd.org. 1
ianuarie 1970. Arhivat din original la 26 aprilie 2011. Accesat
în 25 august 2010.
187. ^ „Pension Reform in Sweden: Lessons for American
Policymakers”. The Heritage Foundation. Arhivat
din original la 13 ianuarie 2010. Accesat în 17 septembrie
2014.
188. ^ Gee, Oliver (8 aprilie 2014). „Swedes to give six-hour
workday a go”. The Local(d). Arhivat din original la 9 aprilie
2014. Accesat în 9 aprilie 2014.
189. ^ a b c d „Revenue Statistics – Comparative tables”. OECD,
Europe. 2011. Arhivat din original la 18 septembrie 2012.
Accesat în 13 august 2012.
190. ^ a b Agell, Jonas; Englund, Peter; Södersten, Jan
(decembrie 1996). „Tax reform of the Century – the Swedish
Experiment” (PDF). National Tax Journal. 49 (4): 643–
664. doi:10.1086/NTJ41789232. Arhivat
din original (PDF) la 27 noiembrie 2012.
191. ^ a b „Financial Crisis – Experiences from Sweden, Lars
Heikensten (1998)”. Sveriges Riksbank. 15 iulie 1998. Arhivat
din original la 2 februarie 2013. Accesat în 13 martie 2013.
192. ^ a b Bengtsson, Niklas; Holmlund, Bertil; Waldenström,
Daniel (iunie 2012). „Lifetime Versus Annual Tax
Progressivity: Sweden, 1968–2009”. Uppsala University.
193. ^ a b OECD Economic Surveys: Sweden – Volume 2005
Issue 9 by OECD Publishing
194. ^ „2014 Global Green Economy Index” (PDF). Dual Citizen
LLC. 19 octombrie 2014. Arhivat din original (PDF) la 28
octombrie 2014. Accesat în 19 octombrie 2014.
195. ^ „IMD World Competitiveness Yearbook 2013”. Imd.ch. 30
mai 2013. Arhivat din original la 9 iunie 2013. Accesat în 9
iunie 2013.
196. ^ „Sweden facing possible property bubble warns IMF”.
Sweden News.Net. 24 august 2014. Arhivat din original la 27
august 2014. Accesat în 26 august 2014.
197. ^ „Kraftläget i Sverige, Vattensituationen” (PDF). Arhivat
din original (PDF) la 16 februarie 2008. Accesat în 19 aprilie
2007.
198. ^ „Nuclear Power in Sweden”. World Nuclear Association(d).
septembrie 2009. Arhivat din original la 13 februarie 2010.
Accesat în 29 ianuarie 2010.
199. ^ a b „NATURAL RESOURCE ASPECTS OF SUSTAINABLE
DEVELOPMENT IN SWEDEN”. Agenda 21(d). United Nations.
aprilie 1997. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat
în 17 februarie 2016.
200. ^ Vidal, John (8 februarie 2006). „Sweden plans to be
world's first oil-free economy”. The Guardian. London.
Accesat în 13 martie 2013.
201. ^ „Kraftläget i Sverige” [Power situation in
Sweden] (PDF) (în suedeză). Svenskenergi.se. Arhivat
din original (PDF) la 2 ianuarie 2015. Accesat în 2 ianuarie
2015.
202. ^ Kowalski, Oliver. „Ferry to Denmark, Norway, Sweden,
Finland, Poland, Baltic, Russia,
Germany”. www.ferrylines.com. Arhivat din original la 16
august 2016. Accesat în 28 august 2016.
203. ^ John Bitton and Nils-Åke Svensson, "Øresund sett från
himlen" (Oresund seen from the sky), 2005, ISBN:
918530510-3, page 38
204. ^ „Tåg till Berlin – Berlin Night Express – Nattåg till Berlin
InterRail – Snälltåget” (în suedeză). Snälltåget.se. Arhivat
din original la 18 mai 2015. Accesat în 12 mai 2015.
205. ^ At „Tidtabell”. Arhivat din original la 24 decembrie 2016.
Accesat în 12 mai 2015. please press "Tidtabell 2 jan – 31
maj 2015" (Time table 2. January to 31. May 2015) for PDF
download
206. ^ „Boka båtbiljetter till och från
Gotland”. destinationgotland.se (în suedeză). Arhivat
din original la 18 mai 2015. Accesat în 12 mai 2015.
207. ^ „Ventrafiken -Upplev sundets pärla”. ventrafiken.se (în
suedeză). Arhivat din original la 1 mai 2015. Accesat în 12
mai 2015.
208. ^ „OECD Factbook 2011–2012 (see Public Finance ->
Social Expenditure)”. OECD Publishing. 2012. Arhivat
din original la 23 august 2012. Accesat în 9 august 2012.
209. ^ „OECD Factbook 2011–2012 (see Education ->
Education Expenditure)”. OECD Publishing. 2012. Arhivat
din original la 23 august 2012. Accesat în 9 august 2012.
210. ^ „OECD Factbook 2011–2012 (see Health -> Health
Expenditure)”. OECD Publishing. 2012. Arhivat
din original la 23 august 2012. Accesat în 9 august 2012.
211.^ Chang, Ha-Joon. Kicking Away The Ladder. pp. 39–42.
212. ^ Wilkinson, Richard; Pickett, Kate (8 martie 2009). „The
Spirit Level: Why More Equal Societies Almost Always Do
Better” (PDF). Department of Health(d). Arhivat
din original (PDF) la 5 februarie 2016. Accesat în 16 februarie
2016.
213. ^ a b EU versus USA Arhivat în 15 noiembrie 2016,
la Wayback Machine., Fredrik Bergström & Robert Gidehag
214. ^ „Sweden's GDP per capita”. Ekonomifakta.se. 16
septembrie 2014. Arhivat din original la 21 iulie 2014. Accesat
în 17 septembrie 2014.
215. ^ Asher, Jana; Osborne Daponte, Beth. „A Hypothetical
Cohort Model of Human Development” (PDF). Human
Development Research Paper: 41. Arhivat
din original (PDF) la 19 februarie 2015. Accesat în 30
decembrie 2014.
216. ^ Pierre, Jon, ed. (2016). The Oxford Handbook of Swedish
Politics (Oxford Handbooks). Oxford University Press.
p. 573. ISBN 978-0199665679. Accesat în 31 iulie 2017.
217. ^ Springer, Simon; Birch, Kean; MacLeavy, Julie, ed.
(2016). The Handbook of Neoliberalism. Routledge.
p. 569. ISBN 978-1138844001. Accesat în 31 iulie 2017.
218. ^ „Sweden's balancing lessons for Europe”. Arhivat
din original la 31 octombrie 2011. Accesat în 17 septembrie
2014.
219. ^ „Moderate revolution”. The Economist. Arhivat
din original la 4 ianuarie 2010. Accesat în 17 septembrie
2014.
220. ^ „Swedish riots rage for fourth night”. The Guardian. 23
mai 2013. Arhivat din original la 17 august 2014. Accesat
în 17 septembrie 2014.
221. ^ „Sweden Shifts to Left in Parliamentary Election”. Time.
Associated Press. 14 septembrie 2014. Arhivat
din original la 20 septembrie 2014.
222. ^ Bobic, Igor (13 septembrie 2014). „Sweden's Turn Left
Could Deal A Blow To European Austerity”. The Huffington
Post. Arhivat din original la 7 octombrie 2014. Accesat în 6
octombrie 2014.
223. ^ Lindberg, Henrik (mai 2007). „The Role of Economists in
Liberalising Swedish Agriculture”. Econ Journal Watch(d). 4 (2).
Arhivat din original la 3 martie 2016. Accesat în 17 februarie
2016.
224. ^ Westerlund, Kenneth (11 martie 2008). „Danmark har
högsta skattetrycket” [Denmark has the highest tax
burden]. Dagens Nyheter(d) (în suedeză). Arhivat
din original la 14 februarie 2009. Accesat în 11 martie 2008.
225. ^ Yearly averages excluding full-time students working part-
time. See Anders Kjellberg Kollektivavtalens täckningsgrad
samt organisationsgraden hos arbetsgivarförbund och
fackförbund Arhivat în 12 martie 2017, la Wayback Machine.,
Department of Sociology, Lund University. Studies in Social
Policy, Industrial Relations, Working Life and Mobility.
Research Reports 2017:1, Appendix 3 (in English) Table A
226. ^ Anders Kjellberg and Christian Lyhne Ibsen "Attacks on
union organizing: Reversible and irreversible changes to the
Ghent-systems in Sweden and Denmark" Arhivat în 9 martie
2017, la Wayback Machine. in Trine Pernille Larsen and Anna
Ilsøe (eds.)(2016) Den Danske Model set udefra (The Danish
Model Inside Out) – komparative perspektiver på dansk
arbejdsmarkedsregulering, Copenhagen: Jurist- og
Økonomforbundets Forlag (pp.279–302)
227. ^ „Continued increase in the number of employees in the
municipal sector”. Statistics Sweden. 20 iunie 2017. Arhivat
din original la 9 octombrie 2017. Accesat în 30 iunie 2017.
228. ^ „SCB: Arbetslösheten minskar i landet”. Svenska
Dagbladet (în suedeză). Tidningarnas Telegrambyrå. 20 iunie
2017. Arhivat din original la 23 iunie 2017. Accesat în 30 iunie
2017.
229. ^ „Sweden: Highest ratio of youth unemployment”. United
Nations Regional Information Centre for Western Europe(d),
Brussels. 2012. Arhivat din original la 2 februarie 2013.
Accesat în 9 august 2012.
230. ^ a b „Innovation, Science/Research: Inventing tomorrow's
world”. Fact Sheet FS 4. Sweden.se. februarie 2010. Arhivat
din original la 4 ianuarie 2011. Accesat în 27 ianuarie 2011.
231. ^ „Patents By Country, State, and Year – All Patent Types
(December 2014)”. United States Patent and Trademark
Office(d). Arhivat din original la 26 februarie 2016. Accesat
în 17 februarie 2016.
232. ^ „% Of GDP > Research And Development Expenditure
statistics – countries compared”. NationMaster. Arhivat
din original la 8 octombrie 2012. Accesat în 22 septembrie
2012.
233. ^ „Government spending in research and development
statistics – countries compared”. NationMaster.com. 1 aprilie
 2007. Arhivat din original la 30 septembrie 2012. Accesat
în 22 septembrie 2012.
234. ^ „Embassy of Sweden New Delhi – Science &
Technology”. Swedenabroad.se. Arhivat din original la 16
septembrie 2008. Accesat în 6 mai 2009.
235. ^ „European Spallation Source”. ESS AB. Arhivat
din original la 17 mai 2014. Accesat în 16 octombrie 2013.
236. ^ „MAX IV”. MAX-lab(d). Arhivat din original la 3 iunie 2013.
Accesat în 16 octombrie 2013.
237. ^ „MAX IV och ESS (in Swedish)”. Lund University. 4 aprilie
2012. Arhivat din original la 5 noiembrie 2013. Accesat în 16
octombrie 2013.
238. ^ „Neutron scattering” (PDF). Institute of Physics(d). Arhivat
din original (PDF) la 22 octombrie 2013. Accesat în 16
octombrie 2013.
239. ^ „Release of the Global Innovation Index 2020: Who Will
Finance Innovation?”. www.wipo.int (în engleză). Accesat în 2
septembrie 2021.
240. ^ „Global Innovation Index 2019”. www.wipo.int (în
engleză). Accesat în 2 septembrie 2021.
241. ^ „RTD - Item”. ec.europa.eu. Accesat în 2 septembrie
2021.
242. ^ „Global Innovation Index”. INSEAD Knowledge (în
engleză). 28 octombrie 2013. Accesat în 2 septembrie 2021.
243. ^ „Offentliga sektorns utgifter”. 22 august 2017. Arhivat
din original la 7 iulie 2018. Accesat în 21 aprilie 2019.
244. ^ Radio, Sveriges (20 ianuarie 2017). „Swedish population
hits 10-million mark - Radio Sweden”. Sveriges Radio (în
engleză). Accesat în 19 septembrie 2019.
245. ^ „Sweden's population reaches historic ten million
milestone”. www.thelocal.se (în engleză). 20 ianuarie 2017.
Accesat în 19 septembrie 2019.
246. ^ Densification in half of Sweden’s urban areas
247. ^ Roughly 87 percent of the population lives in localities
and urban areas
248. ^ a b Statistiska tätorter 2018 pagina 33
249. ^ „United States – Selected Social Characteristics:
2006”. United States Census Bureau. Arhivat din original la 12
februarie 2020. Accesat în 21 martie 2014.
250. ^ „Ethnocultural Portrait of Canada Highlight Tables, 2006
Census”. Statistics Canada. 2 aprilie 2008. Arhivat
din original la 23 iulie 2013. Accesat în 30 iunie 2008.
251. ^ „Number of persons with foreign or Swedish background
(rough division) by region, age and sex. Year 2002 -
2020”. Statistics Sweden(d). 31 decembrie 2019. Accesat în 19
ianuarie 2021.
252. ^ „World Factbook EUROPE : SWEDEN”, The World
Factbook, 12 iulie 2018
253. ^ „Språklag (2009:600)” (în suedeză). Riksdag. 28 mai
2009. Arhivat din original la 10 noiembrie 2014. Accesat în 10
noiembrie 2014.
254. ^ a b c Landes, David (1 iulie 2009). „Swedish becomes
official 'main language'”. The Local(d). Arhivat din original la 10
decembrie 2013. Accesat în 15 iulie 2009.
255. ^ „På lördag kan 440 000 flagga blått och vitt” [On Saturday
440 000 can flag blue and white] (în suedeză). Statistics
Sweden(d). 5 decembrie 2008. Arhivat din original la 20 august
2010. Accesat în 16 iunie 2009.
256. ^ Forsberg, Ingrid (29 octombrie 2014). „Hur många språk
talas i Sverige?” [How many languages are spoken in
Sweden?]. Sveriges Radio(d) (în suedeză). Arhivat
din original la 4 martie 2016. Accesat în 10 ianuarie 2016.
257. ^ „Svenskan blir inte officiellt språk” [Swedish will not
become an official language] (în suedeză). Sveriges
Television. 7 decembrie 2005. Arhivat din original la 11 martie
2014. Accesat în 9 iunie 2013.
258. ^ „Europeans and their Languages” (PDF). European
Commission. 12 martie 2012. Arhivat din original (PDF) la 16
noiembrie 2013. Accesat în 17 septembrie 2014.
259. ^ „English spoken – fast ibland hellre än bra” (în
suedeză). Lund University newsletter 7/1999. Arhivat
din original la 6 ianuarie 2006.
260. ^ „Svenska kyrkan i siffror” (în suedeză). Biserica Suediei
(Svenska kyrkan).
261. ^ Gritsch, Eric (2010). A History of Lutheranism (ed. 2nd).
Minneapolis: Fortress Press. p. 351. ISBN 9781451407754.
Accesat în 20 martie 2017.
262. ^ „MAARIT JÄNTERÄ-JAREBORG: Religion and the
Secular State in Sweden” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10
ianuarie 2016.
263. ^ „Stift” [Diocese] (în suedeză). Church of Sweden. Arhivat
din original (PDF) la 20 februarie 2020.
264. ^ „Swedes depart church in droves”. The Local(d). Arhivat
din original la 2 august 2010.
265. ^ „Medlemmar 1972–2006” [Members 1972–2006] (în
suedeză). Church of Sweden. Arhivat din original (xls) la 30
septembrie 2007.
266. ^ „Liturgy and Worship”. Church of Sweden. Arhivat
din original la 22 aprilie 2010.
267. ^ Statistics about free churches and immigration churches
from Swedish Wikipedia – in Swedish(d)
268. ^ International Religious Freedom Report 2014 : Sweden,
U.S. Department Of State.
269. ^ Magnusson, Erik; Lönnaeus, Olle; Orrenius, Niklas (8
februarie 2006). „Djup splittring bland Malmös
muslimer” [Deep splits among Malmö's Muslims]. Sydsvenska
Dagbladet(d) (în suedeză). Arhivat din original la 13 ianuarie
2012. Accesat în 25 august 2010.
270. ^ „Statistik” [Statistics] (în suedeză). Swedish Commission
for Government Support to Faith Communities. 2010. Arhivat
din original la 29 noiembrie 2012. Accesat în 4 iulie 2012.
271. ^ Gardell, Mattias (mai 2010). „Islam och muslimer i
Sverige” [Islam and Muslims in Sweden] (PDF) (în
 suedeză). Inheritance Fund(d). Arhivat din original (PDF) la 13
august 2010. Accesat în 4 iulie 2012.
272. ^ Håkansson, August (30 octombrie 2015). „Belief in ghosts
rises across secular Sweden”. The Local(d). Arhivat
din original la 4 martie 2016. Accesat în 17 februarie 2016.
273. ^ „VoF-Undersökningen 2015” [VoF survey of
2015] (PDF) (în suedeză). Föreningen Vetenskap och
Folkbildning(d). 2015. Arhivat din original (PDF) la 4 martie
2016. Accesat în 17 februarie 2016.
274. ^ Steinfels, Peter (2009). „Scandinavian Nonbelievers,
Which Is Not to Say Atheists”. The New York Times. Arhivat
din original la 11 noiembrie 2012. Accesat în 31 decembrie
2007. Mr. Zuckerman, a sociologist who teaches at Pitzer
College in Claremont, Calif., has reported his findings on
religion in Denmark and Sweden in "Society Without God"
(New York University Press, 2008). Much that he found will
surprise many people, as it did him. The many nonbelievers
he interviewed, both informally and in structured, taped and
transcribed sessions, were anything but antireligious, for
example. They typically balked at the label "atheist." An
overwhelming majority had in fact been baptized, and many
had been confirmed or married in church. Though they denied
most of the traditional teachings of Christianity, they called
themselves Christians, and most were content to remain in
the Danish National Church or the Church of Sweden, the
traditional national branches of Lutheranism.
275. ^ a b Herbert, David (2003). Religion and Civil Society:
Rethinking Public Religion in the Contemporary World (în
engleză). Ashgate. p. 13. ISBN 978-0-7546-1339-8. More
than 80 percent of adults continue to choose to belong to the
Lutheran Church in spite of its recent disestablishment and
the cost of having to pay the church tax. Rates of baptism
remain high and church weddings are increasing. In Sweden,
religion appears to play a continuing role in cultural identity, in
locating the individual to tradition.
276. ^ „Getting Better Value for Money from Sweden's
Healthcare System | OECD READ edition”. OECD iLibrary.
Accesat în 7 decembrie 2017.
277. ^ „Improving Quality and Value for Money in Healthcare |
OECD READ edition”. OECD iLibrary (în engleză). Accesat
în 7 decembrie 2017.
278. ^ Orange, Richard (28 aprilie 2015). „Swedish council
becomes first to limit private profits in healthcare”. The
Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în 7
decembrie 2017.
279. ^ „OECD Better Life Index”. www.oecdbetterlifeindex.org.
280. ^ „Healthcare in Sweden”. sweden.se. 5 mai 2020.
281. ^ „PISA results for Sweden” (PDF). OECD. Arhivat
din original (PDF) la 29 decembrie 2009. Accesat în 25 august
2010.
282. ^ „The Swedish model”. The Economist. Arhivat
din original la 26 decembrie 2016. Accesat în 17 septembrie
2014.
283. ^ „The provision of school food in 18
countries” (PDF). Children's Food Trust(d). iulie 2008. Arhivat
din original (PDF) la 1 martie 2013. Accesat în 9 iunie 2013.
284. ^ „Tertiary > Educational Attainment statistics – countries
compared”. NationMaster.com. Arhivat din original la 4
noiembrie 2013. Accesat în 17 februarie 2016.
285. ^ „Sweden introduces tuition fees and offers scholarships
for students from outside EU”. Studyinsweden.se. 21 aprilie
2010. Arhivat din original la 28 iunie 2010. Accesat în 3
august 2010.
286. ^ „Immigrant children in Sweden blamed for country's poor
test scores”. The Independent. 16 martie 2016. Arhivat
din original la 27 ianuarie 2018. Accesat în 28 ianuarie 2018.
287. ^ „What's behind the rising inequality in Sweden's schools,
and can it be fixed?”. The Local(d). 22 august 2018. Arhivat
din original la 25 noiembrie 2018.
288. ^ „Why Sweden's free schools are failing”. New
Statesman. 16 iunie 2016. Arhivat din original la 15 noiembrie
2017. Accesat în 17 noiembrie 2017.
289. ^ „Invandring säker faktor bakom Pisa-tappet”. Dagens
Samhalle. 23 februarie 2016. Arhivat din original la 15
noiembrie 2017. Accesat în 17 noiembrie 2017.
290. ^ „Immigrants: The ins and the outs”. The Economist. 2
februarie 2013. Arhivat din original la 30 mai 2013. Accesat
în 10 iunie 2013.
291. ^ „Tabeller över Sveriges befolkning 2009” [Tables of
Sweden's population in 2009] (în suedeză). Statistics
Sweden(d). 24 ianuarie 2009. Arhivat din original la 12 august
2011. Accesat în 1 septembrie 2011.
292. ^ „Sweden: Restrictive Immigration Policy and
Multiculturalism, Migration Policy Institute, 2006”.
Migrationinformation.org. iunie 2006. Arhivat din original la 5
august 2010. Accesat în 12 ianuarie 2011.
293. ^ „Asylum-seekers during the year by country of citizenship
and sex. Year 2002 - 2019”. Statistikdatabasen. Accesat în 23
martie 2020.
294. ^ „Population by country of birth, age and sex. Year 2000 –
2018”. Statistics Sweden(d). 7 aprilie 2019. Accesat în 7 aprilie
2019.
295. ^ „Migrationen kan fördubbla statens kostnader för
pensionärer”. 17 octombrie 2017. Arhivat din original la 17
noiembrie 2017. Accesat în 17 noiembrie 2017.
296. ^ „Pensionsmyndigheten svarar på regeringsuppdrag om
migration”. 13 octombrie 2017. Arhivat din original la 17
noiembrie 2017. Accesat în 17 noiembrie 2017.
297. ^ „The Swedish Myths: True, False, or Somewhere In
Between?”. Sweden.se. Arhivat din original la 17 septembrie
2010. Accesat în 27 ianuarie 2011.
298. ^ Marklund, Carl (2009). „Hot Love and Cold People.
Sexual Liberalism as Political Escapism in Radical
Sweden”. NORDEUROPAforum. 19 (1): 83–101. Arhivat
din original la 17 decembrie 2012. Accesat în 5 mai 2012.
 299. ^ „Sweden passes new gay marriage law”. The Local(d). 2
aprilie 2009. Arhivat din original la 10 aprilie 2009. Accesat
în 5 mai 2009.
300. ^ „Babyboom i Sverige?” (în suedeză). Statistics Sweden(d).
Arhivat din original la 30 iulie 2009. Accesat în 5 mai 2009.
301. ^ Durant, Colin (2003). Choral Conducting: philosophy and
practice. Routledge. pp. 46–47. ISBN 978-0-415-94356-
7. Sweden has a strong and enviable choral singing tradition.
[..] All those interviewed placed great emphasis on the social
identification through singing and also referred to the
importance of Swedish folk song in the maintenance of the
choral singing tradition and national identity.
302. ^ „Consulate General of Sweden Los Angeles – Export
Music Sweden at MuseExpo”. Swedenabroad.com. Arhivat
din original la 15 iunie 2008. Accesat în 6 mai 2009.
303. ^ Interesting facts about EU countries. casgroup.fiu.edu
304. ^ „Lars Westin: Jazz in Sweden – an overview”. Visarkiv.se.
Arhivat din original la 23 iunie 2008. Accesat în 25 august
2010.
305. ^ Olson, Kenneth E. (1966). The history makers;: The press
of Europe from its beginnings through 1965. LSU Press.
pp. 33–49.
306. ^ „Bestselling fiction authors in the world for 2008”.
Abebooks.com. Arhivat din original la 29 mai 2012. Accesat
în 5 septembrie 2009.
307. ^ Thorpe, Vanessa (25 iulie 2009). „Poisoned Legacy Left
By The King Of Thrillers”. The Guardian. Arhivat
din original la 13 octombrie 2014. Accesat în 17 septembrie
2014.
308. ^ Lokala Nyheter Skåne (21 iulie 2019). „Så firas skånska
flaggans dag | SVT Nyheter”. SVT Nyheter. Svt.se. Accesat
în 3 iunie 2020.
309. ^ „Idrottsrörelsen i siffror” (PDF). rf.se (în suedeză). Swedish
Sports Confederation.
310. ^ Goenka, Varun (17 mai 2016). „Sweden Becomes a
Member of the IFP Family”. International Federation of Poker.
Arhivat din original la 15 iulie 2016. Accesat în 4 iulie 2016.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Bagge, Sverre (2005). "The Scandinavian Kingdoms". În The New
Cambridge Medieval History. Eds. Rosamond McKitterick et al.
Cambridge University Press, 2005. ISBN: 0-521-36289-X.
 Bradley, David (1990). „Radical principles and the legal institution
of marriage: domestic relations law and social democracy in
Sweden—BRADLEY 4 (2): 154—International Journal of Law,
Policy and the Family”. International Journal of Law, Policy and the
Family. 4 (2): 154–185. doi:10.1093/lawfam/4.2.154.
 Sweden. The World Factbook. Central Intelligence Agency.
 „Sweden's population 2012”. Statistics Sweden(d). Arhivat
din original la 5 noiembrie 2013. Accesat în 24 martie 2013.
 Durant, Colin (2003). Choral Conducting: philosophy and practice,
Routledge, pp. 46–47. ISBN: 0-415-94356-6.
  Einhorn, Eric and John Logue (1989). Modern Welfare States:
Politics and Policies in Social Democratic Scandinavia. Praeger
Publishers, 1989. ISBN: 0-275-93188-9.
 Frost, Robert I (2000). The Northern Wars. War, State and Society
in Northeastern Europe 1558–1721. Longman. ISBN 978-0-582-
06429-4.
 Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to
Affluence 1750–1970. University of Minnesota Press. ISBN: 0-
8166-0757-5.
 Larsson, Torbjörn; Bäck, Henry (2008). Governing and
Governance in Sweden. Lund: Studentlitteratur(d) AB. ISBN 978-
91-44-03682-3.
 Magocsi, Paul Robert (1998). Encyclopedia of Canada's Peoples.
University of Minnesota Press, 1998. ISBN: 0-8020-2938-8.
 Ministry of Foreign Affairs, Sweden Agenda 21 – Natural Resource
Aspects – Sweden. 5th Session of the United Nations Commission
on Sustainable Development, April 1997.
 Nordstrom, Byron J. (2000). Scandinavia since 1500. University of
Minnesota Press(d), 2000. ISBN: 0-8166-2098-9.
 Petersson, Olof (2010). Den offentliga makten (în suedeză).
Stockholm: SNS Förlag. ISBN 978-91-86203-66-5.
 Sawyer, Birgit; Sawyer, Peter H. (1993). Medieval Scandinavia:
from Conversion to Reformation, Circa 800–1500. University of
Minnesota Press. ISBN 978-0-8166-1739-5.
 Ståhl, Solveig. (1999). "English spoken – fast ibland hellre än
bra". LUM, Lunds universitet meddelar, 7:1999, 3 September
1999. In Swedish.
 „2006 census”. Statistics Sweden(d). Arhivat din original la 31 iulie
2009.
 „Preliminary Population Statistics, by month, 2004–
2006”. Statistics Sweden(d). 1 ianuarie 2007. Arhivat
din original la 14 iulie 2009.
 Yearbook of Housing and Building Statistics 2007 (PDF). Statistics
Sweden(d), Energy, Rents and Real Estate Statistics
Unit. 2007. ISBN 978-91-618-1361-2. Arhivat
din original (PDF) la 25 martie 2009. Accesat în 19 februarie 2007.
  „Sweden”. Encyclopædia Britannica. 26 (ed. 11). 1911. pp. 188–
221.
 Sweden: Social and economic conditions (2007). In Encyclopædia
Britannica. Encyclopædia Britannica Online.
 Terrill, Richard J. (2009). World Criminal Justice Systems: A
Survey (ed. 7). Elsevier. ISBN 978-1-59345-612-2.
 Uddhammar, Emil (1993). Partierna och den stora staten: en
analys av statsteorier och svensk politik under 1900-talet.
Stockholm, City University Press.
 Departamentul de Stat al SUA – Suedia
 Zuckerman, Phil (2007), Atheism: Contemporary Rates and
Patterns PDF i Cambridge Companion to Atheism. Cambridge:
Cambridge University Press. ISBN: 0-521-60367-6

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  Sweden. The World Factbook. Central Intelligence
Agency.
 Sweden în Encyclopædia Britannica
 Sweden de la UCB Libraries GovPubs
 Suedia pe Curlie
 Profilul Suediei de la BBC News
 Atlasul Wikimedia pentru Sweden
  Date geografice legate de
Suedia la OpenStreetMap
 Key Development Forecasts for Sweden de la
International Futures
 Study in Sweden – ghid oficial pentru studenții
străini în Suedia
Sectorul public

 Sweden.se — portalul oficial al Suediei

 Parlamentul suedez – site-ul oficial
 Guvernul Suediei – site-ul oficial
 Curtea Regală – site-ul oficial al Monarhiei Suedeze
Presa de știri

 Radio Suedia – serviciu public

 Televiziunea Suedeză în suedeză - serviciu public
 Dagens Nyheter (în suedeză)
 Svenska Dagbladet (în suedeză)
 The Local – știrile Suediei în engleză – site
independent de știri în limba engleză
Comerț

 Rezumat al Băncii Mondiale - statistici comerciale

pentru Suedia
Voiaj

 VisitSweden.com – site-ul oficial de călătorii și turism

pentru Suedia

Suedia --- Suedezi --- Limba suedeză
v • d • m
 Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  • Economie
Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  • Sănătate
Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal

[arată]
v • d • m
Consiliul Nordic
[arată]

Uniunea Europeană și țări candidate la extindere

[arată]

Țări scandinave
[arată]

Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa

 BIBSYS: 90570098
 
 BNF: cb15238534f (data)
 
 CiNii: DA00990252
 
 GND: 4077258-5
 
 HDS: 003371
 
 ISNI: 0000 0001 2299 7436
 
 LCCN: n79021184
 
 MusicBrainz: 23d10872-f5ae-3f0c-bf55-332788a16ecb
 
 NARA: 10035835
 
 NDL: 00571513
 
 NKC: ge134629
 
 SELIBR: 163435
 
 SUDOC: 026401606
 
 VIAF: 159364209
 
 WorldCat Identities (via VIAF): 159364209
Categorii: 
 Țări din Europa
 State membre ale Organizației Națiunilor Unite
 Țările Uniunii Europene
 Suedia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikiștiri
 Wikivoyage
În alte limbi
 Български
  Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 269
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 martie 2022, ora 13:25.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie