Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deviză:
Regală: För Sverige i tiden (Pentru Suedia prin timpuri)
Geografie
Suprafață
- totală 450.295 km²
Apă (%) 8,67
Vecini Finlanda[3]
Norvegia[3]
Danemarca
Populație
Densitate 22,3 loc/km²
- Estimare 2020 10.343.403
Etnonim suedezi (pl.)
suedez (masc.)
suedeză (fem.)
Guvernare
Legislativ Riksdag
Capitala Stockholm
Economie
PIB (PPC) 2006
PIB (nominal) 2006
Coduri și identificatori
Cod CIO SWE
Prezență online
Modifică date / text
1Istorie
o 1.1Preistorie
o 1.2Epoca vikingă și Evul Mediu
o 1.3Imperiul suedez
o 1.4Istoria modernă
o 1.5Istoria recentă
2Geografie
o 2.1Relief
o 2.2Rețea hidrografică
o 2.3Climă
o 2.4Vegetație
o 2.5Resurse naturale
o 2.6Împărțire administrativă
o 2.7Orașe principale
3Demografie
o 3.1Populație istorică
o 3.2Limba vorbită
4Economie
5Cultură
o 5.1Muzica
o 5.2Religie
6Sărbători naționale
7Sistem politic
8Bibliografie
9Vezi și
10Note
11Legături externe
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Suediei.
Preistorie[modificare | modificare sursă]
Preistoria Suediei începe în era caldă Allerød, cca 12.000 î.Hr., atunci când taberele
unor vânători de reni, aparținând culturii Bromme din Paleoliticul Târziu, au fost găsite la
marginea gheții în ceea ce este acum provincia cea mai sudică a țării. Această perioadă
a fost caracterizată de mici grupuri de vânători-culegători-pescari, care foloseau
tehnologia cremenii.
Agricultura și creșterea animalelor, alături de ceremonii funerare, topoare lucrate de
cremene și ceramică decorată, au ajuns în Suedia de astăzi de pe Continent, aduse de
cultura Funnel-beaker din cca. 4000 î.Hr. Treimea de sud a Suediei a fost inclusă în aria
agrară și de transhumanță a culturii nordice din Epoca Bronzului, mare parte din ea
aflându-se la periferie față de centrul cultural danez. Perioada a început în jurul 1.700
î.Hr., cu începerea importurilor de bronz din Europa. Minele de cupru nu au fost folosite
în această perioadă, iar Scandinavia nu avea depozite de cositor, astfel încât toate
metalele trebuiau importate. Odată adus, metalul era prelucrat conform tradiției locale.
Epoca Bronzului din Nord a fost în întregime pre-urbană, oamenii locuind în cătune și
pe ferme cu niște case lungi de lemn, cu un singur etaj.
Gravuri în piatră din Tanum, Bohuslän. Aceste petroglife sunt răspândite în toată Scandinavia, numai în Suedia
găsindu-se mai multe mii.
Nefiind ocupată vreodată de romani, Epoca de Fier în Suedia a durat până în preajma
anului 1100, când au fost introduse clădiri de piatră și ordine monahale. Majoritatea
surselor scrise din această perioadă au o credibilitate scăzută. Asta e deoarece
fragmentele scrise datează dintr-o perioadă mult mai târzie decât perioada pe care o
descriu, sau au fost scrise în cu totul altă regiune, sau sunt mult prea scurte.
Situația climaterică s-a înrăutățit, obligându-i pe fermieri să își țină bovinele într-un loc
acoperit pe durata iernii, ceea ce a avut ca efect pozitiv acumularea anuală de
îngrășământ ce putea fi folosit pentru îmbunătățirea solului.
O încercare a romanilor de a muta frontiera imperială de pe Rin până pe Elba a fost
întreruptă în anul 9 d.Hr., când germanicii, educați militar de romani, au înfrânt legiunile
lui Varus în Bătălia de la Pădurea Teutoborg. La această vreme, se petrecea o
schimbare majoră în cultura materială a Scandinaviei, reflecție a contactului sporit cu
romanii.
Începând cu secolul II d.Hr., mare parte din suprafața agricolă a sudului Suediei a fost
divizată, folosindu-se ziduri de piatră. Pământul a fost împărțit, de o parte a zidului în
câmpuri încercuite și pășuni pentru furaj pe timp de iarnă, și de cealaltă în meleaguri
unde pășteau bovinele. Principiul acesta al organizării peisajului a durat până în secolul
XIX. Pe timpul romanilor a avut loc prima expansiune masivă a activității agrare până pe
coasta baltică, aparținând celor două treimi nordice ale țării.
Suedia intră în proto-istorie odată cu opera lui Tacit Germania, din 98 d.Hr. În Germania
44, 45, el îi menționează pe suedezi (suiones), ca fiind un trib puternic (recunoscut nu
doar pentru luptătorii și armele sale, dar și pentru navele puternice), care dispunea de
corăbii care aveau o proră la ambele capete. Nu se cunosc regii (kuningaz) care i-au
condus pe suiones, dar în mitologia nordică se regăsește o dinastie lungă de regi
legendari și semi-legendari, mergând până la ultimele secole de dinaintea erei noastre.
Cât despre sistemul lor de scriere, alfabetul runelor a fost inventat de elitele din sudul
Scandinaviei în secolul II. Cu toate acestea, tot ce a supraviețuit de pe vremea
romanilor sunt inscripții pe artefacte, în special de nume bărbătești, care demonstrează
că oamenii din sudul Scandinaviei vorbeau atunci o limbă proto-nordică, o precursoare
a suedezei și a altor limbi nord-germanice.
În secolul VI Jordanes a făcut referire la două triburi, pe care le-a
numit suehans și suetidi, care conform lui, locuiau în Scandza. Se consideră că sunt de
fapt două nume pentru același trib. Suehanii, afirmă el, aveau căi foarte buni, la fel ca
tribul Thyringi. Snorri Sturluson a scris că regele Adils (Eadgils) din timpul său, avea cei
mai buni cai pe care îi cunoscuse el. Suehanii erau cei care aprovizionau piața romană
cu piele de vulpe neagră. Se consideră că suetidi este forma latină a lui svitjod. Scrie că
suetidi sunt cei mai înalți dintre oameni, alături de dani, cu care erau înrudiți. Mai târziu
menționează că și alte triburi scandinave aveau aceeași înălțime.
Epoca vikingă și Evul Mediu[modificare | modificare sursă]
Pietrele Ale din Scania, sudul Suediei. Reprezintă un monument funerar din perioada Vendel, cel mai probabil
din secolul VII.
În etapa timpurie a epocii vikinge din Scandinavia, au existat două centre înfloritoare de
comerț, Ystad în Scania și Paviken în Gotland, în ceea ce astăzi este Suedia. Ruine a
ceea ce se consideră că a fost un târg mare s-au găsit în Ystad, și datează din 600-700
d.Hr. În Paviken, un important centru de comerț în regiunea baltică, în secolele XI-X, s-
au găsit resturi ale unui mare port din epoca vikingă, în care se construiau corăbii și se
desfășurau activități meșteșugărești. Între 800 și 1000 d.Hr., comerțul a făcut ca o
cantitate mare de argint să ajungă în Gotland, și, conform unor erudiți, populația din
Gotland a adunat mai mult argint decât restul populațiilor din Scandinavia combinate. [23]
Sfântul Ansgar (Oscar) a adus creștinismul în 829, dar noua religie nu a înlocuit complet
credințele păgâne decât în secolul XII. În secolul al XI-lea, creștinismul a devenit religia
predominantă, iar din 1050 Suedia a fost considerată o țară creștină. Perioada
dintre 1100 și 1400 a fost caracterizată de lupte interne pentru putere, și de concurență
între regatele nordice. Regii suedezi au început să controleze și teritorii finlandeze,
intrând în conflict cu varegii rus, care nu mai aveau pe atunci vreo legătură cu Suedia. [24]
În secolul al XIV-lea, Suedia a fost afectată de ciuma bubonică. Totuși, a fost o
perioadă în care orașele suedeze au început să primească mai multe drepturi, și au fost
profund influențate de negustorii germani din Liga Hanseatică, care era activă în special
la Visby. În 1319, Suedia și Norvegia au fost unite de regele Magnus Eriksson, iar
în 1397, regina Margareta I a Danemarcei a reușit uniunea personală a Suediei,
Norvegiei și Danemarcei, în ceea ce s-a numit Uniunea de la Kalmar. Cu toate acestea,
urmașii Margaretei, care au avut sediul regal în Danemarca, s-au dovedit a fi incapabili
de a controla nobilimea suedeză. Puterea s-a aflat de cele mai multe ori în mâna unor
regenți (în special cei din familia Sture), regenți aleși de parlamentul suedez.
Regele Christian al II-lea al Danemarcei, care și-a cerut drepturile asupra Suediei în
urma unor victorii pe câmpul de luptă, a ordonat masacrul de la Stockholm împotriva
nobililor suedezi, în anul 1520. Masacrul a ajuns să fie cunoscut ca „baia de sânge de
la Stockholm”, și a determinat restul nobililor suedezi să organizeze o nouă rezistență,
și, pe 6 iunie (care în prezent e ziua națională a Suediei), 1523, l-au numit rege
pe Gustav Vasa. Proclamarea lui Gustav Vasa ca rege e considerat actul fondator al
Suediei moderne. La scurt timp după, regele a respins catolicismul, și a
încurajat reforma protestantă în Suedia. De altfel, Gustav Vasa este considerat „tatăl
națiunii” în această țară.
Imperiul suedez[modificare | modificare sursă]
În această perioadă a avut loc și ceea ce polonezii au numit „potopul suedez” (potop
szwedzki), invazia Poloniei-Lituaniei de către Suedia. După mai mult de jumătate de
secol de război prelungit, economia suedeză se deteriorase. A devenit atunci misiunea
vieții lui Carol al XI-lea (1655-1697) să redreseze economia și să modernizeze armata.
Moștenirea lăsată fiului său Carol al XII-lea a inclus unul din cele mai bune arsenale
militare din lume, o armată terestră numeroasă, și o flotă redutabilă. Cel mai mare
inamic al Suediei din acel timp, Rusia, avea mai mulți soldați, dar era inferioară în ceea
ce privea antrenarea și echiparea lor.
După Bătălia de la Narva din 1700, una din primele din Marele Război al Nordului,
armata rusă a fost decimată, iar Suedia a avut șansa de a invada Rusia. Cu toate
acestea, Carol a decis să nu urmărească armata rusă, preferând să atace Polonia-
Lituania și înfrângându-l pe regele polonez Augustus al II-lea (și pe aliații lui saxoni) în
Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să
reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză,
Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la Poltava,
din 1709. După un lung marș în care au fost expuși atacurilor cazacilor, precum și
tacticii lui Petru cel Mare de „pârjolire a lanurilor de grâu” și climei foarte reci din Rusia,
suedezii au fost slăbiți considerabil și demoralizați, fiind de altfel și în inferioritate
numerică față de armata rusă la Poltava. Acea înfrângere a suedezilor a marcat de
altfel începutul declinului pentru imperiul lor.
Carol al XII-lea al Suediei
Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: geografia Suediei.
Relief[modificare | modificare sursă]
Relief predominant de platou și de câmpie, cu următoarele particularități:
Fluvii și râuri
principale: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne.
Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.
Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Suediei.
Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are
caracter continental, și mai blândă în partea sudică, unde influența marină este
puternică, iar precipitațiile depășesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul Golfului,
curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al
altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.
Stockholm, capitala țării, se situează aproape la aceeași latitudine ca și
sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18 °C, cu
maxime de peste +28 - +30 °C anual. Iarna, temperatura medie se situează ușor sub
zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si
friguroase, cu căderi abundente de zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se mențină, în
anumite locuri, precum în rezervația Abisko din nord-vestul țării, până la 10 luni pe an,
la înălțimi de peste 500 m netopindu-se niciodată.
La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten și în nordul län-ului Västerbotten), soarele
nu apune în lunile iunie și iulie. Mai la sud, în aceleași luni, deși soarele se situează
pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră
pentru a depune activități diurne fără iluminat adițional (așa-numitele nopți albe). În
Stockholm, în luna iunie, noaptea durează câteva ore.
Vegetație[modificare | modificare sursă]
Jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puțin
de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În
partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar
în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă
vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul,
nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații
de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară
sau de pădure temperată.
Resurse naturale[modificare | modificare sursă]
Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu
de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu și alte minereuri, dar nu are
zăcăminte de petrol și cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică. Cele mai
importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat și sunt îndeosebi exportate.
Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinație cu foioasele, servesc la
aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie și produse
finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor de hârtie și produse lemnoase
pe piețele internaționale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la
91 miliarde coroane suedeze.
Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea industrială a
țării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele
hidroelectrice, așezate pe râurile principale din nord. Petrolul importat asigura 40% din
energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele importate asigură 7%. Cei
doisprezece reactori nucleari ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a țării
sau 50% din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici.
Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Subdiviziunile Suediei.
În prezent Suedia este împărțită în 21 de comitate (län). În fiecare comitat există un
birou administrativ (länsstyrelse) numit de guvern și un consiliu (landsting) ales. Fiecare
comitat este mai departe divizat în comune (kommuner), în total, în 2004 existând un
număr de 290 pe tot teritoriul Suediei.
Suprafaț
Län Indicativ Reședință Populație Hartă
ă
Västra Götalands
O Göteborg 1 537 444 23 956
län
Stockholm
Göteborg
Malmo
Uppsala
Linköping
Norrköping
Jönköping
Helsingborg
Östersund
Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: demografia Suediei.
Conform unui recensământ din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la
9.347.899 de locuitori[39]. Conform unor statistici publicate de către agenția
guvernamentală Statistiska centralbyrån, pragul de nouă milioane a fost atins pentru
prima dată în istoria țării în august 2004. Densitatea populației este de doar 20,6/km², și
există o diferență clară în favoarea sudului țării. Aproximativ 85% din populație locuiește
în zone urbane[40]. Capitala, Stockholm, are aproximativ 800.000 de locuitori (1,3
milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu aria metropolitană). Al doilea și al treilea
oraș ca mărime sunt Gothenburg și Malmö, respectiv.
Un recensământ din 2007 a arătat că 13,4% (1,23 milioane) din cetățenii suedezi s-au
născut în altă țară[41]. Acest fapt reflectă migrațiile între țările nordice, precum și
perioade de imigrație pentru căutarea unui loc de muncă, iar, în ultimele decenii,
imigrația refugiaților și a unor membri a familiilor deja stabilite în Suedia. Astfel, Suedia
s-a transformat dintr-o țară de emigranți (până la primul război mondial), într-o țară care
primește imigranți (începând cu al doilea război mondial). În 2007, imigrația a atins cota
maximă, 99.485 de persoane stabilindu-se în Suedia [42] .
Dintre imigranți, cel mai mare grup etnic din 2007 l-au reprezentat finlandezii, urmați de
persoane născute în fosta Iugoslavie, în Irak, Polonia, Iran, Danemarca, Germania,
Norvegia, Turcia, Chile, Liban, Tailanda, Somalia, Regatul Unit, Siria, China și Statele
Unite. În ultimul deceniu, cei mai mulți imigranți au provenit
din Irak, Polonia, Tailanda, Somalia și China[43].
Imigrația din celălalte țări nordice și-a atins apogeul (peste 40.000 de oameni pe an)
în 1969-70, când legile privind imigrarea emise în 1967 au impus condiții grele pentru
imigranții care nu proveneau din partea nordică a Europei. Acele legi erau motivate de
politicile privind piața forței de muncă. Imigrația refugiaților, și rudelor de refugiați din
afara Europei de Nord s-a accentuat dramatic la sfârșitul anilor 1980, mulți dintre
refugiați provenind din Asia și America, în special din Iran și Chile. Din anii 1990, un
număr important de imigranți au sosit din fosta Iugoslavie și din Orientul Mijlociu[44] . Pe
15 decembrie 2008, noi reguli privind imigrarea forței de muncă au fost puse în practică,
devenind astfel mai ușor pentru muncitorii din afara Uniunii Europene să ajungă în
Suedia. Majoritatea imigranților de pe piața forței de muncă sunt specialiști
în calculatoare și ingineri, provenind din India, China și Statele Unite[45].
Populație istorică[modificare | modificare sursă]
Sursă: [46]
Limba vorbită[modificare | modificare sursă]
Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Suediei.
În 2010, venitul Suediei Coeficientul lui Gini a fost al treilea cel mai scăzut în rândul
țărilor dezvoltate, la 0,25 - ușor mai mare decât Japonia și Danemarca - ceea ce
sugerează că Suedia are o inegalitate redusă a veniturilor. Cu toate acestea,
coeficientul Gini al Suediei Gini la 0,853 a fost al doilea cel mai ridicat din țările
dezvoltate, și peste media europeană și nord-americană, ceea ce sugerează o
inegalitate ridicată a bogăției.[56][57] Chiar și pe bază de venit disponibil, distribuția
geografică a coeficientului de inegalitate al venitului Gini variază în diferite regiuni și
municipalități din Suedia. Danderyd, în afara Stockholm, are cel mai mare coeficient de
inegalitate din Suedia de Gini, la 0,55, în timp ce Hofors în apropiere de Gävle are cel
mai mic la 0,25. În și în jurul orașului Stockholm și Scania, două dintre cele mai dens
populate regiuni ale Suediei, coeficientul de venit Gini este cuprins între 0,35 și 0,55. [58]
În ceea ce privește structura, economia suedeză se caracterizează printr-un sector de
producție mare, intensiv în cunoștințe și orientat spre export; un sector al
serviciilor pentru afaceri în creștere, dar relativ mic; și după standardele internaționale,
un mare sector de servicii publice. Organizațiile mari, atât în domeniul producției, cât și
al serviciilor, domină economia suedeză.[59] Producția de tehnologie înaltă și medie-
înaltă reprezintă 9,9% din PIB.[60]
Cele mai mari 20 de companii (după cifră de afaceri) înregistrate în 2007 au
fost Volvo, Ericsson, Vattenfall, Skanska, Sony Ericsson Mobile Communications
AB, Svenska Cellulosa Aktiebolaget, Electrolux, Volvo
Personvagnar, TeliaSonera, Sandvik, Scania, ICA, Hennes &
Mauritz, IKEA, Nordea, Preem, Atlas Copco, Securitas, Nordstjernan și SKF.[61] Marea
majoritate a industriei suedeze este controlată în mod privat, spre deosebire de multe
alte țări occidentale industrializate și, în conformitate cu un standard istoric,
întreprinderile deținute public au o importanță minoră.
Se estimează că aproximativ 4,5 milioane de rezidenți suedezi sunt angajați și
aproximativ o treime din forța de muncă a terminat învățământul terțiar. În ceea ce
privește PIB-ul pe oră lucrat, Suedia a fost a noua cea mai mare din lume în 2006, la 31
USD, comparativ cu 22 USD în Spania și 35 USD în Statele Unite. [62] PIB-ul pe oră
lucrat crește 2,5% pe an pentru economia în ansamblu, iar creșterea productivității
echilibrată în termeni comerciali este de 2%.[62] Conform OCDE, dereglarea,
globalizarea și creșterea sectorului tehnologic au fost factorii de bază ai productivității.
[62]
Suedia este un lider mondial în ceea ce privește pensiile privatizate, iar problemele
de finanțare a pensiilor sunt relativ mici în comparație cu multe alte țări din vestul
Europei.[63] Un program pilot pentru testarea fezabilității unei zile lucrătoare de șase ore,
fără pierderi de salariu, va începe în 2014, implicând participarea personalului municipal
din Göteborg. Guvernul suedez încearcă să-și reducă costurile prin reducerea orelor de
concediu medical și a eficienței sporite. [64]
Muncitorul obișnuit primește 40% din costurile forței de muncă după sarcina fiscală.
Impozitul total colectat de Suedia ca procent din PIB-ul său a atins 52,2% în 1990.
[65]
Țara s-a confruntat cu o criză imobiliară și bancară în 1990-1991 și, prin urmare, a
trecut reformele fiscale în 1991 pentru a implementa reduceri ale ratelor de impozitare
și lărgirea bazei de impozitare în timp. [66][67] Începând cu 1990, impozitele în procent din
PIB-ul colectat de Suedia au scăzut, iar ratele totale de impozit pentru cei cu veniturile
cele mai mari au scăzut cel mai mult.[68] În 2010, 45,8% din PIB-ul țării a fost colectat ca
impozite, a doua cea mai mare dintre țările OCDE și aproape dublul procentului avut de
SUA sau Coreea de Sud.[65] Ocuparea forței de muncă finanțate din venit reprezintă o
treime din forța de muncă suedeză, o proporție substanțial mai mare decât în
majoritatea celorlalte țări. În general, creșterea PIB-ului a fost rapidă, de când reformele
- în special cele din producție - au fost adoptate la începutul anilor '90. [69]
Nordstan este unul dintre cele mai mari centre comerciale din nordul Europei
Suedia este a patra cea mai competitivă economie din lume, potrivit Forumului
Economic Mondial din Global Competitiveness Report 2012–2013.[15] Suedia este cea
mai performantă țară din Indicele Global Green Economy 2014 (GGEI).[70] Suedia este
pe locul patru în IMD World Competitiveness Yearbook 2013. [71] Conform cărții The
Flight of the Creative Class de către economistul american, profesorul Richard Florida,
de la Universitatea din Toronto, Suedia este clasată ca fiind cea mai bună creativitate
din Europa pentru afaceri și se prevede că va deveni un magnet de talent pentru cei
mai destoinici lucrători din lume. Cartea a întocmit un index pentru a măsura tipul de
creativitate pe care îl pretinde este cel mai util pentru afaceri - talent, tehnologie și
toleranță.[72]
Suedia își păstrează propria monedă, coroana suedeză (SEK), un rezultat al suedezilor
care au respins euro într-un referendum. Sveriges Riksbank - fondat în 1668 și astfel
cea mai veche bancă centrală din lume - se concentrează în prezent pe stabilitatea
prețurilor, cu o țintă a inflației de 2%. Conform Sondajului Economic din Suedia
2007 realizat de OCDE, inflația medie din Suedia a fost una dintre cele mai scăzute
dintre țările europene de la jumătatea anilor '90, în mare parte din cauza dereglării și a
utilizării rapide a globalizării.[62]
Cele mai mari fluxuri comerciale sunt cu Germania, Statele Unite, Norvegia, Regatul
Unit, Danemarca și Finlanda.
Dereglarea financiară din anii '80 a avut un impact negativ asupra pieței imobiliare, ceea
ce a dus la o bulă și, în cele din urmă, la un accident la începutul anilor '90. Prețurile
proprietăților comerciale au scăzut cu până la două treimi, ceea ce a făcut ca două
bănci suedeze să fie preluate de guvern. În următoarele două decenii, sectorul imobiliar
s-a consolidat. Până în 2014, legiuitorii, economiștii și FMI avertizau din nou asupra
unei bule cu creșterea prețurilor proprietăților rezidențiale și a creșterii nivelului datoriilor
ipotecare personale. Datoria gospodăriilor către venituri a crescut peste 170%, întrucât
FMI solicita legiuitorilor să ia în considerare reforma în zonare și alte mijloace de a
genera o ofertă mai mare de locuințe, întrucât cererea depășea ceea ce era disponibil,
împingând prețurile mai mari. Până în august 2014, 40% dintre debitorii de acasă aveau
împrumuturi numai din dobândă, în timp ce cele care nu au rambursat principalul la o
rată care ar dura 100 de ani pentru a rambursa integral. [73]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Institutul suedez, Date generale despre Suedia, martie 2000.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ http://www.scb.se/en_/
2. ^ https://kso.etjanster.lantmateriet.se/?e=647988&n=7536433&z=13, accesat în 4 iulie
2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ a b https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/sw.html Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
4. ^ https://www.scb.se/hitta-statistik/statistik-efter-amne/befolkning/befolkningens-
sammansattning/befolkningsstatistik/pong/tabell-och-diagram/kvartals--och-halvarsstatistik--kommun-
lan-och-riket/kvartal-1-2020/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
5. ^ World Bank database, accesat în 8 iunie 2019
6. ^ World Bank database, accesat în 27 mai 2019
7. ^ About time and its extent
8. ^ Extent and comparison (with most of Europe)
9. ^ Hanseatic influence in Scandinavia, reasons for the Kalmar Union
10. ^ Birnbaum, Ben (2 decembrie 2010). „WikiLeaks reveal Swedes gave intel on Russia,
Iran”. The Washington Times. Accesat în 10 iunie 2013.
11. ^ „OECD Better Life Index”. OECD Publishing. Accesat în 27 august 2013.
12. ^ http://stats.oecd.org/index.aspx?DataSetCode=HEALTH_STAT#
13. ^ „Human Development Reports - Education Index”. UNDP. 15 noiembrie 2013. Accesat în 1
martie 2015.
14. ^ http://patrickrhamey.com/saturday-research/2015/4/15/2015-state-of-world-liberty-index
15. ^ a b „Global Competitiveness Report 2012–2013”. World Economic Forum. 5 septembrie
2012. Arhivat din original la 10 decembrie 2014. Accesat în 9 iunie 2013. Eroare la citare:
Etichetă <ref> invalidă; numele "wefcomp" este definit de mai multe ori cu
conținut diferit
16. ^ World Bank GINI index, accessed on 3 noiembrie 2017.
17. ^ Legatum Prosperity Index Report 2016
18. ^ „Ease of Doing Business in Sweden”. Doingbusiness.org. Accesat în 21 noiembrie 2017.
19. ^ „2013 Human Development Report” (PDF). United Nations Development Programme.
Accesat în 28 iulie 2013.
20. ^ https://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_2016#table
21. ^ Enciclopedia Columbia, a șasea ediție. 2001–05
22. ^ Citat din: Gwyn Jones. O istorie a vikingilor. Oxford University Press, 2001. ISBN 0-19-
280134-1. Pagina 164.
23. ^ Sawyer, Birgit și Peter Sawyer (1993). Scandinavia medievală: de la conversiune la reforma
protestantă, Circa 800–1500. University of Minnesota Press, 1993. ISBN 0-8166-1739-2, pp. 150–
153.
24. ^ Bagge, Sverre (2005) "Regatele scandinave". In The New Cambridge Medieval History. Ed.
Rosamond McKitterick et al. Cambridge University Press, 2005. ISBN 0-521-36289-X, p. 724:
"Expansiunea suedeză în Finlanda a dus la conflicte cu varegii rus", care au fost oprite temporar de
tratatul de pace din 1323, care împărțea peninsula kareliană și regiunile nordice între aceste două
țări."
25. ^ "A Political and Social History of Modern Europe V.1./Hayes..." Hayes, Carlton J. H. (1882–
1964), Title: A Political and Social History of Modern Europe V.1., 2002-12-08, Project Gutenberg,
webpage: Infomot-7hsr110.
26. ^ Cu toate acestea, cea mai mare întindere teritorială a Suediei a durat din 1319 până în
1343, Magnus al IV-lea al Suediei controlând teritoriile tradiționale ale Suediei, plus Norvegia.
27. ^ "Gustav I Vasa - Britannica Concise" (biografie), Britannica Concise, 2007,
webpage: EBConcise-Gustav-I-Vasa.
28. ^ Bătălia de la Kircholm 1605
29. ^ Paul Robert Magocsi, editor. (1998). Enciclopedia popoarelor din Canada. University of
Minnesota Press. p. 1220. ISBN 0-8020-2938-8. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
30. ^ a b Einhorn, Eric and John Logue (1989). Modern Welfare States: Politics and Policies in
SocialDemocratic Scandinavia. Praeger Publishers, p.9: "Deși Danemarca, unde industrializarea
începuse în anii 1850, era destul de prosperă la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât Suedia cât și
Norvegia erau foarte sărace. Numai emigrarea în masă în America a prevenit foametea și revoltele.
La apogeul emigrărilor, în anii 1880, mai mult de 1% din populația totală a ambelor țări a emigrat
anual."
31. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to Affluence 1750–1970,
University of Minnesota Press, p.8–9, "În termeni economici și sociali, secolul XVIII a fost o perioadă
mai degrabă de tranziție decât de revoluție. Suedia era, la standardele europene ale timpului, o țară
relativ săracă, dar stabilă (...) S-a estimat că 75-80% din populație era implicată în activități agricole in
secolul XVIII. O sută de ani mai târziu, procentul scăzuse doar până la 72%."
32. ^ Einhorn, Eric and John Logue (1989), p.8.
33. ^ Ulf Beijbom, "Emigrația europeană", Casa Emigranților, Växjö, Sweden.
34. ^ a b Koblik, Steven (1975). Dezvoltarea Suediei de la sărăcie la abundență, University of
Minnesota Press, pp. 9–10.
35. ^ Suedia : Condiții economice și sociale (2007). In Encyclopædia Britannica. Encyclopædia
Britannica Online. 19 februarie 2007.
36. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to Affluence 1750–
1970 University of Minnesota Press, p. 11: "Revoluția agrară din Suedia are o importanță
fundamentală în dezvoltarea modernă a Suediei. De-a lungul istoriei suedeze, elementul rural a avut o
importanță mult mai mare decât în istoria altor state europene."
37. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to Affluence 1750–
1970 University of Minnesota Press, p. 90. "Se consideră în mod normal că între 1870 și 1914,
Suedia a trecut de la sistemul economic predominant agrar la o economie modernă industrializată."
38. ^ The Local. „Nouă armă suedeză în Irak”. Accesat în 23 iunie 2007.
39. ^ Eroare
la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost
furnizat pentru ref-urile numite autogenerated1
40. ^ Statistics Sweden. Yearbook of Housing and Building Statistics 2007. Statistics Sweden,
Energy, Rents and Real Estate Statistics Unit, 2007. ISBN 978-91-618-1361-2. Available online
in PDF format
41. ^ Statistics Sweden. [1] Befolkningsstatistik i sammandrag 1960-2007. Accesat 9 februarie
2009.
42. ^ Statistics Sweden. [2] Befolkningsutveckling; födda, döda, in- och utvandring, gifta, skilda
1749 - 2007
43. ^ Statistics Sweden. Utrikes födda efter region, ålder i tioårsklasser och kön. År 2001-2007.
[3]. Accesat 7 februarie 2009.
44. ^ Nordstrom, p. 353. (Lists Former Yugoslavia and Iran as top two countries in terms of
immigration beside "Other Nordic Countries," based on Nordic Council of Ministers Yearbook of
Nordic Statistics, 1996, 46–47)
45. ^ Migrationsverket.[4]. Many IT specialists and engineers among the new labour immigrants,
6 februarie 2009. Accesat 7 februarie 2009.
46. ^ Population and Population Changes 1749–2016 scb.se
47. ^ „Språklagen” (PDF). Språkförsvaret (în Swedish). 1 iulie 2009. Accesat în 15 iulie 2009.
48. ^ a b Landes, David (1 iulie 2009). „Swedish becomes official 'main language'”. The Local.
thelocal.se. Accesat în 15 iulie 2009.
49. ^ „Svenskan blir inte officiellt språk” (în Swedish). Sveriges Television. 7 decembrie 2005.
Accesat în 9 iunie 2013.
50. ^ „EUROPE :: SWEDEN”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat
din original la 14 februarie 2016. Accesat în 16 februarie 2016.
51. ^ Anders Kjellberg (2019) Kollektivavtalens täckningsgrad samt organisationsgraden hos
arbetsgivarförbund och fackförbund, Department of Sociology, Lund University. Studies in Social
Policy, Industrial Relations, Working Life and Mobility. Research Reports 2019:1, Appendix 3 (in
English) Tables A-G (in English)
52. ^ Anders Kjellberg (2019) "Sweden: collective bargaining under the industry norm", in Torsten
Müller & Kurt Vandaele & Jeremy Waddington (eds.) Collective bargaining in Europe: towards an
endgame, European Trade Union Institute (ETUI) Brussels 2019. Vol. III (pp. 583-604)
53. ^ Anders Kjellberg (2017) "Self-regulation versus State Regulation in Swedish Industrial
Relations" In Mia Rönnmar and Jenny Julén Votinius (eds.) Festskrift till Ann Numhauser-Henning.
Lund: Juristförlaget i Lund 2017, pp. 357–383
54. ^ Anders Kjellberg (2011) "The Decline in Swedish Union Density since 2007" Arhivat în 12
martie 2017, la Wayback Machine. Nordic Journal of Working Life Studies (NJWLS) Vol. 1. No 1
(August 2011), pp. 67–93
55. ^ Anders Kjellberg and Christian Lyhne Ibsen (2016) "Attacks on union organizing: Reversible
and irreversible changes to the Ghent-systems in Sweden and Denmark" Arhivat în 9 martie 2017,
la Wayback Machine. in Trine Pernille Larsen and Anna Ilsøe (eds.)(2016) Den Danske Model set
udefra (The Danish Model Inside Out) – komparative perspektiver på dansk
arbejdsmarkedsregulering, Copenhagen: Jurist- og Økonomforbundets Forlag (pp.279–302)
56. ^ „The Real Wealth of Nations: Pathways to Human Development (2010 Human
Development Report – see Human Development Statistical Tables)”. United Nations Development
Program. 2011. pp. 152–156. Arhivat din original la 16 iulie 2011. Accesat în 4 august 2012.
57. ^ „Global Wealth Databook” (PDF). Credit Suisse (using Statistics Sweden data). 2010.
pp. 14–15, 83–86. Arhivat din original (PDF) la 23 octombrie 2012.
58. ^ Edvinsson, Sören; Malmberg, Gunnar & Häggström Lundevaller, Erling (2011). Do unequal
societies cause death and disease?. Umeå University.
59. ^ „Doing Business Abroad – Innovation, Science and Technology”. Infoexport.gc.ca. Arhivat
din original la 4 octombrie 2006. Accesat în 6 mai 2009.
60. ^ „High- and medium-high-technology manufacturing”. Conferenceboard.ca. Arhivat
din original la 23 septembrie 2012. Accesat în 22 septembrie 2012.
61. ^ „20 largest companies in Sweden”. Largestcompanies.com. 6 octombrie 2009. Arhivat
din original la 28 iunie 2012. Accesat în 25 august 2010.
62. ^ a b c d „Economic survey of Sweden 2007”. Oecd.org. 1 ianuarie 1970. Arhivat
din original la 26 aprilie 2011. Accesat în 25 august 2010.
63. ^ „Pension Reform in Sweden: Lessons for American Policymakers”. The Heritage
Foundation. Arhivat din original la 13 ianuarie 2010. Accesat în 17 septembrie 2014.
64. ^ Gee, Oliver (8 aprilie 2014). „Swedes to give six-hour workday a go”. The Local. Arhivat
din originalla 9 aprilie 2014. Accesat în 9 aprilie 2014.
65. ^ a b „Revenue Statistics – Comparative tables”. OECD, Europe. 2011. Arhivat
din original la 18 septembrie 2012. Accesat în 13 august 2012.
66. ^ Agell, Jonas; Englund, Peter & Södersten, Jan (decembrie 1996). „Tax reform of the
Century – the Swedish Experiment” (PDF). National Tax Journal. 49 (4): 643–664. Arhivat
din original (PDF) la 27 noiembrie 2012.
67. ^ „Financial Crisis – Experiences from Sweden, Lars Heikensten (1998)”. Sveriges
Riksbank. 15 iulie 1998. Arhivat din original la 2 februarie 2013. Accesat în 13 martie 2013.
68. ^ Bengtsson, Niklas; Holmlund, Bertil & Waldenström, Daniel (iunie 2012). „Lifetime Versus
Annual Tax Progressivity: Sweden, 1968–2009”. Uppsala University. SSRN 2098702 .
69. ^ OECD Economic Surveys: Sweden – Volume 2005 Issue 9 by OECD Publishing
70. ^ „2014 Global Green Economy Index” (PDF). Dual Citizen LLC. 19 octombrie 2014. Arhivat
din original (PDF) la 28 octombrie 2014. Accesat în 19 octombrie 2014.
71. ^ „IMD World Competitiveness Yearbook 2013”. Imd.ch. 30 mai 2013. Arhivat
din original la 9 iunie 2013. Accesat în 9 iunie 2013.
72. ^ "„Sweden most creative country in Europe & top talent hotspot”. Arhivat din original la 21
mai 2007. Accesat în 11 februarie 2007., Invest in Sweden Agency, 25 June 2005. Retrieved from
Internet Archive 13 January 2014.
73. ^ „Sweden facing possible property bubble warns IMF”. Sweden News.Net. 24 august 2014.
Arhivat din original la 27 august 2014. Accesat în 26 august 2014.
74. ^ [SlideShare „Suedia&Norvegia”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în 0201-04-
037. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
75. ^ „Medlemmar i Svenska kyrkan 1972-2019” (PDF) (în Swedish). Svenska kyrkan.
Portalul de stat
Site-ul Monarhiei suedeze
Site dedicat Suediei
Energia regenerabila in Suedia
Suedia --- Suedezi --- Limba suedeză
v • d • m
Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Economie
Educație • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Orașe • Politică • Sănătate
Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Portal
[arată]
v • d • m
Consiliul Nordic
[arată]
Țări scandinave
[ascunde]
ndorra · Armenia1 · Austria · Azerbaidjan2 · Belarus · Belgia · Bosnia și
· Bulgaria · Cehia · Cipru1 · Croația · Danemarca · Elveția · Estonia · Finlanda · Franța · Georgia2 · Germania · Grecia · Irlanda · Islanda · Italia · Letonia · Liechtenstein
cedonia de Nord · Malta · Republica Moldova · Monaco · Muntenegru · Norvegia · Olanda · Polonia · Portugalia · Regatul Unit · România · Rusia3 · San
rbia · Slovacia · Slovenia · Spania · Suedia · Turcia3 · Ucraina · Ungaria · Vatican
Informații bibliotecare
BIBSYS: 90570098
BNF: cb15238534f (data)
CiNii: DA00990252
GND: 4077258-5
HDS: 003371
ISNI: 0000 0001 2299 7436
LCCN: n79021184
MusicBrainz: 23d10872-f5ae-3f0c-bf55-332788a16ecb
NARA: 10035835
NDL: 00571513
NKC: ge134629
SELIBR: 163435
SUDOC: 026401606
VIAF: 159364209
WorldCat Identities (via VIAF): 159364209
Categorii:
Pages using Timeline
Țări din Europa
Suedia
State membre ale Organizației Națiunilor Unite
Eponime ale asteroizilor