Suedia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Suedia
Konungariket Sverige (suedeză)
Sverige (suedeză)

Drapelul Suediei Stema Suediei[*]

Deviză: 
Regală: För Sverige i tiden (Pentru Suedia prin
timpuri)

Imnul național: Du gamla, du fria

(Tu veche, tu liberă)

Geografie
Suprafață  
 - totală 450.295 km²
Apă (%) 8,67
Cel mai înalt Kebnekaise[2] (2.097,5 m) 
punct
Cel mai jos Kristianstad (−2 m) 
punct
Vecini Finlanda[3]
Norvegia[3]
Danemarca 
Fus orar UTC+1
Ora de vară UTC+2
Populație
Densitate 22,3 loc/km²
 - Estimare (2017
10.032.000 locuitori[1]
)
 - Estimare 2020 10.373.225
Limbi oficiale suedeză (de facto)
Etnonim suedezi (pl.)
suedez (masc.)
suedeză (fem.) 
Guvernare
Sistem politic monarhie constituțională
Rege(d) Carl XVI Gustaf al
Suediei 
Prim-ministru(d) Stefan Löfven 
Legislativ Riksdag 
Capitala Stockholm
Economie
PIB (PPC) 2006
 - Total 517.013.807.222 dolar
Geary-Khamis[5] 
 - Pe cap de
$31.600
locuitor
PIB (nominal) 2006
 - Total $371,5 de miliarde
(locul 20)
 - Pe cap de 53.253 dolari
 locuitor americani[6] 
IDU (2004)  0,951 (înalt) (locul 5)
Monedă coroană suedeză ( SEK )

Coduri și identificatori
Cod CIO SWE 
Cod mobil 240 
Prefix telefonic 46
ISO 3166-2 SE 
Domeniu
.se
Internet
Prezență online
site web oficial
Twitter username
Modifică date / text 

Suedia (în suedeză Sverige; pronunție suedeză:   /ˈsvɛːrjɛ/) sau Regatul

Suediei (Konungariket Sverige) este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a
peninsulei Scandinave, la țărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde și numeroase
insule din Marea Baltică (Gotland, Öland ș.a.). Are frontiera comună cu Norvegia la
nord-vest (1.619 km lungime), Finlanda la nord-est (586 km), Marea Nordului împreună
cu strâmtorile daneze la sud-vest și Marea Baltică la est. Are o suprafață de
449.964 km². Capitala Suediei este Stockholm.
Popoarele germanice au locuit în Suedia din vremuri preistorice, iar mai târziu s-au
remarcat câteva popoare precum goții (suedeză Götar), care fac parte din vechiul
"popor nordic" din Scandinavia. Un stat suedez independent a apărut la începutul
secolului al XII-lea. După ce Moartea Neagră din mijlocul secolului al XIV-lea a ucis
aproximativ o treime din populația Scandinaviei, [7][8] Liga Hanseatică a amenințat cultura,
finanțele și limba Scandinaviei. Acest lucru a dus la formarea Uniunii Kalmar în 1397,
[9]
 din care Suedia a ieșit în 1523. Mai târziu, Suedia a fost implicată în Războiul de
Treizeci de Ani, și a început o extindere a teritoriilor sale, formând Imperiul Suedez.
Acesta a devenit una dintre marile puteri ale Europei până la începutul secolului al
XVIII-lea. Teritoriile suedeze situate în afara Peninsulei Scandinave au fost treptat
pierdute în secolele XVII și XIX, culminând cu anexarea Finlandei de către Rusia în anul
1809. Ultimul război în care Suedia a fost direct implicată a fost în 1814,
când Norvegia a fost forțată militar într-o uniune cu Suedia. De atunci, Suedia a fost un
stat pașnic, menținând o politică oficială de neutralitate în domeniul afacerilor externe.
[10]
 Uniunea cu Norvegia a fost dizolvat în mod pașnic în 1905. Deși Suedia a fost în
mod oficial neutră în ambele războaie mondiale, Suedia a ajutat prin eforturi umanitare,
cum ar fi adoptarea de refugiați din Europa de sub dominația nazistă.
 După sfârșitul Războiului Rece, Suedia a aderat în 1995 la Uniunea Europeană, dar a
refuzat aderarea la NATO, precum și la zona Euro, în urma unui referendum. Este, de
asemenea, un membru al ONU, Consiliul Nordic, Consiliul Europei, Organizația
Mondială a Comerțului și OECD. Suedia are un "sistem nordic" de asistență socială, în
care sistemul de sănătate și învățământul terțiar sunt universale pentru toți cetățenii săi.
Suedia este o țară dezvoltată, având a-l unsprezecea cel mai mare venit pe cap de
locuitor. De asemenea, se poziționează foarte bine în numeroase alte clasamente,
precum calitatea vieții,[11] sănătate,[12] educație,[13] protecția libertăților civile,
[14]
 competitivitate economică,[15] egalitate de venituri,[16] prosperitate,[17] ușurință în
afaceri[18] și dezvoltare umană,[19] având de asemenea un nivel foarte
scăzut de corupție.[20]

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Preistorie
o 1.2Epoca vikingă și Evul Mediu
o 1.3Imperiul suedez
o 1.4Istoria modernă
o 1.5Istoria recentă
 2Geografie
o 2.1Relief
o 2.2Rețea hidrografică
o 2.3Climă
o 2.4Vegetație
o 2.5Resurse naturale
o 2.6Împărțire administrativă
o 2.7Orașe principale
 3Demografie
o 3.1Populație istorică
o 3.2Limba vorbită
 4Economie
 5Cultură
o 5.1Muzica
o 5.2Religie
 6Sărbători naționale
 7Sistem politic
 8Bibliografie
 9Vezi și
 10Note
 11Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Suediei.
Preistorie[modificare | modificare sursă]
Preistoria Suediei începe în era caldă Allerød, cca 12.000 î.Hr., atunci când taberele
unor vânători de reni, aparținând culturii Bromme din Paleoliticul Târziu, au fost găsite la
marginea gheții în ceea ce este acum provincia cea mai sudică a țării. Această perioadă
a fost caracterizată de mici grupuri de vânători-culegători-pescari, care foloseau
tehnologia cremenii.
Agricultura și creșterea animalelor, alături de ceremonii funerare, topoare lucrate de
cremene și ceramică decorată, au ajuns în Suedia de astăzi de pe Continent, aduse de
cultura Funnel-beaker din cca. 4000 î.Hr. Treimea de sud a Suediei a fost inclusă în aria
agrară și de transhumanță a culturii nordice din Epoca Bronzului, mare parte din ea
aflându-se la periferie față de centrul cultural danez. Perioada a început în jurul 1.700
î.Hr., cu începerea importurilor de bronz din Europa. Minele de cupru nu au fost folosite
în această perioadă, iar Scandinavia nu avea depozite de cositor, astfel încât toate
metalele trebuiau importate. Odată adus, metalul era prelucrat conform tradiției locale.
Epoca Bronzului din Nord a fost în întregime pre-urbană, oamenii locuind în cătune și
pe ferme cu niște case lungi de lemn, cu un singur etaj.

Gravuri în piatră din Tanum, Bohuslän. Aceste petroglife sunt răspândite în toată

Scandinavia, numai în Suedia găsindu-se mai multe mii.
Nefiind ocupată vreodată de romani, Epoca de Fier în Suedia a durat până în preajma
anului 1100, când au fost introduse clădiri de piatră și ordine monahale. Majoritatea
surselor scrise din această perioadă au o credibilitate scăzută. Asta e deoarece
fragmentele scrise datează dintr-o perioadă mult mai târzie decât perioada pe care o
descriu, sau au fost scrise în cu totul altă regiune, sau sunt mult prea scurte.
Situația climaterică s-a înrăutățit, obligându-i pe fermieri să își țină bovinele într-un loc
acoperit pe durata iernii, ceea ce a avut ca efect pozitiv acumularea anuală de
îngrășământ ce putea fi folosit pentru îmbunătățirea solului.
O încercare a romanilor de a muta frontiera imperială de pe Rin până pe Elba a fost
întreruptă în anul 9 d.Hr., când germanicii, educați militar de romani, au înfrânt legiunile
lui Varus în Bătălia de la Pădurea Teutoborg. La această vreme, se petrecea o
schimbare majoră în cultura materială a Scandinaviei, reflecție a contactului sporit cu
romanii.
Începând cu secolul II d.Hr., mare parte din suprafața agricolă a sudului Suediei a fost
divizată, folosindu-se ziduri de piatră. Pământul a fost împărțit, de o parte a zidului în
câmpuri încercuite și pășuni pentru furaj pe timp de iarnă, și de cealaltă în meleaguri
unde pășteau bovinele. Principiul acesta al organizării peisajului a durat până în secolul
XIX. Pe timpul romanilor a avut loc prima expansiune masivă a activității agrare până pe
coasta baltică, aparținând celor două treimi nordice ale țării.
Suedia intră în proto-istorie odată cu opera lui Tacit Germania, din 98 d.Hr. În Germania
44, 45, el îi menționează pe suedezi (suiones), ca fiind un trib puternic (recunoscut nu
doar pentru luptătorii și armele sale, dar și pentru navele puternice), care dispunea de
corăbii care aveau o proră la ambele capete. Nu se cunosc regii (kuningaz) care i-au
condus pe suiones, dar în mitologia nordică se regăsește o dinastie lungă de regi
legendari și semi-legendari, mergând până la ultimele secole de dinaintea erei noastre.
Cât despre sistemul lor de scriere, alfabetul runelor a fost inventat de elitele din sudul
Scandinaviei în secolul II. Cu toate acestea, tot ce a supraviețuit de pe vremea
romanilor sunt inscripții pe artefacte, în special de nume bărbătești, care demonstrează
că oamenii din sudul Scandinaviei vorbeau atunci o limbă proto-nordică, o precursoare
a suedezei și a altor limbi nord-germanice.
În secolul VI Jordanes a făcut referire la două triburi, pe care le-a
numit suehans și suetidi, care conform lui, locuiau în Scandza. Se consideră că sunt de
fapt două nume pentru același trib. Suehanii, afirmă el, aveau căi foarte buni, la fel ca
tribul Thyringi. Snorri Sturluson a scris că regele Adils (Eadgils) din timpul său, avea cei
mai buni cai pe care îi cunoscuse el. Suehanii erau cei care aprovizionau piața romană
cu piele de vulpe neagră. Se consideră că suetidi este forma latină a lui svitjod. Scrie că
suetidi sunt cei mai înalți dintre oameni, alături de dani, cu care erau înrudiți. Mai târziu
menționează că și alte triburi scandinave aveau aceeași înălțime.
Epoca vikingă și Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Pietrele Ale din Scania, sudul Suediei. Reprezintă un monument funerar din perioada
Vendel, cel mai probabil din secolul VII.
Epoca vikingă a Suediei a durat aproximativ între secolele VIII și XI. Se consideră că în
această perioadă suedezii s-au răspândit pornind din estul Suediei, încorporându-i
pe geatas (a nu se confunda cu geții), care locuiau mai la sud [21]. Este probabil ca
vikingii suedezi și gotlandezii să fi călătorit în special spre est și sud, ajungând
în Finlanda, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina, Marea Neagră și chiar Baghdad.
Rutele lor treceau pe la râul Nipru, coborând spre Constantinopol (Imperiul Bizantin),
care a fost supus de multe ori raidurilor acestora. Împăratul bizantin Theophilos le-a
consemnat abilitățile războinice, și i-a invitat să facă parte din garda lui personală,
cunoscută ca garda varegă. Vikingii suedezi, denumiți rusii (sau varegii rus), sunt
considerați și fondatorii Rusiei kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan i-a descris pe vikingi
cum urmează :
„I-am văzut pe ruși cum vin în călătoriile lor de negoț, făcându-și tabără pe Itil. Nu am
văzut indivizi cu o mai bună construcție fizică, înalți precum palmierii, blonzi și rumeni;
nu purtau tunici sau caftane, dar bărbații poartă o haină care le acoperă o parte a
corpului, lăsându-le un braț liber. Fiecare bărbat are un topor, o sabie și un cuțit, pe
care le țin pregătite mereu. Săbiile sunt late și canelate, precum cele ale francilor.”[22]
Aventurile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe rune din Suedia, precum
runele grecești și cele varegiene. Ei au participat și în expediții spre Vest care sunt
comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor
suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland,
regiunea la sud-est de Marea Caspică. Membrii acelei expediții sunt comemorați pe
runele Ingvar, care nu menționează niciun supraviețuitor. Nu se știe exact ce s-a
întâmplat cu echipajul, dar se crede că au murit de pe urma unei îmbolnăviri.
Nu se știe când și cum a fost fondat regatul Suediei, dar lista monarhilor suedezi este
compusă din primii regi care au guvernat Svealand (Suedia) și Götaland (Gothia),
alături de Erik cel Victorios. Suedia și Gothia erau două țări diferite cu mult înainte de
asta. Nu se știe cât de mult au durat țările, dar Beowulf a descris războaie semi-
legendare între suedezi și goți, în secolul VI d.Hr.

Visby, un oraș medieval din Gotland

În etapa timpurie a epocii vikinge din Scandinavia, au existat două centre înfloritoare de
comerț, Ystad în Scania și Paviken în Gotland, în ceea ce astăzi este Suedia. Ruine a
ceea ce se consideră că a fost un târg mare s-au găsit în Ystad, și datează din 600-700
d.Hr. În Paviken, un important centru de comerț în regiunea baltică, în secolele XI-X, s-
au găsit resturi ale unui mare port din epoca vikingă, în care se construiau corăbii și se
desfășurau activități meșteșugărești. Între 800 și 1000 d.Hr., comerțul a făcut ca o
cantitate mare de argint să ajungă în Gotland, și, conform unor erudiți, populația din
Gotland a adunat mai mult argint decât restul populațiilor din Scandinavia combinate. [23]
Sfântul Ansgar (Oscar) a adus creștinismul în 829, dar noua religie nu a înlocuit complet
credințele păgâne decât în secolul XII. În secolul al XI-lea, creștinismul a devenit religia
predominantă, iar din 1050 Suedia a fost considerată o țară creștină. Perioada
dintre 1100 și 1400 a fost caracterizată de lupte interne pentru putere, și de concurență
între regatele nordice. Regii suedezi au început să controleze și teritorii finlandeze,
intrând în conflict cu varegii rus, care nu mai aveau pe atunci vreo legătură cu Suedia. [24]
În secolul al XIV-lea, Suedia a fost afectată de ciuma bubonică. Totuși, a fost o
perioadă în care orașele suedeze au început să primească mai multe drepturi, și au fost
profund influențate de negustorii germani din Liga Hanseatică, care era activă în special
la Visby. În 1319, Suedia și Norvegia au fost unite de regele Magnus Eriksson, iar
în 1397, regina Margareta I a Danemarcei a reușit uniunea personală a Suediei,
Norvegiei și Danemarcei, în ceea ce s-a numit Uniunea de la Kalmar. Cu toate acestea,
urmașii Margaretei, care au avut sediul regal în Danemarca, s-au dovedit a fi incapabili
de a controla nobilimea suedeză. Puterea s-a aflat de cele mai multe ori în mâna unor
regenți (în special cei din familia Sture), regenți aleși de parlamentul suedez.
Regele Christian al II-lea al Danemarcei, care și-a cerut drepturile asupra Suediei în
urma unor victorii pe câmpul de luptă, a ordonat masacrul de la Stockholm împotriva
nobililor suedezi, în anul 1520. Masacrul a ajuns să fie cunoscut ca „baia de sânge de
la Stockholm”, și a determinat restul nobililor suedezi să organizeze o nouă rezistență,
și, pe 6 iunie (care în prezent e ziua națională a Suediei), 1523, l-au numit rege
pe Gustav Vasa. Proclamarea lui Gustav Vasa ca rege e considerat actul fondator al
Suediei moderne. La scurt timp după, regele a respins catolicismul, și a
încurajat reforma protestantă în Suedia. De altfel, Gustav Vasa este considerat „tatăl
națiunii” în această țară.
Imperiul suedez[modificare | modificare sursă]

Imperiul Suedez în urma Tratatului de la Roskilde din 1658 (perioadǎ maximǎ expansiune)

În secolul al XVII-lea, Suedia a devenit o mare putere europeană. Înainte de
formarea imperiului suedez, Suedia era o țară nordică foarte săracă, foarte puțin
cunoscută, fără o putere sau o reputație deosebită. Suedia a crescut în putere pe
continent în timpul domniei regelui Gustav Adolf, mulțumită teritoriilor câștigate în dauna
Rusiei și Poloniei-Lituaniei, și mulțumită războiului de treizeci de ani. Aceste victorii
militare au transformat Suedia în liderul țărilor protestante pe continentul european,
până la destrămarea imperiului suedez în 1721.
Războiul purtat de Gustav Adolf împotriva Sfântului Imperiu Romano-German a fost
unul costisitor; pe durata războiului de treizeci de ani, o treime din populația imperiului
romano-german a murit, iar imperiul și-a pierdut statutul de cea mai puternică țară din
Europa. Suedia a reușit să cucerească aproximativ jumătate din teritoriul imperiului.
Gustav Adolphus avea planuri să devină noul împărat roman, domnind peste o
Scandinavie unită și statele care compuneau Sfântul Imperiu Romano-German; cu toate
acestea, în urma morții sale din 1632, în Bătălia de la Lützen, planul s-a năruit.
După Bătălia de la Nördlingen, singurul dezastru militar al Suediei, sentimentul pro-
suedez în rândul statelor germane s-a diminuat considerabil. Aceste provincii germane
s-au separat de puterea suedeză una câte una, lăsând Suedia cu doar câteva provincii
din nordul Germaniei : Pomerania suedeză, Bremen-Verden și Wismar.
La mijlocul secolului al XVII-lea Suedia era a treia țară din Europa ca suprafață de
uscat, întrecută doar de Rusia și Spania. Suedia a ajuns la cea mai mare întindere
teritorială a sa în timpul domniei lui Carol al X-lea (1622-1660), în urma tratatului de la
Roskilde din 1658[25][26]. Succesul suedez din acea perioadă este datorat schimbărilor
majore efectuate de Gustav I în economia suedeză, precum și încurajării
protestantismului[27] . În secolul XVII Suedia a fost implicată în multe războaie, de
exemplu cu Polonia-Lituania, luptând pentru teritorii ce astăzi aparțin statelor baltice,
dezastruoasa Bătălie de la Kircholm fiind un moment important al acelui război [28].

Gustav Adolf
În această perioadă a avut loc și ceea ce polonezii au numit „potopul suedez” (potop
szwedzki), invazia Poloniei-Lituaniei de către Suedia. După mai mult de jumătate de
secol de război prelungit, economia suedeză se deteriorase. A devenit atunci misiunea
vieții lui Carol al XI-lea (1655-1697) să redreseze economia și să modernizeze armata.
Moștenirea lăsată fiului său Carol al XII-lea a inclus unul din cele mai bune arsenale
militare din lume, o armată terestră numeroasă, și o flotă redutabilă. Cel mai mare
inamic al Suediei din acel timp, Rusia, avea mai mulți soldați, dar era inferioară în ceea
ce privea antrenarea și echiparea lor.
După Bătălia de la Narva din 1700, una din primele din Marele Război al Nordului,
armata rusă a fost decimată, iar Suedia a avut șansa de a invada Rusia. Cu toate
acestea, Carol a decis să nu urmărească armata rusă, preferând să atace Polonia-
Lituania și înfrângându-l pe regele polonez Augustus al II-lea (și pe aliații lui saxoni) în
Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să
reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză,
Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la Poltava,
din 1709. După un lung marș în care au fost expuși atacurilor cazacilor, precum și
tacticii lui Petru cel Mare de „pârjolire a lanurilor de grâu” și climei foarte reci din Rusia,
suedezii au fost slăbiți considerabil și demoralizați, fiind de altfel și în inferioritate
numerică față de armata rusă la Poltava. Acea înfrângere a suedezilor a marcat de
altfel începutul declinului pentru imperiul lor.

Carol al XII-lea al Suediei

Carol al XII-lea al Suediei a încercat să invadeze Norvegia în 1716; cu toate acestea, a
fost împușcat mortal în cetatea Fredriksten, în anul 1718. Suedezii nu au fost înfrânți
militar la Fredriksten, dar întreaga structură și organizare a campaniei norvegiene s-a
destrămat după moartea regelui, așa că armata s-a retras. Obligată să cedeze teritorii
extinse în urma Tratatului de la Nystad din 1721, Suedia și-a pierdut statutul de imperiu,
precum și cel de stat dominant în zona baltică. Odată cu pierderea statutului Suediei, a
fost posibil pentru Rusia să devină un imperiu, și una din puterile europene.
În secolul al XVIII-lea, Suedia nu a avut destule resurse să își păstreze teritoriile
cucerite din afara Scandinaviei, acestea fiind în mare majoritate pierdute, totul
culminând cu pierderea Suediei de Est în favoarea Rusiei (1809), acel teritoriu
devenind Ducatul Finlandei în cadrul Imperiului Rus, cu un statut semi-autonom.
În interesul reinstaurării dominației suedeze în zona baltică, Suedia s-a aliat
împotriva Franței, care în mod tradițional era protectoarea și aliatul ei, pe
timpul Războaielor Napoleonice. Rolul Suediei în Bătălia de la Leipzig i-a conferit
autoritatea de a obliga Danemarca-Norvegia, aliate cu Franța, să cedeze Norvegia în
favoarea regelui Suediei, pe 14 ianuarie 1814 (prin Tratatul de la Kiel), în schimbul unor
provincii nord germane. Încercările norvegiene de a-și menține statul suveran au fost
respinse de Carol al XIII-lea al Suediei. Acesta a lansat o campanie militară împotriva
Norvegiei, pe 27 iulie 1814, care s-a terminat prin Convenția de la Moss, care a obligat
Norvegia să intre într-o uniune personală cu Suedia, sub coroana suedeză, situație care
a durat până în 1905. Campania din 1815 a fost ultimul război în care a participat în
mod oficial Suedia. Trupe suedeze au mai fost angajate totuși în luptă și după aceea.
Istoria modernă[modificare | modificare sursă]
Pe durata secolelor XVIII și XIX populația Suediei a crescut considerabil, scriitorul
Esaias Tegnér afirmând în 1833 că aceasta era datorită „păcii, vaccinului împotriva
variolei, și cartofilor”[29]. Între 1750 și 1850, populația Suediei s-a dublat. Conform unor
erudiți, emigrarea în masă în America a devenit atunci singura cale de a evita foametea
și revoltele; mai mult de 1% din populație a emigrat anual între anii 1880-1890[30]. Cu
toate acestea, Suedia a rămas o țară săracă, având o economie aproape exclusiv
agrară, chiar într-o perioadă în care Danemarca și țările din Vestul Europei începeau să
se industrializeze[30][31]. Mulți suedezi de atunci au considerat că pot găsi o viață mai
bună în America. Se consideră că între 1850 și 1910, mai mult de un milion de suedezi
au emigrat în Statele Unite[32]. La începutul secolului XX, trăiau mai mulți suedezi
la Chicago decât în Gothenburg, al doilea oraș al Suediei ca mărime [33]. Majoritatea
imigranților suedezi au ajuns în Vestul Mijlociu al SUA, un număr considerabil
stabilindu-se în Minnesota. Unii suedezi au ajuns în Delaware. O parte din ei a ajuns
în Canada, și, în număr mai mic, în Argentina.
În ciuda procesului lent de industrializare din secolul al XIX-lea, au avut loc multe
schimbări importante în economia agrară, mulțumită inovațiilor tehnologice și creșterii
populației[34]. Aceste inovații au inclus programe de încercuire finanțate de guvern,
exploatarea agresivă a terenurilor agricole, și introducerea unor culturi noi, precum a
fost cea de cartof[34] . Datorită și faptului că țăranii suedezi nu au fost niciodată șerbi [35],
cultura agricolă suedeză a căpătat un rol important în evoluția politică a Suediei, în
timpurile moderne existând un Partid Agrar (acum numit Partidul de Centru) [36] .
Între 1870 și 1914, Suedia a început să își dezvolte economia industrializată care există
în ziua de azi[37].
Mai multe mișcări populare s-au manifestat în Suedia pe durata părții a doua a secolului
XIX - sindicate de comerț, grupuri de temperare, grupuri religioase independente -
creând astfel o bază pentru instaurarea principiilor democratice. În 1899 s-a fondat
Partidul Social-Democrat suedez. Aceste mișcări au accelerat trecerea Suediei spre
o democrație parlamentară modernă, la care se ajunsese deja pe timpul primului război
mondial. Pe măsură ce revoluția industrială a progresat în secolul XX, populația s-a
mutat treptat la orașe pentru a lucra în fabrici, și au apărut sindicate socialiste. O
revoluție socialistă a fost evitată în 1917, în urma reintroducerii sistemului parlamentar,
și țara s-a democratizat.
Istoria recentă[modificare | modificare sursă]
Suedia a rămas o țară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să
stea nealiniată în timpul Războiului Rece și nu este astăzi membră a nici unei alianțe
militare (deși a participat la antrenamentele NATO). Aderarea la Uniunea Europeană a
fost susținută de partidele politice, și referendumul privind aderarea a avut succes,
trecând cu o majoritate de 52%, pe 13 noiembrie 1994. Suedia a aderat la 1
ianuarie 1995.
Pe durata Războiului Rece, țările nealiniate, cu excepția Irlandei, au considerat că nu e
înțelept să adere la Uniunea Europeană, deoarece predecesorul Uniunii, Comunitatea
Europeană, fusese asociată cu țările membre NATO. După sfârșitul Războiului Rece,
Suedia, Austria și Finlanda au intrat în UE, dar Suedia fără să adopte și moneda unică
europeană. Suedia în continuare a rămas nealiniată militar, cu toate că a participat la
unele exerciții NATO, pe lângă colaborarea ei cu alte țări europene în domenii precum
tehnologii militare și industria de apărare. Printre altele, companiile suedeze exportă
armament, care este folosit de armata americană în Irak[38] . Suedia are de asemenea o
lungă tradiție de participare la operațiuni militare internaționale, cea mai recentă fiind
în Afganistan, unde trupele suedeze se află sub comanda NATO, dar și operațiuni de
menținere a păcii sub protectorat ONU, cum ar fi în Kosovo, Bosnia și Herțegovina, sau
Cipru

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: geografia Suediei.
Relief[modificare | modificare sursă]
Relief predominant de platou și de câmpie, cu următoarele particularități:

 În vestul și nord-vestul țării se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea

maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).
 Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).
Spre est munții sunt mărginiți de un podiș, care coboară în trepte spre litoralul cu
fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a țării se întind
câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podișul Smaland (alt. 377 m) și
câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile și peisaje asemănătoare Danemarcei învecinate.
Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică
a țării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari
sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) și Mälaren (1140 km²). Zonele mlăștinoase
acoperă peste 10% din suprafața țării.
Capitala Suediei, este situată de o parte și de alta a strâmtorii Norrström, care leagă
lacul Mälaren de Marea Baltică și pe câteva insule ale lacului Mälaren, legătura între
cartierele-insule făcându-se prin intermediul a nu mai puțin de 50 de poduri. Lacul
Mälaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în interiorul țării.
Mișcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălțat pământurile despărțind apele
golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren. Între lac și mare se formează un
cordon litoral care nu mai permite accesul corăbiilor spre interior și obligă crearea unui
punct de tranzit pe uscat. Așa a apărut orașul Stockholm la zona de contact dintre mare
și uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) și
strategic (constituind un obstacol în calea piraților care urmăreau și prădau corabiile
negustorești). Legătura lacului cu marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului
Norrström fiind vitală.
Rețea hidrografică[modificare | modificare sursă]
Hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte
(Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate și un potențial hidroenergetic ridicat
(mai ales cele din Norrland) și de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni. O
parte din lacuri și râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut
fiind canalul Göta, care traversează partea de sud a Suediei și face legătura între lacuri
si râuri pe o distanță de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm.

 Fluvii și râuri
principale: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne.
 Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.
Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Suediei.
Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are
caracter continental, și mai blândă în partea sudică, unde influența marină este
puternică, iar precipitațiile depășesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul Golfului,
curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al
altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.
Stockholm, capitala țării, se situează aproape la aceeași latitudine ca și
sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18 °C, cu
maxime de peste +28 - +30 °C anual. Iarna, temperatura medie se situează ușor sub
zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si
friguroase, cu căderi abundente de zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se mențină, în
anumite locuri, precum în rezervația Abisko din nord-vestul țării, până la 10 luni pe an,
la înălțimi de peste 500 m netopindu-se niciodată.
La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten și în nordul län-ului Västerbotten), soarele
nu apune în lunile iunie și iulie. Mai la sud, în aceleași luni, deși soarele se situează
pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră
pentru a depune activități diurne fără iluminat adițional (așa-numitele nopți albe). În
Stockholm, în luna iunie, noaptea durează câteva ore.
Vegetație[modificare | modificare sursă]
Jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puțin
de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În
partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar
în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă
vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul,
nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații
de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară
sau de pădure temperată.
Resurse naturale[modificare | modificare sursă]
Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu
de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu și alte minereuri, dar nu are
zăcăminte de petrol și cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică. Cele mai
importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat și sunt îndeosebi exportate.
Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinație cu foioasele, servesc la
aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie și produse
finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor de hârtie și produse lemnoase
pe piețele internaționale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la
91 miliarde coroane suedeze.
Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esențial în dezvoltarea industrială a
țării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele
hidroelectrice, așezate pe râurile principale din nord. Petrolul importat asigura 40% din
energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele importate asigură 7%. Cei
doisprezece reactori nucleari ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a țării
sau 50% din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici.
Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Subdiviziunile Suediei.
În prezent Suedia este împărțită în 21 de comitate (län). În fiecare comitat există un
birou administrativ (länsstyrelse) numit de guvern și un consiliu (landsting) ales. Fiecare
comitat este mai departe divizat în comune (kommuner), în total, în 2004 existând un
număr de 290 pe tot teritoriul Suediei.

Indicati Reședinț Populați Suprafaț

Län Hartă
v ă e ă

Karlskron
Blekinge län K 151 486 2 947
a

Dalarnas län W Falun 275 823 28 196

Gotlands län I Visby 57 427 3 151

Gävleborgs
X Gävle 275 780 18 200
län

Hallands län N Halmstad 288 527 5 462

Jämtlands län Z Östersund 126 917 49 343

Jönköpings Jönköpin
F 331 247 10 495
län g

Kalmar län H Kalmar 233 999 11 219

Kronobergs
G Växjö 179 500 8 467
län

Norrbottens
BD Luleå 251 981 98 249
län

1 181
Skåne län M Malmö 11 035
545

Stockholms Stockhol 1 912

AB 6 519
län m 787

Södermanland
D Nyköping 262 980 6 103
s län

Uppsala län C Uppsala 306 246 7 037

Värmlands
S Karlstad 273 511 17 591
län

Västerbottens
AC Umeå 257 582 55 190
län

Västernorrlan Y Härnösan 244 196 21 685

ds län d
Västmanlands
U Västerås 262 060 6 318
län

Västra 1 537
O Göteborg 23 956
Götalands län 444

Örebro län T Örebro 274 877 8 546

Östergötlands Linköpin
E 417 636 10 645
län g

În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni istorice (landsdelar):

 Götaland - Suedia de Sud, incluzând Scania, fost teritoriu danez

și Västergötland cu orașul Göteborg.
 Svealand - Suedia Centrală, partea cea mai veche a țării, cuprinzând și
orașul Stockholm
 Norrland - jumătatea nordică a țării, cuprinzând 59% din suprafața Suediei, dar
doar 12% din populația țării, cuprinzând și o parte importantă din Laponia, locuită de
populația Sami.
Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland,
actuala Finlandă.
Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna, Suedia
era divizată în 25 de regiuni (landskap).
Orașe principale[modificare | modificare sursă]

 Stockholm
 Göteborg
 Malmo
 Uppsala
 Linköping
 Norrköping
 Jönköping
 Helsingborg
 Östersund

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: demografia Suediei.
Conform unui recensământ din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la
9.347.899 de locuitori[39]. Conform unor statistici publicate de către agenția
guvernamentală Statistiska centralbyrån, pragul de nouă milioane a fost atins pentru
prima dată în istoria țării în august 2004. Densitatea populației este de doar 20,6/km², și
există o diferență clară în favoarea sudului țării. Aproximativ 85% din populație locuiește
în zone urbane[40]. Capitala, Stockholm, are aproximativ 800.000 de locuitori (1,3
milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu aria metropolitană). Al doilea și al treilea
oraș ca mărime sunt Gothenburg și Malmö, respectiv.
Un recensământ din 2007 a arătat că 13,4% (1,23 milioane) din cetățenii suedezi s-au
născut în altă țară[41]. Acest fapt reflectă migrațiile între țările nordice, precum și
perioade de imigrație pentru căutarea unui loc de muncă, iar, în ultimele decenii,
imigrația refugiaților și a unor membri a familiilor deja stabilite în Suedia. Astfel, Suedia
s-a transformat dintr-o țară de emigranți (până la primul război mondial), într-o țară care
primește imigranți (începând cu al doilea război mondial). În 2007, imigrația a atins cota
maximă, 99.485 de persoane stabilindu-se în Suedia [42] .
Dintre imigranți, cel mai mare grup etnic din 2007 l-au reprezentat finlandezii, urmați de
persoane născute în fosta Iugoslavie, în Irak, Polonia, Iran, Danemarca, Germania,
Norvegia, Turcia, Chile, Liban, Tailanda, Somalia, Regatul Unit, Siria, China și Statele
Unite. În ultimul deceniu, cei mai mulți imigranți au provenit
din Irak, Polonia, Tailanda, Somalia și China[43].
Imigrația din celelalte țări nordice și-a atins apogeul (peste 40.000 de oameni pe an)
în 1969-70, când legile privind imigrarea emise în 1967 au impus condiții grele pentru
imigranții care nu proveneau din partea nordică a Europei. Acele legi erau motivate de
politicile privind piața forței de muncă. Imigrația refugiaților, și rudelor de refugiați din
afara Europei de Nord s-a accentuat dramatic la sfârșitul anilor 1980, mulți dintre
refugiați provenind din Asia și America, în special din Iran și Chile. Din anii 1990, un
număr important de imigranți au sosit din fosta Iugoslavie și din Orientul Mijlociu[44] . Pe
15 decembrie 2008, noi reguli privind imigrarea forței de muncă au fost puse în practică,
devenind astfel mai ușor pentru muncitorii din afara Uniunii Europene să ajungă în
Suedia. Majoritatea imigranților de pe piața forței de muncă sunt specialiști
în calculatoare și ingineri, provenind din India, China și Statele Unite[45].
Populație istorică[modificare | modificare sursă]
 Sursă: [46]
Limba vorbită[modificare | modificare sursă]

Hartă arătând răspândirea limbii suedeze.

Limba oficială a Suediei este suedeza,[47][48] o limbă ce aparține ramurii limbilor
germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu daneza și norvegiana, dar diferă din
punct de vedere al pronunției și al ortografiei. Norvegienii înțeleg suedeza cu un pic de
dificultate, iar danezii un pic mai greu decât norvegienii. În împrejurimile
orașului Malmö (care este foarte apropiat de Copenhaga, capitala Danemarcei) este
înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populația înțelege
ambele limbi cu ușurință fără a avea studii.
În Suedia există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această țară
(finlandeza, meänkieli, sami, romani și idiș). Deși este vorbită de către majoritatea
populației, suedeza a devenit limba oficială în Suedia abia în 2009 [48]. Anterior, pe data
de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a mai supus votului acest lucru, dar rezultatul
a fost considerat o eroare deoarece au fost exprimate 147 de voturi din 145 posibile. [49]
Majoritatea suedezilor, în special cei născuți după cel de-Al Doilea Război
Mondial înțeleg și vorbesc engleza din cauza influenței anglo-americane care s-a
răspândit cu ușurință după război. În școlile in Suedia, depinzând de autoritățile locale,
engleza este studiată din prima clasă până la terminarea școlii primare. Studierea sa
este continuată pentru încă cel puțin un an. Cea mai mare parte din elevi optează
pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana.
Cunoașterea limbii engleze este obligatorie pentru admiterea în universități, fiind un
subiect obligatoriu în cadrul examenului național de admitere (Högskoleprovet)

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Suediei.

Produs regional brut (PRB) pe cap de locuitor în mii de coroane (2014)

Suedia este cea de-a șaisprezecea țară cea mai bogată din lume din punct de vedere al
PIB (produs intern brut) pe cap de locuitor, iar cetățenii săi au un nivel ridicat de viață.
Suedia este o economie mixtă orientată către export. Lemnul, energia
hidroenergetică și minereul de fier constituie baza de resurse ale unei economii cu un
accent puternic pe comerțul exterior. Sectorul ingineriei din Suedia reprezintă 50% din
producție și exporturi, în timp ce telecomunicațiile, industria auto și industria
farmaceutică au, de asemenea, o importanță deosebită. Suedia este al nouălea mare
exportator de arme din lume. Agricultura reprezintă 2% din PIB și din ocuparea forței de
muncă. Țara se situează printre cele mai mari pentru conexiunea la telefon și internet. [50]
Sindicatele, asociațiile patronale și contractele colective acoperă o mare parte din
angajații din Suedia.[51][52] Acoperirea ridicată a contractelor colective se realizează în
ciuda absenței unor mecanisme de stat care extind acordurile colective la industrii sau
sectoare întregi. Atât rolul proeminent al negocierii colective, cât și modul în care este
atinsă rata ridicată de acoperire reflectă dominanța autoreglementării (reglementarea de
către părțile de pe piața muncii) asupra reglementării statului în relațiile industriale
suedeze[53]. Când sistemul suedez Gent a fost schimbat în 2007, ceea ce a dus la
creșterea considerabilă a taxelor pentru fondurile de șomaj, a avut loc o scădere
substanțială a densității și densității uniunii fondurilor de șomaj. [54][55]

Suedia este casa Volvo Cars, o companie de automobile de lux, cu sediul în Gothenburg

În 2010, venitul Suediei Coeficientul lui Gini a fost al treilea cel mai scăzut în rândul
țărilor dezvoltate, la 0,25 - ușor mai mare decât Japonia și Danemarca - ceea ce
sugerează că Suedia are o inegalitate redusă a veniturilor. Cu toate acestea,
coeficientul Gini al Suediei Gini la 0,853 a fost al doilea cel mai ridicat din țările
dezvoltate, și peste media europeană și nord-americană, ceea ce sugerează o
inegalitate ridicată a bogăției.[56][57] Chiar și pe bază de venit disponibil, distribuția
geografică a coeficientului de inegalitate al venitului Gini variază în diferite regiuni și
municipalități din Suedia. Danderyd, în afara Stockholm, are cel mai mare coeficient de
inegalitate din Suedia de Gini, la 0,55, în timp ce Hofors în apropiere de Gävle are cel
mai mic la 0,25. În și în jurul orașului Stockholm și Scania, două dintre cele mai dens
populate regiuni ale Suediei, coeficientul de venit Gini este cuprins între 0,35 și 0,55. [58]
În ceea ce privește structura, economia suedeză se caracterizează printr-un sector de
producție mare, intensiv în cunoștințe și orientat spre export; un sector al
serviciilor pentru afaceri în creștere, dar relativ mic; și după standardele internaționale,
un mare sector de servicii publice. Organizațiile mari, atât în domeniul producției, cât și
al serviciilor, domină economia suedeză.[59] Producția de tehnologie înaltă și medie-
înaltă reprezintă 9,9% din PIB.[60]
Cele mai mari 20 de companii (după cifră de afaceri) înregistrate în 2007 au
fost Volvo, Ericsson, Vattenfall, Skanska, Sony Ericsson Mobile Communications
AB, Svenska Cellulosa Aktiebolaget, Electrolux, Volvo
Personvagnar, TeliaSonera, Sandvik, Scania, ICA, Hennes &
Mauritz, IKEA, Nordea, Preem, Atlas Copco, Securitas, Nordstjernan și SKF.[61] Marea
majoritate a industriei suedeze este controlată în mod privat, spre deosebire de multe
alte țări occidentale industrializate și, în conformitate cu un standard istoric,
întreprinderile deținute public au o importanță minoră.
Se estimează că aproximativ 4,5 milioane de rezidenți suedezi sunt angajați și
aproximativ o treime din forța de muncă a terminat învățământul terțiar. În ceea ce
privește PIB-ul pe oră lucrat, Suedia a fost a noua cea mai mare din lume în 2006, la 31
USD, comparativ cu 22 USD în Spania și 35 USD în Statele Unite. [62] PIB-ul pe oră
lucrat crește 2,5% pe an pentru economia în ansamblu, iar creșterea productivității
echilibrată în termeni comerciali este de 2%.[62] Conform OCDE, dereglarea,
globalizarea și creșterea sectorului tehnologic au fost factorii de bază ai productivității.
[62]
 Suedia este un lider mondial în ceea ce privește pensiile privatizate, iar problemele
de finanțare a pensiilor sunt relativ mici în comparație cu multe alte țări din vestul
Europei.[63] Un program pilot pentru testarea fezabilității unei zile lucrătoare de șase ore,
fără pierderi de salariu, va începe în 2014, implicând participarea personalului municipal
din Göteborg. Guvernul suedez încearcă să-și reducă costurile prin reducerea orelor de
concediu medical și a eficienței sporite. [64]

Suedia este parte a Spațiul Schengen și piața unică a UE.

Muncitorul obișnuit primește 40% din costurile forței de muncă după sarcina fiscală.
Impozitul total colectat de Suedia ca procent din PIB-ul său a atins 52,2% în 1990.
[65]
 Țara s-a confruntat cu o criză imobiliară și bancară în 1990-1991 și, prin urmare, a
trecut reformele fiscale în 1991 pentru a implementa reduceri ale ratelor de impozitare
și lărgirea bazei de impozitare în timp. [66][67] Începând cu 1990, impozitele în procent din
PIB-ul colectat de Suedia au scăzut, iar ratele totale de impozit pentru cei cu veniturile
cele mai mari au scăzut cel mai mult.[68] În 2010, 45,8% din PIB-ul țării a fost colectat ca
impozite, a doua cea mai mare dintre țările OCDE și aproape dublul procentului avut de
SUA sau Coreea de Sud.[65] Ocuparea forței de muncă finanțate din venit reprezintă o
treime din forța de muncă suedeză, o proporție substanțial mai mare decât în
majoritatea celorlalte țări. În general, creșterea PIB-ului a fost rapidă, de când reformele
- în special cele din producție - au fost adoptate la începutul anilor '90. [69]
Nordstan este unul dintre cele mai mari centre comerciale din nordul Europei
Suedia este a patra cea mai competitivă economie din lume, potrivit Forumului
Economic Mondial din Global Competitiveness Report 2012–2013.[15] Suedia este cea
mai performantă țară din Indicele Global Green Economy 2014 (GGEI).[70] Suedia este
pe locul patru în IMD World Competitiveness Yearbook 2013. [71] Conform cărții The
Flight of the Creative Class de către economistul american, profesorul Richard Florida,
de la Universitatea din Toronto, Suedia este clasată ca fiind cea mai bună creativitate
din Europa pentru afaceri și se prevede că va deveni un magnet de talent pentru cei
mai destoinici lucrători din lume. Cartea a întocmit un index pentru a măsura tipul de
creativitate pe care îl pretinde este cel mai util pentru afaceri - talent, tehnologie și
toleranță.[72]
Suedia își păstrează propria monedă, coroana suedeză (SEK), un rezultat al suedezilor
care au respins euro într-un referendum. Sveriges Riksbank - fondat în 1668 și astfel
cea mai veche bancă centrală din lume - se concentrează în prezent pe stabilitatea
prețurilor, cu o țintă a inflației de 2%. Conform Sondajului Economic din Suedia
2007 realizat de OCDE, inflația medie din Suedia a fost una dintre cele mai scăzute
dintre țările europene de la jumătatea anilor '90, în mare parte din cauza dereglării și a
utilizării rapide a globalizării.[62]
Cele mai mari fluxuri comerciale sunt cu Germania, Statele Unite, Norvegia, Regatul
Unit, Danemarca și Finlanda.
Dereglarea financiară din anii '80 a avut un impact negativ asupra pieței imobiliare, ceea
ce a dus la o bulă și, în cele din urmă, la un accident la începutul anilor '90. Prețurile
proprietăților comerciale au scăzut cu până la două treimi, ceea ce a făcut ca două
bănci suedeze să fie preluate de guvern. În următoarele două decenii, sectorul imobiliar
s-a consolidat. Până în 2014, legiuitorii, economiștii și FMI avertizau din nou asupra
unei bule cu creșterea prețurilor proprietăților rezidențiale și a creșterii nivelului datoriilor
ipotecare personale. Datoria gospodăriilor către venituri a crescut peste 170%, întrucât
FMI solicita legiuitorilor să ia în considerare reforma în zonare și alte mijloace de a
genera o ofertă mai mare de locuințe, întrucât cererea depășea ceea ce era disponibil,
împingând prețurile mai mari. Până în august 2014, 40% dintre debitorii de acasă aveau
împrumuturi numai din dobândă, în timp ce cele care nu au rambursat principalul la o
rată care ar dura 100 de ani pentru a rambursa integral. [73]

Economie bazată pe industrie și servicii.

 PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.
 Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, șisturi bituminoase,
cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.
 Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ș.a.),
constructoare de mașini (nave, avioane, automobile, material rulant ș.a.), energetică
(peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză și hârtie,
chimică și petrochimică, textilă, alimentară.
 Agricultură specializată în creșterea animalelor pentru lapte și carne (bovine,
ovine, porcine, păsări) și producția de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai
cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.
 Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere și
chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.
 Importă combustibili, mașini și utilaje industriale, fructe, legume.
 Comerț extern cu Germania, Marea
Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franța, Țările de Jos, Finlanda ș.a.
 Monedă : coroană suedeză (SEK)|
 Turism de amploare.
 Pescuit maritim.
 Flotă comercială maritimă.
 Căi navigabile interne.
 Căi ferate: 11.285 km.
 Căi rutiere: 135.859 km.
 La începutul secolului XX, Suedia era o țară preponderent agrară si una dintre
cele mai sărace națiuni europene.
 Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere
hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un
modern stat al bunăstării.
 Suedia este o țară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie
extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcțiile navale au o mare
dezvoltare (la Malmo si Goteborg).
 Cea mai importantă ramură industrială este construcția de mașini (autovehicule,
motoare diesel, aeronave, ambarcațiuni, echipamente electrice) cu centrele
principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).
 Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producția de
cherestea și locul 7 la plăci aglomerate și fibrolemnoase.
 Stockholmul reprezintă un important centru industrial și comercial al Suediei
(industrie constructoare de mașini, electrotehnică, șantiere navale, industrie
poligrafică, chimică, ușoară, pielărie și alimentară).
 Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă
tehnologie, precum telecomunicațiile și industria farmaceutică, orientate către
export.
 Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.
Cultură[modificare | modificare sursă]
Articol principal: cultura Suediei.
O specialitate culinară suedeză este kåldolmar, asemănătoare cu sarmalele românești,
din carne de porc și frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană,
sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-
lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi
(orașul Tighina). Pentru prima oară au fost menționate într-o carte de bucate scrisă de
Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viță, care au fost repede înlocuite
cu foi de varză, acestea fiind mult mai ușor de găsit în Scandinavia.
Muzica[modificare | modificare sursă]
In Suedia regăsim câțiva cântăreți și compozitori de operă deosebit de talentați: Jacob
Niclas Ahlström, Olof Åhlström, Franz Berwald.
Cea mai mare contribuție suedeza în muzică a fost în sfera canto. Corurile vocale, cel
mai adesea formate din enoriașii bisericilor, rămân o activitate socială și culturală foarte
populară în Suedia.
Printre interpreții faimoși ai Suediei se numără: Jenny Lind, Christina Nillson, Brigit
Nillson și Lenna Willemark. Cântecele populare suedeze sunt în
general balade, acompaniate de vioară, violoncel sau violă, dar și mickelharpa, un
instrument foarte folosit în Suedia, precum și de alte instrumente tradiționale. [74]
Religie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Biserica suedeză.
Suedezii sunt printre cei mai puțin religioși oameni, doar 2% din cetățeni ducându-se în
mod regulat sau semi-regulat la un serviciu religios. Mai puțin de 24% din cetățenii
Suediei cred în existența unei divinități, între 17 și 83% fiind clasați ca atei. Majoritatea
populației religioase este creștină, de rit protestant, luteran (evanghelic). Această
majoritate este organizată în jurul Bisericii Suedeze (Svenska Kyrkan). Există și un
număr destul de important de protestanți de alte rituri (mai ales
în Dalarna și Vasterbotten), grupați în jurul "Bisericilor Independente" (Frikyrkan). Mai
există și o mică comunitate romano-catolică. În plus, imigranții din fostul spațiu sovietic
și Serbia au dus la creșterea numărului de ortodocși, iar imigranți
din Iran, Iraq și Bosnia-Herțegovina au dus la creșterea numărului de musulmani (astăzi
între 100,000-150,000).
Oficial, peste 56,4% din cetățeni sunt înregistrați ca membri ai Bisericii Suedeze (în
scădere cu aproximativ 1-2% anual)[75]. Acest lucru se întâmpla dintr-un motiv birocratic
- până în 1996 copiii nou-născuți erau automat înscriși în biserică dacă unul dintre
părinți era înscris în registrele acesteia. Mai mult, separarea legală între stat și biserică
s-a produs de-abia în 2000, când statul a retras sprijinul oficial acordat Bisericii și a
anulat obligația acesteia de a efectua recensăminte ale populației.
Libertatea religioasă a fost recunoscută din 1862, iar ateismul ca opțiune de gândire a
fost adăugat explicit în textele legale în 1951. Societatea suedeză este una foarte laică,
religia fiind privită ca un lucru privat, nu public. Nu se studiază cursuri de doctrină
religioasă în școli, dar se predau cursuri de etică și morală, unde se discută atât valori
laice cât și valori religioase, cât și istoria religiilor.

Sărbători naționale[modificare | modificare sursă]

În Suedia, majoritatea sărbătorilor se serbează în ajun (de exemplu, festivitățile
de Crăciun au loc pe 24 decembrie, ziua de 25 decembrie fiind mult mai liniștită). Pe
lângă sărbătorile creștine tradiționale precum Crăciunul (Jul) și Paște (Påsk), sărbători
importante sunt și Sf. Lucia (13 decembrie) ca și Valborg (30 aprilie). Tradițiile creștine
sunt împletite cu cele păgâne, de exemplu, cu ocazia Valborg, comemorarea principală
nu este a sfântului proto-creștin, ci a primăverii de-abia începute, sărbătoarea fiind
bazată pe aprinderea de focuri uriașe în jurul cărora se strâng comunități întregi. Cea
mai importantă sărbătoare rămâne solstițiul de vară (Midsommar), serbată în prima
sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari serbări câmpenești în jurul unor
stâlpi tradiționali ornamentați (majstång). Alte sărbători civile importante sunt ziua
regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI Gustaf coincide cu Valborg) și 1 Mai, când
partidele de stânga (SAP și Vansterpartiet) și sindicatele organizează parade, mitinguri
și festivități.
Sărbătoarea națională, 6 iunie (întronarea regelui Gustav Vasa în 1523) este puțin
sărbătorită, fiind declarată zi liberă doar din 2005. Cu ocazia sărbătorilor naționale,
toate instituțiile arborează steagul (în afara acestor zile, foarte puține instituții fac acest
lucru), cetățenii fiind și ei încurajați să facă același lucru (o mare parte a cetățenilor
arborează steaguri în curți și la ferestrele apartamentelor tot timpul anului).

Sistem politic[modificare | modificare sursă]

Suedia este o monarhie constituțională. Parlamentul este unicameral. Primul ministru și
parlamentul (Riksdag) cu 349 membri sunt aleși pentru perioade de patru ani, prin vot
direct și reprezentare proporțională.
Rege (din 1973) este Carl Gustaf al XVI-lea, care îndeplinește astăzi numai funcții
ceremoniale, în calitate de Șef al Statului. Toate funcțiile politice ale regelui au fost
transferate Purtătorului de Cuvânt al Parlamentului. Carl XVI Gustav al Suediei, al cărui
nume complet este Carl Gustaf Folke Hubertus (născut pe 30 aprilie 1946), este fiul
lui Gustav Adolf al Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-
1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustav al
Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, având trei copii:

1. Prințesa Victoria, Ducesa de Västergötland  (n. 1977)

2. Prințul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 1979)
3. Prințesa Madeleine, Ducesa de Hälsingland si Gästrikland  (n. 1982).
Prințesa Victoria este moștenitoarea Coroanei Suedeze ca prim născut al Regelui Carl
XVI Gustav.
Sistemul politic este unul parlamentar, cu reprezentare proporțională pe liste de partid.
Timp de peste 50 de ani Partidul Social Democrat Suedez (Sveriges
socialdemokratiska arbetareparti (Partidul Social Democrat al Lucrătorilor din Suedia),
cunoscut popular ca Socialdemokraterna sau SAP) au dominat sistemul politic,
guvernând în total timp de 47 de ani, cu numai 3 întreruperi (1976-1982, 1991-1994 și
2006-2014) din 1950 până astăzi.
Partidele de dreapta, la guvernare din 2006 până în 2014, sunt grupate într-o alianță
(Allians för Sverige - "Alianța pentru Suedia") și sunt cunoscute popular ca "Partide
burgheze" - Borgerliga partier, acest termen neavând în niciun fel conotații negative.
Acestea sunt "Partidul Moderat" (Moderata samlingspartiet, pop. Moderaterna sau "m"),
de orientare liberal-conservatoare; "Partidul Popular Liberal" (Folkpartiet liberalerna,
pop. Folkpartiet sau fp), de orientare liberală cu elemente social-liberale; Partidul de
Centru (Centerpartiet, sau c) de orientare centrist-agrară, cu elemente liberale și
"Creștin-Democrații" (Kristdemocraterna sau kd).
Pe lângă SAP și Alianță, mai există două partide, Partidul Mediului - Verzii (Miljöpartiet
de gröna, mp), de orientare ecologistă, respectiv Partidul de Stânga (Vänsterpartiet, v),
fostul partid comunist, actualmente democrat-socialist. Pe lângă faptul că Verzii
participă la actul de guvernare în legislatura 2014-2018 printr-o coaliție cu SAP, aceștia
împreună cu Partidul de Stânga, care nu a participat niciodată într-o coaliție de
guvernare, au susținut și guvernările minoritare ale SAP.
Ziarele sunt în general partinice unei orientări politice - astfel, ziarele serioase
(cunoscute ca "ziare de dimineață" precum Dagens Nyheter) sunt de dreapta, pe când
tabloidele (sau "ziarele de seară" precum Aftonbladet) sunt predominant de stânga.
Cum o mare parte din suedezi citesc zilnic câte un ziar din ambele categorii, majoritatea
sunt expuși punctelor de vedere venind din ambele tabere.
Viziunea suedeză asupra statului implică tratamentul echitabil și egalitarist, cu servicii
sociale puternice și universale în contextul unei economii puternice, bazate în cea mai
mare parte pe piața liberă și capital privat, fără intervenția statului, dar taxată substanțial
(pentru sprijinirea serviciilor sociale) a fost implementată mai ales între 1950 și 1960.
Această viziune (folkhemmet - în traducere liberă "casa tuturor", numită uneori și
modelul suedez) a fost preluată și de alte țări nordice, rămânând și astăzi o parte
principală a politicii suedeze. Statul este conceput ca un sprijin pentru oameni în toate
fazele vieții, fiind dator să asigure, în mod gratuit, tuturor servicii sociale cât mai bune,
indiferent de venituri, sau clasă socială. În schimbul acestor servicii rezidenții plătesc
taxe mari - care însă se întorc înapoi sub forma a diverse pachete de asistență socială
(școlarizare, spitalizare, pensie, formare continuă, chirii subvenționate).
Alegerile sunt deosebit de importante pentru suedezi, participarea politică fiind
considerată foarte importantă (peste 30% sunt membri în diverse partide și peste 80%
sunt membri în diverse sindicate). La alegerile legislative și locale (organizate la fiecare
4 ani), peste 80% din alegători sunt prezenți la vot, foarte mulți participând anterior în
organizarea campaniei electorale și în realizarea platformelor politice. Participarea la
vot și dezbaterile civilizate sunt considerate de majoritatea cetățenilor ca fiind esențiale
pentru democrație, încălcarea regulilor sau a civilizației discuțiilor fiind privită ca un gest
puternic nedemocratic și reprobabil. Mai mult, viața politică nu se limitează numai la
alegerile "mari" - în Suedia se organizează alegeri și la niveluri mai mici, precum alegeri
bisericești (în fiecare parohie) sau alegeri universitare (în care profesorii și studenții
votează pentru alegerea conducerii, senatului și consiliilor), în care participă tot cele 7
partide mari.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Institutul suedez, Date generale despre Suedia, martie 2000.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ http://www.scb.se/en_/
2. ^ https://kso.etjanster.lantmateriet.se/?e=647988&n=7536433&z=13,
accesat în 4 iulie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ a b https://www.cia.gov/library/publications/the-world-
factbook/geos/sw.htmlLipsește sau este vid: |title= (ajutor)
4. ^ https://www.scb.se/hitta-statistik/statistik-efter-
amne/befolkning/befolkningens-sammansattning/befolkningsstatistik/pong/tabell-
och-diagram/kvartals--och-halvarsstatistik--kommun-lan-och-riket/-kvartal-3-
2020/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
5. ^ World Bank Open Data, accesat în 8 iunie 2019
6. ^ World Bank Open Data, accesat în 27 mai 2019
7. ^ About time and its extent
8. ^ Extent and comparison (with most of Europe)
9. ^ Hanseatic influence in Scandinavia, reasons for the Kalmar Union
10. ^ Birnbaum, Ben (2 decembrie 2010). „WikiLeaks reveal Swedes gave
intel on Russia, Iran”. The Washington Times. Accesat în 10 iunie 2013.
11. ^ „OECD Better Life Index”. OECD Publishing. Accesat în 27 august
2013.
12. ^ http://stats.oecd.org/index.aspx?DataSetCode=HEALTH_STAT#
13. ^ „Human Development Reports - Education Index”. UNDP. 15 noiembrie
2013. Accesat în 1 martie 2015.
14. ^ http://patrickrhamey.com/saturday-research/2015/4/15/2015-state-of-
world-liberty-index
15. ^ a b „Global Competitiveness Report 2012–2013”. World Economic
Forum. 5 septembrie 2012. Arhivat din original la 10 decembrie 2014. Accesat
în 9 iunie 2013. Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; numele
"wefcomp" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
16. ^ World Bank GINI index, accessed on 3 noiembrie 2017.
17. ^ Legatum Prosperity Index Report 2016
18. ^ „Ease of Doing Business in Sweden”. Doingbusiness.org. Accesat în 21
noiembrie 2017.
19. ^ „2013 Human Development Report”  (PDF). United Nations Development
Programme. Accesat în 28 iulie 2013.
20. ^https://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index
_2016#table
21. ^ Enciclopedia Columbia, a șasea ediție. 2001–05
22. ^ Citat din: Gwyn Jones. O istorie a vikingilor. Oxford University Press,
2001. ISBN 0-19-280134-1. Pagina 164.
23. ^ Sawyer, Birgit și Peter Sawyer (1993). Scandinavia medievală: de la
conversiune la reforma protestantă, Circa 800–1500. University of Minnesota
Press, 1993. ISBN 0-8166-1739-2, pp. 150–153.
24. ^ Bagge, Sverre (2005) "Regatele scandinave". In The New Cambridge
Medieval History. Ed. Rosamond McKitterick et al. Cambridge University Press,
2005. ISBN 0-521-36289-X, p. 724: "Expansiunea suedeză în Finlanda a dus la
conflicte cu varegii rus", care au fost oprite temporar de tratatul de pace din
1323, care împărțea peninsula kareliană și regiunile nordice între aceste două
țări."
25. ^ "A Political and Social History of Modern Europe V.1./Hayes..." Hayes,
Carlton J. H. (1882–1964), Title: A Political and Social History of Modern Europe
V.1., 2002-12-08, Project Gutenberg, webpage: Infomot-7hsr110.
26. ^ Cu toate acestea, cea mai mare întindere teritorială a Suediei a durat
din 1319 până în 1343, Magnus al IV-lea al Suediei controlând teritoriile
tradiționale ale Suediei, plus Norvegia.
27. ^ "Gustav I Vasa - Britannica Concise" (biografie), Britannica Concise,
2007, webpage: EBConcise-Gustav-I-Vasa.
28. ^ Bătălia de la Kircholm 1605
29. ^ Paul Robert Magocsi, editor. (1998). Enciclopedia popoarelor din
Canada. University of Minnesota Press. p. 1220. ISBN 0-8020-2938-8. Citare cu
parametru depășit |coauthors= (ajutor)
30. ^ a b Einhorn, Eric and John Logue (1989). Modern Welfare States: Politics
and Policies in Social Democratic Scandinavia. Praeger Publishers, p.9: "Deși
Danemarca, unde industrializarea începuse în anii 1850, era destul de prosperă
la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât Suedia cât și Norvegia erau foarte sărace.
Numai emigrarea în masă în America a prevenit foametea și revoltele. La
apogeul emigrărilor, în anii 1880, mai mult de 1% din populația totală a ambelor
țări a emigrat anual."
31. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to
Affluence 1750–1970, University of Minnesota Press, p.8–9, "În termeni
economici și sociali, secolul XVIII a fost o perioadă mai degrabă de tranziție
decât de revoluție. Suedia era, la standardele europene ale timpului, o țară
relativ săracă, dar stabilă (...) S-a estimat că 75-80% din populație era implicată
în activități agricole in secolul XVIII. O sută de ani mai târziu, procentul scăzuse
doar până la 72%."
32. ^ Einhorn, Eric and John Logue (1989), p.8.
33. ^ Ulf Beijbom, "Emigrația europeană", Casa Emigranților, Växjö, Sweden.
34. ^ a b Koblik, Steven (1975). Dezvoltarea Suediei de la sărăcie la
abundență, University of Minnesota Press, pp. 9–10.
35. ^ Suedia : Condiții economice și sociale (2007). In Encyclopædia
Britannica. Encyclopædia Britannica Online. 19 februarie 2007.
36. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to
Affluence 1750–1970 University of Minnesota Press, p. 11: "Revoluția agrară din
Suedia are o importanță fundamentală în dezvoltarea modernă a Suediei. De-a
lungul istoriei suedeze, elementul rural a avut o importanță mult mai mare decât
în istoria altor state europene."
37. ^ Koblik, Steven (1975). Sweden's Development from Poverty to
Affluence 1750–1970 University of Minnesota Press, p. 90. "Se consideră în
mod normal că între 1870 și 1914, Suedia a trecut de la sistemul economic
predominant agrar la o economie modernă industrializată."
38. ^ The Local. „Nouă armă suedeză în Irak”. Accesat în 23 iunie 2007.
39. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost
furnizat pentru ref-urile numite  autogenerated1
40. ^ Statistics Sweden. Yearbook of Housing and Building Statistics 2007.
Statistics Sweden, Energy, Rents and Real Estate Statistics Unit, 2007. ISBN
978-91-618-1361-2. Available online in PDF format
41. ^ Statistics Sweden. [1] Befolkningsstatistik i sammandrag 1960-2007.
Accesat 9 februarie 2009.
42. ^ Statistics Sweden. [2] Befolkningsutveckling; födda, döda, in- och
utvandring, gifta, skilda 1749 - 2007
43. ^ Statistics Sweden. Utrikes födda efter region, ålder i tioårsklasser och
kön. År 2001-2007.[3]. Accesat 7 februarie 2009.
44. ^ Nordstrom, p. 353. (Lists Former Yugoslavia and Iran as top two
countries in terms of immigration beside "Other Nordic Countries," based on
Nordic Council of Ministers Yearbook of Nordic Statistics, 1996, 46–47)
45. ^ Migrationsverket.[4]. Many IT specialists and engineers among the new
labour immigrants, 6 februarie 2009. Accesat 7 februarie 2009.
46. ^ Population and Population Changes 1749–2016 scb.se
47. ^ „Språklagen”  (PDF). Språkförsvaret (în Swedish). 1 iulie 2009. Accesat
în 15 iulie 2009.
48. ^ a b Landes, David (1 iulie 2009). „Swedish becomes official 'main
language'”. The Local. thelocal.se. Accesat în 15 iulie 2009.
49. ^ „Svenskan blir inte officiellt språk” (în Swedish). Sveriges Television. 7
decembrie 2005. Accesat în 9 iunie 2013.
50. ^ „EUROPE  :: SWEDEN”. The World Factbook. Central Intelligence
Agency. Arhivat din original la 14 februarie 2016. Accesat în 16 februarie 2016.
51. ^ Anders Kjellberg (2019) Kollektivavtalens täckningsgrad samt
organisationsgraden hos arbetsgivarförbund och fackförbund, Department of
Sociology, Lund University. Studies in Social Policy, Industrial Relations,
 Working Life and Mobility. Research Reports 2019:1, Appendix 3 (in English)
Tables A-G (in English)
52. ^ Anders Kjellberg (2019) "Sweden: collective bargaining under the
industry norm", in Torsten Müller & Kurt Vandaele & Jeremy Waddington
(eds.) Collective bargaining in Europe: towards an endgame, European Trade
Union Institute (ETUI) Brussels 2019. Vol. III (pp. 583-604)
53. ^ Anders Kjellberg (2017) "Self-regulation versus State Regulation in
Swedish Industrial Relations" In Mia Rönnmar and Jenny Julén Votinius
(eds.) Festskrift till Ann Numhauser-Henning. Lund: Juristförlaget i Lund 2017,
pp. 357–383
54. ^ Anders Kjellberg (2011) "The Decline in Swedish Union Density since
2007"Arhivat în 12 martie 2017, la Wayback Machine. Nordic Journal of Working
Life Studies (NJWLS) Vol. 1. No 1 (August 2011), pp. 67–93
55. ^ Anders Kjellberg and Christian Lyhne Ibsen (2016) "Attacks on union
organizing: Reversible and irreversible changes to the Ghent-systems in
Sweden and Denmark" Arhivat în 9 martie 2017, la Wayback Machine. in Trine
Pernille Larsen and Anna Ilsøe (eds.)(2016) Den Danske Model set udefra (The
Danish Model Inside Out) – komparative perspektiver på dansk
arbejdsmarkedsregulering, Copenhagen: Jurist- og Økonomforbundets Forlag
(pp.279–302)
56. ^ „The Real Wealth of Nations: Pathways to Human Development (2010
Human Development Report – see Human Development Statistical
Tables)”. United Nations Development Program. 2011. pp. 152–156. Arhivat
din original la 16 iulie 2011. Accesat în 4 august 2012.
57. ^ „Global Wealth Databook”  (PDF). Credit Suisse (using Statistics Sweden
data). 2010. pp. 14–15, 83–86. Arhivat din original  (PDF) la 23 octombrie 2012.
58. ^ Edvinsson, Sören; Malmberg, Gunnar & Häggström Lundevaller, Erling
(2011). Do unequal societies cause death and disease?. Umeå University.
59. ^ „Doing Business Abroad – Innovation, Science and Technology”.
Infoexport.gc.ca. Arhivat din original la 4 octombrie 2006. Accesat în 6 mai
2009.
60. ^ „High- and medium-high-technology manufacturing”.
Conferenceboard.ca. Arhivat din original la 23 septembrie 2012. Accesat în 22
septembrie 2012.
61. ^ „20 largest companies in Sweden”. Largestcompanies.com. 6 octombrie
2009. Arhivat din original la 28 iunie 2012. Accesat în 25 august 2010.
62. ^ a b c d „Economic survey of Sweden 2007”. Oecd.org. 1 ianuarie 1970.
Arhivat din original la 26 aprilie 2011. Accesat în 25 august 2010.
63. ^ „Pension Reform in Sweden: Lessons for American Policymakers”. The
Heritage Foundation. Arhivat din original la 13 ianuarie 2010. Accesat în 17
septembrie 2014.
64. ^ Gee, Oliver (8 aprilie 2014). „Swedes to give six-hour workday a
go”. The Local. Arhivat din original la 9 aprilie 2014. Accesat în 9 aprilie 2014.
65. ^ a b „Revenue Statistics – Comparative tables”. OECD, Europe. 2011.
Arhivat din original la 18 septembrie 2012. Accesat în 13 august 2012.
 66. ^ Agell, Jonas; Englund, Peter & Södersten, Jan (decembrie 1996). „Tax
reform of the Century – the Swedish Experiment”  (PDF). National Tax
Journal. 49 (4): 643–664. Arhivat din original  (PDF) la 27 noiembrie 2012.
67. ^ „Financial Crisis – Experiences from Sweden, Lars Heikensten
(1998)”. Sveriges Riksbank. 15 iulie 1998. Arhivat din original la 2 februarie
2013. Accesat în 13 martie 2013.
68. ^ Bengtsson, Niklas; Holmlund, Bertil & Waldenström, Daniel (iunie 2012).
„Lifetime Versus Annual Tax Progressivity: Sweden, 1968–2009”. Uppsala
University. SSRN 2098702  .
69. ^ OECD Economic Surveys: Sweden – Volume 2005 Issue 9 by OECD
Publishing
70. ^ „2014 Global Green Economy Index”  (PDF). Dual Citizen LLC. 19
octombrie 2014. Arhivat din original  (PDF) la 28 octombrie 2014. Accesat în 19
octombrie 2014.
71. ^ „IMD World Competitiveness Yearbook 2013”. Imd.ch. 30 mai 2013.
Arhivat din original la 9 iunie 2013. Accesat în 9 iunie 2013.
72. ^ "„Sweden most creative country in Europe & top talent hotspot”. Arhivat
din original la 21 mai 2007. Accesat în 11 februarie 2007., Invest in Sweden
Agency, 25 June 2005. Retrieved from Internet Archive 13 January 2014.
73. ^ „Sweden facing possible property bubble warns IMF”. Sweden
News.Net. 24 august 2014. Arhivat din original la 27 august 2014. Accesat
în 26 august 2014.
74. ^ [SlideShare „Suedia&Norvegia”] Verificați valoarea  |url= (ajutor).
Accesat în 0201-04-037. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
75. ^ „Medlemmar i Svenska kyrkan 1972-2019”  (PDF) (în Swedish). Svenska
kyrkan.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Materiale media legate de Suedia la Wikimedia Commons

 Portalul de stat
 Site-ul Monarhiei suedeze
 Site dedicat Suediei
 Energia regenerabila in Suedia

Suedia --- Suedezi --- Limba suedeză
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie 
 • Economie
Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Polit
 ică  • Sănătate
Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • I
magini  • • Portal

[arată]
v • d • m
Consiliul Nordic
[arată]

Uniunea Europeană și țări candidate la extindere

[arată]

Țări scandinave

[ascunde]

Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa

a · Andorra · Armenia  · Austria · Azerbaidjan  · Belarus · Belgia · Bosnia și
1 2

ovina · Bulgaria · Cehia · Cipru  · Croația · Danemarca · Elveția · Estonia · Finlanda · Franța · Georgia  · Germania · Grecia  · Irlanda · Isla

1 2

· Liechtenstein · Lituania · Luxemburg · Macedonia de Nord · Malta · Republica
va · Monaco · Muntenegru · Norvegia · Olanda · Polonia · Portugalia · Regatul Unit · România · Rusia  · San 3

o · Serbia · Slovacia · Slovenia · Spania · Suedia · Turcia  · Ucraina · Ungaria · Vatican
3

ia  · Ciprul de Nord  · Kosovo · Osetia de Sud  · Republica Moldovenească Nistreană

2 1 2

nemarca Insulele Feroe · Groenlanda

inlanda Insulele Åland
Grecia Muntele Athos
orvegia Svalbard
atul Unit Akrotiri și Dhekelia  · Gibraltar · Guernsey · Insula Man · Jersey
1

din punct de vedere istoric este considerat european  ·   Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței  ·   Stat transcontinen
2 3

Țări după continent: Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania

Informații bibliotecare
 BIBSYS: 90570098
 
 BNF: cb15238534f (data)
 
 CiNii: DA00990252
 
 GND: 4077258-5
 
 HDS: 003371
  
 ISNI: 0000 0001 2299 7436
 
 LCCN: n79021184
 
 MusicBrainz: 23d10872-f5ae-3f0c-bf55-332788a16ecb
 
 NARA: 10035835
 
 NDL: 00571513
 
 NKC: ge134629
 
 SELIBR: 163435
 
 SUDOC: 026401606
 
 VIAF: 159364209
 
 WorldCat Identities (via VIAF): 159364209