Sari la conținut

Arată/ascunde bara laterală

Cautare Salt

 Creare cont
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început

Distribuție geografică și statut

Istorie externă

Dialecte

Fonologie

Caracterul aglutinant al limbii maghiare



Gramatică

Toggle Gramatică subsection

Lexic

Note

Surse bibliografice

Bibliografie suplimentară

Dicționare on-line

Materiale pentru învățarea limbii maghiare

Vezi și
Limba maghiară
163 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
limbă uralică
Maghiară
magyar
Vorbită în  Ungaria

Transilvania,  Moldova (
 România)
 Slovacia
 Voivodina (  Serbia)
 Transcarpatia (  Ucraina)
 Burgenland (  Austria)
 Slovenia
 Croația
 Statele Unite
 Canada
 Regatul Unit
 Germania
 Italia
 Israel
 Rusia

 Franța
 Spania
 Turcia

 Grecia
Număr de vorbitori 12,6 milioane (locul 66)
Sistem de scriere latin cu diacritice
Tipologie lingvistică SOV
Clasificare
limbi uralice

 fino-ugrice
o ugrice
 maghiară
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în  Ungaria,
  Voivodina,(  Serbia)
 Uniunea Europeană
Organ de
Academia Ungară de Științe
reglementare
ISO 639-1 hu
ISO 639-2 hun
ISO 639-3
(cel mai hun[1]  
răspândit dialect)
SIL HNG
Extras
Minden emberi lény szabadon születik és egyenlő
méltósága és joga van. Az emberek, ésszel és
lelkiismerettel bírván, egymással szemben testvéri
szellemben kell hogy viseltessenek.
Răspândire în lume

Puteți vizita Wikipedia în maghiară.

Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text 

Limba maghiară
Distribuție geografică și statut
Istorie
Dialecte
Fonologie
Gramatică
Morfologie
Verbul
Substantivul, adjectivul și numeralul
Adverbul
Pronumele
Cuvintele funcționale
Cuvintele propoziții
 Sintaxă
Propoziția
Fraza
Lexic
Lista Swadesh a limbii maghiare

Maghiara (magyar nyelv ['mɒɟɒr 'ɲɛlv]) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din

ramura ugrică a acestei familii. Cele mai apropiate limbi de maghiară sunt hantî (numită
tradițional ostiacă) și mansi (numită tradițional vogulă). Este vorbită de aproximativ 12,6
milioane de persoane, 9,8 milioane locuind în Ungaria[2]. Există comunități
maghiarofone în toate țările vecine cu Ungaria
(România, Slovacia, Serbia, Ucraina, Austria, Croația și Slovenia), și de asemenea
importante comunități apărute prin emigrare în Statele Unite, Canada, Israel etc.

Distribuție geografică și statut[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Distribuția geografică și statutul limbii maghiare.
Din cele aproximativ 12,6 milioane de vorbitori ai limbii maghiare, 9,8 milioane trăiesc în
Ungaria, unde maghiara este limba oficială. Ca importanță numerică, a doua cea mai
mare grupare de vorbitori se află în România (1.259.914) [3]. Aici maghiara poate fi
folosită și în administrația locală, în localitățile unde populația de naționalitate maghiară
are o pondere de peste 20%[4]. În Serbia (243.146 de vorbitori)[5], maghiara este limbă
de folosință oficială în localitățile în care minimum 15% din populație este maghiară [6]. Și
în localitățile din Slovenia (6.243 de maghiari) [7] în care există „comunități naționale”
maghiare, limba maghiară este oficială[8]. În Slovacia (458.467 de maghiari)[9], în
regiunea Transcarpatia din Ucraina (161.618 de vorbitori)[10], în Austria (25.884 de
vorbitori)[11] și în Croația (10.231 de vorbitori)[12], maghiara are statut de limbă regională
sau minoritară.
În afară de țările vecine cu Ungaria, în care maghiarii au statut de minoritate națională,
mai trăiesc mulți vorbitori de limba maghiară și în emigrație. Cele mai mari comunități
sunt în S.U.A. (86.406)[13], Canada (71.100)[14] și Israel (70.000)[15].

Istorie externă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria limbii maghiare.
Istoria limbii maghiare începe acum aproximativ 3000 de ani, la est de munții Urali, în
regiunea fluviului Obi. Încă din această perioadă și în continuare, în
cursul migrației ungurilor spre sud-vest, limba lor este influențată de limbile
turcice și iraniene. După stabilirea lor în bazinul Carpaților, adoptarea creștinismului și
formarea regatului Ungariei, limba maghiară este influențată de limbile slave și de limba
latină, în care începe cultura scrisă în Ungaria.
Prima atestare scrisă a limbii maghiare datează din secolul al XI-lea: câteva propoziții și
cuvinte în scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany.
În secolul al XII-lea apare primul text complet în limba maghiară, Halotti beszéd és
könyörgés (Discurs funebru și rugăciune), iar în secolul al XIV-lea, prima
operă literară, poemul Ómagyar Mária-siralom (Tânguirile Fecioarei Maria în maghiara
veche).
În secolul al XVI-lea, limba se dezvoltă datorită literaturii laice, dar mai ales
primelor tipărituri în maghiară, traduceri ale textelor biblice de către catolici și de
către protestanți. În același secol apar și primele lucrări lingvistice referitoare la limba
maghiară.
În perioada dintre secolul al XVI-lea și secolul al XVIII-lea, în Principatul Transilvaniei,
limba maghiară devine pentru prima dată limbă de stat. Codurile de legi Compillatae
Constitutiones Regni Transylvaniae (1671) și Approbatae Constitutiones Regni
Transylvaniae (1677) sunt redactate în maghiară[16].
În secolul al XIX-lea se formează limba națională unitară și se fixează normele limbii
standard, prin activitatea cărturarilor numită de „înnoire a limbii”, care tinde să elimine
influențele latine și germane, și a Societății Științifice Maghiare, prin lucrările sale
normative. Mai întâi în perioada 1844-1849, apoi definitiv în 1867, maghiara
devine limbă oficială.

Dialecte[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Dialectele limbii maghiare.
Dialectele limbii maghiare sunt grupate în zece regiuni dialectale, fiecare cuprinzând
două sau mai multe grupuri de dialecte [17]:

 Regiunea Transdanubia occidentală
 Regiunea Transdanubia centrală-Kisalföld
 Regiunea Transdanubia de sud
 Regiunea Sudul Marii Câmpii
 Regiunea paloților
 Regiunea Tisa-Criș
 Regiunea de nord-est
 Regiunea Câmpia Transilvaniei
 Regiunea secuiască
 Regiunea Moldova

Fonologie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Fonologia limbii maghiare.
Sistemul fonologic al limbii maghiare standard este format din șapte perechi de vocale,
una scurtă și una lungă per pereche, și din 25 de consoane, fiecare din acestea având
o variantă scurtă și una lungă. Opoziția scurtă – lungă are valoare funcțională, adică
sensul cuvintelor poate fi diferențiat prin cantitatea unei vocale sau a unei consoane.
Limba maghiară se caracterizează și prin armonie vocalică, adică, de regulă,
un cuvânt conține numai vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt
fie anterioare, fie posterioare.
Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și
cea a limbii române.
În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. Cuvintele
relativ lungi pot avea mai multe accente, dintre care unul principal. Accentul unic sau cel
principal cade totdeauna pe prima silabă a cuvintelor cu sens lexical deplin.

Caracterul aglutinant al limbii maghiare[modificare | modificare

sursă]
Maghiara este o limbă aglutinantă, ceea ce constituie principala trăsătură care o
deosebește de limbile indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi
din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul aglutinant constă în faptul că se
alipesc morfeme unul la altul astfel, încât este preponderentă delimitarea lor netă și
exprimarea de către afixe a câte unui singur sens gramatical sau/și lexical, fără ca
forma morfemelor să fie afectată.
Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe.
Sufixul lexical se numește képző, iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care
se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se
numește jel „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele
posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică
cele de tip desinență, se numesc ragok (singular rag). Se deosebesc de celelalte tipuri
de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele.
Exemplu de cuvânt cu sufixe: házaimban „în casele mele”, format din
rădăcina ház „casă”, vocala de legătură -a-, sufixul -i (care indică pluralul în cazul
obiectelor posedate), sufixul -m (care indică persoana I singular a posesorului) și
sufixul -ban (corespunzător prepoziției românești „în”).

Gramatică[modificare | modificare sursă]
Morfologie[modificare | modificare sursă]
Clasificarea cuvintelor din punct de vedere morfologic[modificare | modificare sursă]
După Keszler 2000[18] din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în
următoarele părți de vorbire:
I. Părți de vorbire fundamentale:
1. Părți de vorbire fundamentale propriu-zise:
A. Verb
B. Părți de vorbire nominale:
a. Substantiv
b. Adjectiv
c. Numeral
C. Adverb
2. Părți de vorbire substitute de părți de vorbire fundamentale (pronume):
A. Pronume personal
B. Pronume demonstrativ
C. Pronume interogativ
D. Pronume relativ
E. Pronume general
F. Pronume nehotărât
3. Părți de vorbire intermediare între verb și celelalte părți de vorbire
fundamentale – forme nominale ale verbului:
A. Infinitiv
B. Participiu
C. Gerunziu
II. Cuvinte funcționale:
1. În structuri de natură morfologică:
A. Verb auxiliar
B. Forme nominale ale verbului auxiliar
C. Postpoziție
D. Adjectiv derivat din postpoziție
E. mint formator de complement
F. Prefix verbal
2. În structuri de natură nemorfologică:
A. Conjuncție
B. Particulă
C. Articol
D. Cuvânt de negație
III. Cuvinte propoziții:
1. Interjecție
2. Cuvânt propoziție de interacțiune
3. Cuvânt modalizator
4. Onomatopee
Sufixele personale[modificare | modificare sursă]
În maghiară, persoana se exprimă prin pronumele
personale și prin sufixe specifice, care au mai multe
funcții, aplicându-se:

 formei de nominativ a pronumelor personale,

pentru a forma acuzativul lor (cu
neregularități);
  desinențelor cazuale, pentru a forma
pronume personale la alte cazuri;
 postpozițiilor, pentru a forma
diverse complemente circumstanțiale;
 substantivelor și diverselor pronume, pentru
a exprima posesorul acestora;
 verbelor pentru a le servi de desinențe:[19]

Desinență Verb
Pronume Substanti
cazuală / la indicativ prez
personal v
Postpoziție ent
Elem
ent
speci
+ sufi Conju
+ sufix + sufix Conjuga fic
Nomi Acuz x gare
person personal re
nativ ativ perso nedefi
al posesiv definită
nal nită

-m,
cu
vocal
ele
nála de
enge alatta lakásom „l látom „îl
én „eu m „la látok „ legăt
m „pe m „sub ocuința /o/îi/le
” mine văd” ură -
mine” mine” mea” văd”
” o/(-
a)/-
e/-ö s
au -
a/-e

-d, cu
vocal
ele
de
legăt
te „tu” téged nálad alattad lakásod látsz látod ură -
o/(-
a)/-
e/-ö s
au -
a/-e

ő „el/
őt nála alatta lakása lát látja -a/-e
ea”
 -nk,
cu
vocal
mi „no minke nálu alattun ele
lakásunk látunk látjuk
i” t nk k de
legăt
ură -
u/-ü

-tok/-
ti „voi nálat alattat
titeket lakásotok láttok látjátok tek/-
” ok ok
tök

ők „ei/ nálu
őket alattuk lakásuk látnak látják -k
ele” k

Verbul[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Verbul în limba maghiară.
Gramaticile limbii maghiare iau în seamă
următoarele categorii gramaticale ale
verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și
plural) și persoana. Față de limba română, lipsește
categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire.

 În general sunt luate în seamă cinci categorii

de verbe corespunzătoare mai mult sau mai
puțin diatezelor din gramaticile altor limbi:
active, factitive, reflexive, reciproce, pasive,
medii și potențiale[20].
 Moduri verbale sunt considerate în
gramaticile limbii maghiare numai cele
numite predicative sau personale în
gramaticile limbii române. În maghiară,
acestea
sunt indicativul, condiționalul și imperativul.
o Modul indicativ are trei timpuri:
prezentul, trecutul și viitorul. În
secolul al XIX-lea existau încă mai
multe timpuri trecute, dar a
supraviețuit unul singur.
Diferențele exprimate în română
de imperfect, perfect
compus și mai mult ca
perfect sunt redate în maghiară
 prin prefixe verbale și prin context.
Viitorul are de asemenea o
singură formă.
o Modul condițional are timpurile
prezent și trecut. Poate avea și
valoare de optativ, ca în română.
o Modul imperativ are numai timpul
prezent. În gramaticile limbii
maghiare se consideră că are
toate persoanele, având și
valorile conjunctivului din română.
În gramaticile limbii maghiare,
infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate
moduri verbale, ci forme nominale ale verbului.
O caracteristică importantă a sistemului verbal maghiar
este existența a două serii de conjugare în
cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și
conjugarea nedefinită.
Substantivul, adjectivul și
numeralul[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Substantivul, adjectivul și numeralul în
limba maghiară.
Substantivul. Genul gramatical nefiind exprimat în
limba maghiară, substantivul poate exprima numai
genul natural, nici acesta totdeauna.
Categoria numărului este caracteristică substantivului,
dar pluralul nu este exprimat totdeauna prin sufixul
care îl indică de obicei.
În general se consideră că paradigma cazuală a
maghiarei cuprinde 18 cazuri. Sistemul cazual al limbii
maghiare este foarte bogat în ceea ce privește
exprimarea raporturilor spațiale, deosebind prin trei
cazuri diferite locul în care are loc un proces [21], cel spre
care se face o deplasare și cel de la care se face o
deplasare. Exemplu: a házban van „este în casă”
– bemegy a házba „intră în casă” – kimegy a
házból „iese din casă”.
Limba maghiară neavând adjectiv posesiv, posesia se
exprimă cu ajutorul unor sufixe, unele care se adaugă
la obiectul posedat și unul care se adaugă posesorului.
Construcțiile prin care se exprimă posesia, posesorul și
obiectul posedat fiind exprimate prin substantive, sunt
următoarele:
 Traducere
Exemplu Structură
literală

az ember háza „casa posesorul fără sufix + obiectul „omul casa

omului” posedat cu sufixul posesiv sa”

posesorul cu sufixul -nak/-
Az embernek van
nek + verbul van „a fi” + „omului este
háza „Omul are
obiectul posedat cu sufixul casa sa”
casă”
posesiv

A ház az obiectul posedat fără sufix +

„casa a
emberé „Casa este a posesorul cu sufixul -é (se
omului”
omului” omite verbul van)

Adjectivul calificativ prezintă particularitatea că nu se
acordă în număr atunci când are funcția de atribut, ci
numai în funcția de nume predicativ.
Numeralul cardinal are în general două forme, de
exemplu három și hármas „trei”. Prima formă se
folosește când se numără, ca atribut pe lângă un
substantiv sau atunci când substantivul este
subînțeles, precum și pentru a desemna o cifră într-
un număr. A doua formă este denumirea cifrei sau a
numărului respectiv. Gramaticile maghiare includ în
categoria numeralului și așa-numitele „numerale
nehotărâte”, cum
sunt sok „mult(ă)”, kevés „puțin(ă)”, számos „numeros(
oasă)” etc. Numeralul poate lua și forme adverbiale
dacă i se adaugă anumite sufixe: öten „cinci” (numărul
de persoane participante la o acțiune), kettesben „în
doi” (intimitatea unor persoane limitată la numărul
respectiv).
Adverbul[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Adverbul în limba maghiară.
Ca trăsătură specifică a adverbului maghiar față de cel
din română, este de menționat caracterizarea
adverbelor de loc printr-un sistem triplu de exprimare a
locului, ca la unele desinențe cazuale: locul spre care
se efectuează o deplasare, locul unde are loc un
proces[21] și locul din care se efectuează o deplasare.
Exemplu: be „înăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă
deplasarea către interior) – bent sau benn „înăuntru”
(pe lângă verbe ce nu exprimă deplasarea)
– bentről „dinăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă
deplasarea dinspre interior).
Pronumele[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Pronumele în limba maghiară.
Gramaticile limbii maghiare iau în seamă nouă specii
de pronume: personale, reflexive, de
reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, rel
ative, nehotărâte și generale.
În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui,
pronumele se împart în substantivale, adjectivale și
numerale.
Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile
românești consideră adjective pronominale.
Pronumele personale prezintă particularitatea că
formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează
de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc
desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele
posesive pentru obiectul posedat.
Exemplu: én „eu”, nálam „la mine”, velem „cu mine”
etc.
Spre deosebire de limba română, în maghiară există
numai pronume posesive, nu și adjective pronominale
posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe
care se adaugă la obiectul posedat.
Cuvintele funcționale[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cuvintele funcționale în limba
maghiară.
Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele
care formează timpuri verbale compuse, ci și
cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această
categorie sunt incluse și verbele copulative. Mai există
și verbe numite „cvasiauxiliare”, la care predomină
sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și
conținut noțional. Acestea pot fi, pe de o parte, verbe
de modalitate și aspect, pe de altă parte, verbe numite
„funcționale”, folosite în asociație cu părți de vorbire
nominale care formal sunt complementele lor.
Formele nominale ale verbelor copulative sunt
considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii
maghiare, la fel ca formele nominale ale verbului în
general (vezi mai sus Verbul).
Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie
unul din mijloacele de exprimare a părților de
propoziție care în gramatica română se
numesc complemente indirecte și complemente
circumstanțiale. Ele corespund în
general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din
limba română (exemplu: a fa alatt „sub copac”).
Singurul cuvânt asemănător cu o prepoziție este mint,
dar numai atunci când are sensul „în calitate de”, de
exemplu în Mint mérnök dolgozik. „Lucrează ca
inginer.”
Adjectivele derivate din postpoziții sunt numai
formal adjective, adică nu au sens lexical deplin, ci
joacă rolul postpozițiilor din care provin, formând
atribute din substantivul după care stau (exemplu: a
fa alatti pad „banca de sub copac”).
Verbele maghiare sunt deseori prevăzute
cu prefixe având o natură deosebită de cea pe care o
au în română. Pe de o parte au și rol gramatical, și rol
lexical, pe de altă parte, în unele cazuri sunt despărțite
de verb, chiar plasate după acesta.
Conjuncțiile din limba maghiară au aceeași funcție ca
cele din română.
În gramaticile limbii maghiare, particula este
considerată cu totul diferit de accepțiunea ei din
gramaticile românești. Este „un cuvânt gramatical care
nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici
morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi
parte de propoziție […]. Are funcția de a efectua
operații asupra afirmației din propoziție […]; exprimă un
raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa
afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția
vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la una
din componentele acesteia […].”[22]
Articolele luate în seamă de gramaticile maghiare sunt
cel hotărât și cel nehotărât, având aceleași funcții ca
cele din română.
Spre deosebire de gramaticile limbii române, în
gramaticile limbii maghiare cuvintele de negație nu
sunt incluse în clasa adverbelor, ci sunt considerate o
parte de vorbire aparte din categoria cuvintelor
funcționale.
Cuvintele propoziții[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cuvintele propoziții în limba maghiară.
Aceste cuvinte, printre care nu se includ verbele, se
caracterizează prin faptul că pot constitui singure
propoziții neanalizabile.
În afară de interjecții și onomatopee, prezente și în
gramaticile limbii române, în cele maghiare se iau în
seamă și alte două categorii de cuvinte.
Cuvântul propoziție de interacțiune este folosit
pentru a interacționa cu destinatarul comunicării. În
această categorie intră formule de salut
(szervusz „salut, bună”), cuvinte afirmative (igen „da”),
cuvinte negative (nem „nu”) și cuvinte injonctive
(rajta! „hai!”).
Cuvântul modalizator nu se află în raport sintactic cu
nicio parte de propoziție, ci caracterizează atitudinea
vorbitorului față de conținutul întregului enunț în care
este folosit. Asemenea cuvinte
sunt: talán „poate”, valószínűleg „probabil”, esetleg „ev
entual”, állítólag „zice-se” etc.
Sintaxă[modificare | modificare sursă]
Propoziția[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Propoziția în limba maghiară.
Prezentăm sintaxa limbii maghiare cu ajutorul
terminologiei maghiare traduse în română. Părțile de
propoziție sunt predicatul, subiectul, obiectul,
complementul de loc, de timp, numeric, de stare, de
origine, de rezultat, sociativ, de mod, de cauză, de
scop, de relație, de grad/măsură, instrumental, de
atribuire și de comparație, complementele asemantice
(sau permanente) și atributul[23].
În privința atributului este de menționat că acesta se
plasează înaintea cuvântului determinat și în general
nu se acordă cu el.
Topica în propoziție este foarte variată, în funcție de
partea din propoziție care se dorește a fi scoasă în
evidență.
Fraza[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Fraza în limba maghiară.
Propozițiile coordonate pot fi legate între ele
prin juxtapunere sau printr-o conjuncție. Coordonarea
poate fi copulativă, adversativă, disjunctivă,
consecutivă sau explicativă[24].
În fraza maghiară pot fi următoarele subordonate:
subiectivă, predicativă, obiectivă, completive (de loc,
de timp, numerică, de stare, de origine, de rezultat,
sociativă, de mod, de cauză, de scop, de relație, de
grad/măsură, instrumentală, de atribuire și
comparativă), completivă permanentă, subordonate cu
conținut semantic special (consecutivă, condițională,
concesivă și comparativă) și subordonată atributivă [25].
O caracteristică a subordonatelor în maghiară este că
de cele mai multe ori ele au în principală
un antecedent exprimat printr-un pronume, iar
subordonata întregește antecedentul.

Lexic[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lexicul limbii maghiare.
Lexicul limbii maghiare este format în proporție de 8%
din cuvinte moștenite, 7% cuvinte împrumutate, 80%
cuvinte formate pe teren propriu și 5% cuvinte de
origine necunoscută[26].
Cele mai multe împrumuturi sunt de
origine slavă (27%), urmate de cele de
origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%),
dar mai sunt și din limbi iraniene, din limbi
romanice (italiană, franceză, română) și din limba
engleză. Și calcurile sunt un mijloc important de
îmbogățire a lexicului.
Mijloacele interne de îmbogățire sunt cele mai
importante. Dintre acestea cele mai productive sunt
crearea spontană de cuvinte (interjecții, cuvinte
onomatopeice, creații expresive), formarea spontană
de cuvinte prin derivare și compunere, precum și
crearea conștientă de cuvinte prin derivare și
compunere. Comparativ cu limba română, compunerea
spontană și crearea conștientă de cuvinte au o
pondere mult mai mare.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Language
 2. ^ Conform datelor din Ethnologue Languages of the
World, din anul 2015 (accesat la 28 august 2018).
3. ^ Recensământul din 2011 Arhivat în 26 septembrie
2021, la Wayback Machine. (Tab 6. Populația după
limba maternă) (accesat la 28 august 2018).
4. ^ Cf. Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a
administrației publice (accesat la 28 august 2018).
5. ^ Recensământul din 2011, p. 16 (accesat la 28
august 2018).
6. ^ Cf. Legea privitoare la folosirea oficială a limbilor
și grafiilor din 2005, Cap. III, art. 11 (accesat la 28
august 2018).
7. ^ Recensământul din 2002 (accesat la 28 august
2018).
8. ^ Cf. Constituția Republicii Slovenia Arhivat în 1
decembrie 2016, la Wayback Machine., articolul 11
(accesat la 28 august 2018).
9. ^ Recensământul din 2011 Arhivat în 3 martie 2016,
la Wayback Machine. (accesat la 28 august 2018).
10. ^ Recensământul din 2001 (accesat la 28 august
2018).
11. ^ Recensământul din 2001 (accesat la 28 august
2018).
12. ^ Recensământul din 2011 (accesat la 28 august
2018).
13. ^ U.S. Census Bureau (tabelul Detailed Languages
Spoken at Home and Ability to Speak English for
the Population 5 Years and Over for United States:
2009-2013) (accesat la 28 august 2018).
14. ^ Recensământul din 2011[nefuncțională] (accesat la 28
august 2018).
15. ^ Estimare a lui H. Mutzafi din 1998, citat
de Ethnologue (accesat la 28 august 2018).
16. ^ Tamásné Szabó 2004.
17. ^ Kiss 2006, pp. 520–525.
18. ^ Keszler 2000, apud P. Lakatos 2006, pp. 4–5.
19. ^ Tabel din articolul Magyar nyelv.
20. ^ Cf. Bokor 2007, pp. 213–220.
21. ^ a b „Denumire care include acțiunea, starea,
existența, evoluția, dezvoltarea, desfășurarea pe
care o poate exprima conținutul unui verb”
(Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Dicționar de
termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online:
Dexonline, articolul proces) (accesat la 28 august
2018).
22. ^ Kugler 1998, apud Péteri 2001.
23. ^ Cf. Keszler 2000, apud P. Lakatos 2006, pp. 93–
168.
24. ^ Cf. Balogh 2000, pp. 531–540.
25. ^ Cf. Haader 1999.
26. ^ Secțiune după Gerstner 2006, pp. 437–480.

Surse bibliografice[modificare | modificare
sursă]
 hu  Balogh, Judit, A mellérendelő összetett
mondatok (Frazele cu propoziții coordonate),
Keszler Borbála (coord.), Magyar
grammatika (Gramatica limbii maghiare),
Budapesta, Nemzeti Tankönyvkiadó,
2000, ISBN 963-19-2499-8, pp. 531–540
(accesat la 28 august 2018)
 hu  Bokor, József, Szófajtan (Părțile de
vorbire), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar
nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția
a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-
963-8144-19-5, pp. 197–253 (accesat la 28
august 2018)
 hu  Gerstner, Károly, A magyar nyelv
szókészlete (Lexicul limbii maghiare), Kiefer,
Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba
maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó,
2006, ISBN 963-05-8324-0, pp. 437–480
 hu  Haader, Lea, Az alárendelő összetett
mondatok általános kérdései (Chestiunile
generale legate de frazele cu
subordonate), Magyar Nyelvőr, nr. 123, 1999
(accesat la 28 august 2018)
 hu  Kiss, Jenő, Nyelvjárások, regionális
nyelvváltozatok (Dialecte, varietăți de limbă
regionale), Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar
nyelv (Limba maghiară), Budapesta,
Akadémiai Kiadó, 2006, pp. 517–548
 hu  Kugler, Nóra, A partikula
(Particula), Magyar Nyelvőr, nr. 2, aprilie–
iunie 1998
 hu  P. Lakatos, Ilona (coord.), Grammatikai
gyakorlókönyv (mintaelemzésekkel és
segédanyagokkal) [Exerciții de gramatică (cu
analize model și materiale ajutătoare)],
Budapesta, Bölcsész Konzorcium, 2006
(accesat la 28 august 2018)
 hu  Péteri, Attila, Az árnyaló partikulák
elhatárolásának problémája a magyar
nyelvben (Problema delimitării particulelor de
nuanțare în limba maghiară), Magyar
Nyelvőr, nr. 1, ianuarie–martie 2001 (accesat
la 28 august 2018)
 hu  Tamásné Szabó, Csilla, Az Erdélyi
Fejedelemség korának jogi nyelve (Limbajul
 juridic al epocii Principatului
Transilvaniei), Erdélyi Múzeum, nr. 3–4,
2004 (accesat la 28 august 2018)

Bibliografie
suplimentară[modificare | modificare sursă]
 hu  A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv
könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a
VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-
963-8144-19-5 (accesat la 28 august 2018)
 hu  Balogh, Dezső; Gálffy, Mózes; J. Nagy,
Mária, A mai magyar nyelv
kézikönyve (Ghidul limbii maghiare
contemporane), București, Kriterion, 1971
 hu  Erdős, József (coord.), Küszöbszint.
Magyar mint idegen nyelv (Nivel-prag.
Maghiara ca limbă străină), 2001 (accesat la
28 august 2018)
 hu  Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar
nyelv (Limba maghiară), Budapesta,
Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 963-05-8324-
0
 fr  Lelkes, István, Manuel de
hongrois (Manual de limba maghiară),
Budapesta, Tankönyvkiadó, 1979, ISBN
963-17-4426-4
 hu  Nagy, Kálmán, Kis magyar
nyelvtankönyv (Mică gramatică a limbii
maghiare), București, Kriterion, 1980
 en  Rounds, Carol, Hungarian. An Essential
Grammar Arhivat în 28 martie 2018,
la Wayback Machine. (Gramatica esențială a
limbii maghiare), Londra / New York,
Routledge, 2001, ISBN 0-415-22611-
2 (accesat la 28 august 2018)
 Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu,
Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie,
București, E.Ș.E., 1981, pp. 153–154
 fr  Szende, Thomas; Kassai,
Georges, Grammaire fondamentale du
hongrois (Gramatica fundamentală a limbii
maghiare), Paris, Langues & Mondes –
L'Asiathèque, 2001, ISBN 2-911053-61-3
  hu   en  Szita, Szilvia și Görbe,
Tamás, Gyakorló magyar nyelvtan. A
Practical Hungarian Grammar (Gramatică
practică a limbii maghiare), Budapesta,
Akadémiai Kiadó, 2010, ISBN 978-963-05-
8933-8

Dicționare on-line[modificare | modificare
sursă]

 Dicționar român - maghiar DictZone cu

pronunțarea cuvintelor maghiare (accesat la
28 august 2018)
 Szász Lőrinc, Dicționar român -
maghiar Transindex (accesat la 28 august
2018)
 Dictionar.info: Dicționar interactiv român -
maghiar - englez (accesat la 28 august
2018)
 Dicționar maghiar - român Transindex
(accesat la 28 august 2018)

Materiale pentru învățarea limbii

maghiare[modificare | modificare sursă]
On-line

 ro  Ghid de conversație
maghiar la Wikivoyage (accesat la 28 august
2018)
 fr  Guide français-hongrois de la
communication Babel (Ghid francez-maghiar
al comunicării Babel) (accesat la 28 august
2018)
 ro  nebulo.ro (accesat la 28 august 2018)
 en  101 languages – Hungarian (accesat la
28 august 2018)
 webforditas.hu – Program de citire de
texte (accesat la 28 august 2018)
Manuale

 Gancz, Andrei și Gancz, Margareta, Limba

maghiară pentru tine. Manual de
 conversație, ediția a II-a, Iași, Polirom,
2016, ISBN 978-973-46-6479-5
 fr  Kassai, Georges și Szende, Thomas, Le
hongrois sans peine (Limba maghiară fără
dificultate), Chennevières-sur-Marne
(Franța), Assimil, 2001, ISBN 2-7005-0144-6
 ro  Kassai, Georges și Szende,
Thomas, Tanuljunk magyarul! (Să învățăm
ungurește!), București, Teora, ISBN 973-20-
0410-X
Ghiduri

 Gancz, Andrei și Gancz, Margareta, Ghid al

comunicării român-maghiar, Cluj-Napoca,
Dacia, 2001, ISBN 973-35-1149-8
 Kiraly, Francisc și Kiraly, Maria, Ghid de
conversație român-maghiar, Timișoara,
Helicon, 1993, ISBN 973-9133-83-5
 Turcu, Eva, Ghid de conversație român-
maghiar, București, EST, 1983

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de nume românești originare din
maghiară
 Ungaria
 Unguri

[arată]
v • d • m
Limbile oficiale ale U
[arată]
v • d • m
Ungaria — Maghiari —
 BNF: cb119552537 (data)
 
 GND: 4120374-4
 
 LCCN: sh85062997
Control de
 
autoritate
 LNB: 000048574
 
 NDL: 00562923
 
 NKC: ph117232
Categorii: 
 Limbi aglutinante
 Limbi fino-ugrice
 Limbi vorbite în România
 Limbi vorbite în Ungaria
 Limbi vorbite în Voivodina
 Limba maghiară
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 4 decembrie 2022, ora
10:49.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu
atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie