ASIMILAREASIDISIMILAREA In cazul cuvintelor mostenite in paralel de limbi inrudite dintro limba veche comuna se produc anumite corespondente fonetice,

adica grupului consonant latinesc et ii corespunde in limbile romanice tt geminat la cuvinte mostenite in italiana, grupul it la cuvintele frantuzesti,ch in spaniola,pt in romana. Fiecare limba pastreaza o regularitate a schimbarilor fonetice, iar intre limbile romanice se observa corespondente fonetice. Mai putin evident apar asemanarile in cazul unei familii mai mari de limbi (fam. limbilor indoeuropene). Corespondentele fonetice regulate ne ajuta sa observam ca ele au o origine comuna. Exista schimbari fonetice sistematice in germanica primitiva, adica acolo unde alte limbi indo europene au un P in limbile germanice apare F. Aceasta corespondenta se numeste mutatie consonantica.Acesteasemanari aratacaexistaraporturiistoriceintrelimbi,iarpebazaacestorasepoate stabili inrudirea dintre limbi. E vorba de niste corespondente regulate pe care le numim schimbari sau legi fonetice.Schimbareafoneticaregulatasedefinestecamodificareaconstantapecareosuperaunsunetsau grup de sunete aflat intrun anumit context fonetic in epoca tranzitie de la o etapa la alta, din evolutia aceleiasi limbi (v intervocalic). Orice lege fonetica se caracterizeaza prin 2 trasaturi fundamentale: a) functioneaza numai in succesiune adica de la limbamama la descendentii ei, adica de la latina la limbile romanice, de la slava comuna la rusa. B) functioneaza pe o durata limitata de timp, astfel se explica cuvintele cu contexte fonetice identice, dar cu evolutii diferite (ex: solar, pectoral, salin, scara). C) legile foneticeajutalastabilireaoriginiicuvintelordintrolimbasilaclasificarealimbilordupacriteriulgenealogic. Legile fonetice nu pot explica toate fenomenele care au loc in istoria diverselor limbi. Se obisnuieste ca alaturi de principiul corespondetelor fonetice regulate = legi fonetice, sa se intrebuinteze si alte principii explicative. Acestea sunt clasificabile: a) schimbari fonetice occidentale, b) analogia. Acestea fiind cuprinse in tratate sub numele de complementare ale legilor fonetice. Acc. fonetice si analogia se deosebesc de legilefoneticeprincatevatrasaturigenerale:1)actiunealornuelimitataintimp,nuaulimitacadurata,ele identificanduse dea lungul istoriei unei limbi. 2) actiuneaschimbarilor foneticeacc. si a analogieinu a nici anvergura, nici regularitatea legalo fonetice, socotite legi tocmai pt ca functionarea lor e uniforma. Schimbarilefoneticeacc.suntdetipurimultiple;asimilarea,disimilarea,metateza. ASIMILAREA o modificare a unui sunet dintrun cuvant petrecuta sub influenta altui sunet dina celasi cuvant. Dupa natura sunetelor asimilarea poate fi vocalica si consonantica. Asimilarea vocalica inseamna modificareauneivocaledecatreoaltavocala. DISIMILAREA fenomenul contrar asimilarii cand acelasi sunet apare de 2 ori in acelasi context fonetic se poateintamplacafenomenulsafieresimtitdecatreuniivorbitoricastanjenitor,dificildpdvarticulatoriual pronuntiei. Se recurge la o semplificare ce consta in modificarea uneia sau alteia dintre cele 2 aparitii ale sunetului intrun cuvant. Pe aceasta cale avem o diferentiere in aparitie aceluiasi sunet. In alte cazuri sunetuldispare.Faptedinistorialimbii(lat.fratrerom.Frate). METATEZAinversareaordiniideaparitiea2suneteintruncuvant(sculpturascluptura). ANALOGIA produce modificari datorita carora regularitatea legalo fonetice e tulburata. Orice analogie presupune existenta unui model, adica un cuvant se modifica sub influenta altui cuvant. Modelul poate fi de natura fonetica, morfologica, sintactica. Analogia regularizeaza formele fonetice, grammaticale dand o anumecoerentasistemuluilingvistic. CLASIFICAREALIMBILORDUPACRITERIULGENEALOGIC Conform acestui criteriu marea diversitate a limbilor se grupeaza pe baza stramosului lor comun. Unitatea declasifficaredupacriteriulgenealogicefamilia.Ofamilieealcatuitadinacelelimbicareprovindinaceeasi limbabaza.Inacestsensvorbimdelimbileslavecareformeazaofamilie,limbileromanice.Ofamiliepoate fi alcatuita si din familia de limbi (ex: limbabaza a fam. romanice e latina care impreuna cu greaca, slava veche si Sanscrita le plaseaza in familia limbilor indoeuropene. In aceasta situatie familia limbilor indo europene cuprinde familii valoroase de limbi romanice, slave, germanice. Limbile romanice constituie ramura italica a limbilor indoeuropene. Limbile slave cuprind o ramura orientala (rusa, ucraineana, bielorusa), ramura occidentala (polona, ceha, slovaca), ramura meridionala in care intra sarba, croata, bulgara. Alta familie de limbi e ramura baltica: lituaniana, letona; limbile germanice: engleza, germana, flamanda; limbile scandinave (daneza, suedeza, limbile norvegiene); greaca cu diversele ei dialecte e singura supravietuitoare a unei ramuri balcanice a limbilor indoeuropene, care ar fi cuprins si traca cu ramura ei limba daca. Limba traca sa pastrat in cateva inscriptii, dar lingvistii cred ca o buna parte elementele nelatine din limbile balcanice pot fi atribuite unui substrat tracic. Ramura indiana (hindi,

sanscrita, vedica) care sunt limbi vechi, sacralizate; limba urdu paterni influenzata de araba, limba tiganeasca adica limba unei populatii de origine indiana care ar fi plecat din India in secolul al 5lea si sa raspandit in intreaga lume. Ramura indiana (persana veche, avestica si limbile moderne kurda si persana noua). Familia limbilor finougrice (maghiara, finlandeza, lapona, estona). Familia limbilor semitohamitice (area geografica N si NE Africa si peninsula arabica, ebraica, egipteana, araba si limbile etiopene). Ramura egipteana (vechea egipteana si limba copta). Restul limbilor sunt mai putin studiate. Familia limbilor alcaice; ramura limbilor turce (turca, uzbeka, kirkiza), ramura mongola (limba mogola, tungusa). Exista multe limbi, dialecte, graduri care din cauza insufficientei ei cunoasteri nu poate fi incadrata cu certitudine introfamiliedelimbi. FERDINANDDESAUSSURE Lingvistica,panalaaceadata,eraostiintacomparativasiistoricaavandcaobiectfundamentalcompararea unor limbi diferite mai vechi. Este epoca in care se stabilesc familiile de limbi si se incearca evidentierea unui stramos comun cu mar fi limbile indoeuropene. Ferdinand arata ca limba ar trebui studiata si in ea insasi, nu numai dpdv al evolutiei sale istorice. Ferdinand e considerat parintele, fondatorul lingvisticii moderne. Cursul sau va inspira nu numai stinta linguistica, dar si alte stinte, domenii, cu mar fi studiul literaturii, studiul antropologic. Prima sa observatie este aceea ca se impune o distinctie intre studiul lingvisticiigeneralesi gramatica;poltriviluiestestintacarestudiazalimbain sine.Lingvistiidin acestspatiu stintific nu sunt preoccupati de studiul gramaticii, gramatica are ca obiect studiul uzajului corect al limbii. Gramatica este: a) normativa, adica enunturile lingvistice sunt conforme unei norme; b) este prescriptiva, adica gramatica studiaza regulile care permit sa distingem intre o corecta sau incorecta utilizare a limbii si acest lucru spune el, ne face pec alea insusirii regulilor grammaticale; c) centrata asupra cultivarii limbii, adicarespectariiuneiutilizaricorecte. Distinctia dintre lingvistica generala si gramatica este deci una fundamentala. Gramatica vizand uzajul corectaluneilimbi,darptaelaboranormelelingvistice,regulileuneilimbitrebuiesaavemobazateoretica care sa permita intelegerea descrierii si functionarii limbii. Saussure revolutioneaza studiul lingvistic definind limba ca un ansamblu de elemente interdependente, adica defininf limba ca o structura. Meritul luiSaussureesteaceladeafiintrodus instudiullimbiicateva distinctiisaudihotomii(douaaspectealeunei realitati care se opun in sine). Dihotomiile saussuriene sunt: limba si vorbire (limba vs. Vorbire), limba si limbaj, axa paradigmatica si axa sintacanatica, axa sincronica si axa diacronica. Saussure observa ca in ansamblul manifestarilor lingvistice trebuie distins ceea ce se evidenteaza a fi actiune individuala ariabila, unica, imprevizibila numita vorbire de ceea ce este constant si comun subiectilor vorbitori care este limba. Amandoua (limba si vorbirea) sunt parti ale limbajului care reprezinta utilizarea constanta a unor forme simbolice cu finalitati comunicative. Pornind de la un exemplu concret Razboiul, vo spun eu, razboiul... . Saussure observa cateva realitati: 1) vorbitorul repeta de 2 ori acelasi substantiv; 2) continutul efectiv si concret psihologic pe care cuvantul razboiul il comunica de fiecare data este ceva diferit dupa cum si actul fonator (pronuntarea) concreta prin care cuvantul razboi este realizat sa apara de fiecare data de asemenea diferit. Rostind substantivul razboiul unii vor de avea in minte drapele, alti dezastre, oameni, casedistruse.Saussurevreasaspunacapanasiaceeasipersoanarepetade2oriacelasisubstantivincazul de forta, va comunica lucruri oarecum diferite. Felul concret de a pronunta cuvantul repetat va fi diferit de fiecare data. Aceste observatii sunt intemeiate ulterior pe testele de asociere pe care la face atunci cand auzimonotiunesipedealtapartedeinstrumenteledeanalizaelectroacustica.Casaputemafirmaaceste distinctii aparutein vorbireaconcretaa vorbitorilortrebuie sarecunoastem existentaunui punctfermcare nu variaza si care ne ingaduie sa spunem ca un lucru variaza. Ceva in vorbirea atat de diferita de la un individ la altul trebuie sa ramana identic pt ca oamenii sa poata comunica. Acest punct identic nu sunt acteledevorbireconcreteciestelimba. CONCLUZIA Limba potrivit lui Saussure este forma particulara a limbajului intro anumita comunitate sociala. Vorbirea vorbitorilor unei limbi este un act individual de vointa si de inteligenta care reprezinta de fiecare data actualizarea (punerea in act a sistemului unei limbi in comportamentul comunicativ al individului. Saussure are meritul de a fi distrus limba dintro anumita comunitate sociala de vorbire care reprezinta de fapt ceea ce fac vorbitorii cu limba. Faptul ca este vorba de doua realitati distincte (limba ceea ce stiu vorbitorii;

vorbire ceeace facei cu limbaconcret)estedoveditde faptulcaexista indivizicare intelegmesajul adica codul limbii dar nu pot sa le produca fiindca in caz de boala le este afectata vorbirea. Alt exemplu este invatareauneilimbimoarte,adicacitit,produsfaraaovorbi.