COLEGIUL NATIONAL ,,ALEXANDRU ODOBESCU’’ – PITESTI

MATERIA: ISTORIE
CLASA A XI-A

Suedia

Suedia este o monarhie constituțională și democrație parlamentară cu un șef de

guvern (primul ministru) și un șef de stat (președintele). Guvernul deține puterea
executivă. Puterea legislativă aparține parlamentului unicameral. Suedia este un
stat unitar, împărțit în 20 de județe și 290 de municipalități.
Suedia este a șaisprezecea cea mai bogată țară din lume în ceea ce privește PIB
(produsul intern brut) pe cap de locuitor și cetățenii săi au un nivel de trai ridicat.
Suedia este o economie mixtă orientată spre export. Cheresteaua, hidroenergia și
minereul de fier constituie baza de resurse a unei economii cu un accent puternic
pe comerțul exterior. Sectorul de inginerie al Suediei reprezintă 50% din producție
și exporturi, în timp ce telecomunicațiile, industria auto și industria farmaceutică
au și ele mare importanță. Suedia este al nouălea exportator de arme din lume(d).
Agricultura reprezintă 2% din PIB și din forța de muncă ocupată. Țara se clasează
printre cele mai bune pentru penetrarea accesului la telefonie și la internet.

Sindicatele, asociațiile patronale și contractele colective acoperă o mare parte a

angajaților din Suedia. Acoperirea mare a contractelor colective se realizează în
ciuda absenței mecanismelor de stat care extind contractele colective la industrii
sau sectoare întregi. Atât rolul proeminent al negocierilor colective, cât și modul în
care este atinsă rata ridicată de acoperire reflectă dominația autoreglementării
(reglementarea de către părțile implicate pe piața muncii însăși) în locul
reglementării de către stat în relațiile industriale suedeze. Când sistemul de la
Gent(d) a fost schimbat în Suedia în 2007, ceea ce a dus la majorarea considerabilă
a taxelor pentru fondurile de șomaj, a avut loc o scădere substanțială a densității
sindicale și a densității fondurilor de șomaj.
Din Suedia provine Volvo Cars, o companie de automobile cu sediul central în
Göteborg . În 2010, coeficientul Gini al venitului Suediei a fost al treilea cel mai
scăzut dintre țările dezvoltate, la 0,25 — puțin mai mare decât Japonia și
Danemarca — ceea ce sugerează că Suedia avea o inegalitate scăzută a
veniturilor(d). Cu toate acestea, coeficientul Gini al bogăției Suediei, de 0,853, era
al doilea cel mai mare în țările dezvoltate și peste mediile europeană și nord-
americană, sugerând o inegalitate ridicată a bogăției.[178][179] Chiar și pe baza
venitului disponibil, distribuția geografică a coeficientului Gini al inegalității
veniturilor variază între diferite regiuni și comune din Suedia. Danderyd, aflată în
afara Stockholmului, are cel mai mare coeficient Gini al inegalității veniturilor din
Suedia, la 0,55, în timp ce Hofors, lângă Gävle, are cel mai scăzut coeficient de
inegalitate, 0,25. În Stockholm și în jurul orașului, precum și în Scania, două dintre
regiunile mai dens populate ale Suediei, coeficientul Gini al venitului este între
0,35 și 0,55.

După cifra de afaceri, cele mai mari 20 de companii suedeze în 2007 au fost Volvo,
Ericsson, Vattenfall(d), Skanska, Sony Ericsson Mobile Communications AB,
Svenska Cellulosa Aktiebolaget(d), Electrolux, Volvo Personvagnar, TeliaSonera,
Sandvik, Scania, ICA(d), Hennes & Mauritz, IKEA, Nordea, Preem(d), Atlas
Copco, Securitas, Nordstjernan(d) și SKF(d).[183] Marea majoritate a industriei
Suediei este în sectorul privat(d), spre deosebire de multe alte țări occidentale
industrializate, și, în acord cu tradiția istorică, întreprinderile publice sunt de
importanță minoră.

Creșterea reală a PIB-ului în Suedia, 1996–2006

Se estimează că 4,5 milioane de rezidenți suedezi sunt angajați și aproximativ o
treime din forța de muncă a absolvit studiile superioare. În ceea ce privește PIB-ul
pe oră lucrată, Suedia a fost a noua cea mai mare din lume în 2006, cu 31 de dolari,
față de 22 de dolari în Spania și 35 de dolari în Statele Unite.[184] PIB-ul pe oră
lucrată crește cu 2,5% pe an pentru economia în ansamblu, iar creșterea
productivității echilibrată în termeni comerciali este de 2%.[184] Potrivit OCDE,
dereglementarea, globalizarea și creșterea sectorului tehnologic au fost factori
determinanți ai productivității.[184] Suedia este lider mondial în pensiile private,
iar problemele de finanțare a pensiilor sunt relativ mici în comparație cu multe alte
țări din Europa de Vest.[185] Un program pilot pentru a testa fezabilitatea unei zile
de lucru de șase ore, fără pierderi de salariu, urma să înceapă în 2014, implicând
participarea personalului municipal din Göteborg. Guvernul suedez încearcă să-și
reducă costurile prin reducerea orelor de concediu medical și creșterea eficienței.

.
In 2018, cele mai importante sectoare ale economiei Suediei erau: administrația
publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (21,5 %); industria (19,2
%); comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transporturile, serviciile de cazare și
alimentație publică (17,7 %).
59 % din exporturile Suediei se efectuează în UE (Germania 11 %, Danemarca și
Finlanda câte 7 %). În afara UE, 11 % din exporturi se realizează către Norvegia și
7 % către Statele Unite.
Importurile Suediei provin în proporție de 70 % din celelalte state membre ale UE
(Germania 18 %, Țările de Jos 9 % și Danemarca 7 %). Printre importurile din
afara UE, se remarcă cele din Norvegia (8 %) și din China (5 %).
.
Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a
adopta norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de
politică abordat, diferiți reprezentanți ai guvernului suedez participă în mod regulat
la reuniunile Consiliului. Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au,
de exemplu, Comisia sau Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara
care deține președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni.
Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează
reuniunile Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile
de politică. De asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale
UE.
Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt repartizate în mod
echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai dezvoltată economia
unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are obiectivul de a
redistribui bogăția, ci mai degrabă pe acela de a se concentra asupra nevoilor
tuturor europenilor, în ansamblu.
Relația financiară dintre Suedia și UE (2017):
Cheltuielile UE în Suedia: 1,508 miliarde EUR
Cheltuielile UE în Suedia, ca procent din venitul național brut (VNB) al acestei
țări: 0,31 %
Contribuția Suediei la bugetul UE: 2,629 miliarde EUR