CAPITOLUL STUDIU DE CAZ:

10 RAPORT DE ŢARĂ - SUEDIA

Regatul Suediei este o monarhie parlamentară situată în partea

orientală a peninsulei scandinave. Se învecinează cu Danemarca la Sud,
Norvegia la Vest Finlanda la Nord-Est, iar la Est este scăldată de Marea
Baltică. Capitala este la Stockholm, limba oficială este suedeza, suprafaţa
ţării 450 mil kmp (din care 68% păduri), moneda este coroana suedeză (1
coroana 8,483 USD în ianuarie 2000).
Populaţia suediei a crecut de la 8,3 milioane persoane în 1999 la
8,97 mil la 31 august 2003. Din totalul populaţiei 64% este cuprinsă în
grupa de vârstă 15-64 ani, restul de 36 procente fiind egal împărţit între
celelalte două grupe de vârstă. Speranţa de viaţă la naştere este, în medie, de
79,84 ani (82,64 ani la femei şi, respectiv, 77,19 ani la bărbaţi).

1. Indicatorii macroeconomici de rezultate

Creşterea medie anuală reală a PIB al Suediei a fost în perioada
1993-2001 de 3,0 procente, în ultimii trei ani ai analizei creşterea medie de
volum fiind de 4,5% în 1999, 3,6% în 2000 şi, respectiv, 1,2% în 2001.
Conform datelor OCDE, creşterea economică a Suediei din ultimii cinci ani
(3,1%) se situează pe a doua poziţie în grupul ţărilor OCDE, după Finlanda
(3,2%) dar înaintea Statelor Unite ale Americii (3%).
Creşterea economică a continuat şi în 2002, în ciuda impactului
negativ pe care l-a avut recesiunea globală şi stagnarea unor sectoare
importante ale economiei (în principal sectorul tehnologiei informaţionale şi
cel al telecomunicaţiilor). Totuşi, conform unei clasificări realizate de
World Economic Forum 2003, potenţialul de creştere economică a Suediei
se menţine ridicat, Suedia ocupând, din acest punct de vedere locul 5 la
nivel mondial, după SUA, Finlanda, Taiwan şi Singapore.
Din punct de vedere structural, pe categorii de resurse, ponderea cea
mai mare la formarea valorii adăugate brute a fost: agricultură 2%, industrie
Decizia de afaceri asistată de statistică

29% şi, respectiv, 69%. Contribuţia atât de ridicată a sectorului terţiar la

formarea PIB subliniază, încă o dată, gradul ridicat de dezvoltare atins de
economia Suediei.

2. Stabilitatea preţurilor
Inflaţia în Suedia a fost menţinută la un nivel scăzut în ultimii ani.
Astfel, rata medie anuală a inflaţiei a fost de 1,5% în perioada 1998-2002, o
valoarea sub media ţărilor Uniunii Europene (unde, în aceeaşi perioadă, rata
medie anuală a inflaţiei s-a situat la 1,7%) sau a ţărilor scandinave vecine
(care, în perioada 1998-2002 au înregistrat creşteri anuale ale preţurilor
cuprinse între 2,1-2,4 procente).
Creşterea preţurilor nu a fost însă uniformă în perioada amintită.
După câţiva ani de creştere foarte redusă a preţurilor de consum (în a doua
perioadă a anului 1998 înregistrându-se chiar deflaţie) inflaţia a crescut mai
accentuat în 2001, an în care s-a atins o rată medie auală a inflaţiei de 2,7%.
În 2002, rata inflaţiei a scăzut la 2,2%, pentru anul 2003 preconizându-se o
rată a inflaţiei de 2,4%, iar în 2004 o scădere a ratei inflaţiei la 1,3%.

3. Ocuparea forţei de muncă

Suedia dispune de o forţă de muncă cifrată la circa 4 milioane
personae. În anul 2000, din totalul forţei de muncă 74% erau angajaţi în
sectorul serviciilor, 24% în industrie, restul de 2% fiind persoane ocupate în
agricultură.
Rata şomajului în Suedia se menţine la limite foarte scăzute, graţiei
unui sector de afaceri puternic, a creşterii sectorului public şi a unei politici
ambiţioase în domeniul forţei de muncă. Începând din anul 1997 şi până în
2000, rata şomajului a scăzut de la 8 la 4 procente. La sfârşitul anului 2001
însă, 69.000 angajaţi au fost disponibilizaţi, de două ori mai mult decât în
anul precedent, în special în sectorul manufacturier şi cel tehnologic.
Suedia este o ţară puternic sindicalizată, 80% din forţa de muncă
făcând parte din sindicate.

4. Echilibrul schimburilor cu străinătatea

Suedia are o economie de dimensiune redusă, însă deosebit de
deschisă relaţiilor cu străinătatea. Ca atare, ea este puternic dependentă de
schimburile internaţionale. Ventilarea internaţională a PIB al Suediei,
demonstrează acest fapt, prin nivelul de 80,5% atins de acest indicator în
anul 2002.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Marile grupuri industriale suedeze sunt puternic internaţionalizate,

având o mare parte din capacităţile lor de producţie în străinătate, în special
în ţările ale Uniunii Europene.
Cu numai 0,2% din populaţia totală a globului, Suedia acoperă 2%
din comerţul mondial.
Principalii parteneri comerciali ai Suediei sunt ţările industrializate
din Uniunea Eurpeană. Exceptând Europa, următoarea piaţă de desfacere ca
importanţă o reprezintă Asia (12% din total), în special Japonia, China,
Coreea de Sud, Malaezia şi Singapore.
Comerţul cu ţările în curs de dezvoltare acoperă 10% din total, însă
reprezită o zonă importantă de interes pentru companiile suedeze ce au ca
domenii de activitate sectorul energetic, telecomunicaţiile şi construcţiile
civile.
Principalele mărfuri importate sunt echipamentele de transport,
maşini şi utilaje, produse textile, produse agroalimentare, produse chimice,
minerale. Principalele ţări furnizoare sunt Germania, marea Britanie,
Olanda, Norvegia, Danemarca şi SUA. În ultimii ani au crescut semnificativ
importurile din ţările asiatice, în principal textile, însă se aşteaptă o scădere
a acestora pe seama restricţiilor impuse de Uniunea Europeană şi, pe de altă
parte, oportunităţilor oferite de costurile scăzute de producţie din ţările
baltice şi est-europene.
Balanţa comercială a Suediei s-a menţinut excedentară în ultimii ani,
excedentul situându-se în jurul a 4 procente faţă de PIB, valoare considerată
normală de către specialişti.
La nivel mondial, Suedia este unul dintre cei mai mari receptori ai
investiţiilor străine directe (ISD), între 1997 şi 2001 fiind al 11-lea mare
receptor de ISD, cu un nivel de circa 130 miliarde USD/Euro
La rândul ei, Suedia reprezintă un investitor puternic la nivel
mondial. Cu o economie deschisă şi orientată spre export, un mare număr de
companii multinaţionale s-au extins peste graniţă, demosntrând participarea
activă a economiei suedeze la afacerile internaţionale.

5. Bunăstarea socială
Ocrotirea socială şi bunăstarea socială sunt private ca find
responsabilităţi ale sectorului public şi sunt sprijinite printr-un system
naţional de asigurări sociale. Responsabilitatea pentru serviciile de
bunăstare sociale revine, înprimul rând, municipalităţilor.
Toate persoanele domiciliate în Suedia beneficiază de o asigurare
naţională de sănătate
Decizia de afaceri asistată de statistică

6. Indicele libertăţii economice

În ceea ce priveşte indicatorul libertăţii economice raportat pe anul
2003, Suedia ocupă locul 11 în topul ţărilor din America de Nord şi Europa,
cu un scor total de 1,9. Defalcat, situaţia se prezintă astfel:

a) Politica asupra comerţului: 2 – Stabil (un nivel scăzut al

protecţionismului)
Conform The Economist Intelligence Unit, “restricţiile de import au
fost puţine şi slab aplicate, cu excepţia celor impuse produselor agricole.”
Participarea Suediei la Politica Agricolă Comună (PAC), un program care
subvenţionează masiv produsele agricole, acţionează ca o barieră non –
tarifară.

b) Povara fiscală a Guvernului: 4,5 (un cost foarte ridicat al

guvernării)
Scorul impozitului pe venit şi impozitul corporatist: 4 – rate crescute
ale impozitelor;
Cheltuieli guvernamentale: 5 – un nivel foarte ridicat al cheltuielilor
guvernamentale).
Povara fiscală suedeză este una din cele mai grele din cadrul
economiilor industrializate ale lumii, rata (maximală) impozitului pe venit
putând atinge nivelul de 60%, rata impozitului minimal pentru persoane
fizice atingând nivelul de 20%, iar pentru companii 28%. În anul 2001,
cheltuielile guvernamentale au ajuns la 52,5% din PIB.

c) Intervenţia Guvernului în economie: 2,5 (nivel moderat)

Conform datelor furnizate de Economist Intelligence Unit, guvernul
a consumat 23,6% din PIB în 2001, comparativ cu nivelul raportat de 27%

d) Politica monetară: 1 – stabilă (un nivel foarte scăzut al inflaţiei)

În perioada 1992 – 2001, rata anuală a inflaţiei s-a situat la nivelul de
1,83%.

e) Fluxurile de capital şi investiţiile străine: 1 – stabil (puţine

bariere)
Suedia are puţine bariere impuse investiţiilor străine, cu excepţia
celor impuse pescuitului, aviaţiei civile, transporturilor, comunicaţiilor şi al
sectoarelor conexe securităţii naţionale (ex: armament).
Guvernul nu solicită investitorilor obţinerea în prealabil a
aprobărilor pentru a realiza investiţiile. Ca rezultat al înlăturării barierelor
 Statistică pentru afaceri internaţionale

guvernamentale la începutul anilor ’90 nu mai existau restricţii sau control

pentru transferurile curente, pentru accesul la schimbul valutar sau la
repatrierea profitului.
Un raport al FMI menţionează că aprobare specială este necesară
numai în cazul achiziţionării de imobile.

f) Finanţe – bănci: 1 – stabil (un nivel foarte scăzut al restricţiilor)

Majoritatea băncilor comerciale din Suedia sunt în proprietate
privată. Economist Intelligence Unit raportează că guvernul suedez a
reacţionat la criza bancară de la începutul anilor ’90 prin preluarea unui
număr de bănci, care ulterior au fost reprivatizate. Băncile străine,
companiile de asigurări şi instituţiile ipotecare işi deschid filiale în Suedia în
condiţii egale cu cele naţionale.

g) Preţuri: 2 – stabil (un nivel limitat al intervenţionismului)

Piaţa stabileşte majoritatea preţurilor şi salariilor. Nu există o lege
referitoare la salariul minim naţional, dar programele de bunăstare socială
cresc substanţial nivelul veniturilor.

h) Drepturi de proprietate: 1 – stabil (un nivel foarte ridicat de

protecţionism)
Suedia are un sistem legal bine dezvoltat şi eficient. Puterea
judecătorească este independentă, iar procesele se derulează în condiţii
imparţiale şi corecte. Acordurile/contractele sunt în general respectate în
întregime, nu numai din punct de vedere juridic, dar şi din punct de vedere
moral (.The Economist Intelligence Unit).

i) Reglementări: 3 – stabil (nivel mediu)

A deschide o afacere în Suedia este relativ simplu, iar regimul
legislativ, deşi complex, este transparent. În 2001, agenţia suedeză de
investiţii a realizat un raport privind climatul investiţional din Suedia
comaparativ cu restul Europei. În conformitate cu acest raport, elementele
pozitive sunt: angajaţii deosebit de competenţi din punct de vedere
profesional, ratele scăzute ale impozitării persoanelor juridice, excelenta
infrastructură şi accesul rapid la capital. Elementele negative ar putea fi:
costul ridicat al muncii, legislaţia destul de rigidă a muncii şi costuri ridicate
în general.
Departamentul de Stat al Statelor Unite raportează că există un
număr de impedimente practice cu privire la investiţiile în Suedia. Printre
acestea se numără sistemul de autorizări şi permise cerute pentru iniţierea
Decizia de afaceri asistată de statistică

multor activităţi şi monopolul pe piaţă a unor jucători, mai ales în construcţii

şi în vânzarea en-gros de alimente.

j) Piaţa neagră: 1 – stabil (un nivel foarte scăzut de activitate)

7. Indicele de percepere a corupţiei

CPI (Corruption Perception Index) se referă la perceperea gradului
de corupţie de către oamenii de afaceri şi de către analiştii de ţară, valorile
acestuia situându-se între 10 (curat) şi 0 (foarte corupt).
Conform statisticilor Transparecy International pentru 2003, din 133
de ţări analizate, Suedia se plasează pe locul 6, cu o valoare a indicelui de
9,3, după Finlanda (9,7), Islanda (9,6), Danemarca (9,5), Noua Zeelandă
(9,5), Singapore (9,4) şi înaintea Olandei, Australiei, Norvegiei, Elveţiei,
Canadei, etc.

8. Concluzii
Suedia este una dintre cele mai performante economii din Europa.
Suedezii beneficiază de o economie puternică, un mediu instituţional stabil
şi de un angajament general pentru performanţa macroeconomică. De
asemenea, Suedia beneficiază de o infrastructură şi un sector public modern,
un sector de afaceri dinamic şi foarte bine diversificat ce găzduieşte o
mulţime de companii multinaţionale competitive.
În 2002, Suedia ocupa locul secund în topul mondial al ţărilor
cunivelul cel mai ridicat al internaţionalizării economiei (A.T Kearney –
indexul globalizării prevăzut de Foreign Policy Magazine). Exporturile
suedeze s-au ridicat la aproape 800 de miliarde SEK (90 miliarde EURO),
corespunzător la 1/3 din PIB – ul Suediei.
Suedia se bucură în prezent de stabilitate macroeconomică şi de un
sector puternical finanţelor publice. Anii 90 au generat un număr important
de reforme instituţionale, având ca rezultat limite stricte ale controlului
parlamentar şo o Banca Centrală independentă. Surplusurile financiare
rămân substanţiale, în ciuda unei activităţi economice mai reduse. Politica
fiscală expansionistă, în combinaţie cu descreşterea activităţii economice, a
cauzat descreşterea surplusului financiar guvernamental de la 4,8% din PIB
în 2001 la 1,8% în 2002. Pentru 2004 se aşteaptă ca surplusul financiar
guvernamental să se ridice la 2% din PIB.
Mediul de afaceri suedez este extrem de competitiv, cu bariere
administrative scăzute. Aceasta face ca, în general, investitorii străini să aibă
succes. De altfel, într-un studiu din 2002 efectuat de agenţia suedeză de
 Statistică pentru afaceri internaţionale

investiţii se afirmă că mai mult de 70% din investitorii străini au declarat că

operaţiunile lor comerciale din Suedia au fost cel puţin egale sau chiar mai
profitabile decât cele realizate în alte ţări.

Referinţe bibliografice
Pentru elaborarea proiectului s-au folosit date şi analize publicate pe
următoarele site-uri:
http://www.oecd.org
http://www.worldbank.org
http://www.imf.org
http://www.heritage.org
http://transparency.org
http://www.scb.se