OLIMPIADA DE LINGVISTICĂ

11-13 MAI 2018

CLASELE a V-a – a VI-a

SUBIECTUL 1: CATALANĂ
1. 1 – d
2–c
3–f
4–b
5–a
6–e
În catalană, toate minutele și secundele adăugate unei ore se scad din ora
următoare și se trec înaintea acesteia, fiind relaționate cu ea prin prepoziția
„de”.
Orele se măsoară în sferturi: „dos quarts” înseamnă „jumătate de oră” sau
„treizeci de minute”; „tres quarts” înseamnă „trei sferturi de oră” sau
„patruzeci și cinci de minute”.
Ceea ce este sub un sfert de oră, adică acel „șapte minute și treizeci de
secunde” este tradus prin cuvântul „mig”. Atunci când această structură este
scăzută din primul sfert de oră, cuvântul „mig” stă în fața cuvântului „quart”
și ambele în fața orei următoare: „mig quart de quatre” se traduce în română
„trei, șapte minute și treizeci de secunde”. Atunci când cuvântul „mig” se
adaugă unui sfert de oră, unei jumătăți de oră (două sferturi, în catalană) sau
celor patruzeci și cinci de minute (trei sferturi, în catalană), construcția este
„i mig”, adică „și șapte minute și treizeci de secunde”, și se folosește după
numărul de sferturi de oră și înaintea orei următoare: „tres quarts i mig de
set”.
2. a. tres quarts i mig de cinc
b. mig quart de quatre
c. tres quarts i set minuts de tres
3. a. două și patruzeci și opt de minute sau trei fără șapte minute
b. două, treizeci și șapte de minute și treizeci de secunde sau trei fără
douăzeci și două de minute și treizeci de secunde
c. patru și treizeci și cinci de minute sau cinci fără douăzeci și cinci de
minute
SUBIECTUL 2 – SAVOSAVO:
1. În funcție de poziția accentului, există:
- cuvinte cu accentul pe prima silabă: ’adaki, ’epi, ’sara, ’saraghu, ’sota,
’sotaghu, ’ghuba, ’kabu, ’koghili;
- cuvinte cu accentul pe a doua silabă: a’beni, a’benighu, e’pighu,
ghu’bagha, ka’bughu, pa’gati, pa’gatigha (de aici se deduce că, la fel ca
în limba română, fiecare vocală corespunde unei silabe sau este nucleul
unei silabe);
- cuvinte cu accentul pe a treia silabă: abu’zaghi, abu’zaghighu, ada’kigha,
koghi’lighu, kuri’ghidi, kuri’ghidigha, zara’vua;
- un cuvânt cu accentul pe a patra silabă: zaravu’aga.
Cuvintele care se termină în „-ghu” sau „-gha” sunt de două categorii:
- unele își păstrează accentul pe aceeași silabă: ’sara –’saraghu (pe prima
silabă), ’sota - ’sotaghu (pe prima silabă), a’beni – a’benighu (pe a doua
silabă), pa’gati – pa’gatigha (pe a doua silabă), abu’zaghi – abu’zaghighu
(pe a treia silabă) și kuri’ghidi – kuri’ghidigha (pe a treia silabă);
- altora li se mută accentul pe o silabă următoare: ’epi - e’pighu (de pe
prima pe a doua silabă), ’ghuba - ghu’bagha (de pe prima pe a doua
silabă), ’kabu – ka’bughu (de pe prima pe a doua silabă), ’ada –
ada’kigha (de pe prima pe a treia silabă), ’koghili – koghi’lighu (de pe
prima pe a treia silabă), zara’vua – zaravu’agha (de pe a treia pe a patra
silabă).
2. Cuvântul „’vaitula” (plural: „vaitu’lagha”) are trei silabe: vai-tu-la. Se
observă că, la plural, i se mută accentul pe silaba „la”.
După cum se poate deduce din exemplele de la punctul anterior, niciun
substantiv din savosavo nu își poate muta la forma de plural accentul mai
departe de a treia silabă față de forma de singular. În aceste condiții,
substantivul „’vaitula”, cu accentul pe prima silabă la forma de singular,
având forma de plural „vaitu’lagha”, are la plural doar două silabe înaintea
silabei accentuate „la”. Așadar, și la singular, silabele dinaintea silabei „la”
sunt „vai” și „tu”. Despărțirea corectă în silabe a acestui substantiv este:
„vai-tu-la”.
3. Forma de singular a substantivului „mi’sugha” (câini) este „misu”, întrucât
terminația „-gha” este desinența de plural. Aceasta se poate accentua la
singular „’misu”, adică pe prima silabă, după modelul substantivului
 „’ghuba” – „ghu’bagha”, care are tot două silabe la singular și trei silabe la
plural, mutându-și accentul de pe prima silabă la singular pe a doua silabă la
plural.

SUBIECTUL al III-lea: CHOCTAW

1. a. am lovit, ai lovit, a lovit, am lovit, ați lovit, au lovit (pentru că, indiferent
de pronumele cu funcție de subiect, în toate enunțurile cu verbul „a lovi” la
perfectul compus românesc apare, în choctaw, forma „hablitok”)
b. capul nostru
Pronumele personal de persoana a III-a singular și plural nu este exprimat,
în choctaw, împreună cu un alt pronume de persoana I sau a II-a.
În primele două construcții cu verbe, „Hablilitok” și „Ishhablitok”, unde în
limba română sunt făcute traducerile posibile cu toate pronumele
complemente directe posibile de persoana a III-a singular și plural, nu se
schimbă decât „li” și „ish”, ceea ce demonstrează că pronumele de persoana
a III-a cu funcție de complement direct nu sunt exprimate. Sunt exprimate
aici doar pronumele cu funcție de subiect, adică „li” (intercalat în construcția
verbului) – „eu” și „ish” (adăugat înaintea verbului) – „tu”.
În enunțurile cu pronume complemente directe de persoana I și a II-a, apar
două structuri înaintea verbului, adică și subiectul și complementul direct:
„Iichihablitok” – „Noi te-am lovit.”; „Hashsahablitok” – „Voi m-ați lovit.”.
Aici, „ii” înseamnă „noi”, „chi” înseamnă „te”, „hash” înseamnă „voi” și
„sa” înseamnă „m-”.
În următoarele două enunțuri, în fața verbului nu se mai găsește decât o
singură structură: „Pihablitok” – „Ei ne-au lovit.”; „Hachihabliliaachii” –
„Ea vă va lovi.”. Observăm că „ei” și „ea” (pronumele de persoana a III-a)
nu apar nici acum, când au funcția de subiect, pentru că, dacă ar fi apărut, ar
fi stat în fața celor de persoanele I și a II-a, care au funcție de complement
direct și care stau, la rândul lor, în fața verbului. Deci, „pi” înseamnă „ne”,
iar „hachi” înseamnă „vă”.
Ultimul exemplu este un grup nominal, o construcție alcătuită dintr-un
substantiv comun, „capul”, și un adjectiv posesiv asociat persoanei a II-a,
„tău”: „chinoshkobo”. Aici, românescul „capul” îi corespunde structurii
„noshkobo”, iar românescul „tău” îi corespunde structurii „chi”, așezate
înaintea substantivului, dovedind că, în choctaw, adjectivul posesiv
corespunzător persoanei a II-a singular și pronumele complement direct de
persoana a II-a singular au aceeași formă. Prin urmare, „pi” înseamnă „ne”
 când determină verbul, dar înseamnă „nostru” când determină substantivul.
De aceea am considerat că structura „pinoshkobo” din choctaw se poate
traduce în limba română „capul nostru”.
c. Eu vă voi lovi. (pentru că „habliaachii” este forma de viitor simplu a
verbului „a lovi” în choctaw, „hachi” înseamnă „vă”, după cum am
observat și la punctul anterior, iar „li” intercalat în construcția verbului,
după cum, de asemenea, am observat la punctul anterior, înseamnă „eu”)

2. a. sanoshkobo (întrucât am observat că „sa” înseamnă „m-” când este

complement, și, în spiritul limbii choctaw, devine și adjectiv posesiv
corespunzător persoanei I singular, adică „meu”)
b. Chihabliliaachii (pentru că am descoperit că „habliaachii” este forma de
viitor simplu a verbului „a lovi”; pentru că „li” înseamnă „eu” și trebuie
intercalat în construcția formei verbale, după tema verbului, „habli”, și
înaintea sufixului verbal care exprimă timpul viitor simplu, „aachii”, așa
cum și la perfectul compus era intercalat între tema verbului, „habli”, și
sufixul verbal care exprimă perfectul compus, „tok”; pentru că „chi”
înseamnă „te” în construcția verbală și trebuie adăugat înaintea verbului)
c. Pihabliaachii (pentru că forma de viitor a verbului este cea constatată
anterior, „habliaachii”, valabilă la orice persoană și la orice număr, după
cum se întâmplă și în cazul perfectului compus „hablitok”; pentru că
pronumele subiect nu este exprimat dacă este de persoana a III-a; pentru că
pronumele românesc „ne” corespunde formei „pi” din choctaw și este așezat
înaintea formei verbale)

3. Regulile gramaticale care m-au ajutat să traduc sunt:

1.În choctaw, pronumele personal de persoana a III-a singular și plural nu este
exprimat nici când are funcție de complement, nici când are funcție de subiect.
2.Pronumele personale de persoanele I și a II-a singular și plural sunt exprimate
alături de verbul predicat și când au funcție de subiect, și când au funcție de
complement, fiind atașate înaintea acestuia în ordinea: subiect, complement,
predicat.
*Excepție: Pronumele de persoana I singular cu funcție de subiect este intercalat în
construcția verbală, între tema verbului și terminația specifică fiecărui timp verbal.
3.Verbul cu funcție de predicat își schimbă forma doar după timpul verbal, nu și
după persoană și număr, având aceeași formă la toate persoanele, și la singular, și
la plural.
4.Pronumele personale de persoanele I și a II-a care au funcție de complemente
directe în grupuri verbale au aceeași formă cu adjectivele posesive care corespund
persoanei și numărului fiecăruia în grupuri nominale.