POVESTIRI Limbajul inimii: sfânt, tainic, creștinesc, îngeresc, ceresc, duhovnicesc, hristic, dumnezeiesc
educative,instructive
ISTORIOARE Litera F - Fericirea
informativ-formative
Alfabetul iubirii Învățătura înțelepciunii
Cămaşa fericirii
Se spune că de mult trăia un prinţ nespus de melancolic. El
era mereu trist şi mâhnit, iar chipul său veşnic întunecat, încât
oamenii l-au numit Tamas (în sanscrită tamas înseamnă
întunecat).
Cu toţii erau nespus de îngrijoraţi şi au chemat înţelepţi,
doctori, pentru a afla, cum să-l tămăduiască pe prinţ.
Un înţelept le-a spus:
–Prinţul s-ar vindeca, dacă ar îmbrăca cămaşa unui om fericit!
Prinţul s-a înveselit pentru o clipă şi degrabă a trimis ştafete în
toată împărăţia, pentru a găsi un om fericit, căruia, cu mult aur,
să-i cumpere cămaşa.
Trimişii împărăteşti au colindat întreaga împărăţie, dar n-au
găsit decât oameni bombănitori, grăbiţi, cârtitori, trişti, cu
chipuri întunecate, nefericiţi, bolnavi, amărâţi, nenorociţi. Nu
găseau nici măcar un om fericit. Prinţul Tamas aştepta dar, solii
săi întârziau, nu se mai întorceau...
Unul din trimişi a ajuns în cel mai îndepărtat colţ al împărăţiei
şi a găsit un om foarte vesel. El trebăluia cântând, muncea vesel,
părea fericit. Trimisul, de teamă să nu greşească, s-au uitat bine la
el, au luat aminte cum se poartă cu familia lui. Îşi răsfăţa soţia, o
alinta, îi vorbea frumos şi drăgăstos, deşi arătau a fi de mult timp
căsătoriţi. Cu copiii, se purta atent, blând, îi proteja şi se juca cu
ei zilnic. Acesta era omul căutat. Părea să cunoască secretul
fericirii şi desigur avea cămaşa fericirii! Nu rămânea decât să ia
cămaşa fericirii.
S-a repezit la acel om şi ajutat de soldaţi i-a smuls de pe umeri
haina veche, decolorată, cârpită şi răscârpită.
Dar omul n-avea cămaşă pe sub haină.
Omul fericit era aşa de sărac încât nu avea nici măcar cămaşă...
Cuvinte - cheie: F – fericirea, mulțumirea, recunoștința față de
Dumnezeu (ca simbol are aici „sărăcia” muncitoare, veselă, plină
de atenție, bunătate, blândețe deci de iubire, de multe fapte bune)
N – nefericirea (are aici ca simbol: „bogăția” și nerecunoștința
Ucenicul şi înţeleptul
Un tânăr călugăr, porneşte la drum pentru a-şi îmbogăţi
cunoştinţele şi devine ucenicul unui eremit. Într-o zi, ei văd un
om bogat călătorind în caleaşca lui somptuoasă, însoţit de un alai
de servitori.
– Iată, un om nefericit! spune înţeleptul eremit.
– De ce omul bogat este nefericit?
– Pentru că el este doar deştept căci muncește doar pentru
această viață de aici, dar nu şi înţelept ca să dea și milostenie la
săraci – frații Domnului - ca să găsească însutit, bogăția lui în
raiul ceresc și veșnic
Cuvinte - cheie: F – fericirea și Î = Înțelepciunea: M - milostenia
Cine este fericit? Păunul şi cioara
O cioară trăia într-o pădure şi era mulţumită de viaţa sa. Dar,
într-o zi, cioara a văzut o lebădă.
PILDE
cu tâlc moral-creștin
PARABOLE
cu înțeles sufletesc
Școala vieții Calea adevărului
1. “ - Lebăda asta este atât de albă şi eu sunt atât de neagră…”,
s-a gândit ea.“ - Lebăda cred că este cea mai fericită pasăre de
pe pământ.” Şi i-a împărtășit şi lebedei gândurile sale.
“ - Sincer, şi eu credeam că sunt cea mai fericită pasăre de pe
pământ până când am văzut un papagal care avea două culori.
Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre.”
2. Cioara l-a abordat apoi pe papagal, iar papagalul i-a explicat şi
el: “ - Aveam o viaţă fericită până când am văzut un păun. Eu
am două culori, dar păunul are o mulţime de culori.”
Cioara a mers apoi să viziteze un păun la zoo şi a văzut cum
lumea îl privea cu multă admiraţie. După ce oamenii au plecat,
cioara s-a apropiat de păun şi i-a spus.
3. “ - Eşti atât de frumos! În fiecare zi, zeci de oameni vin să te
vadă. Pe mine când mă văd, imediat mă şi gonesc. Cred că eşti
cea mai fericită pasăre de pe planetă.”
Păunul i-a dat imediat replica:
“ - Întotdeauna am crezut că sunt cea mai frumoasă pasăre
din lume. Dar din cauza frumuseţii mele am ajuns la zoo. M-am
uitat cu atenţie la toate vieţuitoarele de aici şi am observat că
cioara este singura pasăre care nu este ţinută într-o colivie. Aşa
că, în ultimele zile m-am tot gândit…dacă eram o cioară, acum
aş fi zburat liber şi fericit peste tot.”
”Fericirea mea, vreau să mă faci frumoasă, bogată…”
(Tu decizi ce alegi în viață!)
Odată călătoreau trei femei și deodată văd înaintea lor, într-o
groapă, o femeie ce căzuse acolo. Spre surprinderea lor, și-au dat
seama că pe acea femeie o cheamă Fericire.
Atunci prima femeie îi spune:
– Fericirea mea, vreau să mă faci frumoasă!
Îndată s-a transformat într-o femei frumoasă și, fericită, a plecat.
A doua femeie s-a adresat Fericirii și i-a spus:
– Vreau să devin bogată.
Îndată a apărut înaintea ei un sac plin cu aur și diamante, pe care
femeia l-a înșfăcat și a plecat.
A treia femeie aștepta tăcută. Fericirea, din acea groapă în care
se găsea, i-a strigat:
– Spune și tu ce vrei să-ți dau?
A treia femeie s-a plecat, a întins mâna ei și i-a spus:
– Dă-mi mâna ta! Și îndată a scos-o pe Fericire din groapă.
Apoi și-a continuat drumul…
Dar Fericirea a zâmbit și a urmat-o oriunde mergea…
Cuvinte - cheie: F – fericirea pentru unii este B –banii, bogăția;
F- frumusețea; F – fericirea pentru alții este B – binele făcut altora
Doamne, dacă e aşa, atunci dă-mi, te rog,
Sănătate, fericire, succes şi mulţi bani”
Într-o noapte o femeie avu un vis ciudat, de parcă vânzător la
magazin era Însuşi Dumnezeu.
– Doamne, Tu eşti? – întrebă cu bucurie femeia.
– Da, Eu sunt! – îi răspunse Domnul.
– Ce pot cumpăra de la Tine? – Îl întrebă ea.
– De la Mine poţi cumpăra orice – Îi fusese răspunsul.
– Dacă e aşa, atunci dă-mi, te rog, sănătate, fericire…
Domnul îi zâmbi binevoitor şi se duse să-i aducă produsele
comandate. În scurt timp El se întoarse cu o cutiuţă în mână.
– Asta e tot? – exclamă mirată şi dezamăgită femeia.
– Da, asta e tot – îi răspunse Domnul – oare n-ai ştiut că la
„magazinul Meu” se vând doar „seminţele” cuvintelor și ale
harului, dar trebuie să lucrezi pentru roadele sufletești și
trupești? Sfântul Paisie Aghioritul - Extras din ”Lupta duhovnicească”, Vol. IV
Mulțumire și fericire vezi și la fericire
Într-o zi, un bătrânel, mic de statură şi foarte prezentabil,
vădit preocupat de aspectul său exterior, a intrat într-o casă de
bătrâni.
După câteva ore de aşteptare în holul casei de bătrâni, el a
zâmbit cu blândeţe când i s-a spus că încăperea în care urma să
locuiască era pregătită.
În timp ce mergea încetișor catre lift, sprijinindu-se în baston,
eu am început să-i descriu cum arată camera lui, vorbindu-i şi
despre draperia de la geam.
Îmi place foarte mult – mi-a spus el, cu entuziasmul unui
băieţel de 8 ani, care tocmai primise în dar un căţeluş.
- Domnule, dar încă nu aţi văzut camera. Mai aşteptaţi o clipă,
aproape am ajuns.
- Nu are nici o importanţă cum arată camera – a răspuns el.
Fericirea e o stare pe care am ales-o ca atitudine în viață.
Nu de mobilier sau de modul în care este decorat spaţiul
depinde faptul că îmi place sau nu camera, ci mai degrabă modul
în care am hotărât eu să o percep. Am decis deja în mintea mea
că îmi place camera în care voi locui aici. Este o decizie pe care
o iau în fiecare zi, când mă trezesc.
Am posibilitatea de a alege. Îmi pot petrece ziua în pat,
enumerând toate problemele pe care le am cu anumite părţi ale
corpului meu care nu mai funcţionează prea bine sau mă pot trezi
mulţumindu-i Cerului pentru acele părţi din mine care încă mai
funcţionează normal.
Fiecare zi este un dar şi, câtă vreme îmi pot deschide ochii, mă
voi concentra asupra noii zile şi asupra tuturor amintirilor fericite
pe care le-am creat în viaţa mea.
Bătrâneţea seamănă cu un cont bancar. La apusul vieţii, retragi
din contul tău ceea ce ai depozitat de-a lungul vieţii.
Aşadar, sfatul pe care l-aş da fiecărui om este să depoziteze cât
mai multă fericire în contul bancar al memoriei sale.
Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la umplerea
contului meu cu amintiri fericite, cont pe care continui să îl
umplu şi acum.
Amintește-ţi aceste sfaturi simple pentru fericire:
Eliberează-ţi inima de ură. Eliberează-ţi mintea de griji.
Trăieşte cu simplitate. Dăruieşte mai mult. Renunţă la aşteptări.
Cuvinte - cheie: Stări sufletești: fericire, mulțumire, recunoștință
F – fericirea este o alegerea minții și a voinței (prin atitudini,
gânduri , cuvinte și fapte: bucurie, bunăvoință, bunăcuviință,
blândețe, bunătate, credință, curăție, milă, iubire, iertare, liniște,
pace, tăcere, răbdare, nădejde, recunoștință, smerenie, speranță)
Viața și la necazuri și la răbdare și la recunoștință
Demult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit şi l-a întrebat:
- Ce este rău cu mine ? De ce nu îmi găsesc liniştea ? De ce nu
sunt mulţumit de viaţa mea ?
Bătrânul călugăr a luat, atunci, o sticlă şi, după ce a umplut-o pe
jumătate cu apă, a pus-o în faţa omului şi l-a întrebat:
- Cum e această sticlă ?
- Este pe jumătate goală!
- Vezi, i-a mai spus călugărul - eu o văd pe jumătate plină.
În viaţă, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este
greu, mai ales că în toate există ceva frumos.
Dacă vom şti să privim natura, vom vedea frumuseţe şi
bogăţie.
Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui, vom vedea
bunătate şi dragoste.
Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim noi înşine mai frumoşi,
mai bogaţi şi mai buni.
"Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie
totdeauna cu tine!" (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Expresia dragostei adevărate
Era o dimineață aglomerată la cabinet când, în jurul orei
08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune
imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru
ora 09:00. L-am invitat să se așeze știind că avea să mai treacă
cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu
câtă nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să
văd despre ce este vorba. Rana nu părea a fi așa de gravă… în
așteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana și mă lansez
într-o mică conversație. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe
care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru
tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la
sanatoriu, așa cum face de multă vreme, ca să ia micul dejun cu
soția.
Politicoasă, îl întreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn
îmi povestește că soția, bolnavă grav de Alzheimer, stă la
sanatoriu sub o atentă observație de ceva vreme. Gândindu-mă că
într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea
lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar bătrânul îmi explică faptul că
ea nu-și mai aduce aminte cine este el… Și-atunci îl întreb
mirată:
“ - Și dv. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună?“.
Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
“ - E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine
cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă
uitam la bătrânul care se îndepărta cu pași grăbiți. Mi-am înghițit
lacrimile, spunându-mi în sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la
viață!… Căci, în fond, așa este dragostea adevărată ?!… nu
neapărat fizică și nici romantică în mod ideal.
Să iubești înseamnă să accepți ceea ce a fost, ceea ce este,
ceea ce va fi și ceea ce încă nu s-a întâmplat.
Persoanele fericite și împlinite nu sunt neapărat cele care au
tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care știu să facă ce-
i mai bun din tot ceea ce au”.