O barză foarte frumoasă şi-a făcut cuibul pe coşul unei caase.

De aici, putea să vadă cerul şi soarele, să

simtă vântul şi să audă zgomotele din sat. Din păcate, atunci când proprietarul casei făcea focul în sobă,
tot fumul se ducea asupra păsării noastre.

La început, pasărea a fost foarte incomodată de fum, dar, treptat s-a obişnuit să respire fumul toxic,
corpul său devenind din ce în ce mai intoxicat. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea tot mai
multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros.

De la un timp, sănătatea berzei a început să se deterioreze tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des,
frumoasele sale pene deveneau tot mai negre şi mai puţin mătăsoase. Pasărea îşi pierdea bucuria de a
trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărâr să-şi părăsească cuibul. Pentru că aripile îi
tremurau şi privirea i se înceţoşase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe o plajă unde se jucau
nişte copii. Aceştia au fost surprinşi să vadă pasărea şi s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea. Au decis să-i
spele apripile şi să le cureţe de murdărie. Apoi, au hrănit-o cu lapte şi alte plante pentru a-i curăţa coprul
de toxine. Cum părinţii lor aveau o cabană pentru păsări, au mutat barza în acel loc departe de fum şi la
adăpost de ploaie. În noua sa locuinţă, pasărea se simţea pe zi ce trece tot mai bine. În fiecare dimineaţă
mulţumea celor ce-au ajutat-o văzând iar strălucirea soarelui şi limpezimea cerului.

3.3.6.-Dependenţa faţă de droguri -Povestea berzei

a) indicaţii terapeutice: -dependenţa faţă de diferite droguri; b) efecte dorite: -eliminarea

comportamentelor nocive (droguri, ţigări, alcool);

O barză foarte frumoasă şi-a făcut cuibul pe coşul unei caase. De aici, putea să vadă cerul şi soarele, să
simtă vântul şi să audă zgomotele din sat. Din păcate, atunci când proprietarul casei făcea focul în sobă,
tot fumul se ducea asupra păsării noastre.

La început, pasărea a fost foarte incomodată de fum, dar, treptat s-a obişnuit să respire fumul toxic,
corpul său devenind din ce în ce mai intoxicat. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea tot mai
multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros.

De la un timp, sănătatea berzei a început să se deterioreze tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des,
frumoasele sale pene deveneau tot mai negre şi mai puţin mătăsoase. Pasărea îşi pierdea bucuria de a
trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărâr să-şi părăsească cuibul. Pentru că aripile îi
tremurau şi privirea i se înceţoşase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe o plajă unde se jucau
nişte copii. Aceştia au fost surprinşi să vadă pasărea şi s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea. Au decis să-i
spele apripile şi să le cureţe de murdărie. Apoi, au hrănit-o cu lapte şi alte plante pentru a-i curăţa coprul
de toxine. Cum părinţii lor aveau o cabană pentru păsări, au mutat barza în acel loc departe de fum şi la
adăpost de ploaie. În noua sa locuinţă, pasărea se simţea pe zi ce trece tot mai bine. În fiecare dimineaţă
mulţumea celor ce-au ajutat-o văzând iar strălucirea soarelui şi limpezimea cerului.