Economie Probleme Rezolvate

IV1.
Probleme rezolvate din manualul de Economie cu autorii:
Ilie Gavrilă , Paul Tănase Ghiţă , Dan Niţescu , Constantin Popescu , Ed.
Economică, Bucureşti 2000.
Problema de la pagina41.
Un consumator dispune de un buget pentru achiziţii de 30 u.m. şi se confruntă cu

preţurile px=2; py=4. El caută programul de achiziţii şi de consum care-i maximează
utilitatea totală prin consumarea unor doze diferite după cum urmează:
Cantitatea Umx Umy

(nr.
Dozei)
1 10 20
2 9 19
3 8 17
4 7 14
5 5 10
6 4 9
7 3 7
8 2 4
9 1 1
Să se determine:
a) Cel mai bun program de achiziţii, cel care-i asigură

maximizarea satisfacţiei (Ut).
b) Care este mărimea acesteia?
Rezolvare:
1. Cu 4 u.m. poate achiziţiona prima doză din bunul y obţinând o

satisfacţie de 20 sau primele două doze din bunul x ( Px = 2 ) , obţinând o
satisfacţie de 10 + 9 = 19 care este mai mică decât 20 , în concluzie cu
primele 4 u.m. consumatorul raţional achiziţionează prima doză din bunul y.
2. Mai departe consumatorul dispune de 30 u.m. – 4 u.m. = 26 u.m. .

Cu următoarele 4 u.m. va achiziţiona a doua doză din y sau două doze din
bunul x. Raţionând ca în cazul anterior consumatorul va achiziţiona
primele două doze din x având satisfacţia de 10 + 9 = 19, mai mult
decât satisfacţia resimţită prin consumarea următoarei doze din y
(Umgy=18).
Consumatorul având încă un venit disponibil de 26u.m. – 4u.m. =

22u.m. va achiziţiona , după acelaşi raţionament ca în cazurile precedente,
următoarele doze :
3. cu urmatoarele 4u.m. va achita a II-a doza din y;
4. --------//-------- 4u.m. ----//----- a III-a doza din y;
5. --------//-------- 4u.m. ----//----- a III-a si a IV-a doza din x;
6. --------//-------- 4u.m. ----//----- a IV-a doza din y;
7. --------//-------- 4u.m. ----//----- a V-a doza din y;
8. Acum mai are un venit de 22u.m. – 20u.m. = 2u.m. cu care mai poate
achiziţiona doar 1 doză din bunul x, adică a V-a doză din bunul x.
După raţionamentul de mai sus cel mai bun program de achiziţii este : y + 2x + y +
y + 2x + y + y + x = 5x + 5y având o Ut de 10 + 9 + 8 + 7 + 5 + 20 + 18 + 17 + 14 +
10 = 118 .
Metoda a II-a: Vom completa tabelul dat în problemă cu încă două

coloane Umgx/Px şi Umgy/Py . Consumatorul raţional va decide să aleagă în
limita venitului disponibil, cele mai mari rapoarte utilitate marginală / preţ.
Px = 4 , Py = 2
Cantitatea Umgx Umgy Umgx/Px Umgy/Py

1 10 20 5 5
2 9 18 4.5 4.5
3 8 17 4 4.25
4 7 14 3.5 3.5
5 5 10 2.5 2.5
6 4 9 2 2.25
7 3 7 1.5 1.75
8 2 4 1 1
9 1 1 0.5 0.25
Pentru prima doză din bunul x şi y raportul Umgx/Px ; Umgy/Py este egal ,
consumatorul putând alege orice doză . Să presupunem că a ales doza din
bunul x. Mai departe Umgx/Px=5 > Umgy/Py=4.5 , deci alege doza din
bunul y. Raţionând analog consumatorul ajunge la următorul program de
achiziţie 5x + 5y cu Ut=118.
Dacă productivitatea marginală a muncii este de 5000 bucăţi,

iar productivitatea marginală a capitalului este de 15000 bucăţi, cu
ce rată va avea loc substituirea capitalului prin muncă? 1
Rezolvare:
Definiţia : Rms reprezintă cantitatea dintr-un factor de producţie

necesară x pentru a compresa reducerea cu o unitate a altui factor (- y)
astfel încât producţia să rămână constantă : Rms = - x/y2
Facem următorul artificiu : Productivitatea marginală Wmgx = Q/x  x =

Q / Wmgx şi Wmgy = Q/y  y = Q / Wmgy  Rms =
- (Q/Wmgx) / (Q/Wmgy)=-Wmgy|Wmgx şi nu cum apăruse: Rms = -

Wmgx/Wmgy .
În problemă munca este factorul x , iar capitalul factorul y  Rms = Wmgy/Wmgx =

15000 / 5000 = 3.
Deci pentru a înlocui o unitate de capital (y) este nevoie de 3 unităţi

de muncă (x) pentru ca Q să rămână constantă. (Rms = |x / y|).
Când rata marginală a doi factori x şi y este de 10, iar

productivitatea marginală a factorului substituit este de 20, cât este
productivitatea marginală a factorului ce îl substituie?
Soluţie:
Avem Rms = - x/y =10; Wmgy = 20;
Trebuie să aflăm Wmgx ?

Aplicăm formula de la problema anterioară Rms = Wmgy/Wmgx. Înlocuind obţinem
10 = 20 / Wmgx  Wmgx = 20/10 = 2 (Nu cum scrie greşit în manual , 10 = Wmgx / 20 
Wmgx =20 * 10 = 200 nu 10 / 20 = ?).

Dacă un producător decide să înlocuiască o parte din cantitatea de

muncă utilizată, cu 3 unităţi de capital, în condiţiile când rata
marginală de substituire este de 2 , ce mărime va avea cantitatea de
muncă înlocuită?
Soluţie : Scriem formal datele problemei ; x = 3; Rms = 2, y =?
Rms = - x/y ; Dar 2 = 3/y  y = 3/2 =1.5 .
Ce semnificatie are acest rezultat ?
Pentru a înlocui 1.5 unităţi din cantitatea de muncă ( factorul y ) este

nevoie de două ori mai multe (Rms = 2) unităţi din factorul capital ( la noi
factorul x ), adică 3 unităţi.
Când rata marginală de substituţie a doi factori x şi y este

5, iar productivitatea marginală a factorului substituit este de 10, cât
este productivitatea marginală a factorului ce îl substituie?
Soluţie :
Scriem datele problemei: Rms = - x/y = 5, Wmgy = 10, Wmgx = ?

Folosim formula demonstrată mai sus : Rms = - Wmgy/Wmgx  Wmgx =
10/5 = 2.
Cum citim formula : Rms = - x/y = 5 ? Pentru a înlocui o unitate din

factorul y este nevoie de 5 unităţi din factorul x , deci productivitatea
marginală a factorului y este mai mare decât productivitatea marginală a
factorului x. Rezolvând problema am obţinut Wmgx = 2 < Wmgy = 10 , ceea
ce înseamnă că rezultatul este în “spiritul” teoriei.
1. La S.C. "CONFEX" S.A., în T0 un număr de 10 salariaţi lucrau 5

zile pe săptămână a 8 ore pe zi, iar productivitatea muncii lor era în
medie de două confecţii/bucaţi pe om/ora. Cu cât a crescut
productivitatea muncii dacă în T1 salariaţii respectivi lucrează doar 4
zile a 8 ore şi obţin aceeaşi producţie?
a) cu 20 %
b) cu 25 %
c) cu 30 %
Soluţie:
a) WLo = 2 bucăţi / (1 om * 1 oră) . Înlocuind datele problemei în

formula WLo=Q0/L0 obţinem Q0 /(10 * 5 * 8) = 2  Q0 = 2 * 10 * 5 * 8.
Pentru T1: WL1 = Q1 / L1  WL1 = Q0 / (10*4*8) (Q0 = Q1)  WL1 =
2.5 . Deci WL1 = 2 + 0.5 , adică este mai mare cu 0.5 decât WL0, care
înseamnă în procente
2 ………………. 100% \
|  x = (100% * 0.5) / 2 = 25%
0.5 ……………….. x /,
răspuns corect b).
b) Altă interpretare a rezultatului WL1 este mai mare DE 2.5/2 = 1.25

ori fată de WL0 . Avem WL1 = (1.25) . WL0 = 1.25 / 100 * WL0  WL1 =
100/100 WL0 + 25/100 WL0  WL1 este mai mare CU 25% fată de WL0.
La firma "x" - productivitatea medie a muncii este în T0 de 40

piese pe lucrător. Dacă în perioada T0-T1, producţia creşte cu 150%,
iar numărul de lucrători cu 50%, care este productivitatea marginală
a muncii?
a) 150
b) 200
c) 120

Soluţie :
O primă interpretare a datelor:
Productivitatea marginală a muncii are următoarea formulă: WmgL =

Q/L care ne arată cu cât sporeşte Q când L sporeşte cu o unitate.
Considerăm că unitatea cu care a sporit L este de 50% , faţă de

perioada de bază L0, iar producţia cu 150% faţă de Q0. De aici obţinem:
WmgL = 150%*Q0 / 50%* L0 , (Q0/L0 = 40 )  WmgL = 120, răspuns
corect c).
Altă interpretare :
Q1 creşte cu 150% faţă de Q0, deci Q1 = Q0 + 150% Q0 = 250% , la

fel L1 = Lo+ 50% L0 = 1.5 L0, putem calcula WL = Q/L = (Q1 – Q0) /
(L1 – L0) = (2.5 Q0 – Q0) / (1.5 L0 – L0) = [Q0 (2.5 – 1)] / [L0 (1.5 – 1)]
= 120.
(Q0/L0 = WL = 40). Răspuns corect c).
Studiul cererii arată că pe piaţă este nevoie de 5 milioane de produse anual din
bunul x. Timpul necesar pentru producerea unui bun este de 4 h. De câţi lucrători
este nevoie într-un an cu 320 zile lucrătoare, dacă fiecare lucrător ar lucra 8 ore
pe zi?
a) 400
b) 488
c) 500
Soluţie :
Un lucrător produce într-o zi, lucrând 8h , 2 bunuri x ( timpul pentru

producerea unui bun fiind de 4h). Putem scrie următoarea ecuaţie de gradul
I. Fie Y numărul de lucrători , avem : y * 2 * 320 = 5.000.000  y = 7812.5
Nici un răspuns nu este corect.

În plus problema este prost pusă pentru că nu putem avea un număr
de 7812.5 muncitori , adica 7812 + 0.5 fiind fiinţe umane. Putem avea 7812
+ 1 muncitor , acesta din urmă trebuind să muncească doar jumătate din
an, adică 320 : 2 = 160 de zile.
O societate comercială dispune de un capital tehnic de două

miliarde lei, din care 80% capital fix, cu o durată de funcţionare de 4
ani.
Capitalul tehnic consumat anual, în expresie valorică, este:
a) 800 milioane u.m.;
b) 500 milioane u.m.;
c) 200 milioane u.m.;
d) 400 milioane u.m..
Soluţie:
CF = 80% * 2 mld = 1.6 mld  CV = 0.4 mld . Amortizarea capitalului

fix pentru un an de zile este 1.6 mld : 4 = 0.4 mld . Capitalul anual
consumat este CV + amortizarea anuală a capitalului fix , adică 0,8 mld.
= 800 milioane, răspuns corect a).
Un producător cunoaşte faptul că preţul unitar la bunurile pe care le

oferă spre vânzare pe piaţă este de 10.000 u.m. Costurile fixe (CF) la
societatea sa comerciala sunt de 6.000.000 u.m., iar costurile
variabile pe unitatea de produs (CVM) sunt de 3.000 u.m. Ce
cantitate de bunuri trebuie să producă şi să vândă acest
intreprinzător pentru a obţine un profit de 8.000.000 u.m.?
Rezolvare:
Profitul = Venitul – Costuri totale
Pr = V - CT
Pr = p*Q – ( CF + CV)

Pr = 10.000 Q – (CF + CVM * Q )
8.000.000 = 10.000 Q – 6.000.000 – 3000 Q
14.000.000 = 7000 Q  Q = 2000.
Raportul dintre preţul de vânzare şi costul total al producţiei

este 3/2, mărimea profitului fiind de 25.000.000 u.m. Ştiindu-
se că amortizarea inclusă în cost a reprezentat 10.000.000
u.m., iar costurile salariale deţin 2/5 din costul total, care este
ponderea cheltuelilor materiale în costul producţiei?
Soluţie:
Avem: CT = CS + CM
CT = 2/5 CT + CM  CM = CT – 2/5 CT = 3/5CT (1)
Aflăm CT.
Ştim că Profitul = Pret – CT ; Preţ/CT = 3/2  Preţ = CT * 3/2
25 mil = 3/2 * CT – CT  25 mil = ½ CT  CT = 50 mil (2).
Înlocuind pe (1) în (2) obţinem Cm = 50 – 2/5 * 50 = 30 (mil) 

Ponderea cheltuielilor materiale în costul producţiei este :
50 ……………… 100%
30 ……………… x  x = 30 * 100% /50 =

60%  este de 60% din CT .
O societate comercială realizează zilnic o producţie din vânzarea

careia obţine 5.000.000 u.m. Această producţie îi asigură
maximizarea profitului. CVM al firmei este 5.000 u.m., iar volumul
costurilor fixe (CF) este de 1.500.000 u.m. Când volumul producţiei
ajunge la 500 produse zilnic, costul mediu al firmei este de 8.000
u.m., costul marginal pentru creşterea în continuare a producţiei
devenind 15.000 u.m.
Volumul producţiei zilnice care maximizează profitul este de
400, 500 sau mai multe?
Soluţie:
Când producţia ajunge la 500 produse zilnic avem CFM =

1.500.000/500 = 3.000. Costul mediu al firmei este de 8.000, deci CVM
pentru Q = 500 buc. este: CTM – CFM = 8.000 – 3.000 = 5.000, care
corespunde cu cost variabil mediu dat în ipoteza problemei pentru profitul
maxim, deci răspunsul este Q = 500 produse !1
De exemplu ce este cu condiţia Cmg = 15000 ? , nu am folosit-o

nicăieri.
Odată cu creşterea producţiei creşte şi profitul ? Dacă da atunci

înseamnă că dacă creştem Q la ∞ creşte şi profitul la fel? Nu este aşa.
Atunci este o limită a lui Q la care Profitul este maxim ? Da . Condiţia este
următoarea : Pr = max când preţul de vânzare a unui bun = Cmg.
Ce se întâmplă dacă într-o ţară salariul nominal sporeşte cu 100%, iar salariul
real scade cu 50%?
Rezolvare.
ISR = ISN0/IPC0  IPC0 = ISN0 / ISR0 ,( ISR1 = 50% ISR0 = ½ ISR0, ISN1 = ISN0 +
100% ISN0  ISN1 = 2 * ISN0 = 200% ISN0)  ISR1 = ISN1/IPC1 = 2 * ISN0 / ½ ISR0
= 4 IPC0 .
Indicele preţului creşte de 4 ori faţă de perioada de bază, deci avem

inflaţie ridicată ; puterea de cumpărare a banilor s-a înjumătăţit.
La nivelul unei firme, la sfârşitul anului se cunosc următoarele date:
 încasările totale - 150 miliarde de lei;
 Ponderea costurilor materiale în costurile totale - 80%;
 Cheltuielile salariale - 20 miliarde de lei;
 Capitalul total folosit - 300 miliarde de lei;

 Impozitul pe profitul brut - 25%;
Se cere:
a) Profitul brut;
b) Profitul net;
c) Rata profitului, calculată în toate formele cunoscute.
Soluţie:
CT = CM + CS, înlocuind CM=80%CT obţinem: CT = 80%CT + CS de

unde rezultă CS =20%CT, dar CS= 20mld, deci CT=100mld, CM=80mld.
Calculăm Pr.brut= V- CT= 150- 100= 50(mld).
Impozitul= 25%*Pr.brut=12,5(mld), deci Pr.net= Pr.brut-

Impozit=37,5(mld).
Rata profitului: 1. RPr.=Pr|K*100%=12,5%;
2. RPr.=Pr|V*100%=25%;
3. RPr.=Pr|CT*100%=37,5%.
Problema 1 pagina 84.
Durata de timp pe care s-a plasat suma de 100.000 u.m., cu o rată

medie anuală a dobânzii de 10%, în regim de dobăndă compusă, care a adus
o sumă finală totală de 214.358,88 u.m. este de: a) 6 ani; b) 8 ani; c) 10
ani; d) 12 ani; e) 4 ani.
Soluţie:
Avem Sn = C * ( 1 + d' ) ⁿ, unde n= număr de ani, C = suma platită, Sn = suma finală, d'
= rata dobânzii sau 214 * 358.88 = 100.000 * ( 1 + 10% ) ⁿ sau 2.1435888 = ( 1 +
10/100 )ⁿ ↔ 2.1435888 = ( 110/100 ) ⁿ.
Logaritmând in baza 11/10 obţinem log(11/10) ⁿ = log 2.1435888, n

= log 2.1435888 = 8, răspuns b).
La un credit de 10 milioane u.m., pentru un an, cu o rată medie anuală

a dobânzii de 40%, suma totală ce se plăteşte la scadenţă este: a) 10 mil.;
b) 14 mil.; c) 4 mil.; d) 6 mil.; e) 100 mil.
Soluţie:
C = 10 mil, iar d' = 40% suma ce se plăteşte la scadenţă este S = C + C *

d' = 10 mil + 10 mil * 40/100, S = 14 mil  răspuns b).
La o dobândă plătită pe 6 luni, de 10 mil. u.m., corespunzătoare unei

rate medii anuale a dobânzii de 40%, creditul obţinut a fost de: a) 100 mil.;
b) 50 mil.; c) 80 mil.; d) 40 mil.; e) 20 mil.
Soluţie:
Avem D = C * d' (când d' este pe un an), pentru 1/2 ani avem: D = C
* 1/2d' sau 10mil = C * 1/2 * 40% sau 10 mil = C * 20/100  C = 50 mil;
răspuns b).
Când preţul unitar al bunului "x" este 1.000 u.m./Kg, producătorii sunt
dispuăi să ofere şi să vândă lunar 5.000 kg. Care ar fi oferta lunară dacă
preţul devine 12.000 u.m./kg, iar coeficientul de elasticitate a ofertei în
raport de preţ este de 1,4.

Rezolvare:
Avem E o/p = Q/P * P0/Q0. Înlocuind datele din ipoteza problemei

avem: 1.4 = Q1-5.000 / 12.000-1.000 * 1000/5000  1.4 = Q1-5000 /
11.000 * 1/5  Q1 - 5.000 = 55.000 * 1.4  Q1 = 55.000 * 1,4 + 5.000=
77.500.
Pe piaţa bunului "x" dependenţa cererii şi ofertei faţă de preţul unittar

se exprimă prin funcţiile: Cx = 50 - 3Px - Px²; Ox = 2Px² + 4 Px + 2. Să se
determine variabilele care caracterizează situaţia de echilibru pe piaţa
bunului "x".
Soluţie:
Situaţia de echilibru se caracterizează prin egalizarea Cx=Ox. Din

această egalitate obţinem o ecuaţie de gradul al II-lea cu necunoscuta "Px".
Ecuaţia este: 50 - 3Px - Px² = 2Px² + 4Px + 2 sau 3Px² + 7Px - 48 = 0.
Folosindu-ne de relaţiile lui Viete obţinem Px1 + Px2 = - 7/3, Px1 * Px2 =
- 48/3; sau Px1 = 3, Px2 = - 16/3. Dintre aceste două soluţii o alegem pe cea pozitivă,
adică Px = 3 ( nu putem avea un preţ < 0 pentru un bun economic ). Pentru Px = 3 avem
Cx = Ox = 32.
În intervalul T0 - T1, preţurile bunurilor au crescut în medie cu 10%,

iar volumul bunurilor marfare s-a dublat, iar viteza de rotaţie a banilor a
crescut cu 20%. Să se determine avriaţia procentuală necesară a masei
monetare în intervalul T0 - T1.
Soluţie:
Scriem datele din problema pentru T1: P1 = P0 + 10%P0; Y1 = 2Y0,
V1 = V0 + 20%V0. Avem masa monetară M1 = (P1 * Y1) / V1 = ( P0 *
110/100 * 2Y0 ) / ( V0 * 120/100 )  M1 = (P0*Y0)/V0 * (( 2 *
110/100)/(120/100)) = M0 * 110/120 * 2  M1 = 11/6 * M0 = 1.8333 *
M0. M1 a crescut faţă de M0 cu M1-M0 sau (M1 = 1.8333*M0).
1.8333M0 - M0 = 0.8333M0 = 1 * 0.8333M0 = 100/100 * 0.8333Mo =

83.33 % M0.
O instituţie bancară deţine 400 de obligaţiuni publice, care aduc un

venit trimestrial de 1.000 u.m. fiecare. Rata dobânzii practicată pe piaţa este
de 20%. Această bancă intenţionează să negocieze şi să vândă obligaţiunile
pentru că are nevoie de lichidităţi. Care este preţul minim unitar de ofertă la
care banca lansează aceste titluri pe piaţa financiară secundă?
Soluţie:
Avem C = V / d' (1), unde C = Cursul la care este vândută o

obligaţiune, V = venitul fix (D); d'= rata dobânzii.
Venitul adus de obligaţiune este fix, noi avem în ipoteza problemei
venitul adus pe obligaţiune pe un trimestru, de aceea considerăm că venitul
adus pe un an este: V = 3 * 1000 = 3000. Înlocuind în formula (1) avem:
C = 3000 / (20/100)% = 15.000 (u.m.) (preţul unitar al unei obligaţiuni).
Cuponul unei obligaţiuni (V) este egal cu 5.000 u.m., iar rata anuală a
dobânzii (d') este de 10%. Determinaţi preţul (cursul) obligaţiunii . Ce preţ
va avea obligaţiunea dacă rata dobânzii creşte la 20%?
Soluţie:
Scriem fomula C = V/d' sau C = 5000 / (10/100)  C = 50.000.

Problema 1 pagina 143:
Când PIB = PIN + 1.000 înseamnă că:
a) consumul intermediar este 1.000;
b) capitalul fix utilizat este 1.000;
c) capitalul fix consumat este 1.000;
d) capitalul circulant consumat este 1.000;
e) nu se poate compara PIB cu PIN.
Rezolvare:
Avem PIN = PIB - CCF (1), unde CCF semnifică Consumul de capital
fix. Formula (1) o mai putem scrie PIB = PIN + CCF, comparând-o cu PIB =
PIN + 1000. Scăzând cele două egalităţi avem CCF - 1000 = 0 sau CCF =
1000  capitalul fix consumat este 1000, răspuns corect c).
Dacă PNB, la preţul pieţei, este de 50.000 mld.; CCF 13.000 mld.,
valoarea produsă de către agenţii naţionali în străinătate 10.000 mld., iar
cea a agenţilor străini în interior 9.000 mld., care este PIB la preţul
factorilor?
Soluţie:
PNB = PIN + valoarea produsă de agenţii naţionali în străinătate -

valoarea produsă de agenţii străini în interior. 50.000 mld = PIB + 10.000
mld - 9 mld.  PIB = 49.000 mld. (la preţul pieţei). PIB la preţul factorilor =
49000 mld. - 5000 mld (impozite indirecte) = 44000 mld.

Exerciţiul 3 pagina 143.
Care din următoarele corelaţii sunt adevărate.
a) PNB = PNN + A
b) PIN = PNB - A
c) PIN = PIB + A
d) PIN + PNN = PNB.
Răspuns: a).
Exerciţiu 4 pagina 143.
Notaţi cu DA afirmaţiile adevărate şi cu NU pe cele false:
1) Produsul oricărui agent economic este un indicator macroeconomic.
2) Investiţiile nete sunt componente ale investiţiilor brute.
3) Când soldul relaţiilor economice externe este pozitiv, PNN > PIN.
Răspuns: 1) Nu; 2) Da; 3)Da.
Dacă venitul este de 8.000 mld. lei, iar consumul reprezintă 6.000
mld. lei, cât reprezintă rata consumului in %?
Soluţie:
Rata consumului c = C/V = 6000/8000 = 0.75 = 75%.

În ce raport de mărime se poate afla rata consumului (c) cu înclinaţia
marginală spre consum (c')?
a) c = c'
b) c > c'
c) c < c'

Soluţie:
Avem c = C0/V0, iar c' = C/V.
Dacă C şi V cresc în aceeaşi proporţie atunci c' = C/V = C0/V0 = c

(exemlu C1 creşte faţă de C0 cu 10%; iar V1 creşte faţă de V0 tot cu 10% 
c' = C/V = C0/V0 = c). La fel c poate fi mai mare decât c' (C = 10%C0 şi
V = 8%V0). c poate fi mai mic decât c'(Exemplu: C = 10%C0, V =
12%V0). Toate cele 3 cazuri pot avea loc.[1]
Considerând că, faţă de perioada anterioară, are loc o scădere a

venitului:
a) consumul rămâne constant;
b) consumul creşte, dar comparativ cu ritmul de scădere a venitului,

mai lent;
c) consumul scade, în acelaşi raport cu scăderea venitului;
d) consumul scade, dar mai repede în raport cu scăderea venitului;
e) consumul scade, dar, comparativ cu scăderea venitului, mai încet.
Răspuns: e) după legea psihologică[2] a lui J.M. Keynes.

În situaţia acre înclinaţia marginală spre consum (c') este 0.6, iar
creşterea investiţiilor nete este de 400 mil. u.m., cât va fi sporul de venit
naţional?
Soluţie:
Avem S = 400 mil u.m. atunci V = ?. Din c' = 0.6 = C/V  C =

0.6 V. Înlocuind în V = C + S  V = 0.6 V + 400 mil u.m.  400 mil
= 0.4 V  V = 10 * 400 mil.  V = 1000 mil.
Consumul în perioada precedentă (C0) a fost de 2.100 mld. u.m., iar

rata sa (c0) de 0.7 şi a crescut cu 300 mld. u.m. în perioada actuală. Ştiind
că, în perioada actuală, înclinaţia marginală spre consum (c'1) este de 0.6,
iar PNB în preţul factorilor de 4.500 mld. u.m., să se determine:
a) Venitul în perioada anterioară (V0) şi în cea actuală (V1).
b) Investiţia netă şi investiţia brută în perioada actuală (In1 si Ib1).
c) Sporul de venit (V) ce se va obţine în viitor pe baza investiţiilor

nete efectuate în perioada actuală.
Soluţie:
a) Rata consumului în perioada precedentă a fost c0 = C0/V0 = 0.7 sau

2.100/V0 = 7/10  V0 = 3000. În perioada actuală C1 = 2100 + 300 =
2400 (mld. u.m.). Avem înclinaţia marginală spre consum c' = C/V sau
0.6 = 300 / V1-V0 sau 0.6 = 300 / V1-3000  (V1 - 3000)* 6/10 = 300 
V1 - 3000 = 3000/6  V1 = 3000 + 500 = 3500 (u.m.).
b) Investiţie netă = economia actuală I1 = S1 = V1-C1 = 3500 - 2400 =

1100. Investiţia brută = Investiţia netă + Amortizarea; Amortizarea = CCF =
PNB - PNN[3] = 4500 - 3500 = 1000  Ib1 = 1100 + 1000 = 2100 (mld
u.m.).

Problema pagina 156.
În cadrul unei ţări, în anul t0, PNN, în preţurile factorilor, a fost de

500.000 miliarde u.m., iar populaţia de 20 milioane locuitori. În anul t1, PNN
a crescut faţă de t0 cu 50% , iar populaţia cu 10%. În t1 faţă de t0, indicele
general mediu al preţurilor bunurilor economice finale, luate în calcul PNN, a
fost de 120%. Se cere:
a) PNN pe locuitor în t0;
b) PNN pe locuitor în t1;
c) indicele de creştere a PNN pe locuitor în t1 faţă de t0;
d) Să se stabilească cât din creşterea PNN pe locuitor în t1 faţă de t0

a fost o creştere reală şi cât a fost o creştere nominală
(determinată de sporirea preţurilor).
Rezolvare:
a) PNN pe locuitor în t0 este: PNN0 / Nr. populaţie = 500.000 mld / 20 mld.
= 25 mil/locuitor.
b) PNN pe locuitor în t1 este: PNN1/Nr. pop. 1 = (PNN0 + 50%PNN0) /

(Pop0 + 10%Pop0) = 750.000 mld / 22 mil = 34.090.909,09
u.m./locuitor.
c) Îndicele de creştere a PNN pe locuitor în t1 faţă de t0: Comparând

rezultatele de la punctul b) cu a) obţinem: 34.090.909,09 / 25.000.000 =
1,363636  PNN pe locuitor în t1 faţă de t0 a crescut cu 36,36% sau de
1,3636 ori .
d) Avem Ip = P1/P0 = 1.2  P1 a crescut faţă de P0 de 1.2 ori.
Avem 1,3636 / 1,2 = 1,1363635 reprezentând creşterea reală a PNN (PNN1

a crescut cu 13.63635% faţă de PNN0).

În legătură cu economia unei ţări se cunosc următoarele informaţii statistice:
- P.I.B. al anului t1, în preţurile respectivului an este de 100.000

miliarde u.m.
- I.G.P. în t1 faţă de t0 este de 170%
- I.P.C. în t1 faţă de t0 este de 190%
- Masa monetară folosită pentru tranzacţionarea bunurilor în t1 este

de 150.000 miliarde u.m.
Se cere:
a) Rata inflaţiei calculate cu I.G.P.
b) Rata inflaţiei calculate cu I.P.C.
c) Puterea de cumpărare a banilor în funcţie de I.G.P.
Soluţie:
a) Rata inflaţiei calculată cu I.G.P. este Ri = IGP - 100% = 170% - 100% =
70%.
b) Rata inflaţiei calculată cu I.P.C. este Ri = I.P.C. - 100% = 90%.
c) Puterea de cumpărare a banilor în funcţie de I.G.P. este I.P.Ct1 = 1 /

I.G.P. (t1-t0) = 1 / (170/100) = 0.59 = 59%.
Aceasta înseamnă că puterea de cumpărare a unei unităţi monetare în t1

reprezintă 59% din cea existentă în t0, sau a scăzut în t1 faţă de t0 cu 41%
(100% - 59%).
Firma "Continent" exporta o marfă pe care a cumparat-o cu 100

milioane de lei şi mai cheltuieşte pentru transportul acesteia încă 4 milioane
de lei. Din vânzarea sa încasează 6.000 dolari USA. Cu această sumă
importă o marfă pe care o vinde, la intern, cu 140 milioane de lei, din care
se acoperă taxele de import de 6 milioane de lei; cursul de schimb oficial al
monedei naţionale este de 19.500 de lei per dolar. Se cere:
- cursul de revenire la export;
- cursul de revenire la import;
- să se aprecieze dacă sunt eficiente operaţiunea de export şi

operaţiunea de import;
- să se argumenteze răspunsul.
Soluţie:
Scriem formula cursului de revenire la export: Cre = Pi+Cc / Pe, unde

Pi = preţul produsului pe piaţa internă (în lei), Cc = cheltuieli de circulaţie
până la frontiera (în lei), Pe = preţul în valută, la frontieră, al mărfii vândute
sau exportate.
Cre = 100 mil. lei + 4mil. lei / 6000$ = 104 mil lei / 6000$ =
104.000.000 lei / 6.000 $ = 17.333,33 lei/$. Cursul de schimb oficial al
monetării fiind de 19.500 lei/1$, mai mare decât Cre rezultă că operaţiunea
de export este eficientă.
Formula cursului de revenire la import se scrie: Cri = Pi-Ti / Piv, unde

Pi = preţul produsului pe piaţa internă (în lei), T1 = taxele de import (în lei),
Piv = preţul de import, în valută, al mărfii la frontieră. Cri = (140 mil lei - 6
mil lei) / 6000 $ = 134.000000 lei / 6.000 $ = 22.333.333 lei/1$. Cum Cri >
cursul de schimb, (22.333,33 lei/$ > 19.500 lei/$) al monedei naţionale,
operaţiunea de import este eficientă.

Capitolul IV. 2
Probleme Rezolvate din manualul de Economie cu autorii:
Viorel Cornescu, Ion Bucur, Sica Stanciu, Cătalina Bonciu, Magdalena

Platis, Editura: All Educaţional, Bucureşti 2001.
Determinaţi echilibrul consumatorului care dispune de un venit de 5

unităţi monetare şi alege între două bunuri A şi B la care consumul succesiv
al primelor unităţi generează utilităţile marginale 24, 18, 12, 6 şi respectiv 9,
8, 5, 1 când preţurile lor sunt Pa=2 unităţi monetare şi Pb=1 unităţi
monetare.
Rezolvare:
Metoda 1: Din ipoteza problemei avem preţul bunului A: Pa = 2 u.m. şi

utilitatea marginală a primei unităţi din bunul A de 24. Facem presupunerea
ca unei unităţi monetare îi corespunde o satisfacţie de 12 = 24/2 =
Umga/Pa1.
În cazul bunului B cu o unitate monetară prin achiziţionarea primei

unităţi din bunul respectiv, putem obţine o satisfacţie de 9; în concluzie cu
o unitate monetară putem obţine o satisfacţie de 12, achiziţionând o parte
din bunul A sau o satisfacţie de 9, achiziţionând o parte din bunul B.
Raţionalizând analog alegem prima unitate din bunul B sau a doua

unitate din bunul A, alegerea fiind indiferentă ( Umga/Pa = Umgb/Pb sau
18/2 = 9/1 ). Presupunem că am ales a doua unitate din A, în continuare
avem de ales între Umga/Pa = 12/2 şi Umgb/Pb = 9/1, alegem prima
unitate din bunul B.
În condiţiile venitului dat de 5 u.m, coşul consumatorului este format din 2A + 1B, această
alegere îi asigură satisfacţie maximă (observăm că nu este respectată condiţia Umga/Pa =
Umgb/Pb  Ut = max, vezi observaţiile de la pagina 8-16).
Metoda2:
Raţionamentul este în principiu acelaşi ca la metoda 1. Trebuie să

găsim o "bază comună" a celor două bunuri A şi B; pentru a le putea
compara, acesta fiind preţul. Dacă la metoda 1 ne interesa câtă satisfacţie
putem obţine cu 1 unitate monetară ,putem să ne interesăm acum câtă
satisfacţie obţinem în schimbul renunţării la 2 unităţi monetare.
Cu 2 u.m. putem cumpăra prima unitate din bunul A având o

satisfacţie de 24 sau primele două unităţi din bunul B obţinând o satisfacţie
de 9 + 8 = 17, care este mai mică decât cea a bunului A, deci prima
achiziţie va fi a unităţii din bunul A.
Mai departe cu următoarele 2 u.m. putem achiziţiona a doua unitate

din bunul A cu Umg de 18 sau primele două unităţi din bunul B cu satisfacţia
de 9 + 8 = 17, alegem încă o unitate din bunul A.
Până acum am consumat 2 u.m. + 2 u.m. = 4 u.m., rămânând cu 1

u.m. cu care mai putem cumpăra doar o unitate din bunul B.
Alegerea consumatorului care-i maximizează satisfacţia în condiţiile

venitului dat este 2A+1B.
Această metodă nu s-a mai folosit de presupunerea că o unitate dintr-

un bun este divizibilă în două părţi, fiecare având aceeaşi Umg (contradicţie
cu ipoteza lui Gossen).
Problema 9, pagina 42:
Arătaţi cum se manifestă efectul de substituţie în situaţia de la punctul 8 când preţul

bunului A creşte la 3 unităţi monetare.
Rezolvare:
Cu 3 u.m. putem cumpăra prima unitate din bunul A care-i procură consumatorului o
satisfacţie de 24 sau putem cumpăra primele 3 unităţi din bunul B, cu satisfacţia de: 9 + 8
+ 5 = 22, achiziţionând 1A cu următoarele 2 unităţi monetare cumpărăm primele 2 unităţi
din bunul B.
Efectul de substituţie apare sub forma renunţării la consumul unei

unităţi din bunul A care a devenit mai scumpă, în favoarea achiziţionării unei
unităţi din bunul B care a rămas la acelaşi preţ.
Programul de consum este acum 1A+2B.
Arătaţi cum se manifestă efectul de venit în situaţia de la punctul 8.
Rezolvare:
Preţul bunului A a crescut, iar celelalte rămânând constante (venitul şi

preţul bunului B) efectul de venit este resimţit ca o scădere a venitului real,
adică scade puterea de cumpărare a venitului nominal.
Acum obţinem cu venitul disponibil o satisfacţie de Ut = 24 + 9 + 8 =

41 corespunzătoare alegerii 1A + 2B (problema 9), care este faţă de Ut = 24
+ 18 + 9 = 59 (2A + 1B problema 8) mai mică. Cu acelaşi venit obţinem o
satisfacţie mai mică, datorită scăderii puterii de cumpărare a venitului
nominal (s-a micşorat din cauza creşterii preţului bunului A).
Ce se întâmplă cu CFM dacă Q scade?

Rezolvare:
Avem CFM = CF/Q. Când Q scade, cum CF este constant pe o perioadă

dată, rezultă că CFM creşte.
Ce se întâmplă cu CTM dacă la creşterea producţiei costul variabil

creşte mai încet decât acesta?
Rezolvare:
Avem CTM = CT/Q = CV/Q + CF/Q. Dacă CV creşte mai încet decât Q
rezultă că CV/Q scade (1). Cum CF este constant şi Q a crescut rezultă că
CF/Q scade (2). Din (1) şi (2) rezultă că CT scade.
Ce se întâmplă cu costul marginal când costul variabil creşte mai

repede decât producţia?
Rezolvare:
Avem Cmg = CT/Q = CV/Q. Când costul variabil creşte mai

repede decât producţia, CV creşte mai repede decât Q, adică Cmg creşte.
Problema 11,pagina 49:
Ce relaţie există între CTM şi Cm dacă la creşterea producţiei CTM

scade?

Rezolvare:
Observăm din grafic că CTM are un punct de minim şi atunci când

producţia creşte, CTM scade până la acest punct de minim, apoi creşte.

Sursa:
Gilbert Abraham Frois, “Economie Politică” -Editura Humanitas, Bucureşti

1998, pagina 147.
Graficul lui Cmg se află sub graficul lui CTM până în punctul de minim
al acestuia din urmă, deci Cmg < CTM când Q creşte şi CTM scade.
Se cunosc următoarele relaţii: CVM1 - CVM0 = 5 şi CFM0 - CFM1 = 3.

Determinaţi relaţia dintre CTM1 şi CTM0.

Rezolvare:
Avem: CTM1 - CTM0 = CVM1 + CFM1 - ( CVM0 + CFM0 ) = CVM1 -

CVM0 + CFM1 - CFM0 = CVM1 - CVM0 - ( CFM0 - CFM1 ) = 5 - 3 = 2.
Care este numărul maxim de lucrători pe care îi poate angaja o firmă la care se cunosc
datele din tabel:
Număr Număr Producţia Salariul Preţul de

lucrători (L) utilaje fizică totală (u.m.) vânzare a unui
(K) bun
1 1 10 25 6
2 1 22 25 6
3 1 30 25 6
4 1 37 25 6
5 1 42 25 6
6 1 45 25 6
7 1 46 25 6
Rezolvare:
Tabelul din ipoteza problemei se va continua cu următoarele coloane:
Producţia marginală a factorului muncă WmgL = Q/L în expresie

Fizica Valorica = Wmg * Pret
10 60
12 72
8 48
7 42
5 30
3 18
1 6
Firma obţine profit atât timp cât costul unitar de producţie este mai
mic decât venitul unitar2.
Pentru a obţine un profit maxim va angaja 5 lucrători deoarece pentru

a şasea unitate de muncă venitul obţinut din vânzarea acestuia (18) este
inferior cheltuielilor cu salariile pentru această unitate (25), costul cu
angajarea celui de-al 6-lea muncitor este mai mare decât venitul care-l
poate aduce acesta, prin munca sa. (Salariul = 25 > Venitul marginal = 18,
Profitul = Venit - Costuri  Profit = 18 - 25 = -7 = pierdere) .
OBSERVAŢIE.
Scopul producătorului este să obţina maximum de profit. Din problema

anterioară observăm că profitul este maxim când sunt angajaţi 5 muncitori.
Se mai observă şi că producţia celui de-al treilea muncitor este inferioară
mediei primilor doi, dar atenţie, acesta nu înseamnă că producătorul nu va
decide să angajeze al treilea muncitor ( îl va angaja chiar pe al 4 şi al
cincilea, chiar dacă productivităţile lor individuale sunt inferioare mediei).
Singura condiţie necesară pentru decizia producătorului de a achiziţiona încă
o unitate dintr-un factor de producţie este ca venitul generat de acesta să fie
mai mare sau egal decât costul plătit pentru achiziţionarea lui.
Problemele rezolvate anterior arată că în decizia producătorului de a-şi

maximiza profitul există excepţii de la condiţia " b) Wmgx  Wx, unde
Wmgx = productivitatea marginală; iar Wx = productivitatea medie a
factorului x " care apare în manual la pagina 54.
Dacă există o excepţie de la regulă, atunci regula cade, nu cum se

crede că excepţia întăreşte regula1 .

Sursa:
Gilbert Abraham Frois, : “Economie Politică”, Editura Humanitas, Bucureşti

1998, pagina 153.
Condiţia b) pagina 54 " … producţia medie a factorilor de producţie de

acelaşi fel deja folosiţi să fie mai mică decât producţia marginală " este mai
mult intuitivă, dar dacă economia ar fi o ştiintă ,această condiţie trebuia
demonstrată pentru că nu este chiar aşa evidentă.
Condiţia ar fi valabilă într-un caz particular când Wx = Cmgx = Costul

necesar achiziţionării unei unităţi din factorul de producţie x.
Atunci condiţia ar deveni: Producătorul decide să cumpere un factor de

producţie x atât timp cât Wmgx  Cmgx ( prin Wmgx înţelegem expresie
valorică a productivităţii marginale, adică Venitul marginal Vmgx  Cmgx,
producătorul atinge profitul maxim când Vmgx = Cmgx), dar deja această
condiţie se reduce la cea de la punctul a) pagina 542.
Problema 11, pagina 60.
Care este lucrătorul a cărui productivitate este inferioară mediei de

productivitate a salariaţilor existenţi în condiţiile datelor de la punctul 10.
Rezolvare:
Productivitatea Wmg începând cu cel de-al 3-lea lucrător până la al 7-
lea este inferior producţiei medii, Wmg 3L < Wm3L, 8 < 10, ceea ce înseamnă
că al treilea muncitor este mai puţin eficient decât media primilor doi.1
Care este rata marginală de substituţie a muncii prin capital dacă

productivitatea marginală a muncii este de 15 bucăţi, iar a capitalului 12
bucăţi?
Rezolvare:
Se înmulţeşte munca cu capitalul, atunci rata marginală de substituţie

se scrie Rms = WmgL/WmgK = 15/12 = 5/4 = 1.25  1 unitate de muncă
este înlocuită cu 1.25 unităţi de capital.
Calculaţi coeficientul de elasticitate a cererii în situaţia în care: în 1999

cantitatea cerută din bunul A era de 50.000 bucăţi, iar ca urmare a creşterii
preţului de la 40 lei/buc. la 2600 lei/buc. cantitatea cerută a scăzut la
36.000 bucăţi în anul 2000. Ce grad de elasticitate a cererii are bunul A şi ce
comportament va adopta producătorul lui în prezent şi în perspectivă?
Rezolvare:
Pentru anul 1999 avem: Q0 = 50.000 buc.; Pa = 40 lei/buc.
Pentru anul 2000 avem: Q1 = 36.000 buc.; P1 = 2.600 lei/buc.
Ec/p = Q/Q0 : P/P0 = (36.000-50.000) / 50.000 : (2.600-40) / 40 = -

7/25 * 1/39. Ne interesează valoarea în modul a elasticităţii 7/25 * 1/39 < 1
 avem a cerere inelastică.
Producătorul poate să-şi micşoreze în continuare cantitatea produsă

din bunul A şi să crească preţul de vânzare, obţinând în continuare Venituri
superioare celor din perioadele anterioare. Acest lucru este posibil datorită
cererii inelastice.
Problema 9, pagina 114
Ce profit poate obţine o bancă, dacă împrumută cu o rată a dobânzii

de 10%, suma de 300 miliarde lei, obţinută de la deponenţi cărora le
plăteşte o rată a dobânzii de 8%, în condiţiile în care cheltuielile cu
funcţionarea ei se ridică la 500 milioane lei?
Rezolvare:
Dobânda obţinută de bancă de la debitori este D1 = 10% * 300 mld =

30 mld.
Dobânda plătită de bancă deponenţilor săi este D2 = 8% * 300 mld =

24 mld.
Profitul = D1 - D2 - cheltuielile de funcţionare = 30 - 24 - 0.5 = 5.5

(mld).
Dacă o investiţie suplimentară de 240 miliarde lei, aduce un spor de

venit de 1440 miliarde lei, cât este inclinaţia marginală spre consum? Dar
multiplicatorul?
Rezolvare:
Scriem datele din ipoteza:
T = 240 mld \
|  Aflăm inclinaţia marginală spre economii: s' = T/V =
V = 1440 /
= 240/1440 = 1/6. Înclinaţia marginală spre consum este c' = 1 - s' = 5/6.
Multiplicatorul investiţiilor este k = 1 / s' = 6.

Când inclinaţia marginală spre consum este de 0.6 cât este

multiplicatorul investiţiei?
Rezolvare:
Dacă inclinaţia marginală spre consum este c' = 0.6 atunci

multiplicatorul investiţiei este k = 1/s' = 1 / 1-c' = 2.5
Cât reprezintă amortizările, dacă investiţiile brute (totale) sunt de

300miliarde lei, iar venitul total ajunge la 800 miliarde lei, în condiţiile în
care rata consumului este de 7/8?
Rezolvare:
Rata consumului c= C/V = 7/8, cum V = 800 mld  C = 700 mld  In

= 100 mld; Ib = In + A  A = 200 mld.
Când multiplicatorul investiţiilor este 5, iar sporul de venit este 200

miliarde lei, calculaţi sporul investiţiilor.
Rezolvare:
Multiplicatorul investiţiilor k = V/I  I = V/k. Înlocuind datele din

problemă obţinem: I = 200/5 = 40 (mld).

Capitolul IV.3.
PROBLEME REZOLVATE DIN Manualul de ECONOMIE
Autori: Dorel Ailenei, Elena Bălan, Nicoleta Jula,
Delia Olaru, Mihai Năzdrăvan ; Editura SIGMA. Bucureşti 2002.
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi
pag.17
Exerciţiul 1, pagina 17:
Stabiliţi corespondentele corecte între coloana A şi B:
A B

1. utilitatea totală a) bunuri ce trebuie utilizate împreună pentru
a satisface o nevoie
2. utilitate marginală b) expresie sintetică a realităţii conform
căreia producţia trebuie subordonată
consumului
3. bunuri c) satisfacţia suplimentară pe care speră să o
complementare obţină o persoană prin consumul unei
cantităţi în plus dintr-un bun dat
4.bunuri substitubile d) bunuri între care trebuie optat pentru a
satisface o nevoie
5. “consumatorul rege” e) satisfacţia totală pe care o persoană speră
să o resimtă prin consumul unei cantităţi de
bunuri
Răspuns:
Corespondenţa este: 1e, 2c, 3a, 4d, 5b.
Relaţia dintre cantitatea consumată dintr-un bun şi utilitatea totală

resimţită de consumator este ilustrată în tabel.
Q(unităţi)

1 2 3 4 5

20 4
35 5 50 50
Utotal
Să se calculeze utilitatea marginală. Să se determine cu cât este mai

mică utilitatea marginală 4 faţă de utilitatea marginală 2.
Răspuns:
Completăm tabelul cu Umg, după formula: Ut =  Umgi sau Ut =

Umg1 + Umg2 + Umg3 + …  Umgi = Uti – Ut(i-1) cu i >1.

Q 1 2 3 4 5

Utotal 20 35 45 50 50
Umg 20 15 10 5 0
Umg4 este 5, iar Umg2 este 15  Umg4 < Umg2 cu 10.
Exerciţiul 3, pagina 17:
Reprezentaţi grafic datele din tabelul de mai sus şi explicaţi evoluţia

utilităţii totale. Pe baza aceloraşi date, reprezentaţi grafic curba utilităţii
marginale.
Rezolvare:
Graficul pentru datele din tabel este următorul:

Pentru a avea un grafic construit cu linii continui trebuie să

presupunem că Ut şi Umg sunt două funcţii continue,astfel putem trasa
graficul ca în figura de mai jos, printr-o linie continuă.(vezi discuţia de la
pag.17-18 despre funcţii şi grafice).
Exerciţiu 4, pagina 17:
Grupaţi noţiunile de mai jos în două categorii: A – bunuri, B – servicii:

1) o pâine; 2) pledoaria unui avocat; 3) un automobil; 4) tratamentul
cosmetic; 5) lecţia de dans; 6) un costum; 7) un tuns; 8) o noapte la hotel;
9) un disc; 10) un loc la concert; 11) un litru de lapte; 12) spălatul maşinii;
13) consultaţia medicului.
Rezolvare:
A – bunuri : 1) pâine, 3) un automobil; 6) un costum; 9) un

disc; 11) un litru de lapte;
B – servicii1 : 2) pledoaria unui avocat, 4) tratament cosmetic,

5)lecţia de dans, 7) un tuns, 8) o noapte la hotel, 10) un loc la concert, 12)
spălatul maşinii, 13) consultaţia medicului.
Exerciţiul 1 pagina 22:
Stabiliţi corespondenţele între coloana A şi B:
A B
1. bunuri cu cerere elastică a) cantitatea dintr-un bun economic care
poate fi cumpărată la un anumit preţ
2. bunuri cu cerere b) gradul modificării cererii
inelastică
3. cererea c) modificarea preţului determină o
modificare mai mare a cererii
4. coeficient de elasticitate d) modificarea preţului determină o
al cererii modificare mai mică a cantităţii cerute.
Rezolvare:
Corespondenţa este: 1-c, 2-d, 3-a, 4-b.
Exerciţiul 2 pagina22:
În perioada T0 – T1, cererea şi preţul au înregistrat următoarea

evoluţie:
Indicatori T0 T1

Preţul pe bucată 1000 5000
Cantitatea cerută 10 5
În aceste condiţii, cererea va fi: a)elastică; b) inelastică; c)de

elasticitate unitară.
Rezolvare:
Kep/p = -(Q/Q0) : (p/p0)[5] = (5-10)/10 : (5000-1000)/1000 = 1/8

< 1  răspuns corect b).
Exerciţiul 3 pagina 22:
În perioada T0 – T1, evoluţia cerererii în funcţie de venit este ilustrată

în următorul tabel:

Indicatori T0 T1

Venitul disponibil in 500 900
u.m.
Cantitatea cerută în 10 5
bucăţi
Care din afirmaţiile următoare cu privire la elasticitatea cererii în funcţie de

venit este adevărată: a) elastică; b) inelastică; c) unitară.
Rezolvare:
Elasticitatea cererii în funcţie de venit: Kec/v = Q/Q0 : V/V0 = (10-

5)/10 : (900-500)/500 = 5/8 < 1  răspuns corect b).
Exerciţiul 4 pagina22.
Să se completeze rubricile referitoare la Kec/p, precizând tipul cererii:
Bunul Preţul Cererea/buc(Q) Kec/P Tipul cererii

unitar(P)
P0 P1 Q0 Q1
A 80 60 500 700 8/5 Elastică
B 100 120 600 300 5/2 Elastică
C 120 110 600 800 4 Elastică
D 150 180 1000 900 0,5 Inelastică

Rezolvare :
Kec/p = - Q/Q0 : P/P0, unde Q = cantitatea cerută iar P este preţul.
Înlocuind Q0, Q1, P0 si P1 pentru bunurile A şi B obţinem detalii cu care

completăm rubricile tabelului.
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi, pagina 29.
Exerciţiul1 pagina 29.
Realizaţi corespondenţa între coloanele A şi B.
A B
1. întreprinzător a) cuprinde maşini, utilaje, calculatoare
2. producţie b) depăşirea, învechirea unui utilaj
3. capital fix c) cel care are responsabilitatea de a decide
4. capital circulant d)activitate umană creatoare de bunuri
5. uzura morală e) factor de producţie care participă la un singur
ciclu de producţie
6. amortizare f) subiectul proprietăţii îl constituie organizaţiile
statale
7. proprietate g) suma de bani pentru recuperarea treptată a
publică valorii Kf
Rezolvare :
Corespondenţa între coloanele A şi B este: 1c, 2d, 3a, 4e, 5b, 6g, 7f.

Un utilaj are valoare de 25 milioane de lei. Termenul de amortizare
este de 5 ani. Care este valoarea amortizării anuale?
Rezolvare :
Amortizarea reprezintă procesul recuperării treptate, în timp, a valorii

capitalului fix, deci A = 25/5 (5 milioane pe an considerăm că ratele
amortizării sunt egale în fiecare an). [6]
Realizaţi corespondenţa între cele 2 coloane:
1. funcţie de a) înlocuirea unei cantităţi de date dintr-un

producţie factor printr-o cantitate determinată dintr-un
alt factor, în scopul obţinerii aceleiaşi cantităţi
de producţie
2. productivitatea b) producţia (fizică sau valorică) obţinută cu o
marginală a muncii unitate din factorul de producţie utilizat
3. Productivitate c) sporul de producţie care se obţine prin
medie utilizarea unei cantităţi suplimentare
(adiţionale) din factorul de producţie muncă
4. substituirea d) o relaţie matematică existentă între
factorilor de producţie volumul de producţie obţinut şi cantităţile
diferiţilor factori utilizaţi în acest scop
Rezolvare :
Corespondenţa este: 1b, 2c, 3d, 4a.
Completaţi tabelul şi reprezentaţi grafic WM şi Wmg:

Producţia(Q),buc Ore-munca WM=Q/L Wmg = Q / L
utilizate(L)
10 100 1/10
20 210 2/21 1/11
30 330 1/11 1/12
40 450 4/45 1/12
Rezolvare :
Folosim formulele:
WM = Q/L=productivitatea medie a muncii. Considerăm productivitatea

medie şi marginală două funcţii continue definite pe intervalul (0,) cu valori
în intervalul (0,).
Wmg=Q/L=productivitatea marginală a muncii
Graficul :
WM=productivitatea medie şi Wmg=productivitatea marginală.
(Vezi discuţiile despre grafice de la paginile 10-15).
Producţia obţinută în t0 este de 1500 buc./luna, iar numărul de lucrători utilizaţi este de
50. În t1, producţia creşte cu 20%, iar numărul de lucrători cu 10%. Calculaţi Wml şi
analizaţi dinamica productivităţii medii a muncii.
Rezolvare :
Wmg = Q / L = 20%Q0 / 100%L0 = 300 /5 = 60
Dinamica productivităţii medii a muncii: comparăm WM0 cu WM1 sub formă de indice I =
WM1 / WM0 sau R = WM1 / WM0 sau R = I-1.
Avem: WM0 = Q0 / L0 = 1500 / 50 = 30
WM1 = Q1 / L1 = ( Q0 + 20%Q0 ) / ( L0 + 10%L0 ) = ( 1500 + 300 ) / ( 50 + 5 )

= 1800 / 55 = 32.72.
I = 32.72 / 30 = 1.09 ; I = 109%  WM1 a crescut de 1,09 ori, sau a crescut cu 9% faţă
de WM0.
Se cunosc următoarele date: Q0 = 1000buc,; materii prime, materiale, combustibil s.a
pentru consumul productiv = 12000 u.m.; cheltuieli salariale = 300 u.m., din care fixe
10%; amortizarea = 2000 u.m.; cheltuieli generale ale firmei = 1000 u.m. . În perioada
ulterioară, producţia se dublează, cheltuielile variabile se modifică proporţional cu producţia.
Care este evoluţia CTM?
Rezolvare :
Avem: Q = 1000 buc
CV = 12000
CS = 3000
Csfixe = 10%CS = 300
A = 2000
Cheltuieli generale = 1000
--------------------------------
CT = 19000
Cheltuieli variabile totale CV = 12000 + CS-Csfixe = 12000 + 3000-300 = 14700
În T0 - Costul total mediu iniţial: CTM0 = CT0/Q0 = 19000/1000 = 19.
În T1 - producţia se dublează, unde văzută Q1 = 2Q0, iar CV se modifică direct(* 1)

proporţional cu producţia, adică CV1 = 2CV0 
 CT1 = 300 + 2000 + 1000 + 29400 = 32700
CSfixe A Ch. Gen
 CTM1 = CT1/Q1 = 32700/2000 = 16.35
Evoluţia CTM: calculăm ritmul variaţiei R% = CTM/CTM0 * 100% = ( 16.35 - 19 ) / 19 *

100% = - 13,94% CTM SCADE cu 13,94 % sau scade de I = R + 1 = 0,8606.

6. Completaţi datele din tabel:
Q CF CV CT CFM CVM CTM Cmg

0 10000 0 10000 - - - -
1 10000 8000 18000 10000 8000 18000 8000
2 10000 16000 26000 5000 8000 13000 8000
3 10000 24000 34000 3333 8000 11333 8000
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 47
Pentru produsul A, preţul a crescut cu5%, iar oferta cu 10%.
Pentru produsul B, preţul a crescut cu 15%, iar oferta cu 6%.
Pentru produsul C, preţul a scăzut cu 20%, iar oferta cu 8%.
Ţinând cont de aceste date, se poate vorbi de elasticitatea ofertei faţă de preţ:
a) numai în cazul produsului A;
b) numai în cazul produsului B;
c) în toate cele trei cazuri.
Argumentaţi-vă opţiunea!
Răspuns :
Eo/p = Q/Q0 : P/P0
a) Pentru bunul A avem P1 = P0 + 5%P0 \
Q1 = Q0 + 10%Q0 / 
 Eo/p = ( Q1 - Q0 ) / Q0 : ( P1 - P0 ) / P0  Eo/p = 10/100 * 100/5 = 2 > 1  oferta

elastică.
b) Eo/p = 6% : 15% < 1  oferta inelastică.
c) Eo/p = 8%/20% < 1  oferta inelastică. Avem oferta elastică doar în cazul a).
Un producător aduce pe piaţa 200 de produse, din care vinde 150. În acest caz putem
spune că:
a. oferta producătorului este de 200 de produse;
b. oferta este de 150 de produse;
c. oferta sa este mai mare decât cererea.
Răspuns:
a şi c.
Când preţul unui bun este egal cu 5000 um pe bucată, cererea pentru acest bun este egală
cu 100 de bucăţi şi este satisfăcută în proporţie de 90%. Creşterea preţului cu 10%,
conduce la scăderea cererii cu 19% şi creşterea ofertei cu 20%. Care va fi ponderea ofertei
satisfăcute în raport cu cea existentă, în urma modificării preţului? a. 81%; b. 75%; c. 39%.
Răspuns :
În momentul To avem preţul bunului P0 5000, Cererea Co=100 şi oferta Oo=90%Co = 90.
În T1 avem P1 = Po + 10%Po = 5500. Scade cererea cu 19%, C1 = Co - 19%Co = 100 -
19 = 81. Creşte oferta cu 20%, adică O1 = Oo + 20%Oo = 90 + 20/100*90 = 108.
Oferta este de 108 bucăţi, dar sunt vândute doar 81 buc., deci ponderea ofertei satisfăcute
este: oferta totală : dacă 108 ……. 100%
81 ……… x%
Ponderea este: 81/108*100% = 75%;
Răspuns corect b).
Exerciţii, Aplicaţii pagina 53.

Cererea şi oferta se modifică în funcţie de preţ ( calculându-se funcţia cererii şi funcţia

ofertei). La nivelul preţului de echilibru, cele două funcţii se egalează. Dacă se cunosc:
cererea Qc = 20 - 5p şi oferta Qo = 10p, reprezentaţi grafic cererea şi oferta. Identificaţi pe
grafic şi calculaţi punctul de echilibru şi cantitatea de echilibru.
Rezolvare :
Avem funcţia [7] cererii Qc = 20 - 5p şi funcţia ofertei Qo = 10p.
Pentru p=0 avem Qc=20;
Pentru p=1 avem Qc=15, deja putem construi graficul funcţiei Qc.
Observăm că pentru p=4, Qc = 0 iar pentru p>4 Qc<0, este negativă. Cum se poate
interpreta acest rezultat?1
Graficul funcţiei Qo=10p.
Pentru P=0 avem Qo=0.
Pentru P=1 avem Qo=10.
Graficul se intretaie în punctul de coordonate în care Qc=Qo adică 20-5p=10p sau

p=20/15=4/3, iar Qc=Qo=40/3=13,33(3), deci punctul de echilibru are coordonatele: p =
4/3; iar Q = 40/3.

Observaţii :
1. Considerând că p>0, punctul de coordonate (0,20) nu aparţine graficului Qc de

aceea se va lua interval deschis, la fel punctul (0,0) nu aparţine graficului Qco.
2. Din punct de vedere matematic funcţiei de gradul I, Qc = 20 - 5p şi Qo=10p pot

fi definite pe R cu valori în R. Funcţia Qc este descrescătoare, cu cât p scade Qc creşte şi
invers. Când p=0 observăm că Qc=20, când p=-5 observăm că Qc = 45, adică cererea
creşte cu cât preţul este mai mic, dar există vreun bun economic care să fie vândut la preţul
p=0? – Nu, după definiţia bunului economic care este obţinut în urma unui efort şi este rar,
dar mai mult, există bunuri economice care să aibă preţuri negative, adică atunci când îl
cumperi în loc să plăteşti pentru el, să fii tu plătit că l-ai cumpărat?
Răspuns-Nu.
3. p=3, Qc = 20 - 5p = 5, Qo=10p=30, iar cantitatea tranzacţionată în acest caz este

Qc=5, dacă la preţul de p=3 se cere Qc=5, iar
40/3 este o funcţie periodică de perioada 3.
Dacă funcţia cererii şi funcţia ofertei rămân cele de la punctul 2, calculaţi în acest caz
cantitatea cerută şi cantitatea oferită pentru: a) p=3; b) p=2.
Care va fi, în fiecare situaţie, cantitatea posibilă de tranzacţionat?
Determinaţi oferta nesatisfăcută ( fără acoperire în cerere ), respectiv, cererea nesatisfăcută

(fără acoperire în ofertă).
Rezolvare:
a) Pentru p=3 avem:
producătorul oferă Qo=30 se va tranzacţiona (vinde) 5, iar restul va fi exces de

ofertă, adică 30-5=25.
b) P=2, Qc=10, iar Qo=20, cantitatea tranzacţionată este Qc=10 iar restul este
oferta nesatisfăcută, exces de ofertă, adică 20-10=10.

Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 65.
Exerciţiul 1.
Realizaţi corespondenţa corectă între următoarele două coloane:
1. cost marginal al a. cantitatea de muncă solicitată de agenţii economici, în

muncii condiţiile salariilor existente într-o anumită perioadă.
2. oferta de muncă b. sporul de cheltuieli ale firmei, generat de angajarea
suplimentară a unui lucrător
3. venitul marginal al c. cantitatea totală de muncă pe care populaţia este dispusă
muncii să o angajeze în activitatea economică, în condiţiile salariilor
existente într-o anumită perioadă
4. cererea de muncă d. cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu
salariul normal
5. salariul real e. valoarea producţiei suplimentare realizată în urma creşterii
cu o unitate a cantităţii de muncă utitlizate
Rezolvare :
Corespondenţa este: 1b; 2c; 3e; 4a; 5d.
Exerciţiul 2.
Salariul nominal brut în luna ianuarie a fost de 3.000.000 lei şi a inregistrat o creştere de
5% în februarie. Calculaţi salariile nominale nete din cele două luni, ştiind că, pentru un
venit între 2.250.000 - 3583.000, impozitul lunar net este de 471.650, plus 28% pentru
ceea ce depăşeşte suma de 2.250.000 lei.
Rezolvare:
Salariul nominal net pentru luna ianuarie este 3.000.000 - 471.650 = 2.528.350 care este
mai mare decât suma de 2.250.000, de aceea îi aplică şi impozit de 28%  SNNi =
2.528.350 - 28%2.528.350 =1820412
Salariul nominal brut pentru luna februarie este: SNBf = 3.000.000 + 5%3.000.000 =
3.150.000.
Salariul nominal net : 3150000 - 471.650 = 2.678.350 > 2.250.000  SNNf = 2.678.350 -
28%2.678.350 = 1928412(lei).

Problema 2.
În 1999, populaţia activă era de 11.291 mii persoane şi a scăzut în 2.000 cu 5%. Ştiind că
populaţia aptă este de 18.202 mii persoane (şi nu se modifică pe parcursul unui an), să se
calculeze:
a) rata de activ în 1.999;
b) rata de activ în 2.000.
Populaţia ocupată este de 10.518 mii persoane. Care este ponderea populaţiei ocupate:
a) în populaţia activă;
b) în totalul populaţiei.
Rezolvare:
a) Rata de activitate în 1.999 = Pop. Activă/ totalul populaţiei aptă să muncească =
11.291/18.202 = 62%.
b) Rata de activitate în 2.000 = ( 11.291 - 5% 11.291) / 18.202 = 0,589 = 58,9 %.
Ponderea populaţiei ocupate în populaţia activă:
a) în 1999 este de: 10518/11291 * 100%.
în 2000 este de 10518/(11291 - 5%11291) * 100% =0,98=98%.
b) Ponderea populaţiei apte în totalul populaţiei ? - Nu o putem determina pentru că

populaţia totală cuprinde:
Pop. Activă + Pop. Inactivă + Pop. Aflată sub vârsta de muncă=
= tot. pop. Aptă de muncă,iar noi nu avem informaţii despre populaţia aflată sub vârsta de
muncă.
Putem determina ponderea populaţiei ocupate în totalul populaţiei apte de muncă.
10518/11291 * 100% =57,7% este aceeaţi pentru cei 2 ani.

Exerciţiul 1.
Stabiliţi corespondenţa între conţinutul celor două coloane A şi B:
1. investiţii a) titluri de valoare care creditează datoria publică

2. piaţa financiară b) titluri de valoare participante la capitalul unui societăţi
primară comerciale
3. bursa c) piaţa financiară pe care se tranzacţionează noile emisiuni de
titluri
4. acţiuni d) achiziţii de noi bunuri de capital
5. obligatiuni e) piaţa financiară secundară restrictivă şi puternic
reglementată
Răspuns :
1d, 2c, 3e, 4b, 5a.
Exerciţiul 2.
Creşterea ratei dobânzii pe piaţa monetară are ca efect:
a) creşterea cursului obligaţiunilor;
b) creşterea cursului acţiunilor;
c) emiterea de noi acţiuni;
d) scăderea cursului titlurilor de valoare;
e) nu infuenţează pieţele financiare, decât dacă are un efect inflaţionist.
Răspuns :
d).

Exerciţiul 3.
Considerând o creştere a cursului acţiunilor, în cazul unei tranzacţii la termen:
a) câştigă vânzătorul;
b) pierde cumpărătorul;
c) câştigă cumpărătorul
d) pierde vânzătorul;
e) câştigă ambii participanţi la tranzacţie;
f) pierd ambii participanţi la tranzacţie.
Răspuns:
c) şi d).
Exerciţiul 4.
Piaţa financiară secundară:
a) este dată de totalitatea tranzacţiilor bursiere;
b) include atât bursa, cât şi piaţa în afara cotei oficiale
c) reprezintă totalitatea tranzacţiilor cu titluri de valoare emise deja, cu excepţia celor
nelistate;
d) cuprinde tranzacţiile bursiere plus cele extrabursiere;
e) este dată de emisiunile de titluri noi şi tranzacţiile bursiere.
Răspuns :
d).

Exerciţiul 5.
O obligaţiune de 1.000.000 um a fost emisă cu o rată a dobânzii de 40%. Dacă rata

dobânzii la o nouă emisiune de acţiuni se ridică la 45%, deţinătorul vechilor obligaţiuni:
a) câştigă 60.000 um pe obligaţiune;
b) are acelaşi câştig;
c) pierde 50.000 um pe obligaţiune;
d) pierde 60.000 um pe obligaţiune.
Răspuns :
b).
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 84.
1.Realizaţi corespondenţa corectă între coloanele A şi B:
A B
1. macroeconomic a) totalitatea fluxurilor economice
2. circuit economic b) suma tuturor ofertelor de bunuri economice, dintr-o
perioadă de timp
3. oferta agregată c) marimea calculată ca raport între variaţia consumului
şi variaţia venitului
4. cerere agregată d) parte a economiei care cuprinde activităţi şi procese
economice, abordate ca variabile agregate.
5. rata consumului e) ponderea consumului agregat în venitul agregat
6. înclinaţia marginală f) mărime definită ca raportul dintre variaţia economiilor
spre consum ăi variaţia venitului
7. înclinaţia marginală g) ansamblul cererilor de pe toate pieţele unei economii
spre economii naţionale într-un interval de timp
Răspuns :
1d, 2a, 3b, 4g, 5e, 6c, 7f.

Exerciţiul 2.
În legătură cu situaţia economiei naţionale se cunosc:
Perioada indicatori T0 T1
Volumul economiilor (mld m.) 300 400
Rata consumului (%) 65 75
Consumul în T1 este:
a) 800; b) 900; c) 1000; d) 1100; e) 1200.
Rezolvare :
Rata consumului are următoarea formulă:
c = C / V unde c=consumul; V = venitul; S = economiile.
Înlocuind obţinem: c1 = C1/V1 sau 75% = C1 / (C1+400)  (C1+400) * 75/100 = C1 SAU

C1 * 75/100 - C1 = -400 * 75/100  25/100 * C1 = 300  C1 = 1200  Răspuns e).
1. Realizaţi coresondenţele corecte între elementele din cele două coloane:
1. creştere economică a) stare a economiei caracterizată de egalitate între

cerere şi ofertă agregată
2. echilibru macroeconomic b) proces multidimensional care implică accelerarea
creşterii economice, reducerea inegalităţlor şi
eradicarea sărăciei
3. ciclu economic c) perioada dintre două relansări economice
consecutive
4. dezvoltare economică d) procesul creăterii rezultatelor macroeconomice
Răspuns :
1d, 2a, 3c, 4b.

Dacă oferta agregată creşte cu 3%, masa monetară de 1.3 ori, iar viteza de rotaţie cu 2%,
atunci rata inflaţiei va fi ... ?
Rezolvare:
Notăm cu M0,P0, Y0, V0 respectiv masa monetară, indiciu al preţurilor, oferta angajată,
viteza de rotaţie a banilor, iar "0" simbol zero pentru perioada de bază.
După modificările prezentate în ipoteza problemei avem: Y1 = Y0 + 3%Y0; M1 = 1.3M0; V1

= V0 +2%V0.
Pentru perioada de bază avem Mo = P0*Y0/V0 sau P0 = M0V0/Y0
În prezent P1 = M1V1/Y1. Înlocuind pe M1, V1 si Y1 obţinem: P1 = ( 1.3M0VO(1+2%)) /

( YO(1+3%)) = 1.287 M0V0 / Y0 = 1.287 P0
Rata inflaţiei este Ri = P1/P0 - 100% = 28.7%.
Discuţie: Avem inflaţie datorită creşterii prea mari a masei monetare M1 faţă de M0 ( cu
30% ). Într-adevăr a crescut volumul bunurilor “Y1” cu 3%, dar a crescut şi viteza de
rotaţie a banilor cu 2%, în acest caz pentru a păstra puterea de cumpărare a banilor
constantă, masa monetară M1 ar fi trebuit să crească cu: P1=P0  M0VO / Y0 = M1V1 / Y1
 MOV1 /Y1 = (M1VO(1+2%)) / (Y0(1+3%))  M0 = 0.9902M1 M1 = 1.01 M0, dacă
masa monetară trebuie să crească cu aproximativ 1% pentru a păstra puterea de
cumpărare a banilor constantă şi a nu avea inflaţie ( nu cum a crescut cu 30%).
Se cunosc următoarele date:
- populaţia ocupată, înregistrată la momentul t0, este de 9 milioane persoane;
- numărul de şomeri este de un milion de persoane.
a) Calculaţi rata şomajului.
b) Care este evoluţia ratei şomajului, dacă populaţia activă scade cu 5%, iar numărul
şomerilor creşte cu 10% în perioada următoare.
Rezolvare:
a) Rata şomajului se poate calcula cu formula RS = S/P.O. * 100% unde S = numărul
şomerilor, P.O. = populaţia ocupată
RS = 1.000.000/9.000.000 = 0.11(1) sau în procente RS = 11.11% sau cu formula RS =

S/PA * 100% unde PA = populaţia activă şi este egală cu numărul şomerilor + populaţia
ocupată, atunci avem:
RS = 1.000.000/(9.000.000+1.000.000) * 100% = 1/10 * 100% = 0.1 * 100% = 10%.
Dacă PA scade cu 5% vom avea PA1 = PA0 - 5%PA0 = (1-0.05)PA0
 PA1 = 0.95PA0 = 95% PA0  PA1 = 9.5 MIL ( PA0 = 10MIL)
Numărul şomerilor scade cu 10%, aceasta însemnând S1 = S0 - 10%S0 = 90% * 1 mil =

0.9 mil.
Atunci RS1 = S1/PA1 * 100% = 0.9/9.5 * 100%  9.5%
În concluzie rata şomajului a scăzut de la 10% la 9.5%.
Cunoscând cursul de schimb leu/dolar ca fiind de 22500 lei pe dolar şi că lira sterlină are un
curs de 1.53 in raport cu dolarul, se cere să se stabilească care este cel mai bun plasament
pentru o sumă de 10 milioane lei, pe o perioadă de trei luni, ştiind că dobânzile sunt
următoarele: 50% pentru lei, 5% pentru dolari, 6% pentru lire. Se cunoaşte cotaţia
ROL/USD peste 3 luni ca fiind 20100 lei/1$.
Rezolvare: Nu se spune în problemă dacă dobânzile sunt pe 3 luni sau pe 1 an. Vom
considera că dobânzile sunt pe un an, atunci vom avea:
50% pe an (adica 12 luni) deci pentru 3 luni avem 3/12 * 50% pentru lei.
1) Dacă suma ar fi plasată în lei vom avea după cele 3 luni: 10mil + 1/4*50%*10mil =
10mil + 1/4*5mil = 10mil + 1,25mil = 11,25mil lei.
Ştiind că peste 3 luni raportul leu/$ este de 20100 lei/1$ suma de 11,25 mil lei este
echivalentă cu 559.70 $.
2) Dacă suma de 10mil ar fi plasată în dolari atunci 10mil este echivalent la începutul celor
3 luni, când cursul de schimb este 22.500 lei/1$, cu 444.44$. La sfârşitul celor 3 luni suma
va fi: 444.44$+444.44*1/4*5%$ = 449.99$  450$.
3) Dacă suma de 10 mil ar fi plasată în lire sterline avem: 10mil sunt echivalenţi cu
444.44$ care sunt echivalenţi cu 444.444/1.53£ (ştiind că 1£/1$ = 1.53), adică 290.48£.
Această sumă peste 3 luni, adunând dobânda de 1/4 * 6% va deveni: 290.48 £ +
1/4*6%*290.48£ = 294.83£ care înseamnă 294.83 * 1.53 $ = 451.1$.
Dintre cele 3 posibilităţi de plasare a celor 10mil lei, observăm că cea mai avantajoasă este
prima, adică plasarea banilor în lei. (Se păstrează aceeaşi clasificare chiar dacă am
presupune că dobânda dată î prolemă suntpentru 3 luni şinu pentru un an).
Cunoscând paritatea 1Euro/alte monede:
1 EURO = 0.78 lire irlandeze;
1 EURO = 6.65 franci francezi;
1 EURO = 13.76 şilingi;
1 EURO = 11.95 mărci germane;
1 EURO = 1936.27 lire italiene.
Să se determine câţi Euro reprezintă:
- 1.580 lire irlandeze;
- 3.800 mărci;
- 1.860 franci francezi;
- 184.505 lire italiene.
Rezolvare :
Dacă 1 euro este echivalent cu 0.78 lire irlandeze atunci X euro va fi echivalent cu 1.580 lire
irlandeze.
X = 1.580*1 / 0.78 = 2,0256 (euro).
Analog 3800 mărci sunt echivalente cu 3800/11.95 euro = 317,99 euro
- 1860 franci francezi sunt echivalenţi cu 1860/6.65 euro = 279,69 euro.
184505 lire italiene sunt echivalente cu 184505/1936,27 euro = 95,28 euro.

Capiotolul IV 4.
Probleme rezolvate din manualul de economie cu autorii :
Maria Liana Lăcătuş, George Paul Păcătuş, “Economie”,
Ed. Corint 2000 Bucureşti

Problema 3 pagina 37.1
Un elev dispune de 50.000 de lei, bani cu care intenţionează să

cumpere prăjituri a 10.000 lei bucata. Prima prăjitură consumată îi procură o
satisfacţie de 10 unităţi de satisfacţie, a doua 7, a treia 4, a patra 3, a cincea
2, a şasea 0. Reprezentaţi grafic evoluţia satisfacţiei totale resimţite de elev
prin cheltuirea banilor de care dispune.
Rezolvare:
Avem Ut = U1 + U2 + U3 + U4 + U5 sau Ut = 10 + 7 + 4
+ 3 + 2 = 26
Graficul utilităţii totale:
Prăjituri 1 2 3 4 5
10 17 21 24 26
Utilitatea totală
Graficul este format din punctele ce se află prin construirea de paralele

(liniile punctate) ce trec prin coordonate, de exempu abcisa 1, ordonata 10
şi următoarele:
(2; 17)
(3; 21)
(4; 24)
(5; 26)
Observaţie :
Pentru a avea un grafic cu o linie continuă ce trece prin toate punctele,

trebuie să facem presupunerea că utilitatea totală este o funcţie continuă,
adică o prăjitură poate fi împărţită într-o infinitate de părţi, iar fiecare dintre
aceste părţi trebuie să-i corespundă o anumită utilitate (vezi capitolul II-
Grafice, pagina 16).
De exempu intre 1 si 2 sunt o infinitate de puncte (numere) cărora

trebuie să le corespundă o infinitate de puncte "utilităţi" şi astfel putem uni
punctele de coordonate (1; 10) si (2; 17) printr-o linie continuă, adică
printr-o infinitate de puncte.
Putem defini Ut ca o funcţie Ut(x) : [0, ∞)  R, Ut(x): R+  R

(domeniul şi codomeniul funcţiei Ut seamănă cu cel al funcţiei logaritmice).
Domeniul este de la [0, ∞) pentru că se presupune că atunci când

consumăm ceva, acel ceva este ≥ 0.

Problema 6 pagina 37 :
Raportul dintre utilitatea marginală şi preţul unui caiet este de 0.5 .

Preţul unui pix este 1000 u.m. Ce utilitate marginală are un pix pentru un
consumator care vrea să obţină maximum de satisfacţie cumpărând pixuri şi
caiete?
Rezolvare :
Facem următoarea ipoteză : utilitatea totală este o funcţie derivabilă,

atunci[8] regula de maximizare pentru achiziţionare a două bunuri :
Umga/Pa = Umgb/Pb sau în cazul nostru 0.5 = Umgb/Pb; 0.5 = Umgb/1000
 Umgb = 500. (am notat cu Umga/Pa raportul dintre utilitatea marginală şi
preţul unui caiet, iar cu Umgb/Pb raportul între utilitatea marginală şi preţul
unui pix).
Un consumator dispune de 50 u.m. , bani pe care îi poate cheltui

pentru a cumpăra două bunuri A si B. Bunul A se vinde cu 10 u.m. bucata,
iar bunul B cu 4 u.m. bucata. Prima bucată consumată din bunul A îi poate
aduce consumatorului o satisfacţie de 10 unităţi de utilitate, a doua 8, a treia
5, a patra 2.5, a cincea 1, iar a şasea 0. Reprezentaţi grafic evoluţia utilităţii
marginale şi totale în cazul celor două bunuri. Ce cantităţi din bunurile
oferite spre vânzare va cumpăra consumatorul raţional?
Rezolvare :
Avem următorul tabel cu unităţi şi utilităţi marginale ale bunurilor A şi

B:
Utilităţi 1 2 3 4 5 6
A 10 8 5 2.5 1 0
B 5 4 3 2 1 0

Consumatorul raţional va căuta să-şi maximizeze satisfacţia cu 50

u.m., un venit limitat. Raportul dintre utilităţile marginale şi preţ pentru cele
două bunuri este următorul:
Utilităţi 1 2 3 4 5 6
Umga/Pa 10/10 8/10 5/10 2.5/10 1/10 0/10
Umgb/Pb 5/4 4/4 3/4 2/4 1/4 0/4
Prima alegere va fi a unei utilităţi din bunul B deoarece cu o unitate

monetară obţine o satisfacţie mai mare decât în cazul în care bunul A(5/4 >
10/10). A doua alegere este indiferentă deoarece o unitate monetară îi
procură aceeaşi satisfacţie consumând o unitate din bunul A sau B (10/10 =
4/4).
Presupunem că a ales tot o unitate din bunul B. Rationând analog

alege în următoarea ordine unităţile: 1A + 1B + 1A + 1B + 1A + 1B. Costul
consumatorului este format din 3A + 5B, acesta consumând tot venitul
consumatorului raţional.1
Pentru trasarea unei linii continue ce uneşte punctele graficului, vezi

explicaţiile de la problema 3.

Completaţi tabelul următor şi reprezentaţi grafic WmgL si WL.
Capital Lucrători Producţie Productivitatea Productivitatea

–K –L –Q marginală - medie a muncii –
WmgL WL
10 0 0
10 5 100 20 20
10 10 225 25 22,5
10 15 325 20 21,6
10 20 400 15 20
Rezolvare :
Productivitatea marginală - WmgL = Q/L = Q1-Q0 / L1-L0 este pe

rând: -, 20, 25, 20, 15. Productivitatea medie - Wl = Q/L este pe rând: -,
20; 22, 5; 21, 6; 20. Graficul WmgL este format din punctele: (5, 20); (10,
25); (15, 20); (20, 15).
Graficul WL este format din punctele (5, 20); (10, 22.5); (15, 21.6);
(20, 20).

Pentru a avea un grafic

construit cu linii continue trebuie să presupunem că Wmg şi Wl sunt două
funcţii continue.[9]

Prin achiziţionarea a două utilaje noi, producţia unei intreprinderi

sporeşte cu 200 de piese. Care este productivitatea marginală a muncii în
întreprinderea respectivă, dacă rata marginală de substituţie a muncii cu
capital este de 1/2?
Rezolvare :
Productivitatea marginală a capitalului este WmgK = Q/K = 200/2 =

100. Rata marginală de substituţie a muncii cu capitalul Rms =
WmgL/WmgK = 1/2 sau WmgL/100 = 1/2, de unde rezultă că WmgL = 50.
Problema 5 :
Analizând activitatea desfăşurată în cadrul firmei sale, un

întreprinzător ajunge la concluzia că, dacă ar produce doar 10.000 de piese,
o parte din capitalul de care dispune ar râmâne nefolosit. De aceea, el se
decide să angajeze încâ 5 lucrători. Ce producţie se realizează, în condiţiile
în care productivitatea marginală a muncii este de 100 piese/lucrător?
Rezolvare :
WmgL =Q/L = 100 piese/lucrător. Cei 5 lucrători angajaţi mai

produc 5 * 100 = 500 piese. Producţia totală este 10.000 de piese + 500
piese, deci 10.500 piese.
O firmă cu 6 lucrători are 3 utilaje. Productivitatea medie a lucrătorilor

este de 4 piese/om/oră. Aceştia lucrează de luni până joi, câte 8 ore/zi, iar
vineri, 6 ore. Cum se modifică randamentul săptâmânal al utilajelor, dacă
productivitatea lucrătorilor creşte cu 10%, iar vineri se lucrează doar 5 ore?
Rezolvare :
Într-o săptămână avem 8 * 4 + 6 = 38 de ore pentru un muncitor şi

un număr de 38 * 4 = 152 de piese. Fiind 6 lucrători şi 3 utilaje considerăm
că 2 lucrători lucrează la un utilaj. Dacă un lucrător produce 152 de piese,
doi lucrători produc 152 * 2 = 304 piese, deci la un utilaj se produce pe
săptămână 304 piese. Dacă productivitatea lucrătorilor creşte cu 10%, iar
vineri se lucrează 5 ore avem 8 * 4 + 5 = 37 ore de
muncă/săptămână/muncitor, iar piese/oră/om 4 + 10/*4 = 4 + 10/100 * 4
= 4.4 .Un lucrător efectuează pe săptămână 4.4 * 37 = 162.8, iar doi
lucrători la un utilaj efectuează pe săptămână 325.6 piese. Randamentul
săptămânal al unui utilaj se modifică în sensul următor: 325.6/304 = 1.071,
adică a crescut cu 1.071 - 1 = 0.071 = 7.1 %1.
O firmă foloseşte capital în valoare de 250 mil. u.m., din care 40%
reprezintă capitalul circulant. Rata de amortizare a capitalului fix este de
10% pe an. Să se determine valoarea capitalului fix consumat într-un an şi
durata de funcţionare a capitalului fix.
Rezolvare :
Capitalul circulant CV = 250 mil. * 40 % = 100 mil., de unde rezultă

CF = 250 mil. - 100 mil. = 150 mil. Capitalul fix amortizat într-un an este
150 * 10/100 mil. = 15 mil. Durata totală de amortizare a capitalului fix
având o rată de amortizare de 15 mil. pe an este de 10 ani ( 15 * 10 =
150)2.
Costul fix mediu scade cu 5 u.m. , iar cel variabil creşte cu 5 u.m.
Cum se modifică CF, CV, CT, CTM, Cmg?
Rezolvare :
CFM = CF/Q; CFM = -5
CVM = CV/Q; CVM = +5
CF nu se modifică pentru că este fix, deci cf rămâne constant. CFM a scăzut

datorită creşterii lui Q, de unde rezultă scăderea CF/Q. CF creşte. Ştim de
mai sus că CFM nu are cum să scadă decât dacă creşte producţia Q, pentru
că CVM = CV/Q să crească şi încă cu o rată mai mare decât cea cu care a
crescut Q. CT = CF + CV, ucm CV a crescut, atunci CT a crescut cu aceeaşi
mărime cu care a crescut CV. CTM = 0; CTM rămâne constant pentru că
CFM = -5 si CVM = +5. Cmg = CT/Q = CV/Q creşte. Am stabilit mai
sus că dacă CVM a crescut în condiţiile în care Q a crescut, CV trebuie să
crească cu o rată mai mare decât cea cu care a crescut Q, deci CV/Q
creşte.
Rezolvaţi urmatoarele probleme:
a. Producţia unui bun oarecare presupune costuri fixe de 500.000 u.m. şi

costuri variabile pe produs de 850 u.m. Firma are o cifră de afaceri de 1.5
mil. u.m. , din care 10% este profitul. Ce cantitate de bunuri şi servicii a
produs şi a vândut firma? Care este costul unitar?
Rezolvare :
a) Avem următoarea formulă: Pr = V - CT sau 10%V = V - ( CF + CV ) 

150.000 = 1.500.000 - ( 500.000 + Q * 850 )  Q = 1000, iar CTM = CFM
+ CVM  850 + 500 = 1350 (um).
b) O firmă produce 1000 de bucăţi dintr-un bun oarecare, cu cheltuieli

fixe de 20% din costul total şi cheltuieli variabile de 1.6 mil. u.m. În urma
creşterii producţiei, cheltuielile fixe devin 10% din costul total, iar costul
marginal este cu 25% mai mare decât costul unitar iniţial. Cu cât a crescut
producţia? Care este costul marginal?
Rezolvare :
Avem CT = CV + CF, iar CF şi CV = 1.6 mil., de unde rezultă că CT =

1.6 + 20%CT sau 80%CT = 1.6, CT = 2 mil/1000 buc., iar CF = 0.4 mil.
Costul total unitar CTM = 2 mil./1000 buc. = 2 mii/bucata. Costul marginal
este Cmg = 25%CTM + CTM = 2500 u.m. Când producţia creşte, avem cu
Cmg = 2.500 u.m. şi un CF = 10%CT1 sau făcând înlocuirile: 0.4 =
10%CT1, deci CT1 = 4 mil. (în urma creşterii producţiei a crescut costul
variabil şi odată cu acesta şi costul total (CT1), iar costul fix îl considerăm
constant). Creşterea producţiei o aflăm din formula Cmg = CT/Q sau
2.500 = 2.000.000/Q  Q = 800 bucăţi.
Rezolvare :
Avem: formula profit unitar = Pret unitar - cost unitar sau pr = P - CTM.
Împărţim egalitatea cu (p=preţul unitar), de unde rezultă Pr/p = P/P -
CTM/P (ştiind din ipoteza problemei că CTM/P = 3/4) sau Pr/P = 1 - 3/4 =
1/4 sau Pr = 1/4 * P. Înmulţind în ambii membri ai egalităţii cu Q =
producţia obţinem profitul total pr * Q = 1/4 * p * Q sau (pr * q = Pr, p * Q
= 1 = CA). Pr = 1/4 * CA ↔ Pr = 1/4 * 10.000 = 2.500 (u.m.). Rata
profitului (Rpr1) a crescut de 1.25 ori, se scrie: Rpr1 = 1,25 * Rpr0 = 1.25 *
25.000/10.000 = 0.3125. Profitul actual Pr1 va fi Rpr1 = Pr1/CA  Pr1 =
3125. Costurile totale actuale sunt CT1 = CA - Pr1 sau CT1 = 6.875 .
Costurile totale din perioada precedentă sunt CT0 = CA - Pr0 = 10.000 -
2.500 = 7.500 . Costul trebuie redus cu: CT1 - CT0 = 6.875 - 7.500 = -625.
O firmă are următoarele cheltuieli anuale: chirie, 1 mil.; întreţinerea

clădirii, 1 mil.; materii prime şi materiale, 2 mil.; combustibil, energie, apă
tehnologică, 1 mil.; salariile lucrătorilor din secţii, 2 mil.; salariile
lucrătorilor din compartimentul administrativ, 0.5 mil. Firma utilizează
capital în valoare de 200 mil., din care 50% este capital fix cu durata de
funcţionare de 20 ani.
Calculaţi:
a) costul fix, costul variabil, costul total;
b) costul marginal, când producţia creşte de la 5.000 la 5.500 piese pe an,
iar costurile variabile se modifică în aceeaşi proporţie cu producţia;
c) profitul total al firmei şi rata profitului (la încasări şi la capital), dacă
preţul de vânzare al pieselor produse este 3.000 u.m.
Ce consecinţe are creşterea producţiei asupra profitului total şi asupra

rentabilităţii firmei?
Rezolvare :
a) capitalul utilizat K = Kc+ Kf ( Kc = capital circulant si Kf = capital fix)
este de 200 mil.
Aflăm Kf = 50% * k = 100 (mil). Amortizarea A = kf / 20ani = 5 mil/an.

Putem afla costul fix: CF = A + chirie + întreţinerea clădirii + salariile
lucrătorilor din compartimentul administrativ  CF = 5 + 1 + 1 + 0.5 = 7.5
(mil). Costul total CT = A + Kc + Cs (Cs = costurile salariale1). Kc = K - Kf
= 100 (mil). Cs = salariile lucrătorilor din secţii & salariile lucrătorilor din
comportimentul administrativ. Cs = 2 + 0.5 = 2.5 (mil). A = 5 mil. Putem
scrie CT = 5 + 100 + 2.5 = 107.5 (mil). Costul variabil CV = CT - CF =
107.5 - 7.5 = 100 (mil)2.
b) Costul marginal Cmg = CT/Q = CV/Q = (CV1-CV0)/(Q1-Q0)

avem costurile variabile se modifică în aceeaşi proporţie cu producţia adică
dacă Q1 = X * Q0  CV1 = X * CV0  Cmg = (X*CV0 - CV0)/(x*Q0 - Q0)
 Cgm = (CV0 * (x-1)) / (Q0 * (x-1)) = CV0/Q03
c) Pr = V - Ct. Nu putem da o valoare numerică a profitului. Dacă vom

considera că firma a realizat producţia de la punctul b) Q = 5000 piese
atunci avem: Pr = 15.000.000 - 107.500.000 = - 82.500.000 = - 82.5 (mil)
 Firma înregistrează pierderi. Rpr1 = Pr/V = - 82.5/15 * 100%; Rpr2 =
Pr/K = - 82.5/200 * 100

Problema 3, Pagina 91
Banii sunt cedaţi în schimbul bunurilor şi serviciilor. Cantitatea de

bunuri şi servicii care se poate obţine cu o unitate monetară reprezintă
puterea de cumpărare a banilor. Cum se modifică ea dacă preţurile bunurilor
de consum cresc cu 10%?
Rezolvare :
Scriem formula puterii de cumpărare a banilor care este dată în

problema P0cb = Y0/P0, unde Y0 = cantitatea de bunuri şi servicii, P0 =
preţul bunurilor şi serviciilor. Dacă preţurile cresc cu 10% atunci P1 = P0 +
10%P0. Puterea de cumpărare a banilor scade cu: P1cb = Y0/P1 =
Y0/(P0+(10/100)P0) = Y0 / P0*(110/100) = Y0/P0 * 10/11, P1cb ≈ 0.909 *
P0cb; adică P1cb scade cu 1 - 0.909 = 0.091 sau în procente 0.091 *
100/100 = 9.1%1

Cât de mulţi bani sunt necesari pentru tranzacţionarea unei cantităţi
de 100.000 de bunuri, dacă un bun se vinde cu preţul de 2.000 u.m. şi
fiecare unitate monetară mijloceşte 4 tranzacţii?
Rezolvare :
M = P*Y / V sau M = 2000*100.000 / 4  M = 50.000.000 u.m.
O bancă acordă credite în valoare de 250 mil. u.m. pe an, cu o rată a
dobânzii de 40%. Ea plăteşte deponenţilor dobânda de 25%. Ce profit obţine
banca, dacă cheltuielile ei sunt de 10 mil. pe an?
Rezolvare :
Dobânda obţinută de bancă pentru creditele acordate este de D1 =

d'1*C sau D1 = 40%*250 mil  D1 = 100 mil u.m.
Dobânda plătită de bancă deponenţilor este de: D2 = d'2 * C sau D2

= 25% * 250 mil = 62.500.000; D2 = 62.5 mil u.m.
Profitul băncii: Pr = D1-D2-cheltuieli sau Pr = 100 - 62.5 - 10 = 27.5

 Pr = 27.5 mil u.m.
Un agent economic se decide să-şi transfere capitalul de la

întreprinderea X la Y. Asfel, el transmite agentului său de bursă ordinul să
vândă la termen cele 100 de acţiuni pe care le deţine la firma X şi, cu banii
încasaţi, să cumpere , tot la termen, acţiuni la firma Y. Acţiunile firmei X se
vând la cursul de 4.000 u.m., iar cele ale firmei Y la un curs de 8.000 u.m.
La scadenţă, cursul acţiunilor firmei X este de 3.500 u.m., iar cel al firmei Y
este de 8.100 u.m. În urma acestor tranzacţii, agentul economic câştigă, sau
pierde? Cât de mult?
Rezolvare :
Tranzacţia la termen se încheie la cursul convenit ( 4000 u.m. pentru
acţiunile firmei X si 8000 u.m. pentru acţiunile firmei Y), numai că
executarea propriu-zis a operaţiunilor de Vânzare - Cumpărare va fi făcută
la scadenţă când agentul economic din problema noastră este mai întâi
vânzător, adică un speculant "à la baisse" mizând pe faptul că, până la
scadenţă cursul titularilor va scădea(3.500 u.m.), urmând să le cedeze
cumpărătorului la cel convenit (mai mare: 4.000 u.m.). Venitul vânzătorului
va fi: 4000 u.m. * 100 act = 400.000 u.m. Câştigul vânzătorului este de 500
u.m. pe fiecare acţiune - (diferenţa de preţ 4000-3500) - însemnând 500 *
100 ac = 50.000 u.m. Cu banii încasaţi, adică 400.000 u.m. agentul
economic vrea să cumpere acţiuni la firma Y.
Operaţiunea fiind la termen agentul economic este … un speculant "à

la baisse" speră ca până la scadenţa cursului acţiunilor va creşte (8.100
u.m.), astfel încât … de la vânzător la cursul cuvenit în momentul tranzacţiei
mai mic(la noi 8000 u.m.) - să câştige din această diferenţă ( 8100-8000 =
100 (u.m.) ).
Cumpărătorul cu venitul de 400.000 achiziţionează la preţul de 8000

u.m./acţiune un număr de 50 acţiuni. El câştigă 50*100 = 5000 u.m.
Agentul economic prin rolurile jucate, pe piaţa financiară secundară,

de vânzător, şi de cumpărător câştigă 50.000 u.m. + 5000 u.m. = 55.000
u.m.
Pe parcursul unui an, preţurile bunurilor de consum cresc cu 40%, iar
salariul nominal creşte cu 25%. Cum se modifică salariul real?
Rezolvare :
În perioada de bază avem SR0 = SN0/P0. În momentul actual avem:

SR1 = SN1 / P1, unde SN1 = P0 + 40%SN0 SI P1 = P0 + 40%P0
Înlocuind obţinem: SR1 = (SN0 * 125/100) / (P0 * 140/100) = SN0/P0 *
125/140 = 0.8928 * SNO/P0 ; SR1 = 0.8928 * SR0 = 89.28% * SR0.
Salariul real a scăzut cu 10.72% faţă de perioada de bază(SR1 este

mai mic decât SR0 cu SR0 - 89.28%*SR0 = 10.72% * SR0).

În trimestrul întâi al anului în curs, preţurile au crescut cu 15%. Ce

salariu nominal ar trebui să primească un lucrător care, la începutul anului,
câştigă 2.000 u.m./lună, astfel încât salariul său real să nu se modifice?
Rezolvare :
Avem SR1 = SN1/P1, iar P1 = P0 + 15%P0.
Ar trebui ca salariul nominal să scadă cu 15%, adică SN1 = SN0 +

15%SN0 şi atunci SR1 = (SN0 * (1+15%)) / (P0 * (1+15%)) = SN0/P0 =
SR0. Cum SN0 = 2000 u.m./lună, ar trebui ca SR1 = 2000 + 15/100 * 2000
= 2.300 (u.m./lună).
Problema 7b, pag 100.
O bancă acordă împrumuturi în valoare de 100 mil. u.m., din

depunerile clienţilor. Pentru creditele acordate, banca percepe o dobândă de
20%. Anual, cheltuielile de funcţionare se ridică la 1 mil. u.m., iar profitul
reprezintă 4/5 din câştigul obţinut. Care este rata dobânzii plătite de bancă
deponenţilor?
Rezolvare :
Câştigul băncii = Dobânda percepută debiturilor - Dobânda plătită

creditorilor sau Câştigul băncii = Profit + Cheltuieli de funcţionare. Avem
Profitul = 4/5 câştigul băncii, de unde rezultă ca Cheltuieli de fct = 1/5
câştigul băncii, dar chelt de fct sunt 1 mld  Câştigul băncii = 5 mld 
profitul este de 4 mld  dobânda plătită de bancă este de 15 mld,
corespunzătoare unei rate a dobânzii de 15%.
Problema 7c, pag 100.

Ce rată a dobânzii trebuie să practice o bancă la depozitele bancare,
pentru ca o persoană care îşi păstrează banii în această bancă să îşi
mărească sumele depuse de 4 ori în decurs de 2 ani?
Rezolvare :
Folosim formula dobânzii compusă Sn = C*(1+d')↑n unde Sn, C şi d'

simbolizează în aceeaşi ordine: suma ce revine creditorului după n = 2 ani, C
= suma depusă iniţial, d' = rata dobânzii.
Avem S2 = 4C, înlocuind obţinem 4C = C(1+d')² sau 4 = (1+d')² 

1+d' = radical din 4 = 2  d' = 1 sau d' = 100/100 = 100%.
Problema 7d, pag 100.
Creşterea ratei dobânzii de la 10% la 20% determină scăderea

cursului unei obligaţiuni cu 120.000 u.m. Ce venit aduce obligaţiunea?
Rezolvare: Venitul adus de obligaţiuni este fix, fie acesta D, iar d1 =

10%, d2 = 25% şi C1, C2 cursurile obligaţiunii. Avem următoarele formule:
D = d1* C1 si D = d2 * C2 sau (C2 = C1 - 120.000; d1 = 10%, d2 = 25%).
10% C1 = 25%(C1-120.000)  10%C1 = 25%C1 - 25% 120.000  15%C1
= 25% 120.000  C1 = 200.000  D = 10%C1 Venitul D = 20.000
Problema 7e, pag 100.
Ce salariu nominal ar trebui să aibă un angajat al cărui salariu a fost

de 200.000 u.m., în situaţia în care preţurile cresc cu 20% şi se acordă
majorări care să compenseze 75% din creşterea preţurilor?
Răspuns :
În aceste condiţii avem: SR0 = SN0/P0 si SR1 = SN1/P1 unde P1 = P0

+ 20%P0 şi SR0 = SR1 sau SN0/P0 = SN1 / (P0 * (1+20%))  SN1 trebuie
să crească cu 20% faţă de SN0 = 200.000 u.m. (adică cu 40.00 u.m.). Dacă
salariul nominal ar creşte cu 40.000 u.m. ar compensa cu 100% creşterea
preţurilor, deci compensaţii de 100% este echivalent cu 40.000 u.m.
Din ipoteză ştim că deja se acordă majorări care să compenseze 75%
din creşterea preţurilor, (adică 75/100 * 40.000 = 30.000) de unde rezultă
că salariul nominal este SN1 = 200.000 + 30.000 = 230.000 (u.m.).
Problema 4, pag 110.
Rezolvare : Folosind aceleaşi simboluri din manual avem: PIB = PGB -

Ci; PIB = PIN + A  PIN = PIB - A = PGB - Ci - A sau PIN = 200 - 110 -8 =
82 (mld u.m.).
O creştere a venitului cu 10% determină creşterea consumului cu 6%.

Care este înclinaţia marginală spre economii, dacă, iniţial, consumul
reprezintă 2/3 din venit?
Rezolvare :
Scriem datele din ipoteză: V1 = V0 + 10%V0; C1 = C0 + 6%C0 şi C0

= 2/3V0. Aflăm înclinaţia marginală spre consum c = C/V = C1-C0 / V1-
V0 sau C = 6%C0 / 10%V0 = ( 6 * 2/3) / 10 = 4/10.
Din 1 = c + s  s = 1 - 4/10 = 6/10 = 0.6.
La un moment dat, economiile reprezintă 20% dintr-un venit de 500

mil. u.m. Creşterea venitului la 750 mil. u.m. determină o creştere a
economiilor, care ajung la 150 mil. u.m. Cât de mare este înclinaţia
marginală spre consum?
Rezolvare :
Din ipoteză avem: S0 = 20% * V0; V0 = 500; V1 = 750, S1 = 150.

Calculăm înclinaţia marginală spre economii s = S/V = 150-100 / 750-500
= 1/5. Înclinaţia marginală spre consum este c = 1 - s = 1 - 1/5 = 4/5, c =
8/10 = 0.8.

Într-un an, P.I.B creşte cu 25%, ajungând la 5.000 miliarde u.m.

Înclinaţia marginală spre consum este 3/4. Să se calculeze:
a) sporul consumului şi sporul economiilor în anul respectiv;
b) înclinaţia marginală spre economii şi multiplicatorul investiţiilor;
c) creşterea venitului într-un interval de trei ani.
Rezolvare :
Avem PIB11 a crescut cu 25% ajungând la 5000 sau PIB1 = PIB0 +

25%PIB0 sau 125/100 * PIB0  PIB0 = 4000.
Avem c' = c/PIB = 3/4  c = 3/4 * (5000-4000) sau c = 750.
a) Din C + S = PIB avem S = 250.
b) Înclinaţia marginală spre economii s' = S/PIB = 250/1000 = 0.25.

Multiplicatorul investiţiilor k = 1/s' = 1/0.25 = 4.
c) Venitul va creşte cu PIB = k * S = 4*250 = 1000
În trei ani venitul va creşte (dacă se aproximatizează acelaşi spor al

economiilor) la 3 * k * S = 3*1000 = 3000.
Calculaţi rata anuală de creştere în situaţia următoare: PIB0 = 500

miliarde u.m.; PIB1 = 525 miliarde u.m.
Rezolvare :
PIB1/PIB0 = 525 / 500 = 5*105 / 5*100 = 1.05 . PIB1 = PIB0 *

1.05, deci PIB1 a crescut cu 5% faţă de PIB02.

Populaţia totală a unei ţări este de 30 mil. locuitori. Dintre aceştia,
40% nu sunt apţi de muncă, 5% nu sunt disponibili, iar 0.5% nu vor să
muncească. Să se determine numărul şomerilor existenţi în ţara respectivă,
în condiţiile în care populaţia ocupată reprezintă 50% din întreaga populaţie.
Rezolvare :
Nr. şomerilor = 30 - 30*40% - 30*5% - 30*0.5% - 30*50% = 30 - 12

- 1.5 - 0.15 - 15  Nr. şomerilor = 1.35 mld.
Calculaţi rata inflaţiei, ştiind că în decurs de un an preţurile bunurilor

de consum au crescut de 1.5 ori.
Rezolvare :
R. inflaţiei = %IPC = 1.5*100% - 100% = 50% (%IPC = IPC1-

IPC0 / IPC0 = 0.5 = 0.5 * 100/100 = 50%.
În perioada 1993 - 1998, în România indicii preţurilor de consum au fost următorii (anul
precedent = 100%):
1995 1996 1997 1998 1999 2000

132.3% 138.8% 254.8% 159.1% 145.8% 145.7%
De câte ori au crescut preţurile în anii respectivi? Ce rată a inflaţiei s-a

înregistrat în fiecare an? Reprezentaţi grafic evoluţia acestuia. Ce efect a
avut creşterea preţurilor asupra veniturilor populaţiei în anul 1998, ştiind că
venitul lunar pe o gospodărie a fost de 1.820.810 lei, în acest an, faţă de
1.219.510 lei cât a fost în anul 1997?
Rezolvare :
Anul 1995 are indice preţurile bunurilor de consum IPC1 de 132.3%

faţă de cine? Faţă de IPC0 indicele preţurilor din anul anterior 1994 (care
reprezintă utilitatea de cumpărare 100% = 100/100 = 1).
Avem IPC1 = 132.3%IPC0 = 132.3/100IPC0 = 1.323IPC0, adică IPC1
a crescut de 1.323 ori faţă de IPC0 sau IPC1 = 1.323%IPC0 =
132.3/100IPC0 = 100/100IPC0 + 32.3/100IPC0  IPC1 = IPC0 + 32.3IPC0,
adică IPC1 a crescut cu 32.3% faţă de IPC). La fel în anul 1996 preţurile au
crescut de 1.388 ori sau au crescut cu 38.8%.
În anul 1997 preţurile au crescut de 2.548 ori sau cu 154.8%1.
În anul 1998 preţurile au crescut de 1.591 ori sau cu 59.1%.
Rata inflaţiei fiind variaţia procentuală a indicilor preţurilor arată cu cât

s-a modificat IPC(i+1) faţă de IPCi. Tocmai am calculat şi %IPCi; mai sus(i
= 1994 … 1999).
Venitul în 1998 a fost faţă de venitul din 1997 de 1820*810 /

1219*510 = 1.493 ori mai mare, adică a crescut cu 49.3% , iar R. inflaţie a
fost 59.1%, creşterea veniturilor nu a acoperit în totalitate rata inflaţiei, ceea
ce înseamnă că Venitul real în 1998 a scăzut faţă de anul 1997. Cu cât a
scăzut? VR1998 = 1.493VN1997/1.591IPC1997 * 100% = 0.938 *
100%VR1997. VR1998 = 93.8%VR1997, deci a scăzut cu 6.2%.
Problema 4, pag. 147.
Să presupunem că 1 dolar SUA = 34.000 lei. Cum se modifică cursul

de schimb al leului în raport cu dolarul SUA, dacă, în decurs de un an în
România preţurile cresc cu 20%, iar în SUA cu 1%?
Rezolvare :
Fie x un bun, serviciu(grame aur) pentru care 1 dolar = 34.000 lei =

"x".
După un an avem următoarele modificări:
- în lei: "x" = 34.000 lei + 20% * 34.000 lei = 40.800 lei(1)
- în dolari: "x" = 1 dolar + 1%*1dolar = 1.01 dolari(2)

Din (1) şi (2) avem x = 1.01$ = 40.800 lei.
Dacă la 1.01$ corespund 40.800 lei, (unui) 1$ îi corespunde 40.800

lei/1.01$ = 40.396 lei/$, deci 1$ = 40396 lei.
Un agent economic care efectuează operaţiuni de comerţ exterior

exportă bunuri în valoare de 50 mil. u.m. Ce profit obţine dacă, la export,
cursul de revenire al monedei naţionale este 1.000 u.m. la 1 dolar SUA, iar
la import este de 1.200 u.m. la 1 dolar SUA?
Rezolvare :
Agentul economic în urma operaţiunii de export (vinde) bunuri pe

piaţa externă în valoare de 50 mld u.m., obţinând pentru 1000 u.m. = 1
dolar SUA, deci cu 50 mld u.m. obţine 50 mld u.m. / 1000 u.m. = 50.000$.
Cu aceşti dolari agentul economic importă (cumpără) bunuri din străinătate
pe care apoi le vinde pe piaţa internă obţinând pentru 1$ = 1200u.m. Pentru
cei 50.000 $ obţine 50.000 * 1200 = 60 mld (u.m.). Profitul agentului
economic este de diferenţa 60 mld. - 50 mld. = 10 mld.
Problema 7a, pag. 149.
Venitul creşte cu 60%, iar consumul cu 40%. Care este înclinaţia

marginală spre economii, dacă iniţial rata consumului era de 75%?
Rezolvare :
Avem înclinaţia marginală spre consum c' = c/V = 40%C0 / 60%V0

(1).
Din rata consumului c = C0/V0 = 75% obţinem c0 = 75%V0.

Înlocuind în (1) obţinem: c' = 40%*75%V0 / 60%V0 = 0.5. Înclinaţia
marginală spre economii este: s = 1 - c' = 0.5 .
Problema 7b, pag. 149.

Venitul naţional realizat într-o economie într-un an reprezintă suma de
10.000 miliarde u.m. În anul următor, el creşte cu 10% datorită creşterii
investiţiilor. Cu cât au sporit investiţiile, dacă multiplicatorul acestora este
2.5?
Rezolvare :
Multiplicatorul investiţiilor k = V/S = 2.5, de unde rezultă S =

V/2.5 (1).
Investiţiile au sporit cu 10% sau V = 10% * 10.000 mld  V =

1000 mld. Înlocuind în (1) obţinem S = 400 mld.
Problema 7c, pag. 149.
Să presupunem că indicele preţurilor de consum se calculează pe baza

a cinci preţuri care evoluează astfel: P1 creşte de la 1.000 u.m. la 1.500
u.m., P2 creşte cu 25%, P3 creşte cu 5%, P4 creşte de la 2.000 u.m. la
2200 u.m., iar P5 creşte de la 2.500 u.m. la 2.750 u.m. În consumul
populaţiei, bunurile cu primele trei preţuri au o pondere egală, şi anume,
25%, iar bunurile cu preţurile următoare au ponderi de 10%, respectiv 15%.
Să se calculeze indicele preţurilor de consum.
Rezolvare :
IPC = 25% * P11/P10 + 25% * P21/P20 + 25% * P31/P30 + 10% *

P41/P40 + 15% * P51/P50.  IPC = 25% * 1.5 + 25% * 1.25 + 25% *
1.05 + 10% * 1.1 + 15% * 1.1  IPC = 1.225 = 122.5%.
Problema 7d, pag. 149.
Un agent economic care efectuează operaţiuni de comerţ exterior

exportă bunuri în valoare de 150 mil. u.m. Ce profit obţine dacă, la export,
cursul de revenire al monedei naţionale este de 30 u.m. la 1 dolar SUA, iar,
la import, este de 35 u.m.?
Rezolvare :
Agentul economic exportă bunuri în valoare de 150 mld u.m. Atunci
când vinde bunurile, într-o ţară străină obţine pentru 30 u.m. 1 dolar SUA,
adică pentru 150 mld u.m. obţine 150 mld u.m./30 u.m. = 5 mld $.
Cu acest venit de 5 mld $ cumpără marfă de pe piaţa străină pe care

apoi o aduce pe piaţa internă şi o vinde (importul) obţinând un venit în u.m.
naţionale.
În problema noastră obţine pentru 1$ - 35 u.m., iar pentru 5 mil $

obţine 5 mil * 35 u.m. = 175 (mil u.m.).
Diferenţa 175 - 150 = 25 (mil u.m.) reprezintă profitul.
1 Din cauza unor greşeli de tipărire apărute în problemele numărul 1 şi 2 de la pagina 52 ,

rezolvate în manual , le prezentăm şi rezolvarea aceastora.
2 Unde apare semnul minus în faţa formulei se are în vedere de fapt modulul acelei formule
(exemple Rms=|x/y| ; Ec/p=|%Q/%P|.
1 Vezi discuţia despre cazul în care profitul este maxim, P=Cmg, pagina 13.
[1] Este respectată şi legea psihologică a lui J.M. Keynes (adică V > C).
1.PNN în preţurile factorilor se mai numeşte şi Venit Naţional.
1 Pentru a putea compara satisfacţiile obţinute în urma consumului unităţilor din două bunuri se
face următorul raţionament: " Câtă satisfacţie putem cumpăra cu o unitate monetară din bunul A
si câtă satisfacţie putem cumpăra cu aceeaşi unitate din bunul B, de aceea se compară raportul
Umga/Pa cu Umgb/Pb.
Această presupunere nu respectă ipoteza lui Gossen care spune că " satisfacţiile individuale sunt
descrescătoare". Bunul A are un preţ de 2 unităţi monetare, iar prima unitate consumată aduce o
satisfacţie de 24. Aplicând formula Umga/Pa obţinem o satisfacţie de 12 pentru o unitate
monetară + o satisfacţie de 12 pentru a doua unitate monetară ( ar trebui să avem o satisfacţie
mai mare pentru prima unitate monetară consumată după ipoteza lui Gossen).
Vezi C. Noica “Scrisori despre logica lui Hermes », Ed. Humanitas, Bucureşti ,1998
şi la Nicolas Georgescu Roegen despre Noţiunile aritmomorfice şi dialectice în cartea
“Legea Entropiei şi procesul Economic’’ Bucureşti Ed. Expert 1996.
Aceste nepotriviri au în esenţă o singură cauză: Vrem să explicăm cu metode

matematice “ pentru a fi cât mai ştiinţifici “ un domeniu continuu, subiectiv. Utilitatea este
subiectivă, ceea ce simt eu nu este ceva universal, matematic.
2 Profitul este maxim atunci când costul marginal este egal cu preţul de vânzare al bunului.
(Vezi problemele de optim de la pagina 13).
1 - vezi Nae Ionescu "Curs de Logică"
2 Pentru o mai bună înţelegere şi detaliere a se vedea explicaţiile de la paginile 12-13.
1 A se vedea exemplul din manual de la pagina 55 fără a se lua în consideraţie concluzia

problemei care este exprimată greşit " În concluzie, firma obţine venituri maxime dacă foloseşte
2 muncitori… ".Să nu se confunde V= CA, cu Pr.
Venitul unei firme este maxim cand Wmg=0.
1 Distribuţia bunuri şi servicii criterii de clasificare Bunurile pot fi stocate, serviciile NU (“nu
pot fi ţinute în frigider”) serviciile se manifestă.
[5] Ne interesează modulul elsticităţii, vezi şi nota 2 de la pagina 31.
[6] . Există posibilitatea ca amortizarea să fie diferită de la an la an, de exemplu să fie mai mare în primii
ani
1 Sunt funcţii de gradul I de forma f(x) = ax+b cu a0 în care variabila x, la noi este preţul p > 0, deoarece nu putem
să avem "un punct negativ pentru un bun economic";

1 Problemele care au fost considerate uşoare având şi răspuns la sfârşitul manualului, nu au fost
rezolvate.
[8] Vezi pagina 11 despre funcţia Ut.
1 Dacă suntem tentaţi să aplicăm formula Umga/Pa = Umgb/Pb, vedem că problema a fost
special concepută pentru a se aplica aceasta formulă, dar utilitatea individuală este subiectivă şi
dacă am considera ca a 4a utilitate din bunul B aduce o satisfacţie de 3, nu mai aveam egalitatea
Umga/Pa = Umgb/Pb. Însă consumatorul tot alege această unitate pentru că mai are doar 4 u.m.
şi nu poate cumpăra o unitate din bunul A. Vezi expicaţiile de la pagina 8-10
[9] Pentru mai multe detalii vezi explicaţiile de la paginile 16-20.
1 vezi problema şi explicaţia creşterii cu/de %.
2 Cerinţa problemei "să se determine valoarea capitalului fix consumat întrun an şi durata de
funcţionare a capitalului fix" ar trebui modificată pentru a fi mai exactă, de aceea propun
următoarea formulare: "să se determine rata anuală de amortizare şi durata amortizării totale".
"valoarea capitalului fix consumat într-un an" nu o pot determina. Dacă s-a deteriorat total,
atunci s-a consumat total în primul an de funcţionare, dar producătorul trebuie să plătească în
continuare amortismente.
"durata de funcţionare a capitalului", în mod similar, nu se poate determina, pentru că poate să

funcţioneze 1 an, 2 ani . . . 10 ani, 12 ani şi după ce costurile de achiziţionare a CF au fost
amortizate.
1 Prescurtările, simbolurile sunt cele folosite în manual.
2 Răspuns diferit de cel din manual, care este CV = 5 mil; - s-a ajuns la acest răspuns adunând
materiile prime 2 mil + combustibil, energie 1 mil + salariile lucrătorilor din secţii2, dar atunci
ce facem cu Kc de 100 de milioane? - Este folosit şi el pe o perioadă de 20 de ani şi consumat în
rate egale, de unde ar rezulta Kc annual = 100/20ani = 5 mil/an?. Dacă este aşa înseamnă că
problema nu este scrisă bine, sunt omise câteva virgule şi cuvinte care ar schimba total sensul
problemei.
3 Nu putem exprima Cmg printr-un număr pentru că deşi cunoaştem Q0 = 5000 buc nu
cunoaştem mărimea lui CV0 corespunzătoare;doar dacă se presupune că CV0 ar fi costul variabil
aflat la punctul a), dar nu se spune nicăieri în problemă că firma face următoarele cheltuieli
pentru a produce Q = 5000 bucăţi. Răspunsul corect este Cmg = CV0/Q0, iar dacă am merge pe
presupunerea făcută în manual, fără nici o legătură logică între Q = 5000 şi costul variabil aflat la
punctul a), obţinem Cmg = 100.000.000 / 50.000 = 20.000 . În orice "presupunere" informaţie ca
producţia creşte la 5.500 piese este superfluă.
1 În manual la "răspunsuri" se spune că masa monetară trebuie să crească cu 10%, dar nu se

răspunde la intrebarea problemei care ne intreabă ce se întâmplă cu puterea de cumpărare a
banilor.
1 PIB = Venitul, iar C, S, V = PIB, c', s', k, sunt simboluri cunoscute şi folosite în acelaşi
sens clasic
2 Răspuns corect şi diferit faţă de cel din manual de la pagina 150.
1 Răspuns corect diferit de cel din manual de la pagina 150.

Economie Probleme Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economie Probleme Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IV1.

Probleme rezolvate din manualul de Economie cu autorii:

Un consumator dispune de un buget pentru achiziţii de 30 u.m. şi se confruntă cu

Cantitatea Umx Umy

a) Cel mai bun program de achiziţii, cel care-i asigură

b) Care este mărimea acesteia?

1. Cu 4 u.m. poate achiziţiona prima doză din bunul y obţinând o

2. Mai departe consumatorul dispune de 30 u.m. – 4 u.m. = 26 u.m. .

Consumatorul având încă un venit disponibil de 26u.m. – 4u.m. =

3. cu urmatoarele 4u.m. va achita a II-a doza din y;

4. --------//-------- 4u.m. ----//----- a III-a doza din y;

5. --------//-------- 4u.m. ----//----- a III-a si a IV-a doza din x;

6. --------//-------- 4u.m. ----//----- a IV-a doza din y;

7. --------//-------- 4u.m. ----//----- a V-a doza din y;

Metoda a II-a: Vom completa tabelul dat în problemă cu încă două

Cantitatea Umgx Umgy Umgx/Px Umgy/Py

Dacă productivitatea marginală a muncii este de 5000 bucăţi,

Definiţia : Rms reprezintă cantitatea dintr-un factor de producţie

Facem următorul artificiu : Productivitatea marginală Wmgx = Q/x  x =

- (Q/Wmgx) / (Q/Wmgy)=-Wmgy|Wmgx şi nu cum apăruse: Rms = -

În problemă munca este factorul x , iar capitalul factorul y  Rms = Wmgy/Wmgx =

Deci pentru a înlocui o unitate de capital (y) este nevoie de 3 unităţi

Când rata marginală a doi factori x şi y este de 10, iar

Avem Rms = - x/y =10; Wmgy = 20;

Trebuie să aflăm Wmgx ?

Dacă un producător decide să înlocuiască o parte din cantitatea de

Soluţie : Scriem formal datele problemei ; x = 3; Rms = 2, y =?

Rms = - x/y ; Dar 2 = 3/y  y = 3/2 =1.5 .

Ce semnificatie are acest rezultat ?

Pentru a înlocui 1.5 unităţi din cantitatea de muncă ( factorul y ) este

Când rata marginală de substituţie a doi factori x şi y este

Scriem datele problemei: Rms = - x/y = 5, Wmgy = 10, Wmgx = ?

Cum citim formula : Rms = - x/y = 5 ? Pentru a înlocui o unitate din

1. La S.C. "CONFEX" S.A., în T0 un număr de 10 salariaţi lucrau 5

a) WLo = 2 bucăţi / (1 om * 1 oră) . Înlocuind datele problemei în

2 ………………. 100% \

|  x = (100% * 0.5) / 2 = 25%

0.5 ……………….. x /,

răspuns corect b).

b) Altă interpretare a rezultatului WL1 este mai mare DE 2.5/2 = 1.25

La firma "x" - productivitatea medie a muncii este în T0 de 40

O primă interpretare a datelor:

Productivitatea marginală a muncii are următoarea formulă: WmgL =

Considerăm că unitatea cu care a sporit L este de 50% , faţă de

Q1 creşte cu 150% faţă de Q0, deci Q1 = Q0 + 150% Q0 = 250% , la

(Q0/L0 = WL = 40). Răspuns corect c).

Un lucrător produce într-o zi, lucrând 8h , 2 bunuri x ( timpul pentru

Nici un răspuns nu este corect.

O societate comercială dispune de un capital tehnic de două

Capitalul tehnic consumat anual, în expresie valorică, este:

a) 800 milioane u.m.;

b) 500 milioane u.m.;

c) 200 milioane u.m.;

d) 400 milioane u.m..

CF = 80% * 2 mld = 1.6 mld  CV = 0.4 mld . Amortizarea capitalului

Un producător cunoaşte faptul că preţul unitar la bunurile pe care le

Profitul = Venitul – Costuri totale

Pr = V - CT

Pr = p*Q – ( CF + CV)

8.000.000 = 10.000 Q – 6.000.000 – 3000 Q

14.000.000 = 7000 Q  Q = 2000.

Raportul dintre preţul de vânzare şi costul total al producţiei

CT = 2/5 CT + CM  CM = CT – 2/5 CT = 3/5CT (1)