Sunteți pe pagina 1din 12

Dosarul nr.

3ra-214/2022
2-19147393-01-3ra-23022022

prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)


instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

ÎNCHEIERE
20 aprilie 2022 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ


al Curţii Supreme de Justiţie,

în componenţa:
Preşedintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru
Judecătorii Aliona Miron
Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului depus de Primarul General al municipiului


Chișinău,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Petru Budurin împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la
anularea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada
absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
admis apelul depus de Primarul General al municipiului Chișinău, a fost casată hotărârea
din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie
de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:
La data de 12 septembrie 2019 Petru Budurin a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea
actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada
absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul Petru Budurin a indicat că prin dispoziţia
Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 317/6-dc din 25 iulie 2018, a fost
numit prin transfer în funcția de vicepretor al sectorului Centru.
A menționat că la 25 iulie 2019, Primarul General Interimar al mun. Chișinău, a
emis dispoziţia nr. 354/1-dc, prin care a fost eliberat din funcţia de vicepretor al
sectorului Centru, din data 25 iulie 2019, în baza art. 22 alin (3) din Legea nr. 199 din
16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, art. 20
alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 136 din 17 iunie 2016 cu privire la statutul

1
municipiului Chişinău. Ca temei al emiterii acestei dispoziţii a fost indicată nota
informativă a Pretorul sectorului Centru, Pavel Rusu.
Reclamantul Petru Budurin a invocat că nota informativă menţionată, nu conține
nicio probă, niciun fapt confirmat despre careva încălcări a obligaţiunilor sale
funcţionale, ci numai declaraţii generale, fără probatoriu.
A susținut că, potrivit art. 208 alin. (2) Codul muncii, în funcţie de gravitatea faptei
comise de salariat, angajatorul urmează să organizeze şi o anchetă de serviciu, a cărui
termen nu poate depăşi o lună și prin care se respectă dreptul angajatului de a se apăra şi
de a prezenta probe în elucidarea faptelor imputate. În acest sens, reclamantul a invocat
că Primarul General interimar al mun. Chișinău nu a organizat o anchetă de serviciu,
nefiind informat despre învinuirile aduse, neoferindu-i-se posibilitatea să prezinte probe
în apărarea sa, acest fapt fiind un abuz din partea Primarului General interimar al mun.
Chișinău.
Reclamantul Petru Budurin a mai indicat că, potrivit art. 86 alin. (1) lit. g) Codul
muncii, este necesar ca salariatul să fi săvârşit o abatere gravă, iar gravitatea abaterii
salariatului să rezulte din consecinţele ei asupra activităţii unităţii, periculozitatea
socială a faptei, trebuind să fie apreciată în funcţie de împrejurările concrete în care s-a
săvârşit şi consecinţele pe care le-a produs.
A considerat, că dispoziţia privind eliberarea sa din funcție nu este motivată, după
cum este stipulat în lege, nu conţine temeiurile de fapt şi de drept ale sancţiunii
disciplinare. Până la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în
scris salariatului o explicaţie privind fapta comisă, care poate fi prezentată de către
salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta
explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al
angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor. Iar, la emiterea dispoziţiei de eliberare
din funcție nu s-a ţinut cont de aceste prevederi legale.
În opinia reclamantului, aceste acţiuni sunt un abuz din partea factorului
decizional, iar alegaţiile aduse în nota informativă sunt neîntemeiate.
Reclamantul a mai menționat că, la 25 iulie 2019 s-a aflat în concediu medical,
despre care fapt a anunțat angajatorul. Iar, emiterea dispoziției de eliberare din funcție
în timpul aflării sale în concediu medical, duce inevitabil la anularea dispoziţiei
contestate.
Nefiind de acord cu dispoziţia nr.354/l-dc din 25 iulie 2019 a Primarului General
Interimar al mun. Chișinău „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de
vicepretor al sectorului Centru”, reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către
Primăria mun. Chișinău, solicitând anularea ei, repararea prejudiciului material și moral.
Însă, prin răspunsul nr. B-7518/1/19 din 29 august 2019, Primăria mun. Chișinău i-a
refuzat în admiterea solicitărilor.
Astfel, reclamantul Petru Budurin a solicitat anularea dispoziţiei nr.354/l-dc din 25
iulie 2019 a Primarului General interimar al mun. Chișinău, Adrian Talmaci „Cu privire
la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru”,
restabilirea în funcţia anterior ocupată, încasarea salariului şi a altor indemnizaţii pentru
lipsa forţată de la muncă, precum şi a penalităţilor respective, repararea prejudiciului

2
moral în sumă de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența
juridică.
Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost
admisă cererea de chemare în judecată depusă de Petru Budurin împotriva Primarului
General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului administrativ,
restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru,
repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. A fost anulată
dispoziţia Primarului General al municipiului Chişinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019
„Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcţia de vicepretor al sectorului
Centru”. A fost obligat Primarul General al municipiului Chişinău să emită actul
administrativ cu privire la restabilirea lui Petru Budurin în funcţia de vicepretor al
sectorului Centru. A fost obligat Primarul General al municipiului Chişinău să emită
actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Petru Budurin a salariului
pentru perioada absenţei forţate de la lucru, începând cu 25 iulie 2019 până la data
pronunţării hotărârii judecătoreşti, 29 iunie 2020. A fost obligat Primarul General al
municipiului Chişinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul
lui Petru Budurin a despăgubirii pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui
salariu mediu lunar al vicepretorului sectorului Centru. În rest, acţiunea a fost respinsă.
La 18 iulie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a depus apel împotriva
hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere
integrală a acțiunii (f.d. 63-64, vol. I).
La 13 noiembrie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a prezentat motivarea
apelului (f.d. 84-91).
Conform extrasului de pe portalul poștei electronice, atașat la materialele cauzei, la
data de 16 octombrie 2020, Primăriei mun. Chișinău i-a fost notificată copia hotărârii
motivate a primei instanțe (f.d. 78-79, vol. I).
Astfel, instanţa de apel corect a considerat ca apelul depus la data de 13 noiembrie
2020 de către Primarul General al mun. Chișinău este în termen.
Prin decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
depus de Primarul General al municipiului Chișinău, a fost casată hotărârea din 29 iunie
2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie, prin care a
fost admisă parțial acțiunea depusă de Petru Budurin împotriva Primarului General al
municipiului Chișinău cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate
de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. A fost
anulată dispoziţia Primarului General al mun. Chişinău nr.354/1- dc din 25 iulie 2019
„Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcţia de vicepretor al sectorului
Centru”, cu repunerea în drepturile salariale a lui Petru Budurin. În rest, a fost declarată
inadmisibilă acțiunea depusă de Petru Budurin împotriva Primarului General al
municipiului Chișinău privind obligarea restabilirii în funcţie, repararea prejudiciului
material și moral.
La 22 martie 2021 Petru Budurin a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23
februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 26 aprilie 2021 a prezentat motivarea
3
recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei
instanțe.
La 23 martie 2021 Primarul General al mun. Chișinău a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 20
aprilie 2021 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de
apel în partea admiterii acțiunii depuse de Petru Budurin și emiterea în această parte a
unei noi decizii de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 21 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție au fost admise
recursurile depuse de Petru Budurin și de Primarul General al municipiului Chișinău. A
fost casată decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de
contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Budurin
împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului
administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate
de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu
restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată
(f.d. 209-223, vol. I).
Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral
hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o
nouă decizie prin care în baza acțiunii în obligare depusă de Petru Budurin împotriva
Primarului General al municipiului Chișinău, persoane terțe Pretura sectorului Centru al
mun. Chișinău, vicepretor Alina Popovici a fost anulată dispoziția Primarului General al
municipiului Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 cu privire la eliberarea dlui Petru
Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru. A fost obligat Primarul General
al municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la restabilirea lui Petru
Budurin în funcția de vicepretor al sectorului Centru. A fost obligat Primarul General al
municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul
lui Petru Budurin a salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă,
începând cu data de 25 iulie 2019. A fost obligat Primarul General al municipiului
Chișinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Petru
Budurin a despăgubirii pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu
mediu lunar al vicepretorului sectorului Centru. În rest, acțiunea a fost respinsă.
În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 25 alin. (2)
Codul administrativ și a dispus atragerea Alinei Popovici și a Preturii sectorului Centru
în calitate de terți.
De asemenea, instanța de apel a aplicat prevederile art. 3 alin. (1), 6 alin. (1) și (3),
7 alin. (1), (2), 22 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funții de
demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, art. 20 alin. (4) din Legea privind statutul
municipiului Chișinău și a dedus că Primarul general al municipiului Chișinău este în
drept să decidă asupra eliberării din funcţie a vicepretorului, însă acest drept poate fi
realizat doar în condiţiile expres prevăzute de lege, în special Legea privind statutul
municipiului Chişinău, Legea privind statutul alesului local, Legea cu privire la statutul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică și cu respectarea procedurii administrative
inițiate în condițiile Codului administrativ.

4
Actul administrativ individual, prin care se dispune încetarea mandatului
demnitarului, urmează a fi emis în rezultatul unei activități administrative, activitate ce
trebuie să fie conformă principiilor și regulilor generale de emitere, în special art. 16
alin. (1) și 137 alin. (1) și 225 alin. (2) Codul administrativ (dreptul discreționar), art.
21, 118, 219 Codul administrativ (legalitatea formală și materială a actului
administrativ).
Instanța de apel, aplicând prevederile art. 60 alin. (1) și 70 alin. (1) din Codul
administrativ, a stabilit că procedura administrativă a fost inițiată la 25 iulie 2019, odată
cu emiterea notei informative de către pretorul sectorului Centru al mun. Chișinău, în
adresa Primarului General.
Nota informativă din 25 iulie 2019 evocă îndeplinirea necorespunzătoare de către
reclamantul Petru Budurin, în funcția sa de vicepretor, a unor atribuții acordate/delegate,
indispensabil de modul de soluționare a petițiilor privind problemele din sector, fiind
constatată vicierea prin depășire a termenului rezonabil de examinare a petițiilor,
readresarea neîntemeiată a lor altor instituții, oferirea răspunsurilor evazive și inexacte,
ce au generat nesoluționarea în esență a problematicii. Completul specializat evidențiază
că procedura administrativă și verificarea eventualelor abateri reprobabile în acțiunile
lui Petru Budurin, nu a fost inițiată și nici realizată, Petru Budurin nu a fost audiat și nici
nu i-au fost solicitate explicații referitoare la omisiunile incriminate.
Instanța de apel a remarcat că în preambulul dispoziției contestate sunt expuse
prezumatele considerente și temeiuri esențiale de drept și de fapt, considerate suficiente
pentru autoritatea publică întru justificarea emiterii actului administrativ contestat.
Completul specializat al instanței de apel a constatat că chiar dacă actul
administrativ individual are la bază sa nu doar simpla invocare a normelor de drept ci
mai are și un pretins substrat factologic – așa numita notă informativă a Pretorului
sectorului Centru și în care se conchide că ar fi reflectată informația privind activitatea
lui Petru Budurin, în baza ei cu siguranță nu putea fi luată decizia de eliberare din
funcție, de altfel exclusiv prin asumarea arbitrariului, or instanța de apel cert a stabilit că
conținutul informației din notă, este formal.
La emiterea actului administrativ contestat circumstanțele indicate în nota
informativă nu au fost supuse verificării, iar actul administrativ contestat nu reflectă
aprecierea faptelor indicate în ea și nici nu indică în ce măsură, acestea pot servi ca
temei pentru eliberarea din funcție a reclamantului.
Deși necesitatea verificării circumstanțelor ce au constituit componenta notei
informative a fost indicată expres și în decizia instanței ierarhic superioare
corespunzător fiind solicitată apelantului prezentarea probelor ce le-ar confirma în
instanța de apel, reprezentanții au infirmat existența probelor suplimentare, invocând că
referința exclusivă la prevederile legii, este suficientă pentru operarea revocării.
Corespunzător, instanța de apel a concluzionat nerespectarea principiului motivării
actului administrativ individual și a operațiunii administrative scrise, consfințit de art.
31 Cod administrativ.
Aplicând prevederile art. 118 Codul administrativ, instanța de apel a reținut că,
pretinsa argumentare bazată exclusiv pe trimiterea la nota informativă și limitarea la o
enumerare a normelor de drept, nu reprezintă o motivare a actului administrativ în
5
sensul normelor citate și nu justifică în nici un mod aplicarea sancțiunii aplicate, mai cu
seamă racordarea ei la cea mai dură pedeapsă, or actul în redacția adoptată, derogă
absolut de la principiul transparenței și comprehensibilității.
Corespunzător, alegațiile pârâtului conform cărora, prevederile Legii cu privire la
statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, îi oferă dreptul pretorului de a
propune numirea și eliberarea din funcție a vicepretorului, iar Primarul general este cel
care decide modul în care organizează activitatea autorității executive municipale și în
cazul în care nu este satisfăcut de activitatea persoanelor cu funcție de demnitate publică
poate să dispună eliberarea lor din funcție fără a indica careva motive imputabile
acestuia, sunt greșite, or dispozițiile citate și constatările făcute exclud o asemenea
interpretare.
Or, conform art. 23 al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de
demnitate publică, demnitarul îşi exercită mandatul cu bună-credinţă. În cazul încălcării
acestei prevederi, demnitarul poartă răspundere personală. Încălcările comise în
exercițiul mandatului atrag răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală
în condițiile legii. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către persoana cu
funcție de demnitate publică a obligațiilor, prerogativelor și competențelor sale,
indiferent de prezența culpei, poate atrage după sine revocarea sau eliberarea din
funcție. Temeiul și cauzele revocării sau eliberării din funcție din motive imputabile
demnitarului se vor indica în actul administrativ corespunzător.
Totodată, conform art. 24 din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcții de demnitate publică, dispozițiile prezentei legi se completează cu
prevederile legislației muncii, cu reglementările de drept comun civile, administrative
sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legilor ce reglementează activitatea
persoanei cu funcție de demnitate publică.
În acest context, conform art. 208 alin. (1) și (2) Codul muncii, până la aplicarea
sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație
scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către
salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta
explicația cerută se consemnează într-un proces- verbal semnat de un reprezentant al
angajatorului și un reprezentant al salariaților. (2) În funcție de gravitatea faptei comise
de salariat, angajatorul este în drept să organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată
nu poate depăși o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea
și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe
care le consideră necesare.
Completul specializat al instanței de apel a evidențiat din probatoriul cauzei că la
emiterea actului administrativ individual defavorabil lui Petru Budurin, garanțiile legale
nu au fost respectate. O cercetare de serviciu pe fapte reprobabile imputate
reclamantului nu a fost inițiată. Intimatului Petru Budurin nu i-au fost solicitate
explicații și nu i s-a oferit opțiunea prezentării probelor.
Conform art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în
perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de odihnă anual, în concediu de
studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului
până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în
6
vârstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum și
în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.
În contradicție cu aceste norme, instanța de apel a constatat că actul administrativ
individual defavorabil nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019, cu privire la eliberarea lui Petru
Budurin din funcţia de vicepretor al sectorului Centru, intimatul era în concediu
medical, fapt confirmat prin certificatul medical atașat la dosar, corespunzător derivă
cert concluzia că actul administrativ contestat este ilegal, fiind emis contrar legii.
Conform art. 29 alin. (1)-(2) Codul administrativ, orice măsură întreprinsă de
autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege
trebuie să corespundă principiului proporționalității. O măsură întreprinsă de autoritățile
publice este proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în
temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea scopului și c)
este rezonabilă. Subsumarea stării de fapt constatate la prevederile legale citate,
determină completul la concluzia că actul administrativ contestat nu corespunde
principiilor enunțate și astfel este ilegal.
Astfel, instanța de apel a conchis că actul administrativ contestat nu reflectă o
motivare plauzibilă și suficientă raliată scopului declarat de Primarul general al
municipiului Chișinău, ceea ce contravine art.31 din Codul administrativ, nu corespunde
principiului proporționalității și este contrar art. 119 alin. (1) Codul administrativ, care
prescrie cu titlu imperativ că, conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie
suficient de cert.
În asemenea circumstanțe, dispoziția emisă de Primarul General al municipiului
Chișinău, fără a fi motivată suficient, constituie o încălcare a principiilor, prevăzute de
Codul administrativ, inclusiv principiului de eficiență, reglementat la art.28 Codul
administrativ, care prevede că procedura administrativă se realizează într-un mod
simplu, adecvat, rapid, eficient și corespunzător scopului.
În consecință, Completul specializat în examinarea acțiunilor de contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de
Apel Chișinău a concluzionat că actul administrativ contestat, este ilegal și prin el
reclamantul este vătămat în dreptul său la muncă.
Astfel, reieșind din prevederile art. 224 alin. (1) lit.a) Cod administrativ, Completul
specializat al instanței de apel a admis pretenția lui Petru Budurin și a anulat dispoziția
Primarului general al municipiului Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 cu privire la
eliberarea dlui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru.
Consecințele anulării dispoziției de eliberare din funcție sunt restabilirea în funcție
anterior ocupată cu aplicarea consecutivă a legislației muncii, art. 90 și art. 330 Codul
muncii. Or, persoana cu demnitate publică, este persoana antrenată în raporturi speciale
de muncă, iar în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi și
garanții de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând cont
de particularitățile contractelor administrative. Aceeași concluzie derivă și din Hotărârea
Curții Constituționale nr. 22 din 22 iulie 2016, la pct. 62 al acesteia fiind indicat că
persoanele cu demnitate publică sunt antrenate în raporturi speciale de muncă, ele
beneficiază de drepturi și garanții speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale
legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor administrative.
7
Mai mult, în dispozițiile citate supra ale art. 24 din Legea privind statutul
persoanelor cu funcție de demnitate publică, se indică că prevederile acestei legi, se
completează cu dispozițiile legislației muncii, cu reglementările de drept comun civile,
administrative, sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legilor ce
reglementează activitatea persoanei cu funcție de demnitate publică.
Respectiv, în condițiile în care Primăria mun. Chișinău a folosit munca salarială în
raport cu Petru Budurin, prevederile Codului muncii au o aplicabilitate directă în ceea
ce privește garanțiile, principiile, drepturile și obligațiile de bază, dacă legea specială nu
prevede altfel.
Astfel, conform art. 89 din Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă
muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin
negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu – prin hotărâre a instanței de
judecată. Din considerentul că apelantul și terțul nu au dovedit temeinicia faptelor
reprobabile imputate lui Petru Budurin, la emiterea actului administrativ nu a fost
respectată legea, iar Completul specializat al instanței de apel a constatat că dispoziția
nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcţia de
vicepretor al sectorului Centru” este ilegală și urmează a fi anulată, drept consecință,
instanța de apel a obligat Primarul General al municipiului Chișinău să emită actul
administrativ cu privire la restabilirea lui Petru Budurin în funcția de vicepretor al
sectorului Centru.
Ținînd cont de prevederile art. 330 alin. (1) lit. b), 90 alin. (1)-(3), 329 alin.(1) și
(2) Codul muncii, și având în vedere constatarea ilegalității eliberării din funcție a lui
Petru Budurin, conform prevederile normelor de drept menționate, instanța de apel a
considerat întemeiată cerința formulată de intimat privind obligarea reparării
prejudiciului material cauzat prin absența forțată de la serviciu, corespunzător a obligat
Primarul General al municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la
achitarea în beneficiul lui Petru Budurin a salariului pentru perioada absenței forțate de
la locul de muncă, începând cu 25 iulie 2019.
Cu referire la pretenția reclamantului Petru Budurin privind repararea prejudiciului
moral, instanța de apel a reținut că în ordinea prejudiciară, prin cererea sa prealabilă,
reclamantul-intimat Petru Budurin a solicitat anularea dispoziției nr. 354/1-dc din 25
iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcţia de vicepretor al
sectorului Centru”, restabilirea la lucru, precum și repararea prejudiciului material și
moral. Astfel, la caz, Petru Budurin a respectat procedura prealabilă la revendicarea
dreptului cu privire la repararea prejudiciului moral, anterior adresării în instanță,
condiție imperativă impusă de lege, adresându-se autorității pârâte cu cerere prealabilă
privind repararea prejudiciului moral. Prin urmare, completul specializat a conchis că
pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral este admisibilă și parțial întemeiată
în mărimea echivalentă unui salariu de funcție, în compensarea excedentului revendicat,
în rest pretenția a fost respinsă ca fiind nemotivată.
La 17 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art.245 alin.(1) din
Codul administrativ, Primarul General al municipiului Chișinău a depus cerere de recurs
nemotivată împotriva deciziei instanței de apel, iar la 01 martie 2022, cu respectarea
termenului prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ, a fost prezentată
8
motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 24 noiembrie
2021 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiuni
depuse de Petru Budurin în partea anulării actului administrativ, restabilirea în funcție și
declararea ca fiind inamisibilă a pretenției de reparare a prejudiciului material și moral.
În motivarea recursului Primarul General al municipiului Chișinău a indicat că nu
este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece este una neîntemeiată, nefondată,
lipsită de suport juridic, având la baza acesteia o examinare superficială și neobiectivă a
cauzei, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, inclusiv nefiind
constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.
A susținut că actul administrativ contestat este legal, acesta fiind emis în strictă
conformitate cu prevederile legislației în vigoare și cu respectarea procedurii stabilite,
având drept criteriu intenția de realizare a competențelor autorității publice, a
funcționării acesteia în mod legal și în bune condiții.
A menționat din start că instanța de apel în mod nejustificat a respins solicitarea
apelantului privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului în partea pretenției cu privire
la repararea prejudiciului material și moral, acțiune ce vine în disonanță cu prevederile
Codului administrativ, precum și cu practica judiciară deja stabilită în litigiile similare.
A considerat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel urma să declare
inadmisibilă acțiunea în partea pretenției privind compensarea prejudiciului material și
moral, deoarece aceste pretenții nu au fost formulate în prealabil.
Mai mult, instanța de apel nu a argumentat prin ce a respins invocările apelantului
în materia inadmisibilității, nu a dat apreciere poziției apelantului, astfel încât acest fapt
denotă emiterea unei decizii nemotivate, apelantul nefiind auzit în propria cale de atac,
deși obligația instanței prin hotărâre este de a răspunde cert cu privire la toate
argumentele expuse de partea care exercită o anumită acțiune, la caz formularea unei
cereri de apel.
A susținut că reieșind din prevederile art. 26 , 32 alin. (1) al Legii nr. 436 din 28
decembrie 2006, privind administrația publică locală și art. 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) din
Legea nr. 136 din 17 iunie 2016 privind statutul mun. Chișinău, a conchis că actul
administrativ anulat de către prima instanță și instanța de apel emană de la autoritatea
investită de lege cu competență de numire și eliberare din funcție a vicepretorului, astfel
încât dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea legislației și a competenței.
A indicat că potrivit art. 20 din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul
municipiului Chișinău, vicepretorul face parte din categoria persoanelor cu funcție de
demnitate publică, iar în cele ce urmează regimul general al funcției, precum și alte
raporturi ce decurg din exercitarea funcției de demnitate publică, continuă să fie
reglementate de legea cadru, Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcții de demnitate publică.
A constatat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a reținut argumentele
pârâtului privind motivarea actului administrativ.
A reiterat că actul administrativ individual a fost emis în deplină concordanță cu
prevederile legale, armonizând în sine principiul de motivare conform art. 31 din Codul
administrativ, precum și cerința motivării, drept formalitate procedurală pentru emiterea
unui act administrativ conform art. 118 Codul administrativ. În motivare sunt indicate
9
temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică
pentru decizia sa.
În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme
de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 noiembrie 2021, iar
cererea de recurs nemotivată a fost depusă de către Primarul General al municipiului
Chișinău la 17 decembrie 2021(f.d. 30,-44, 52-53, vol. II).
Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 07 februarie 2022, Primăriei mun.
Chișinău i-a fost notificată, prin intermediul oficiului poștal, decizia integrală din 24
noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 48, vol. II).
În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 17 decembrie 2021 și respectiv
cel motivat depus la 07 februarie 2022, sunt în termen (f.d. 50-53, 59-68, vol. II).
La 24 februarie 2022 și la 01 martie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa părților copia recursului nemotivat și motivat depus de Primarul General al mun.
Chișinău cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, fapt confirmat prin
avizele de recepție.
La 16 martie 2022 Pretura sectorului Centru a depus referință, prin care a solicitat
admiterea recursului declarat de Primarul General al mun. Chișinău.
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea
de recurs depusă de Primarul General al municipiului Chișinău inadmisibilă, din
următoarele motive.
În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din
Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)- f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

10
consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul
de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din
Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul
de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre
din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
§31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de
Primarul General al municipiului Chișinău.
11
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău se declară


inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,
judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Aliona Miron

Galina Stratulat

12