Lucrare scrisă semestrială

Clasa a VII-a, Nr.1

Citește cu atenție textul următor, apoi rezolvă cerințele:

„Luiza Textoris era o fată cu nasul cârn şi ochi exoftalmici. Îi plăcea să doarmă,
fiindcă în fiecare noapte un adevărat cinematograf i se deschidea în interiorul capului, pe
dosul pleoapelor închise. Flashuri scurte şi puternice, filme lungi şi pline de peripeţii, visele
ei desenau o altă lume, unde nu pătrundea lumina cenuşie de afară. Ori de câte ori i se
întâmpla să nu viseze, Luiza se simţea fragilă şi neajutorată. În ziua aceea nu îşi găsea locul
între oameni şi avea impresia că îi lipseşte ceva esenţial, că viaţa nu merită trăită. Mama ei,
Regina Textoris (numele pronunţându-se Reghina), o femeie înaltă şi rece, cu obraji de
marmură portocalie străbătută de firişoare roşii, o lua în derâdere de fiecare dată când,
neatentă, neajutorată, navigând încă printre imaginile din vis, Luiza se împiedica de cum
ieşea din cameră.
– Iarăşi ai visat?!
– Nu, dar astăzi nu mă duc la şcoală…
Michael Textoris, tatăl Luizei, un bărbat căruia ochii mobili şi distraţi păreau să-i fi
încreţit pielea pe frunte şi la tâmple, se uita cruciş la cele două femei:
– Cineva e îmbufnat în dimineaţa asta?
- Eu nu, spuse Luiza, eu sunt o extraterestră. Nu ştiu de ce m-aţi mai înfiat…
– A, acum începe povestea cu romanul familial…, se lămuri Michael Textoris,
aruncând cât acolo cravata, al cărei nod nu îi izbutea nicicum.
– Seamănă cu maică-ta, cu Emma, comentă Regina.
– Nu seamăn cu nimeni, eu sunt Peter Pan, bombăni Luiza, împleticindu-se în cămaşa
de noapte către sala de baie.
– Eşti fată, nu poţi fi Peter Pan, eventual doar Wendy, aruncă în urma ei Michael
Textoris.
Luiza îi scotea din minţi pe ai ei prin schimbările ei bruşte de dispoziţie. Uneori părea
greoaie, picioarele i se împleticeau, obiectele îi scăpau din mâini, nasturii i se descoseau între
degete, becurile se ardeau când le aprindea, jaluzele şi perdelele se smulgeau când le trăgea.
Zile întregi se scufunda în muţenie, nimeni nemaiputând scoate o vorbă din gura ei. Apoi,
brusc, fără un motiv aparent, începea să sporovăiască şi să danseze prin casă, să mute
ghivecele din ferestre, să trântească uşile de la camere şi dulapuri ca un curent de aer.
– Vârstă dificilă…, îşi dădu mucalit cu părerea Michael Textoris, înnodându-şi şireturile, dar
privirea de gheaţă a Reginei îi opri cuvintele în gât.”
Corin Braga, Luiza Texoris

Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:

A. 1. Scrie câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: schimbările,
bruște. 4 puncte
2. Identifică în textul suport un cuvânt format prin derivare și un cuvânt format prin
compunere. Explică modul lor de formare. 8 puncte
3. Alcătuiește enunțuri în care să folosești sensurile propriu și figurat pentru cuvântul
ferestre. 6 puncte
4. Identifică un cuvânt cu diftong, unul cu triftong și unul cu hiat. 6 puncte
5. Precizează conjugarea, modul și timpul verbelor : se deschidea, să fi încrețit, își
dădu. 9 puncte
 6. Alcătuiește propoziții în care verbele a rămâne și a ieși să fie, pe rând, copulative și
predicative. Precizează valorile. 8 puncte
7. Numește un mod de expunere folosit în fragmentul citat. 4 puncte
8. Redactează o compunere de minimum 170 de cuvinte, în care să caracterizezi un personaj
din fragmentul de roman citat. În compunerea ta, trebuie: 45 puncte
- să formulezi patru trăsături ale personajului ales;
- să ilustrezi trăsăturile, făcând referire la situaţii semnificative din text;
- ă redactezi un conţinut adecvat cerinţei formulate;
- să respecţi limita minimă de spaţiu indicată.

Se acordă 10 puncte din oficiu

Succes!