Lucrarea nr.

Determinarea caracteristicii statice a unui anemometru cu traductor de

viteză cu element sensibil cald

1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor anemometrelor cu traductor de viteză cu
element sensibil cald, precum şi a instalaţiei experimentale cu care se realizează determinarea
caracteristicii acestora. Cunoaşterea caracteristicilor plăcii universale de achiziţie de date
AX5411 şi a funcţiilor pe care aceasta le poate realiza.
Determinarea caracteristicii anemometrelor cu traductor de viteză cu element sensibil
cald prin metoda aproximării în sensul celor mai mici pătrate. Calculul erorilor.

2. Consideraţii teoretice
Printr-un anemometru cu traductor cu element sensibil cald se înţelege un mijloc de
măsurare a vitezei fluidelor care funcţionează pe baza modificării proprietăţilor termice ale unui
traductor expus curgerii fluidului. Principalul element al traductorului anemometrului este
elementul sensibil (senzorul) rezistiv de tip fir, microbandă sau peliculă caldă.
Principiul de măsurare al unui traductor cu element sensibil cald are la bază trei procese:
modificarea temperaturii senzorului la modificarea vitezei fluidului datorită transferului complex
de căldură dintre elementul sensibil încălzit electric la o temperatură mai mare decât temperatura
fluidului şi fluidul în care este imersat; modificarea rezistenţei senzorului la modificarea
temperaturii acestuia; modificarea tensiunii sau intensităţii curentului electric din circuitul în care
se află senzorul la modificarea rezistenţei acestuia. Primele două procese se realizează strict la
nivelul senzorului, iar cel de-al treilea proces se realizează la nivelul blocului de adaptare,
obţinându-se în final dependenţa dintre viteza fluidului şi tensiunea sau intensitatea curentului
electric (mărimile modulate, cu parametru modulat - amplitudinea), reprezentând semnalul
metrologic.
În figura 1 este prezentată schema de principiu a unui anemometru cu sondă cu element
sensibil cald format din: traductorul, cu senzor de tip fir cald, microbandă sau peliculă caldă;
blocul de adaptare (condiţionare) care este un circuit electric la nivelul căruia se modulează
semnalul metrologic (tensiune sau intensitate curentului electric); blocul de prelucrare a
semnalului; subansamblul de vizualizare; sistemul de achiziţie de date, care este format din:
placa de achiziţie de date, calculatorul şi programul de aplicaţie.
1
 Bloc de
Bloc de Subansamblu
prelucrare a de vizualizare
adaptare
semnalului
Sondă

Program de
aplicaţie

Placă de
achiziţie de
date

Sistem achiziţie date

Fig. 1 Schema de principiu a unui anemometru cu sondă cu element sensibil cald

Cu anemometrele cu traductoare cu elemente sensibile calde se pot măsura componentele

vitezei locale sau vitezei medii instantanee a unui fluid, iar pe baza acestora se poate determina
un număr apreciabil de alte mărimi, cum ar fi: viteza medie într-o secţiune, direcţia şi sensul
vectorului viteză, distribuţia de viteze, valorile pulsatorii ale componentelor vitezei într-un punct,
spectrul turbulenţei, forţele ce se exercită asupra unor corpuri imersate în fluid, debitul etc.
În funcţie de modul de funcţionare a blocului de adaptare, anemometrele se clasifică în:
anemometre de temperatură (rezistenţă) constantă, anemometre de intensitate electrică constantă,
anemometre de tensiune electrică constantă. Anemometrele de temperatură constantă se
caracterizează prin menţinerea constantă a temperaturii senzorului, şi deci a rezistenţei acestuia,
ca urmare a circuitului de reglare automată, în buclă închisă, al blocului de adaptare. Datorită
avantajelor pe care le prezintă acest tip de anemometru, este cel mai des folosit în aplicaţiile
practice.
Ecuaţia de funcţionare a blocului de adaptare al anemometrelor de temperatură constantă
cu traductor cu element sensibil cald, în regim static, se poate scrie sub forma 4:
U 2  U 02  Bv n (1)
unde U este tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare al anemometrului de temperatură
constantă (reprezintă mărimea de ieşire); v este viteza fluidului (reprezintă mărimea de intrare);
U0 este tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare pentru v = 0; B este un coeficient ce depinde
de dimensiunile, materialul şi temperatura senzorului şi de proprietăţile fizice ale fluidului.
Datorită complexităţii fenomenelor care stau la baza măsurării vitezei cu anemometre cu
traductor cu element sensibil cald, nu este posibil să se determine complet, pe cale teoretică,
caracteristicile acestora. Din acest motiv este necesară etalonarea individuală a fiecărui traductor,
sau mai exact, a fiecărui anemometru, astfel încât să se poată determina caracteristicile reale ale
acestora. În cazul în care fluidul a cărui viteză se măsoară este aerul, etalonarea anemometrului

2
de temperatură constantă se face cu ajutorul unei instalaţii automate de etalonare, prezentate în
figura 4, cu ajutorul căreia se determină perechile de valori (v2, U).
Pentru determinarea caracteristicii anemometrului de temperatură constantă se propune
aproximarea caracteristicii experimentale cu o funcţie, numită funcţie de aproximare, ai cărei
coeficienţi se determină prin metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate. Ca funcţie
de aproximare se utilizează caracteristica teoretică a blocului de adaptare al anemometrelor de
temperatură constantă (relaţia (1)) deoarece erorile obţinute sunt mai mici decât în cazul utilizării
unor funcţii de aproximare polinomiale sau de alt tip.
În cazul în care temperatura aerului a cărui viteză se măsoară nu variază foarte mult faţă
de temperatura mediului înconjurător, sau în cazul compensării variaţiilor de temperatură, pentru
determinarea caracteristicii traductorului de viteză, este suficientă realizarea unei singure
etalonări la temperatura mediului. În acest caz se simplifică relaţiile matematice care conduc la
aflarea caracteristicii traductorului de viteză, deoarece trebuie determinaţi doar coeficienţii B şi
n. Coeficientul U0 se determină imediat prin măsurare în cazul în care viteza v = 0. Pentru ca
datele obţinute la etalonare să fie valabile în cazul măsurării vitezei, este necesar să se folosească
aceelaşi anemometru, cu aceeaşi temperatură (rezistenţă) de funcţionare a senzorului, în acelaşi
domeniu de viteze, iar senzorul să fie poziţionat similar faţă de direcţia de curgere a fluidului.
Pentru determinarea coeficienţilor funcţiei de aproximare şi în vederea simplificării
calculelor se face o transformare a ecuaţiei (1) prin logaritmare:
ln (U 2  U 02 )  ln B  n ln v (2)

sau y  mnx (3)

unde x  ln v este noua variabilă independentă; y  ln (U 2  U 02 ) este noua variabilă

dependentă; m  ln B .
În urma transformării efectuate, determinarea coeficienţilor B şi n se reduce la
determinarea coeficienţilor m şi n ai funcţiei polinomiale de grad 1.
În figura 2 este prezentată schema electrică a blocului de adaptare al unui anemometru
de temperatură constantă. Montajul realizat oferă posibilitatea reglării tensiunii de offset a
amplificatorului operaţional A, prin intermediul potenţiometrului P5, precum şi echilibrarea
precisă a punţii prin compensarea rezistenţei cablurilor de legătură şi a suporţilor senzorului cu
ajutorul potenţiometrului P1, în cazul în care se scurtcircuitează senzorul. Blocul de adaptare mai
permite echilibrarea punţii în prezenţa senzorului şi indicarea valorii rezistenţei acestuia cu o
rezoluţie de o sutime de ohm, datorită blocului de potenţiometre decadice P2, P3, P4. Aceste
reglaje trebuie efectuate numai în buclă deschisă, caz în care prin senzor trece un curent de
aprox. 1 mA, care nu produce încălzirea senzorului. De asemenea, datorită prezenţei blocului de

3
potenţiometre decadice, reglajul raportului de supraîncălzire al senzorului se poate face foarte
precis prin stabilirea rezistenţei la care va funcţiona acesta. Blocul de adaptare poate fi folosit şi
pentru măsurarea temperaturii cu traductoare de temperată de tip rezistiv, cu valori mici de până
la 10 ohmi ale rezistenţei electrice.
1 2
K1

K2 R12
+15V
1 K'2
2 2

1
+15V
C5
Fig. 2 Blocul de adaptare al ie]ire

R1 R2 R7
anemometrului de +15V

R5
temperatură constantă cu -
A
R9
T1
T2 D1
traductoare de tip fir şi P1 RC+RL +
R6
R10 R11
microbandă P2 Rs
R8 P5 T

P3 -15V
C1 C2
+15V +15V
P4 0V
-15V -15V
R4
C3 C4

3. Schema standului experimental

Metoda de etalonare se bazează pe realizarea, cu ajutorul unui ajutaj convergent, a unui
jet de gaz în care este plasat traductorul de viteză (fig.3). Măsurarea vitezei jetului de gaz de la
ieşirea din ajutaj se poate face indirect, prin măsurarea presiunii şi temperaturii din amonte de
ajutaj sau prin măsurarea debitului. Modificarea
vitezei se poate face cu ajutorul unui regulator de
presiune sau cu ajutorul unui drosel.

Fig. 3 Curgerea unui gaz printr-un ajutaj convergent

Expresia vitezei v2 a gazului la ieşirea dintr-un ajutaj convergent, în regim subsonic, este 2:

 χ 1
  1 χ

2χ p  2 χ  p 
RT1 1   2     1
χ χ
v2    RT2  2
(4)
χ 1  p  χ 1  p 
  1    1  

unde:   1 este coeficientul de viteză (pentru instalaţia utilizată se estimează

1/χ
p 
1  ξ  μ 2ε 2  2 
 p1 

=0,835); ε  A 0 /A 1 este coeficientul de strangulare (pentru instalaţia utilizată =0,0976);

μ  A 2 /A 0 este coeficientul de contracţie (estimativ   1); R este constanta molară a gazului

4
(pentru aer, Raer = 287,04 J/kgK); T1, T2 sunt temperaturile absolute ale gazului în secţiunile 1-1
şi 2-2; v1 este viteza medie în secţiunea 1-1;  este coeficientul adiabatic (pentru aer,  = 1,4);
p1, p2 sunt presiunile statice absolute în secţiunile 1-1 şi 2-2; 1 este densitatea gazului în
secţiunea 1-1;  este coeficientul de pierderi locale de presiune (estimativ,  = 0,44).
Schema instalaţiei automate de etalonare cu jet de aer este prezentată în figura 4 şi este
compusă din: sursa de presiune 1; robinetul 2; regulatorul de presiune pilotat cu un motor pas cu
pas (MPP) 3, ce permite variaţia vitezei aerului la ieşirea din ajutaj în intervalul 0  50 m/s;
interfaţa MPP 4; cilindrul cu ajutaj 5; traductorul de viteză cu element sensibil cald 6; blocul de
adaptare al anemometrului 7; traductorul de presiune folosit la măsurarea presiunii atmosferice
pa 8; interfaţa traductorului de presiune atmosferică 9; priza de presiune 10; traductorul de
temperatură folosit la măsurarea temperaturii din camera de liniştire T1 11; manometrul folosit la
măsurarea presiunii relative din camera de liniştire pr1 12; interfaţa traductorului de presiune 13;
interfaţa traductorului de temperatură 14; sistemul de încălzire 15; interfaţa sistemului de
încălzire 16; placa de achiziţie de date AX5411 17; calculatorul 18.
Instalaţia mai este prevăzută şi cu un sistem de încălzire-termostatare a aerului care să
permită studiul influenţei temperaturii asupra caracteristicii traductoarelor de viteză, pentru a se
putea determina variaţia coeficienţilor caracteristicii anemometrului în funcţie de temperatură.
5 6 7

4 9
v 10
pa 11
12
13
p1 14
T1

3
AX5411

1 2

Program
p

15 16 17 18

Fig. 4 Schema instalaţiei automate de etalonare cu jet de aer

5
 4. Modul de lucru
1. Se fac conexiunile electrice, se pune sub tensiune aparatura şi se aşteaptă 8-10 minute
pentru pentru atingerea echilibrului termic al aparatelor electrice, cu scopul de a micşora erorile
de drift. În cazul compresorului, se aşteaptă până când acesta atinge presiunea de 4 bar.
2. Se poziţionează comutatoarele K1, K2 şi K’2 pe poziţia 1 şi se roteşte cursorul
potenţiometrului P5 până când tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare este zero.
3. Se fixează tamburii cifraţi ai blocului de potenţiometre decadice P2, P3 şi P4 pe poziţia
de zero. Se poziţionează comutatoarele K1 pe poziţia 2 iar în locul traductorului de viteză se
montează în circuit un element care are rezistenţa egală cu rezistenţa suporţilor senzorului de
viteză după care se roteşte cursorul potenţiometrului P1 până când tensiunea de la ieşirea blocului
de adaptare este zero (puntea Wheatstone este echilibrată).
4. Se montează traductorul de viteză (material senzor: W, diametru senzor: 8 m,
lungime senzor: 1,4 mm) în circuit. Se rotesc tamburii cifraţi ai blocului de potenţiometre
decadice P2, P3 şi P4 până când tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare este zero. Valoarea
indicată de tamburii cifraţi reprezintă valoarea rezistenţei senzorului de viteză înmulţită cu
raportul rezistenţelor braţelor punţii Wheatstone.
5. În funcţie de raportul de supraîncălzire dorit se calculează rezistenţa de funcţionare a
senzorului, a cărei valoare se fixează cu ajutorul tamburilor cifraţi. Se poziţionează
comutatoarele K2 şi K’2 pe poziţia 2.
6. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “tradv.exe”.
Programul permite ridicarea caracteristicii anemometrului de temperatură constantă în sensul
creşterii vitezei aerului (în intervalul 0-20 m/s), obţinându-se perechile de valori (v2, U),
calcularea coeficienţilor B şi n ai funcţiei de aproximare, prezentarea grafică a caracteristicii
traductorului şi a funcţiei de aproximare, calculul erorilor. Organigrama programului de achiziţie
şi prelucrare a datelor este prezentată în figura 5.
7. Pe baza datelor obţinute în urma determinărilor experimentale se vor completa
tabelele:
a) Tabelul 1
i p1 (Pa) t1 (C) v2 (m/s) U (V)
...
În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficienţii B şi n ai funcţiei de
aproximare: B = ............, n = ......................;
b) Tabelul 2
i v2 (m/s) v2a (m/s) a (%)
...
În tabelul 2 sunt calculate următoarele mărimi:
- v2a – valorile vitezei calculate pe baza funcţiei de aproximare;
v  v 2i
- a – erorile relative de viteză; se calculează cu relaţia: ε a  2a 100 .
v2
6
 START

Încarcă driver şi iniţiază AX5411

citeşte listă traductoare

din fişierul tradv.dat

afişează lista traductoarelor

1
Măsurare Calibrare traductor NU
?
nou ?
număr
DA traductor, j
număr traductor, j STOP
vmin, vmax,
citeşte din fişierul deltav
tradv.dat variabila t
n=(vmax-vmin)/deltav
conversie A/D, var(k)
Încarcă caracteristică traductor
Determină presiune şi de presiune şi de temperatură
temperatură
conversie A/D, var(k)
rotire MPP cu un pas
Calculează viteza - v
Determină presiune, sens stânga
temperatură şi viteză - v
v
NU
v<vmin
1
DA
i=0

conversie A/D, var(k)

rotire MPP cu un pas

Determină presiune, sens dreapta
temperatură şi viteză - v

NU
v>i*deltav

DA
i=i+1
t.v(i)=v
t.u(i)=var(3)

NU
i>n

DA
scrie în fişierul Determină caracteristica prin
1 tradv.dat metoda de aproximare în
variabila t sensul celor mai mici pătrate

Fig. 5 Organigrama programului de aplicaţie