http://www.microscopyu.com/articles/dic/desenarmontconfig.

html 1
http://www.rcopticalsystems.com/telescopes/16t
ube.html

http://www.sensorland.com/HowPa
ge056.html

2
http://www.spectra-magic.de/E-Spectro.htm

3
 Nano-fotonica
studiaza modul
în care lumina
interacționează
cu obiecte mai
mici decât
lungimea de
unda.

http://nanophysics.ap.eng.osaka-
u.ac.jp/english/equipment/equipmenthome.html
4
https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-981-19-1641-0_3
5
http://www.novuslight.com/radiant-zemax-
launches-opticstudio-14-design-simulation-
software_N2280.html

6
http://www.lighttec.fr/optical-design-software/code-v/
https://www.shutterstock.com/image-
illustration/optical-scheme-camera-lens-9529414

7
 http://usophthalmic.com/HRK-7000-Autorefractometer-
Keratometer-Huvitz-HRK-7000

http://www.fastcodesign.com/1
670905/tiny-implantable-
telescope-restores-sight-for-
blind-patients

8
 https://www.industrialvi
https://www.industrialvision.co.uk/applications/3d- sion.co.uk/products/con
vision-systems tact-lens-inspection

9
https://www.edmundoptics.com/
10
https://www.researchgate.net/figure/Schematic-drawing-of-the-optical-setup-
11
utilizing-LSPR-enhanced-fluorescence-spectroscopy_fig2_258666298
https://www.tudelft.nl
12
Introducere
Aplicaţii ale opticii:
formarea de imagini – microscopie, aparatura foto/video, aparatura pentru
observare la distanţă, aparatură geodezică, aparate pentru măsurarea mărimilor
geometrice
măsurări de distanţe
măsurări interferometrice – studiul neomogenităţilor unor medii, studiul
deformaţiilor mecanice
analiza spectrală a radiaţiilor emise sau absorbite
mijloace de investigare a legilor fundamentale din natură
mijloace de determinare a parametrilor fizico-chimici ai fenomenelor
transmiterea, procesarea, memorarea informaţiilor
tehnologii de realizare a unor componente sau tratamente – straturi subţiri,
filtre
mijloace de comandă automată a proceselor tehnologice
vedere artificiala, roboti, analiza computerizata a imaginilor
mijloace pentru corecţia / îmbunătătirea vederii

13
Ramurile opticii:
• optica geometrică – propagarea rectilinie a luminii în medii omogene şi
izotrope ; proprietăţile de formare a imaginilor ale componentelor şi sistemelor
optice
•optica fizică – natura luminii, emisia, propagarea şi interacţiunea luminii cu
materia.

Subdiviziuni ale opticii fizice :

• optica ondulatorie
• optica cuantică
• optica Fourier

Domenii de frontieră :
- optica fiziologică,
- optometria,
- optolectronica,
- magneto-optica,
- acusto-optica,
- fotochimia 14
Natura luminii
În concepţia actuală, lumina reprezintă o unitate a două procese: electromagnetic
şi fotonic. Acceptarea a două modele opuse se numeşte dualism. Natura luminii
este explicată prin dualitatea undă – particulă.
Fenomene ca interferenţa, difracţia şi polarizarea luminii pot fi explicate
acceptând natura electromagnetică a luminii.
Efectul fotoelectric, efectul fotochimic, emisia şi absorbţia luminii se pot explica
prin teoria fotonică.
Reflexia şi refracţia luminii se pot explica atât pe baza teoriei electromagnetice
cât şi a celei fotonice.

Câmpul electromagnetic, ca ansamblu indisolubil format din câmpul electric şi

câmpul magnetic, este o formă de existenţă a materiei, fiind caracterizat prin
patru vectori:
E(x,y,z,t) – intensitatea câmpului electric
D(x,y,z,t) – inducţia câmpului electric
H(x,y,z,t) – intensitatea câmpului magnetic
B(x,y,z,t) – inducţia magnetică
15
Mărimile specifice mişcării ondulatorii sunt:
• frecvenţa ()
• perioada (T)
• viteza (v)
• pulsaţia sau viteza unghiulară ()
• lungimea de undă ()
• amplitudinea (A)
• faza ()

Fenomenele electromagnetice sunt guvernate de legile generale ale câmpului

electromagnetic exprimate prin ecuaţiile lui Maxwell şi de legile de material.
Ecuaţiile lui Maxwell stabilesc legătura între vibraţiile câmpului electric E şi
ale câmpului magnetic H, cei doi vectori de câmp fiind perpendiculari între ei şi
perpendiculari pe direcţia de propagare a undei.

16
 Ecuaţiile de material sunt ecuaţiile
care redau caracteristicile mediului.
Acestea sunt:

J – densitatea de curent; - conductibilitatea electrică specifică;

 - permitivitatea electrică;  - permeabilitatea magnetică

Mediu omogen – mediul ale cărui proprietăţi sunt identice în oricare punct al
său
Mediu izotrop - mediul ale cărui proprietăţi sunt independente de direcţia în
spaţiu
În cazul mediilor omogene, izotrope, izolante şi fără sarcină electrică spaţială
 = 0;  = 0;  = const.;  = const.
17
Viteza de propagare a undei în vid este o constantă universală.
0 = 10-9/36 F/m – permitivitatea electrică a vidului;
0 = 410-7 H/m – permeabilitatea magnetică a vidului
c = 3108 m/s
Lungimea de undă  este distanţa cu care se deplasează unda într-o perioadă de
oscilaţie T, într-un mediu oarecare.
r – permitivitatea electrică relativă
r – permeabilitatea magnetică relativă

Indicele de refracţie absolut al mediului este raportul dintre viteza de propagare a

luminii în vid şi viteza de propagare a luminii în mediul dat.

Pentru majoritatea mediilor optice transparente în care se propagă lumina, r  1,

deci
18
Undele electromagnetice transportă energie. Energia transportată de unda
electromagnetică ce trece prin unitatea de suprafaţă în unitatea de timp este
descrisă cu ajutorul vectorului Poynting:

Suprafaţa de undă este locul geometric al punctelor pentru care faza undei este
constantă pe toată suprafaţa.
Direcţia propagării energiei undelor electromagnetice este direcţia vectorului
Poynting S, perpendiculară pe planul determinat de vectorii de câmp E şi H.
În medii optice omogene, direcţia vectorului S coincide cu normala la suprafaţa
de undă.
Razele de lumină sunt direcţii de propagare a energiei, normale la suprafaţa de
undă.
19
Domeniul undelor electromagnetice este teoretic nelimitat. Lumina reprezintă o
parte a spectrului foarte larg al undelor electromagnetice cunoscute în prezent,
întins de la radiaţiile cosmice ( = 10-16 m) la undele radio ( = 103 m)

radiaţii infraroşii, 7,810-7 m <  < 10-3 m – se emit în procesele de radiaţie

termică şi prin descărcări în gaze; se detectează prin efectul de încălzire produs
pe suprafeţele pe care cad;

domeniul vizibil ocupă un interval de lungimi de undă extrem de îngust,

determinat de structura fiziologică a ochiului uman,
3,810-7 m <  < 7,810-7 m.
Radiaţiile vizibile se produc în procesele de radiaţie termică , în descărcări în
gaze, precum şi în fenomenele de fluorescenţă;

20
 radiaţii ultraviolete, 10-9 m <  < 3,810-7 m – sunt puternic absorbite de
sticla optică şi, de aceea, componentele optice pentru studiul acestora sunt
realizate din cuarţ sau fluorină.
Radiaţiile ultraviolete, ca şi cele infraroşii au aceleaşi proprietăţi ondulatorii ca şi
lumina vizibilă, respectând aceleaşi legi ale opticii.

21
Principiile şi legile opticii geometrice
Optica geometrică este parte a opticii bazată pe propagarea rectilinie a
luminii în medii omogene si izotrope.
Teoria formării imaginilor în optica geometrică se bazează pe două
concepte : punct luminos şi rază de lumină.
În optica geometrică se neglijează fenomene ca interferenţa luminii,
difracţia şi polarizarea, specifice radiaţiei electromagnetice.

Optica geometrică se bazează pe următoarele principii şi legi :

1. Principiul propagării rectilinii a luminii

2. Principiul propagării independente a razelor de lumină
3. Legile reflexiei şi refracţiei luminii
4. Principiul reversibilităţii drumului razelor
5. Legea conservării energiei
6. Principiul lui Fermat

22
1. Principiul propagării rectilinii a luminii
În medii omogene şi izotrope, lumina se propagă între două puncte după drepta
care uneşte cele două puncte, numită rază.
În medii neomogene, lumina se propagă după o linie curbă. Datorită difracţiei
luminii pe orificii circulare, fante, muchii, fire, principiul propagării rectilinii îşi
pierde valabilitatea.

2. Principiul propagării independente a razelor de lumină

Razele de lumină care vin de la diferite surse de lumină punctiforme şi trec
printr-un punct intersectându-se, nu se influenţează reciproc.

3. Legile reflexiei şi refracţiei luminii -legile Snell – Descartes

Un fascicul de lumină care trece dintr-un mediu optic transparent în altul este
atât reflectat cât şi refractat (transmis) la suprafaţa de separaţie a celor două
medii.

23
Se consideră suprafaţa S care separă două medii optice diferite, omogene şi
izotrope, cu indici de refracţie n1, respectiv n2. Suprafaţa S poate fi plană, sferică
sau de altă formă.
N
I R IO – raza incidentă pe suprafaţa S in
i punctul de incidenţă O
r
OR – raza reflectată
OT – raza transmisă
n1 NN – normala la suprafaţa S în
punctul de incidenţă O
O
i – unghi de incidenţă
S
r – unghi de reflexie
n2 i’ – unghi de refracţie (transmisie)

i'
T
N
24
Legile reflexiei şi refracţiei:
1. Raza incidentă, raza reflectată şi normala la suprafaţa de separatie a celor două
medii sunt coplanare
2. Unghiul de incidenţă şi unghiul de reflexie sunt egale în valoare absolută şi de
semne contrare
i=r i = −r
3. Raza incidentă, raza refractată (transmisă) şi normala la suprafaţa de separatie a
celor două medii sunt coplanare
4. Raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă i şi sinusul unghiului de refracţie i’
nu depinde de mărimile celor două unghiuri, ci numai de indicii de refracţie ai celor
două medii

Raportul n2 / n1 este indicele de refracţie relativ al mediului al doilea faţă de

primul mediu. Indicele de refracţie al unui mediu optic transparent se determină
în raport cu aerul.
naer = 1
25
4. Principiul reversibilităţii drumului razelor
Lumina se propagă pe acelaşi drum atunci când sensul de propagare se
inversează.
Dacă nu se iau în considerare pierderile de lumină cauzate de absorbţie, difuzie,
reflexie, toate fenomenele legate de propagarea luminii sunt reversibile.

5. Legea conservării energiei

În optica geometrică se apelează la legea universală a conservării energiei atunci
când se studiază propagarea luminii prin medii optice.

6. Principiul lui Fermat

Formularea iniţială a principiului lui Fermat : Lumina se propagă între două
puncte pe acel drum a cărui parcurgere necesită timpul minim în comparaţie cu
celelate drumuri posibile.
Formularea modernă a principiului lui Fermat introduce notiunea de drum
optic.

26
 z dl – element de drum într-un mediu
neomogen, parcurs cu viteza v in timpul dt =
A'
dl / v
dl

y
Timpul necesar parcurgerii drumului între
punctele A si A’ :
x

Drumul optic se defineşte ca :

Drumul optic reprezintă drumul parcurs în vid de o raza de lumină într-un timp
egal cu timpul necesar parcurgerii drumului real prin mediul cu indice de refracţie
n.
27
Într-un mediu omogen si izotrop, drumul optic este egal cu produsul dintre
drumul geometric şi indicele de refracţie.

În formulare modernă, principiul lui Fermat spune că drumul efectiv

parcurs de o raza luminoasă între două puncte este un extremum al
drumului optic.

Din principiul lui Fermat se pot deduce celelalte principii ale opticii geometrice :
principiul propagării rectilinii a luminii, principiul reversibilitătii drumului
razelor, legile reflexiei şi refracţiei.

28
Teorema lui Malus – Dupin

Se consideră o sursă de lumină punctiformă S.

Suprafaţă de undă () – locul geometric al punctelor pentru care drumul optic
este constant, acest drum fiind considerat de-a lungul razelor de lumină.
În mediu omogen şi izotrop, suprafeţele de undă sunt sfere concentrice cu
centrul în punctul S. Dacă sursa S se află la infinit, suprafeţele de undă sunt
plane.



S
S

29
Din mediul cu indice de refracţie n1 porneşte un fascicul de raze normale la
suprafaţa de undă . După trecerea fasciculului prin mai multe suprafeţe de
separatie, prin refracţii şi reflexii, in mediul cu indice de refracţie n2 se obţine un
fascicul de raze normale la suprafaţa de undă ’.
 '
n1 n2
A A'

B
B'

C C'
Teorema lui Malus – Dupin : Drumurile optice corespunzătoare fiecărei raze
între cele două suprafeţe de undă  si ’ sunt egale.

30
Fascicul de raze – totalitatea razelor de lumină care sunt normale la o suprafaţă
de undă şi ocupă o porţiune a acestei suprafeţe.

Fascicul homocentric – fasciculul ale cărui raze se intersectează intr-un punct,

numit centrul fasciculului.

Fasciculul de raze homocentric poate fi:

▪ divergent (a)
▪ convergent (b)
▪ paralel = telecentric (c)

(a) (b) (c) 31