Daphnis si Chloe

Daphnis si Chloe (in greaca Δάφνις και Χλόη, Dafnis ke Chloi) este un
roman antic grecesc scris in Imperiul Roman, fiind singura opera
cunoscuta al romancierului Longus din al doilea secol d.Hr.

Actiunea este setata pe insula greceasca Lesbos, unde cercetatorii ar

presupune ca autorul a trait. Stilul romanului este retoric si pastoral,
pastorii si pastoritele sunt complet conventionale, dar autorul
confera interesul uman acestei lumi idealizate.
„Daphnis si Chloe” seamana cu un roman modern mai mult decat ar
semana cu romantele grecesti, rivalul sau in acestea fiind „Aethiopica
lui Heliodorus” care este remarcabila mai mult pentru intriga decat
pentru caracterizarea sa.

Rezumatul romanului : „Daphnis și Chloe” este povestea unui baiat

(Daphnis) si a unei fete (Chloe), amandoi fiind abandonati la nastere
lasati cu cateva jetoane de identificare. Un cioban pe nume Lamon il
descopera pe Daphnis, iar un cioban numit Dryas o descopera pe
Chloe. Fiecare decide sa-si creasca copilul pe care il gaseste ca pe
propiul copil. Daphnis și Chloe cresc impreuna, pastorind turmele
pentru parintii lor adoptivi. Se îndrăgostesc dar, fiind naivi, nu înțeleg
ce li se întâmplă. Philetas, un pastor intelept, le explică ce este
dragostea si le spune ca singurul leac este sărutul. Asadar, ei fac asta.
În cele din urma, Lycaenion, o femeie din oras, îl educă pe Daphnis în
a face dragoste. Cu toate acestea, Daphnis decide să nu-și testeze
abilitatea recent dobandita pe Chloe, deoarece Lycaenion ii spune lui
Daphnis ca Chloe „va țipa și va plânge sangerand puternic ca și când
ar fi fost ucisă”. Pe parcursul carții, Chloe este curtata de pretendenti
dintre care doi (Dorcon si Lampis) incearca cu diferite grade de
succes sa o rapeasca. Ea este, de asemenea, luată de raiderii dintr-un
oras din apropiere si este salvata de interventia zeului Pan. Intre
timp, Daphnis cade intr-o groapa, este batut, rapit de pirati si este
aproape aproape violat. In cele din urma, Daphnis si Chloe sunt
recunoscuti de parintii lor de nastere, se casatoresc si isi traiesc viata
in tara.

Pana la inceputul secolului al XIX-lea, lipsea aproximativ o pagina de

text; cand Paul Louis Courier a plecat in Italia, a gasit partea lipsa
intr-unul dintre plutei (un birou de lectura roman sau un loc pentru
depozitarea manuscriselor) din Biblioteca Laurenziana din Florenta.
Din pacate, de indata ce a copiat textul, a suparat suportul de
cerneala si a varsat cerneala peste tot manuscrisul. Filologii italieni
erau suparati, in special pe cei care studiasera pluteul dand „o
descriere foarte exacta” (un'esattissima notizia) a acestuia.

Prima editie populara a romanului „Daphnis si Chloe” a fost

versiunea franceza a lui Jacques Amyot, publicata în 1559. Impreuna
cu Diana lui Jorge de Montemayor (publicata in acelasi an), Daphnis
si Chloe au ajutat la inaugurarea unei mode europene pentru
fictiunea pastorala in sec. al XVI-lea și sec. al XVII-lea. „Daphnis si
Chloe” a fost modelul pentru „La Sireine de Honoré d'Urfé”, Aminta
lui Torquato Tasso și „The Gentle Shepherd” of Allan Ramsay.
Romanul „Paul si Virginie” de Jacques-Henri Bernardin de Saint-
Pierre rasuna cu aceeasi poveste.

Traducerea franceza a lui Jacques Amyot este probabil mai bine

cunoscuta decat originalul. Povestea a fost prezentată în numeroase
editii ilustrate, inclusiv o editie limitata din 1937 cu xilografii de
Aristide Maillol și o ediție din 1977 ilustrata de Marc Chagall. O alta
traducere care rivalizeaza cu originalul este cea a lui Annibale Caro,
unul dintre acei scriitori cei mai dragi iubitorilor de elegante toscane.

Lucrarea „Shiosai” (The Sound of Waves) din 1952, scrisa de scriitorul

japonez Yukio Mishima in urma unei vizite in Grecia, este considerata
a fi inspirată din mitul „Daphnis si Chloe”. O alta lucrare bazata pe
aceasta este romanul Le Blé en herbe de Colette din 1923.

Filmul „The Princess Bride” din 1987 contine asemanari cu „Daphnis

si Chloe” (de exemplu, in ambele povesti, plumbul romantic masculin
este capturat de pirati). Lawrence Rinder, directorul Muzeului de
Artă Berkeley și Pacific Film Archive, atribuie inspiratia pentru film lui
Longus.

A fost adaptata in :
Opera : Jacques Offenbach a scris o opereta dintr-un act bazata pe
poveste n 1860.
Joseph Bodin de Boismortier a scris un „Daphnis et Chloé” pastoral in
3 acte in 1747.
Jean-Jacques Rousseau a scris o eroica pastorala numita „Daphnis et
Chloè” între 1774 și 1776. Lucrarea nu a fost niciodata terminata, din
cauza mortii sale in 1778.

Balet: Maurice Ravel a scris baletul „Daphnis et Chloé” din 1912

pentru Ballets Russes de Sergei Diaghilev, coregrafiat de Michel
Fokine.
Muzica lui Ravel a fost folosita si in baletul cu acelasi nume de
Frederick Ashton, interpretat pentru prima data de Sadler's Wells
Ballet (acum The Royal Ballet) la Covent Garden la 5 aprilie 1951, cu
Margot Fonteyn in rolul Chloe si Michael Somes in rolul Daphnis.
Decorul a fost realizat de John Craxton.
John Neumeier a coregrafiat baletul Daphnis si Chloe pentru
compania sa din Frankfurt Ballet.
Jean-Christophe Maillot a creat o coregrafie contemporana si
senzuala a baletului Daphnis et Chloé pentru Les Ballets de Monte-
Carlo. Această coreografie mai scurta de 35 de minute foloseste si
muzica lui Maurice Ravel, dar nu intregul balet original. Este
interpretat de Jeroen Verbruggen in rolul lui Daphnis, Anjara
Ballesteros-Cilla in rolul Chloe, Bernice Coppieters in rolul Lycenion si
Chris Roelandt in rolul Dorcon si a fost regizat de Denis Caïozzi si
produs de Telmondis, Les Ballets de Monte-Carlo și Mezzo. Baletul a
avut premiera pe 1 aprilie 2010, la Forumul Grimaldi din Monaco și
de atunci a fost difuzat de mai multe ori la televiziune la nivel
international.

Arta : Marc Chagall a produs o serie de 42 de litografii color bazate

pe povestea lui Daphnis si Chloe.

Cinema : Lucrarea a fost adaptata intr-un film mut de 64 de minute

de Orestis Laskos in 1931, unul dintre primii clasici ai cinematografiei
grecesti. Filmul a fost initial considerat socant din cauza nuditatii din
unele scene.
Povestea a stat la baza filmului „ικρές Αφροδίτες” (Mikres Afrodites)
din1963 sau Young Aphrodites, al cineastului grec Nikos Koundouros,
bazat pe un scenariu al lui Vassilis Vassilikos.
Radio : Lucrarea a fost adaptata intr-o piesa de radio de 45 de
minute in 2006 de catre Hattie Naylor.
Bibliorafie: Wikipedia