RESULTS AND DISCUSSIONS

Sistemul de desecare a fost proiectat pentru a fi exploatat pe sectoare de desecare. Prin

reconstituirea dreptului de proprietate, în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991,
majoritatea suprafeţei amenajate a fost exploatată pe parcele individuale de teren iar unele
suprafeţe şi-au schimbat categoria de folosinţă.
În funcţie de modul de exploatare a suprafeţelor amenajate cu lucrări de desecare-drenaj şi de
ritmicitatea aplicării lucrărilor de întreţinere curente şi periodice, asupra reţelei de canale pot
interveni modificări a parametrilor geometrici şi hidraulici produse de eroziunea de mal şi
colmatarea fundului canalelor.
Reţeaua propriu-zisă de canale de desecare în sistemul Rotopăneşti-Rădăşeni-Fîntîna Mare
este formată din canale colectoare principale, colectoare secundare, colectoare de sector şi
canale de centură.
În secţiunea transversală executată pe canalul colector principal Şomuzel, în zona în care
deserveşte suprafeţe exploatate ca arabil, se constată că, după 40 ani de funcţionare, nu au
apărut modificări esenţiale ale parametrilor geometrici şi hidraulici (figura 2).

Figura 2 Secţiune transversală prin canalul colector principal Şomuzel

Pe tronsonul respectiv se constată colmatarea canalului Şomuzel cu circa 0,45 m, micşorându-
se adâncimea canalului de la 2,60 m la 2,15 m. Această colmatare a contribuit la mărirea
lăţimii la fund a canalului de la 1,00 m la 2,20 m. În perioada de funcţionare s-a produs o
eroziune de mal care a dus la mărirea luminii canalului de la 8,50 m la 8,80 m.
Şi în cazul canalelor colectoare secundare se constată o eroziune de mal şi colmatarea
fundului canalelor. Din secţiunea transversală efectuată pe un canal colector secundar (figura
3), ce deserveşte o suprafaţă de circa 380 ha, se constată colmatarea acestuia, adâncimea s-a
micşorat de la 1,90 m la 1,50 m, ceea ce a dus la mărirea lăţimii la fund a canalului de la 0,60
m la 1,58 m. Prin eroziunea de mal s-a mărit lumina canalului colector de la 5,80 m la 6,37 m.
Din analiza figurilor 2 şi 3 se observă o eroziune de mal mai pronunţată pe partea stângă a
canalelor, deoarece, pe tronsoanele unde au fost efectuate secţiunile transversale, suprafaţa
deservită de canale are panta mai mare iar pe partea opusă terenul este relativ plan.

Figura 3 Secţiune transversală printr-un canal colector secundar

Canalele de centură care au fost executate la distanţa de 20-50 m faţă de baza versanţilor, cu
adâncimea cuprinsă între 1,5-2,0 m, în vederea protejării suprafeţei amenajate de scurgerile
din zonele limitrofe mai înalte, au un grad de colmatare mai accentuat, cuprins, în general,
între 0,40-0,70 m.
În secţiunea transversală efectuată pe un canal de centură (figura 4), cu adâncimea iniţială de
1,90 m, se observă o colmatare mai accentuată pe partea stângă, de 0,75 m, faţă de partea
dreaptă a canalului (0,60 m). Colmatarea şi eroziunea de mal mai pronunţată, pe această parte,
este pusă pe seama preluării scurgerilor de pe zonele limitrofe mai înalte.

Figura 4 Secţiune transversală printr-un canal de centură

În urma observaţiilor efectuate la teren, a măsurătorilor şi a analizei secţiunilor transversale

ale canalelor de ordin superior se constată o diminuare a secţiunii de curgere, în medie, de
15%.
Modificările parametrilor geometrici şi hidraulici apărute la majoritatea canalelor de ordin
superior, în decursul a 40 ani de funcţionare, din sistemul Rotopăneşti-Rădăşeni-Fîntîna Mare,
nu ar trebui să afecteze semnificativ preluarea, tranzitul şi evacuarea apei din incinta
amenajată. Însă, neefectuarea lucrărilor de întreţinere curente a dus, în timp, la apariţia unor
adevărate zăvoaie pe canale. Tulpinele copacilor de pe canale acţionează ca nişte stăvilare,
care prin reţinerea resturilor vegetale şi a altor materiale antrenate de apele mari diminuează
viteza de curgere a apei. Reducerea vitezei de curgere a favorizat sedimentarea aluviunilor şi
instalarea vegetaţiei higrofile, contribuind, treptat, la colmatarea gurilor de evacuare a
drenurilor colectoare şi absorbante (figura 5).

Figura 5 Situaţia actuală a canalelor de desecare de ordin superior şi a gurilor de evacuare

În cazul canalelor de ordin inferior sunt întâlnite două situaţii: canale care preiau apa evacuată
de drenurile absorbante şi canale cu rol numai de desecare.
În urma observaţiilor şi a măsurătorilor efectuate la canalele de ordin inferior, proiectate
pentru a prelua apa colectată de drenurile absorbante, cu adâncimi medii cuprinse între 1,30 -
1,60 m, s-a constatat că prin colmatarea acestora cu circa 0,40-0,70 m se obturează, în
general, complet gurile de evacuare a drenurilor absorbante.
În figura 6 este prezentată o secţiune transversală printr-un canal colector de sector, proiectat
pentru a prelua apa evacuată de drenurile absorbante, care a avut iniţial adâncimea de 1,40 m,
lăţimea la fund a canalului 0,40 m şi lumina canalului de 3,60 m. Măsurătorile efectuate, după
40 ani de funcţionare, evidenţiază colmatarea canalului cu aproximativ 0,50 m. Diminuarea
secţiunii de curgere a acestui canal cu 20%, datorită colmatării, nu perturbează semnificativ
tranzitul şi evacuarea apelor. Însă, a determinat colmatarea gurilor de evacuare a drenurilor
absorbante. Această colmatare are repercusiuni asupra eliminării excesului de apă, care la
rândul lui întârzie aplicarea lucrărilor agricole, toate acestea având efect negativ asupra
producţiilor obţinute.