UNIVERSITATEA DE STIINTE

AGRICOLE SI MEDICINA
VETERINARA A BANATULUI
”REGELE MIHAI I AL ROMANIEI”
DIN TIMISOARA

REFERAT
DISCIPLINA:CONSTRUCTII
FORESTIERE

PROF.COORD.AURUTA DARLEA

Materiale utilizate la realizarea

constructiilor forestiere
LEMNUL

STUDENT: PRINTIPU CONSTANTIN

FACULTAEA DE HORTICULTURA SI SILVICULTURA
SPECIALIZAREA: SILVICULTURA, ANUL II

2020-2021
 Cuprins

Cuprins.…….…………………….............................................................2
Introducere………………….……….......................................................3
Lemnul…………………………….............................................................3
Structura Lemnului………………........................................................4
Proprietatile fizice ale
lemnului……………………………………………………………….......................5
Umiditatea........……………………………………………………......................6
Umflarea.............................................................................…........6
Conductivitatea Termica……………………………………………………….……6
Proprietatile mecanice ale lemnului…………….…………………………….7
Bibliografie……………………………………………………………………….….......8
 Introducere

 Materialele de construcție sunt materiale naturale sau artificiale folosite
în construcții. Drept materie primă pentru fabricarea materialelor de construcție
servesc materialele de proveniență minerală (calcar, pietriș, nisip, gips, granit,
marmură ș.a.), de proveniență vegetală (lemn, deșeuri agricole, etc.),unele
produse ale industriei metalurgice, industriei chimice și a industriei de
prelucrarea petrolului ( bitum, polimeri,gudroane etc.).

Clasificare

După destinație, materialele de construcție se împart în:

-Materiale de zidărie;
-Lianți
-Agregate;
-Materiale hidroizolante;
-Materiale termoizolante;
-Materiale fonoizolante;
-Materiale de finisare.

 
Lemnul
 
Caracteristici generale
 Din cele mai vechi timpuri, lemnul a constituit unul din principalele materiale d
e construcţiedatorită rezistenţei la solicitările mecanice, a durabilităţii sale, cât şi
a uşurinţei de prelucrare, în comparaţie cu alte materiale de construcţie.

Proprietati ale materialelor lemnoase

Materialele lemnoase se caracterizează prin următoarele proprietăţi:

 - compoziţia chimică a materialului lemnos variază după specia arborelui,
după locul unde acrescut şi, mai ales, după vârstă;

  - substanţele care formează materialul lemnos, 99% sunt de natură

organică (macromolecule care conţin elemente de C, H şi O). Din această cauză,
la 200°C, lemnul devine combustibil, iar la 300°C devine inflamabil, luând foc
în aer fără flacără;
 
- substanţele organice care alcătuiesc ţesutul vegetal, precum şi cele
acumulate în ţesuturi ca rezervă, pot servi ca hrană pentru diverse vieţuitoare;
 
- în structura lemnului intră o mare cantitate de apă, aceasta influenţând
proprietăţile mecanice şi durabilitatea sa;
 
-materialul lemnos nu are o structură omogenă,
ci una fibroasă, direcţia fibrelor fiind în general paralelă cu axa cilindrului
lemnos.

Esente ale lemnului

  Lemnul este de două esenţe :
-Esenţă de foioase: arbori cu frunze late şi căzătoare, cu compactitate şi
rezistenţe mecanice ridicate;
-Esenţă de răşinoase: arbori cu frunze aciculare şi persistente, cu
compactitate şi rezistenţe mecanicemici

Structura lemnului

  Structura macroscopica a lemnului

 Modul de grupare a elementelor anatomice observabile cu ochiul liber se 
numeşte structurămacroscopică. Ea duce la identificarea rapidă a diverselor
specii de lemn, respectiv pentru aprecierea calităţii lemnului arborilor din cadrul
unei specii.

Elemente anatomice importante: - măduva
 – este formată din ţesut moale, şi este situată în centrul cilindrului
lemnos -
alburnul
– este zona situată în imediata apropiere a cojii prin care circulă seva;
lemnul de alburn estemai puţin rezistent şi putrezeşte mai uşor
–lemnul matur se află în zona centrală a trunchiului şi este format din
celule moarte. Acest lemn are calităţi mecanice superioare şi rezistă mai bine şi
la putrezire. Când culoarea este mai închisă decât a lemnului din alburn poartă
numele de duramen.
 Speciile de răşinoase cu duramen sunt pinul, laricele, tisa şi duglasul, iar
speciile fără duramensunt molidul şi bradul. 
Dintre foioase, stejarul, nucul, ulmul, frasinul, salcâmul, salcia, cireşul şi plopul
au duramen, iar fagul, paltinul, carpenul, teiul şi mesteacănul nu au duramen.

Proprietati fizice ale lemnului

 Principalele proprietăţi fizice ale lemnului, care influenţează comportarea sa ca 
material de construcţii, sunt: 
- densitatea; 
- umiditatea; 
- umflarea şi contragerea; 
- conductivitatea termică

 Densitatea lemnului,
este importantă atât pentru transportul lemnului cât şi pentru prelucrarea şi
utilizarea sa. Densitatea este influenţată de umiditatea lemnului. In practică se
folosesc următoarele densităţi:
 
 
- densitatea aparentă a lemnului absolut uscat – r0 – se foloseşte
pentru compararea densităţii diferitelor specii 

- densitatea aparentă a lemnului la o umiditate oarecare – ru – raportul dintre

masa şi volumul aparent al lemnului la umiditatea U 
- densitatea convenţională – rc – arată cantitatea de masă lemnoasă absolut
uscată pe care o conţineun metru cub de lemn verde.

Umiditatea

 Umiditatea lemnului reprezintă conţinutul de apă legată şi liberă existentă în
lemn la un moment dat, exprimată ca procent din masa lemnului în stare absolut
uscată.

Apa legată influenţează toate proprietăţile lemnului. Prin creşterea ei

lemnul se umflă şi îşi reduce rezistenţa de rupere.
  Apa liberă se elimină uşor din lemn şi nu influenţează proprietăţile
acestuia. Atunci când toate golurile şi spaţiile celulare sunt pline cu apă, se
atinge umiditatea maximă U max numită şi umiditate de saturaţie a
lemnului. În legătură cu umiditatea lemnului se mai definesc termenii de punct 
de saturaţie a fibrei şiumiditate de echilibru. 
Punctul de staturaţie a fibrei (Psf) este un nivel ipotetic al umidităţii lemnului la 
care pereţii celularisunt saturaţi, iar golurile celulare sunt complet lipsite de apă.
Odată cu creşterea temperaturii, cantitatea de apă pe care o poate absorbi
higroscopic lemnul se micşorează. Umiditatea punctului de saturaţie a fibrei se
numeşte umiditate de saturaţie a fibrei (Usf) sau umiditate
higroscopică. Umiditatea de echilibru a lemnului este umiditatea la care, în
condiţii de stabilitate a umidităţii şi temperaturii mediului înconjurător,
materialul lemnos nu absoarbe şi nu pierde umezeală. La utilizarea lemnului în
construcţii se recomandă ca înainte de punerea în operă să fie eliminată apa
legată, în funcţie de rolul pe care îl va avea elementul respectiv.

Umflarea si contragerea

 Cand lemnul se usuca, prima eliminate este apa libera.Umiditatea care corespu
nde eliminarii totale a apei libere este numita umiditate de saturatie a
fibrelor(Usf)

 
 Umiditatea depinde de specie dar în general are valoarea de
30%. Scăderea umidităţii până la atingerea Usf se produce fără variaţia
volumului lemnului şi fără variaţia rezistenţei mecanice.
 
Scăderea umidităţii sub nivelul Usf se produce prin pierderea apei legate,
ducand la: 
-scăderea volumului lemnului,
-apariţia unor deformaţii 
-creştere a rezistenţei mecanice 
-apariţia de crăpături
-materialul dinspre exterior se contractă mai rapid decât cel din interior,
acesta fiind un factor limitativ la utilizarea elementelor
masive. Contragerea şi umflarea reprezintă principalul dezavantaj al utilizării
lemnului în construcţii.

Conductivitatea termica

  Este o proprietate intrinsecă a oricărui material, şi reprezintă densitatea
fluxului termic ce străbate, perpendicular pe suprafeţe, un perete plan, paralel,
infinit, omogen, izotrop, cu grosimea de o unitate, când diferenţa temperaturilor
celor două suprafeţe ale sale este egală cu unitatea.

Este caracterizată princoeficientul de transfer termic

λ. Conductivitatea termică a lemnului este influenţată de: 
-densitate, 
- umiditate
-temperatură, crescând odată cu creşterea acestora
-de modul de aşezare a elementului faţă de direcţia fluxului de căldură: în
lungul fibrelor este mai mare decât cea normală pe fibre.

Proprietatile mecanice ale lemnului

 Factorii care depind proprietatile mecanice ale lemnului:

-Caracterul si natura solicitarii;

-Viteza de incarcare si durata solicitarii;
-Structura si defectele lemnului;
-Densitatea lemnului;
-Temperatura;
-Umiditatea lemnului;
-Directia incarcarii fata de directia fibrelor

Bibliografie

1. -BERAR T. – Construcţii şi drumuri forestiere,

EdituraOrizonturi Universitare, 2005;

2.   -BERAR T. – Elemente de construcţii civile, industriale,

agricole şi forestiere, Editura OrizonturiUniversitare, 2005;

3. -BERAR T. - Construcţii civile, industriale, agricole,

Editura Mirton, 2002;

4. -BOB C. – Materiale de construcţii, EDP, Bucureşti, 1982;

5. -TUDOR D. - Construcţii civile, industriale, agricole, IPT,

Timişoara, 1986;

6. -NEGOIŢĂ AL. – Construcţii civile, EDP, Bucureşti,

1976;

7. -GÂDEANU E. – Clădiri industriale, IPT, Timişoara,

1986;

8. -BORZA I. – Instalaţii pentru construcţii, IPT, Timişoara,

1996;

9. -PĂUNESCU M. – Fundaţii, IPT, Timişoara, 1970;

10. -IONAŞCU GH. – Exploatări, transporturi şi construcţii

forestiere, Editura Ceres, Bucureşti, 1988;
11. -IONAŞCU GH. – Transporturi forestiere, Universitatea
Braşov, 1995.