Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EMBREE, LESTER
Analiza reflexivă: o primă introducere în investigația fenomenologică /
l^estcr V.mbrec; cd. îngrijită de Ion Copoeru, trad de ioana Blaj șd Nicoleta
Szabo. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007
N ISBN 978-973-686-985-3
Analiza reflexivă'
O primă introducere
în investigația fenomenologică
INTRODUCERE.......................................................................................... 17
Exerciții
Capitolul I. OBSERVAREA...................................................................... 29
§1 Exemplul luării mesei împreună
§2. Câteva tipuri de detertninații
§3. Determinați! culturale
§4. Observație și analiză
Exerciții
Lester Embree
Delray Beach
aprilie 2003
INTRODUCERE
Figura 0.1
In limba română. termenul «focal» are mal mult un sens optic. De aceea,
precizăm ta prin «intentivitate focală» autorul dorește să sublinieze procesul
intentiv dc concentrare a atenției pe un anumit obiect sau grup de obiecte care se
detașează astfel față de celelalte, râmase în fundal A se vedea, in acest sens,
precizările din capitolul IV al cărții -XI f
..Intentiv” poate fi foarte bine redai în limba română în multe contexte prin
..vizai”-N. T
INTRODUCERE 22
Pană aici, torul este bine, dar acum încep erorile. Se poate
raționa câ dacă durerile fizice nu sunt „acolo, afară”, precum
răceala și rigiditatea unui cub de gheață, ele trebuie să fie parte a
fluxului proceselor intentive. Apoi, durerile sunt puse la egalitate
cu a plăcea sau a displăcea, cu a spera sau a-și aminti. Aceasta nu
este singura alternativă, dar totuși ea nu poate fi sprijinită prin
analize reflexive. Ceea ce se află la egalitate cu a plăcea sau a
displăcea ceva este „sentimentul de durere”, și acesta este un proces
intentiv in care in mod normal sentimentul de neplăcere predomină.
Acum ne putem întreba despre „durerea ca vizată, ca simțită” sau
ca întâlnită (encounired) și valoarea sa negativă. Unde sunt ele?
Răspunsul este că ele se află în părți sau suprafețe ale corpului
propriu, chiar dacă nu sunt acolo ca structuri anatomice vizibile;
mai degrabă, ele sunt acolo ca lucruri supuse experienței direct,
intr-un mod originar privat la care ne putem referi prin a spune că
ele sunt „simțite in interior”.
Dacă cineva ciupește cu putere dosul uncia dintre palme cu
arătătorul și cu degetul mare al celeilalte mâini, aceea este durere și
cel ciupit poate spune „doare”, referindu-se la locul în care a fost
ciupii. Dacă se mișcă mâna îndurerată, durerea se mișcă împreună cu
ea. Alții pot vedea când are loc ciupirea și pot chiar să empatizeze cu
aceia care simt durerea, dar ei nu simt direct durerea. Ei pot vedea
zona afectată de ciupitură, care și poate schimba culoarea pentru un
timp scurt, dar nu o simt din interior Sunt și alte întrebări interesante
care se referă la cum anume o durere privată simțită din interior
poate deveni ceva public, împărtășit de mai mulți. lotuși, pentru
moment este suficient să spunem că durerea este localizată in lumea
extra mentală, dar nu într-o parte extra-somatică a acestei lumi.
Se poate oferi acum un răspuns la întrebarea referitoare la
ce este durerea. In primul rând, este o calitate somatică sensibilă
foarte schimbătoare care este simțită din interior. în continuare,
simțirea interioară propriului corp este analoagă experienței care
arc loc când este văzut un arbore, este auzit vântul mișcându-i
frunzele și atingându-i scoarța, ceea ce echivalează cu o percepție
sensibilă. Dar poale fi adăugat că nu este vorba despre aceeași
manieră de experimentare directă care are loc prin intermediul
proceselor intenționale pe care cineva poate să le aibă în propriul
25 INTRODUCERE
Figura 0.2
specii ale celorlalți în tabelul din figura 0.2 poate îndeplini trei
obiective:
(1) Nu numai că face clasificarea mai clară, dar ii și
demonstrează universalitatea; este clar că pentru orice persoană și
în orice societate, pe durata oricărei perioade istorice, totalitatea
celorlalți aparține uncia dintre aceste opt clase bi-detcrminatc.
I hide se potrivesc egiptenii antici în acest tabel?
27 INTRODUCERE
Exerciții
Cele mai multe din exercițiile următoare pot fi soluționate
după studierea paginilor anterioare, dar este recomandabil ca
studentul să citească acest capitol din nou după ce a stabilit
răspunsurile în plus, studentul este avertizat că anumite exerciții vor
solicita în întregime sau doar parțial depășirea celor scrise mai sus.
1. Ceilalți, adică lumea socială, se pot clasifica în: (1)
predecesorii care au murit înainte ca un oarecare individ să se nască.
(2) succesorii care se vor naște după ce acel cineva moare și (3) toți
ceilalți care trăiesc în același timp cu individul respectiv. §3 poate fi
subdivizat în (a) cei ale căror corpuri apar direct la un moment dat și
(b) cei care sunt experimentați indirect. Diagramați aceasta.
2. Catalogati (faceți o listă care are o structură) și ilustrați
(oferiți un exemplu) variatele tipuri de procese intenționale și
obiecte ca intenționate pe care le-am menționat în introducere.
3. Cercetarea poate fi caracterizată până la un anumit punct
de lucrurile asupra cărora se exercită practica. Care sunt cele două
tipuri de cercetare puse în contrast anterior, cum diferă și ce este
cercetarea în general? Poate fi un text un lucru și, în caz afirmativ,
prin ce este diferit când este investigat și când este studiat?
4. Au fost menționate anumite deficiențe ale figurii 0.2.
Inventați o diagramă clasificatorie mai bună. Se poate spune că
rezultatul vostru este o analiză reflexivă și de ce este sau de ce nu este?
5. foaie textele se referă la obiecte? Trebuie să existe acel
ceva la care se referă un text? La ce se referă operele de ficțiune?
Ce înseamnă „a exista” în răspunsul vostru?
6. Poate cineva să simtă durerea altuia? Cum?
7. Ce semnificație poate avea afirmația că intenționalitatea
este în mod original ireflexivă și practică? Cum altfel mai poate fi?
Poate să fie o întâlnire valorică reflexivă? Dați un exemplu.
Capitolul I
OBSERVAREA
Figura LI
componentele mesei
însuflețite neînsuflețite
Figura 1.2
detemiinații
proprietăți relații
culturale
naturalistice
Figura L3
proprietăți relații
naturalism
pentru mamă. Pentru ea, nu este bun în mod intrinsec, adică în gust
și miros, dar in mod extrinsec este bun. Este valorizată negativ ca
raportare la propria persoană și e valorizată pozitiv ca raportare la
un alt lucru, în funcție de el însuși, adică sănătatea. O clasificare
încrucișată poate fi exprimată într-o diagramă.
Figura 1.4
valoare
intrinsecă extrinsecă
pozitivă
negativă
Exerciții
1. După cum este prezentat în acest capitol, observarea este
perceptivă, adică lucrul observat este simultan cu observarea lui. Ce
dificultăți, dacă există vreuna, au loc dacă rememorarea (unde
lucrul amintit se află în trecutul rememorării lui) ar fi considerată
un tip de observație? Dați câteva exemple.
2. Anterior au fost distinse două specii ale genului numit
„cercetare”. Cum poate funcționa observația în fiecare din ele. dacă
funcționează in vreun fel?
3. Când ne ocupăm în mod activ de ceva - suntem angajați
în acțiune acțiunea de care ne ocupăm e o raportare intențională
spre lucruri. Putem, de asemenea, să fim pasivi, chiar dacă
procesele implicate sunt de asemenea intenționale; poate că putem
vorbi despre „pasivități" la fel cum vorbim despre „activități”. Este
observația activă sau pasivă sau în ambele feluri? Poate fi
observația o chestiune de obișnuință sau trebuie ca cineva să se
implice în mod activ sau, din nou, este vorba despre amândouă? Și
dacă observația nu înseamnă o simplă privire insistentă a lucrurilor,
dc ce nu este așa?
4. Intre observația naturalistă și culturală, care este cea
originală și cum poate Π derivată cealaltă din ea? Sau fiecare poate
11 derivată din cealaltă, dar în moduri diferite? Dacă este așa, cum
se întâmplă acest lucru?
5. De ce este mai bine să trecem de la analizarea
determinațiilor lucrurilor ca întreg la determinării ale părților sau
componentelor lor și nu invers?
6. în ceea cc privește determinația temporală de „durată”,
de exemplu relația la care se referă o expresie de tipul „X survine în
49 CAPITOLUL L OBSERVAREA
timpul lui Y”, se pare că unul din cele două elemente relaționale
durează mai mult decât celălalt. Care va fi acela, X sau Y? Cum am
putea răspunde la această întrebare?
7. Construiți o clasificare încrucișată care include animale
sălbatice sau domestice, și, de asemenea, cele care sunt plăcute sau
displăcute. Dați un exemplu pentru fiecare din cele patru celule ale
grilei dumneavoastră. Animalele pe care le-ați clasificat sunt
obiecte naturaliste sau culturale?
8. Compuneți propoziții care descriu caracteristicile unei
mese particulare, incluzând expresiile folosite în paragrafele
anterioare ale secțiunii a doua care se referă la relații.
9. Ce alternative ar putea exista pentru a începe în termenii
simțului comun și pentru a forma termeni tehnici necesari în scopul
producerii și exprimării unei informări descriptive?
10. în cele mai multe cazuri, dacă nu întotdeauna,
expresiile figurative, de exemplu metaforele, pot fi înlocuite de
expresii literale, iar efortul pentru a face acest lucru crește adesea
gradul de inteligibilitate. încercați să faceți astfel cu metafora
exploatării din finalul secțiunii întâi.
11. Există alte lucruri de observat în afară de proprietăți și
relații’ între ce lucruri se stabilesc relații? Ce lucruri au proprietăți?
Prin ce diferă răspunsurile la aceste trei întrebări?
12. Este adevărat că o stare de spirit, de exemplu tristețea,
este o relație mai mult decât o proprietate? Dacă este o proprietate,
a cui proprietate este? Dacă este o relație, între ce lucruri se
stabilește? Dacă nu e nici una din acestea, atunci ce este?
13. Se poate ca același lucru să aibă o valoare pentru un
individ sau grup și altă valoare pentru alt individ și alt grup? Dacă
este așa, cum poate fi aceasta o problemă și cum poate fi ea
rezolvată?
14. Poate să existe o concepție opusă naturalismului numită
„culturalism’'? în caz afirmativ, în ce ar consta și care ar putea fi
deficiențele sale?
15. Care este diferența dintre un obiect naturalist și unul
cultural? Adică, ce are unul și nu are celălalt? Care dintre ele e cel
mai complex?
CAPITOLUL l. OBSERVAREA 50
această explicație; in cel mai bun caz, ele sunt surse de sunete. Este
clinchetul auzit localizat in ureche? Putem să ne agităm vârful
degetului in ureche și să auzim asta. Unde este clinchetul? Nu
trebuie să ne lăsăm amăgiți aici de observația că auzul nu-și
localizează obiectele la fel de precis ca vederea pentru lucrurile
văzute (chiar dacă auzul este mai bun sub acest aspect decât
mirosul). Nu este de fapt clinchetul simțit în locul unde se află
farfuria și furculița, adică la o distanță de corpul celui care aude,
mai degrabă decât in aer sau în urechea lui? Este interesantă
problema referitoare la modul in care o descriere bazată pe
observație care extinde clinchetul Ia nivelul întregii camere se
relaționează cu explicația referitoare la surse și unde sonore etc. în
plus, interesul nostru momentan constă in evitarea limbajului care
ne conduce la a ne gândi la undele sonore etc. când auzim sau citim
cuvântul „sunet". Finalmente, chiar dacă auzim datorită lor. nu
putem auzi de fapt undele sonore!
Probabil că e mult mai ușor să substituim expresia „calitate
sonoră" cu „sunet” decât să învățăm să folosim cuvântul
„închipuire” și făcând acest lucru se poate facilita compararea
calităților sonore sau auditive cu cele vizibile, precum forma și
culoarea, și proprietățile tangibile, precum netezimea și asprimea.
Cât de departe merge această comparație? Mai întâi, observația
relevă cu ușurință că îndeobște calitatea sonoră a unui lucru este
relațională până la un anumit punct cu mărimea și forma unui lucru
de exemplu, un clopot, spre deosebire de o minge de alamă solidă
de aceeași greutate și mărime. încă o dată, ne ocupăm de calitățile
sonore insele și nu de condițiile lor. Spre deosebire de majoritatea
formelor și culorilor, majoritatea calităților sonore par a fi foarte
variabile și tranzitorii, l otuși, anumite lucruri își schimbă culoarea
repede, de exemplu, anumite șopârle, iar anumite calități sonore
sunt chiar constante și neschimbătoare, dc exemplu zgomotul unei
mașini. în acest sens unele calități sonore sunt intr-adevăr înrudite
cu relațiile spațiale observabile, o paralelă pe care avem tendința să
o neglijăm sau cel puțin să o subapreciem, deoarece calitățile
sonore sunt foarte schimbătoare în mod obișnuit. Relațiile spațiale
59 CAPITOLUL II. INFORMAREA
fundalul pentru alte sunete, precum sunt pașii auziți în hol, care
întrerup liniștea. Figurat vorbind, sunetele, altele decât liniștea, sunt
„pictate” pe fundalul liniștii, iar această liniște e proprietatea a
ceva, a unei camere sau a unei vâlcele. Astfel, în asemenea cazuri,
observația mai atentă arată că liniștea nu e absolut pură: există un
ambient liniștit în opoziție cu care auzim un ac care cade în cameră
sau o pasăre cântând în vâlcea. Probabil că putem descrie multe
tipuri de astfel de fundale de liniște. Multe sau chiar toate pot fi
similare ca răspândire spațială, incluzând tăceri profunde,
înconjurătoare, astfel încât camera sau vâlceaua este aceea care e pe
deplin liniștită. în cadrul unei arii particulare, liniștea poate varia,
de asemenea, astfel încât există mai multe sau țnai puține locuri
liniștite în cadrul unei camere liniștite, adică e mai liniște în
unghiul stâng din spate.
(I se poate părea studentului în această situație că. chiar
dacă liniștea ambientală, de fundal, în aceste cazuri nu este simpla
absență a sunetului, poate fi totuși o oarecare parte a unei tăceri
pure în care alte calități sonore vor lipsi complet. Analog, se poate
crede că un obiect pur și pc de-a-ntregul negru e într-adevâr
invizibil. Acesta este un gând interesant. Din nefericire, poate că nu
găsim astfel de obiecte pure în observația noastră senzorială. Poate
că am crezut în astfel de obiecte idealizate pe baza altor
considerații, iar investigația fenomenologică poate stabili ce este
credința, cum apare ea și dacă se justifică aplicarea ei la vedere.)
A fost menționat mai devreme că vedem anumite lucruri în
spațiu, adică ,.aici”, „acolo”, „lângă”, „departe”, „între”, „in jurul”,
„înăuntrul" etc. Analog modului în care putem întreba unde se află
un lucru, putem întreba „când” este, adică despre locul sau timpul
său. Proprietățile lucrurilor au durate diverse în cazul ceasurilor
care ticăie și al oamenilor care vorbesc, există sunete și liniști de
diferite durate. Sunt punctele de suspensie și cratimele în codul
Morse acele sunete care par să aibă aceeași durată sau tăcerile
lungi și scurte dintre ele? Sunetele, în sens restrâns, alternează cu
liniștea. în plus, o calitate sonoră poate să aibă loc „in timpul”,
„înaintea”, „după” sau „simultan cu” o altă calitate sonoră,
incluzând și liniștea.
CAPITOLUL II. INFORMAREA 62
Figura 2.1
Informări
Descrieri Explicații
Figura 2.2
Explicație
„Scopuri" „Cauze"
teleologice etiologice
Exerciții
1. Construiți o diagramă în care lucrurile sunt divizate în
reale și ideale și apoi una din aceste diviziuni este subdivizată
pentru a include procesele intentive și orice alte lucruri care conțin
acele subspecii aflate în contrast cu una sau mai multe subspecii de
alt tip.
2. Sunt descrierile singurele informări (accounts) posibile
produse pe baza observației? Dați justificări răspunsului vostru.
3. Compuneți o schemă de clasificare care să includă două
tipuri de expresii, două tipuri de înțelegere a expresiilor și două
tipuri de exprimare a expresiilor. Aceasta poate fi făcută în moduri
diferite.
4. Cum se relaționează cele trei semnificații ale
„observației” discutate în Secțiunea 1? Dați exemple.
69 CAPITOLUL II INFORMAREA
§ I. Reflecția în general
Observația teoretică reflexivă - sau, mai simplu, reflecția —
are puține specii. Remarcile descriptive din capitolele anterioare
despre observația non-reflexivă sunt ele însele reflexive și, în mod
reflexiv, analitice. în același tel, descrierea observației reflexive din
capitolul de față va fi și analitică într-un mod reflexiv. Cu alte
cuvinte, descrierea va fi produsă aici prin observația reflexivă a
observației reflexive, la fel cum, mai devreme, descrierea observației
non-reflexive a fost realizată prin observația reflexivă a observației
non-reflexive. L'n nou tip de diagramă poate ajuta pentru a arăta ce
vrem să spunem cu aceasta. în figura 3.1, săgețile reprezintă
intentivitatea; ..X” reprezintă lucrul intenționat și poate fi substituit
de alte lucruri (de exemplu, „M” pentru masă); și cuvintele și săgețile
închise în acolade, paranteze și paranteze unghiulare reprezintă ceea
ce este intenționat în procesele intentive (să se observe că ele devin
din ce în ce mai ample în conținut pe măsură ce ceea ce este
intențional devine mai complex). Λ fi înclinat sau nu reprezintă
intentionarea care este reflexivă sau directă.
Figura 3.1
4. Etc. __________
I
3. <Reflccția -----------------
2. (Reflecția -----------------------------
Figura 3.2
transcendență imanență transcendență
interioară exterioară
S-a renunțat la pasajul următor, ncrclcvant pentru limba română: „Nu «le îndoim
«.•a in atest context vom distinge ușor în limba vorbita, ea și în limba scrisa, intre
cuvintele «cu» (7) ți «ochi» (rve)" N I
70 CAPITOLUL III REFLECTAREA
Figura 3.3
Figura 3.4
Sine Celălalt
trecut ------ >(X) ------ ► (X)
acum ------ >(X) —► (X)
prezent
—"(X) —► (X)
noastre, dacă există unul anume). Unde este starea de spirit numită
tristețe? în stomac, precum mâncarea? în umerii noștri, în felul în
care apar mușchii noștri când îi îndoim? in mințile noastre? Mu Iți
cred că tristețea se află în creierii noștri, dar putem observa asta cu
adevărat? Poate fi vorba despre un alt tip de științilicitate, care
confundă ceva cu cauza sa și/sau cu efectul său? Din punct de vedere
anatomic, creierii se află în cap și părți din ele pot fi percepute când
avem dureri de cap. Dar procesele intentive au loc deasupra,
dedesubtul, lângă, departe sau împreună cu creierii noștri?
Dacă procesele intentive, de exemplu stările de spirit nu
sunt localizate în spațiu, sunt ele localizate in timp? Există
schimbări faciale și de poziție ale corpului care se pot observa în
momentul in care suntem triști? S-ar putea căuta, de asemenea,
relații cauzale între factorii somatici și psihici. Dacă cineva este
trist, dar își menține corpul drept și nu încovoiat, este posibil ca
tristețea să se fi diminuat. Dacă psihicurile se află în relații cauzale
și temporale cu manifestările lor somatice și, finalmente, cu alte
lucruri, mulți gânditori continuă să creadă că trebuie să existe și
relații spațiale. Dar pentru ca o astfel de convingere să fie
întemeiată în fenomenologie, relațiile spațiale trebuie să fie
observate între procesele intentive și alte lucruri care se află în mod
evident în spațiu, de exemplu, umeri sau creiere.
Oricât de fascinant ar părea, problema relațiilor psiho
somatice a fost adusă în discuție pentru a întreba dacă reflectăm
asupra propriilor noastre corpuri, adică asupra ,gomelor1' („somat")
noastre. Pentru început, putem fiecare din noi să ne observăm
manifestările noastre somatice „din interior” la fel ca și din „afară”;
de exemplu, se poate simți mâna din interior când se îndoaie
degetele, la fel cum, luând cealaltă mână, o simțim pe prima din
afară în timp ce se mișcă. Ceea ce se simte din afară este întrucâtva
diferit de ceea ce se simte din interior. în al doilea rând, această
Percepție somatică din interior este senzorială și este pe deplin
mtentivâ înspre totalitatea somatică. Pentru cea mai mare parte a
cazurilor, pare a fi mai îndeaproape conectată cu percepția tactilă,
dar ne putem auzi, de asemenea, inimile bătând, respirația noastră,
murmurul stomacului nostru etc., simțind poate aceste evenimente
CAPITOLUL III REFLECTAREA 92
din interior în mod simultan. In plus, fiecare din noi este conștient
cei puțin marginal de postura noastră, de ținută, gesturi și mimică,
din interior. Și, chiar dacă percepția globală generală a propriilor
noastre manifestări somatice rămâne în mod tipic în fundal, ceea ce
este perceput în mod somatic poate fi și focal sau în prim-plan. de
exemplu, o porțiune dureroasă, care este în consecință mai precis
localizată înăuntrul manifestăr ilor somatice.
Este observația propriilor noastre manifestări somatice din
interior un lip de reflecție? Până acum, a fost considerată reflexivă
o observație dacă lucrul intenționat este un proces intentiv sau un
lucru așa cum e intenționat. Cazul observației propriului nostru
corp este curios, deoarece în timp ce putem sau nu să nc
concentrăm atenția asupra lui. îl percepem întotdeauna cumva, și
bineînțeles ni-l amintim și-l anticipăm întotdeauna. Nu se întâmplă
așa cu niciun alt obiect particular al percepției senzoriale (chiar
dacă s-ar putea argumenta că această particularitate de funcționare
ca fundal constant poate fi, de asemenea, observată în ceea ce
privește natura și lumea). în plus, în timp ce alte obiecte senzoriale,
precum pietrele, pot să ne apară din puncte de vedere diferite, nu ne
putem apropia, îndepărta sau înconjura manifestările noastre
somatice așa cum sunt ele percepute din interior. La fel cum nu
există diferențe în ceea ce privește aparițiile datorate mijloacelor de
informare cum sunt de exemplu, mănușile dulgherului, chiar dacă
se poate considera că anumite medicamente au aceleași efecte cu
iluminarea in cazul vederii, astfel încât luarea unui medicament
pentru diminuarea durerii ar fi ca stingerea luminii dintr-o cameră.
In mod tipic, nu ne concentrăm asupra somelor noastre interne, ci
asupra clementelor extra-somatice, precum scaunele și păsările.
Putem percepe în mod non-reflexiv, de exemplu, o durere în piept,
dar când considerăm acea durere ca intenționată și. corelativ,
procesele intenlive numite „simțire interioară", atunci reflectăm.
întâmplător. în timp ce accentul a fost pus în ultimele două
paragrafe pe some, d intr-o perspectivă tacit naturalistă, some le
sunt, precum alte lucruri, în mod originar obiecte culturale, adică
lucruri care au valori și utilități. (Este la fel de adevărat acest lucru
pentru ele atât din interior, cât și din exterior?)
93 CAPITOLUL III. REFLECTAREA
Exerciții
1. Aparența unui scaun crește și se diminuează pe măsură
ce ne apropiem sau ne îndepărtăm de el. Se schimbă el împreună cu
distanța, adâncimea sau înălțimea aparenței? Continuă scaunul să
ne fie dat în mărimea sa în timp ce noi ne concentrăm atenția
asupra aparenței?
2. Găsiți un caz în care aparențele auditive se schimbă
pentru că distanța dintre urechea noastră și obiectul sonor descrește,
crește sau ambele. Descrieți modul în care se schimbă aparența
auditivă Suplimentați această descriere cu o explicație științifică
care să motiveze schimbarea aparenței.
3. De ce ..văzul" în una din semnificațiile sale este denumit
aici „percepție vizuală predominantă ’? Ce alte componente, pc
lângă vedere (în alte semnificații) sunt componente ale ei? în lucrul
perceput senzorial, care este corelativul vederii in semnificația
menționată mai întâi și apoi în cea de-a doua semnificație?
4. Care sunt diferențele între percepție, rememorare și
anticipare? Trebuie să fie toate percepțiile senzoriale?
5. Găsiți și descrieți câteva aparențe olfactive și gustative,
f um se schimbă aparențele corpului dumneavoastră așa cum este
perceput din interior când vă aflați în contact tactil cu alte lucruri și
suprafețe?
6. Este aparența scaunului transcendentă inventivității
scaunului in același fel în care este scaunul? Este vorba de o parte
componentă a unui proces intentiv așa cum mirosul este parte
componentă a unui proces intentiv?
CAPITOLUL III. REFLECTAREA 94
Figura 4.1
A vrea
A crede
Imentivilate Lingvistică
.Picturală”
on-lingvistică
Indicativă
Așteptare
Directă Rememorare
Percepere
Figura 4.2
Valorizare
Figura 4.3
J NJ
Figura 4.4
Figura 4,5
Figura 4.6
a crede a evalua a dori
a crede
a evalua
a dori
Figura 4.7
+ - 0
Exerciții
1. în reflecțiile voastre, ce anume ați observat că nu este
nici (a) experiența de un anumit tip. (b) poziționalitate de un anumit
tip. sau (c) ambele, sau (d) un obiect, sau (e) subiectul apariției?
2. Care sunt similaritățilc și diferențele dintre anxietate și
pesimism, compătimire și admirație?
3. folosim uneori cuvinte care provin din sfera auzului în
formă metaforică pentru a desemna caracteristicile valorii
obiectelor? Dacă este așa, dați câteva exemple, folosim și muzica?
4. Cum ați descrie „ambivalența"? Este vorba despre un
sentiment care ezită între negativ și pozitiv? Este vorba de un caz
de neutralitate valorică?
5. Există procese similare ambivalenței, așa cum ați
descris-o, în sferele credinței și voinței?
6. Cărei zone temporale (adică prezent, trecut și viitor)
aparține, dacă aparține vreuneia, obiectul „fascinației"?
7. Vă puteți gândi la un caz în care ați avut simultan un
^niiment negativ orientat spre ceva intr-o situație care era în mod
global apărută într-o stare de spirit pozitivă? Ce se întâmplă in caz
opus?
8. Puteți crede in ceva pe care l-ați inventat? Puteți valora
ceva inventat? Puteți da un exemplu în care ați folosit obiectele
lctive ale altcuiva ca mijloace în scopul de a a-l influența?
9. Cum ai descrie, folosind cei mai tehnici termeni ai
CAPH OLUL IV Λ VOI. A EVALUA, A CREDE 122
§ 1. Experiența directă
A avea experiența ca temă nu este atât de dificil pe cât se
P°atc imagina, cu excepția faptului că și componentele credinței
trebuie lăsate la o parte, este vorba despre o intentivitate destul de
similară perspectivei naturaliste, în care în această eră a naturalismului
mai mulți dintre noi au fost deja instruiți dinainte de a ajunge la
diversitate. în mod asemănător, nu putem să nu luăm în considerare
CAPITOLUL V. EXPERIENȚA 124
Figura 5.1
l. Obiecte ideale
Π. Obiecte reale temporale
A. Culturale
B. Naturalistice cauzale & temporale
1. Psihice „motivaționale” & temporale
2. Fizice spațiale, temporale & cauzale
Figura 5.2
Uzura 5.3
f igura 5.4
Figura 5.5
Exerciții
1. Din anumite motive, anumiți gânditori au fost atrași de
fizicalistn. Ce este el? Ce i se obiectează aici? în ce sens este
fenomenologia o astfel de obiecție?
2. Ce este reprezentaționalismul? De ce este atractiv? Care
este obiecția fenomenologică împotriva lui?
3. Ce este lingualismul, care sunt formele sale și care sunt
obiecțiile împotriva lui?
4. Descrieți cazuri particulare de procese intentive și
obiecte intenționate cu care sunteți familiari și care se potrivesc în
cele nouă celule din Figura 5.5.
5. Cu referire la acest capitol (și la lucrurile însele
observabile în mod reflexiv), ce sunt (a) obiectele ideale și (b)
obiectele psihice, adică procesele intentive? în ce măsură sunt
similare și în ce măsură sunt diferite?
6. Construiți o diagramă cu nouă pătrățele în care percepția,
rememorarea și așteptarea sunt clasificate încrucișat cu percepția,
rememorarea și anticiparea și apoi descrieți cazuri familiare vouă
care să se potrivească fiecărei pătrățele, de exemplu, reamintirea
unei anticipări.
CAPITOLUL V EXPERIENȚA 142
aceasta din urmă, indivizii din cadrul unui grup dc animale (și
înăuntrul și între subgrupuri) nu doar dobândesc experiență, ci cred
unii în alții, se evaluează și se doresc reciproc în manieră intrinsecă
și extrinsecă, atât pozitiv, cât și negativ sau neutru, în mod
unilateral sau reciproc și la niveluri automatice, habituale/
tradiționale sau operaționale. Ei pot face asta și în mod succesiv,
adică retrospectiv și prospectiv, precum și simultan. Așadar, dacă o
persoană scrie un testament, ea este în mod volitiv intentivă înspre
oamenii care în viitor, după moartea ei, vor fi afectați de deciziile
ci. Așadar, și un istoric, un arheolog sau orice persoană care ascultă
o legendă sau contemplă ruinele va deveni mai mult sau mai puțin
conștient de o intentivitate colectivă din trecut și o va poziționa în
diferite maniere. Am analizat cazul părintelui mulțumit văzându-și
copilul încântat de o jucărie, mulțumire ce poate deveni reciprocă
atunci când copilul observă procesul emoțional sau sentimentul
părintelui.
Același lucru rămâne valabil în cadrul unui flux intentiv și
în special în unul automatic, mai degrabă decât într-unul habitual
sau angajat înlr-o singură direcție. Toate și fiecare din procesele
intenlive dintr-un flux intentiv sunt întotdeauna intentive spre
procesele care vin înainte și după el și aceasta în mod independent
față de orice lucru care poate fi intenționat de ele. în primul aspect,
putem vorbi despre procese intentive ca fiind retrotentive (orientate
înapoi) (retrotentive) și în cel din urmă sens putem vorbi despre ele
ca fiind protentive (orientate înainte) (protentive). Aceste
intentivități adoptă întotdeauna ccl puțin o formă automată, dar în
cazul ființelor umane este vorba de regulă de habitus-uri sau tradiții
ȘÎ ocazional ne implicăm în ele, precum atunci când reflectăm în
memorie. Cum anume sunt retrotentive și protentive procesele
anterioare și posterioare (și, în virtutea intentivității, obiectele lor)
este întotdeauna ceva complex și subtil, dar poate fi analizat.
Figura 6.1
(3)
c. să închidem ușa?
Figura 6.2
procese intentive
lualizabile în viitor
grămezii din sau prin intermediul unui aspect sau al unei părți,
adică partea care se află în fața corpului nostru. Această experiență
este intcntivă înspre grămadă ca întreg, chiar dacă o mare parte din
acest întreg ne este dat mai degrabă într-o manieră foarte vagă (de
exemplu, cât dc solid este?). Privind înapoi, în această fază
actualizată există faze anterioare care au fost sau nu imenționări
actualizate din aceeași grămadă de elemente materiale Pentru a
simplifica acest caz mai departe, să presupunem că aceasta este
prima dată când privim acea grămadă și că nu căutăm să o facem.
Dar nu a fost o surpriză totală să o vedem, căci vederea a ceva ce
este cel puțin vizibil când venim intr-un loc nou sau privim într-o
direcție diferită este întotdeauna anticipată.
Cel puțin la fel de interesant este la ce trimite această fază
vizuală prezentă. In primul rând, există inactualitatea viitoare care
poate fi actualizată prin continuarea vederii grămezii așa cum o
vedem acum, adică văzând-o mai precis din acest unghi, de la
această distanță. în această lumină etc. în al doilea rând, există o
varietate de moduri in care vederea se poate schimba în concordanță
cu schimbările dc distanță și unghi de vedere și, de asemenea, în
concordanță cu iluminarea obiectului pe măsură ce ne apropiem sau
ne îndepărtăm de el, ne mișcăm în jurul lui sau/și îl privim rotindu-se
in față noastră, il deschidem și îl privim înăuntru etc. Există o mare
cantitate de inactualități intentive actualizabile proientive diferite dc
intentivitatea actualizată în prezent. In al treilea rând, vederea acestei
grămezi de elemente materiale ar putea pur și simplu să înceteze
pentru că obiectul a fost distrus, pentru că a intervenit ceva între
ochii noștri și obiect, pentru că nc-am întors capul, pentru că am
abandonat percepția și ne-am angajat în rememorarea a ceva din
trecut ș.am.d.p în acest din urmă caz. vederea automatică și
habituală poate continua, dar vederea actualizată nu va continua ca
operație, adică in maniera unei vederi implicate.
La ceea ce s-a spus despre aceste trei tipuri de viitor
actualizabile subsecvente celui curent poate fi adăugat că toată
intentivitatea viitoare înspre grămada de lucruri sau spre orice alt
lucru este îndreptată înainte și înapoi spre ceea ce a trecut și va
trece. Așadar, dacă am fi văzut mai întâi grămada de departe și mai
târziu o vom vedea dc aproape, cele două faze se vor combina într-o
CAPITOLUL VI ANALIZA 156
Exerciții
Studentul a răspuns la suficiente întrebări pentru a fi
capabil acum să formuleze cel puțin o duzină, unele relaționale cu
presupozițiile capitolelor anterioare și altele avansate dincolo de
orice lucru explicat în acest capitol și care, în consecință, cer
studentului să se dedice analizelor reflexive
Capitolul VII
EXAMINAREA
Figura 7 I
a. genul
Sunt societăți în care există trei sau chiar patru genuri, dar
majoritatea au doar două. Ne interesează aici lumile socio-culturale
cu două genuri. Nu este vorba de o chestiune de orientare sexuală;
este interesant, totuși, că există homosexuali feminini și masculini, ca
și hcterosexualii. în plus, genul poale fi distins de sex, cel din urmă
fiind ceva de natură anatomică și psihologică, iar primul de natură
culturală. De aceea, apar masculi feminini și femele masculine. Pare
verosimil că acești termeni culturali - „feminin” și „masculin” - se
pot aplica la animalele non-umane care posedă în mod clar cultură,
cum sunt de exemplu, cimpanzeii, dar acest lucru nu este cunoscut
dc prezentul scriitor. Tema prezentă rămâne limitată, prin urmare, la
genul uman. Pentru a complica lucrurile, genul pare să varieze
împreună cu clasa socială, cu grupul etnic, identitatea regională,
etapa vieții, generația, societatea, perioada istorică etc. Dar se poate
distinge, de asemenea, ca dimensiune independentă.
Majoritatea oamenilor dintr-o societate cu două genuri
consideră semnificativ și familiar să vorbească despre „bărbați” și
..femei”, precum și despre „băieți” și „fete” și despre „feminin” sau
„feminitate”, „masculin” sau „masculinitate”. Aceștia sunt. încă o
183 CAPITOLUL VIL EXAMINAREA
femeile luptă, de fapt, mai mult psihologic decât fizic, dar aceasta
depășește pretențiile acestei expuneri.
în opoziție cu superioritatea masculină, există un tip de
atitudine față de lucrurile care au gen - adică, față de persoanele,
grupurile, obiectele și situațiile relative la gen și, deci, la identități de
gen - care neagă practicile din trecut nu mai mult decât schimbările
recente și recunoaște diferențele somatice și psihice între genuri, dar,
dincolo de toate acestea, caută o societate în care bărbații și femeile
nu au drepturi diferite, responsabilități sau oportunități, în special
când e vorba de cele legale. Pentru a începe să analizăm această
„atitudine egalitară cu privire la genuri", ne putem întreba mai întâi
despre felul în care percepem lucrurile. Se poate că această atitudine
include mai mult concentrarea asupra trăsăturilor psihice decât
asupra celor somatice, în perioade de pace, nu in perioade de război,
și asupra relațiilor sociale mai degrabă decât asupra celor care țin de
statutul ierarhic. Este mai bună in ultimă instanță o carieră de succes
decât un copil bine crescut?
în continuare ne putem întreba în ce suntem dispuși să
credem dacă suntem egalitaristi și nu „suprematiști" în ce privește
relațiile dintre genuri, nu doar ce obiecte sunt evaluate ca inferioare
sau superioare, ci și ce obiecte sunt evaluate în mod egal în ambele
tipuri de atitudini. în cele din urmă, ne putem întreba cum de este
dispus cineva să acționeze în favoarea sau împotriva oamenilor,
inclusiv față de sine însuși, care au aceeași identitate sau identități de
gen diferite. A întâlnit cititorul atitudini ce pot fi clasificate ca
supremaționiste și ca egalitariste in ce privește relațiile dintre genuri?
Pot fi analizate în termenii modului în care se face experiența
lucrurilor în stratul experienței și in termenii a ceea ce se crede, ceea
ce se evaluează și ceea ce este dorit, inclusiv dispoziții care sunt
accesibile analizelor reflexive cu ajutorul rememorării și simulării?
b. etnicitalea
este justificată sau cel puțin dacă este mai apropiată de justificare
decât uncie atitudini care pot fi inventate; atunci, suntem pregătiți
pentru a o apăra, prin intermediul unor rațiuni care, în ultimă
instanță, revin la ceea ce este supus experienței. Dacă nu se poate
găsi o justificare sau dacă este posibilă inventarea unor justificări
mai solide pentru alte atitudini în chestiune, se poate recurge la
schimbarea atitudinii proprii din prezent cu o atitudine nouă, în care
dispoziția de a dori poate fi justificată prin referire la evaluare,
valoarea justificată prin referire la credință și credința justificată
prin referire la tipul de experiență care poate fi numit evidență.
Evidența este experiența în care obiectul este intenționat
într-o manieră mai clară, distinctă și originară pentru un obiect din
clasa sa. în definitiv, această „vedere ' se află la baza eforturilor de
justificare a unei atitudini, fie ea cognitivă, evaluative sau volitivă.
Mijloacele de a ajunge la acest final sunt analizele reflexive,
precum și descrierile care pot fi dezvoltate, confirmate, corectate și
extinse pe baza lor ceea ce au încercat să arate cele șase capitole
precedente ale acestei cărți.
c. mediul ambiant