TEMPLUL LOTUS – New Delhi, India

Student: ing.
Cadru didactic:
Master: M1 – INGINERIA CLADIRILOR
Obiect: Structuri pentru cladiri din beton
Anul: I

Templele credinței Baha'i sunt bine cunoscute pentru splendoarea arhitecturală și Templul
construit în Delhi este o continuare a acestei tradiții bogate.
 Inainte de inceperea proiectarii templului, arhitectul, Fariborz Sahba, că lă torise mult în
India studiază arhitectura acestui pă mâ nt și a fost impresionat de designul templelor frumoase,
precum și prin artă și simboluri religioase în care lotusul în mod invariabil a jucat un rol important. El
a fost influențat de aceasta experiență și în încercarea de a scoate la iveală conceptul de puritate,
simplitate și prospețime a credinței Baha'i,
el a conceput Templul din Delhi sub forma unui lotus.
Templul dă impresia unui lotus întredeschis, floare, plutitoare, înconjurată de frunzele ei. Fiecare
componentă a templului se repetă de nouă ori.
Parteneriatul Flint & Neill din Londra au fost consultanții iar Grupul de construcții Larsen &
Toubro Limited au fost antreprenorii responsabili cu construirea Templului.
Complexul templului, așa cum se vede din plan, este format din casa principala de cult; blocul auxiliar
care gă zduiește centrul de recepție, biblioteca și clă dire administrativă si grupruile sanitare.
Templul propriu-zis cuprinde un subsol pentru a gă zdui componente electrice și sanitare și
o suprastructură in formă de lotus pentru a gă zdui zona de asamblare.
Peste tot în jurul lotusului sunt alei cu frumoase balustrade curbate, poduri si scari, care inconjoara
cele nouă bazine reprezentâ nd frunzele plutitoare ale lotusului. În afară de a îndeplini o funcție
estetică evidentă , piscinele ajută și la aerisirea
clă dirii.
Lotusul, vă zut din exterior, are trei seturi de frunze sau petale, toate fiind fă cute din cochilii
de beton subțiri. Cel mai exterior set de nouă
petale, numit „frunzele de intrare”, se deschid
spre exterior și formează cele nouă intră ri în
jurul holului inelar exterior. Urmă torul set din
nouă petale, numite „frunze exterioare”, sunt
îndreptate spre interior.
Intrarea și frunzele exterioare acoperă împreună
holul exterior. Al treilea set de nouă petale,
numit „frunze interioare”, par a fi parțial închise.
Doar varfurile se deschid, oarecum ca un mugur
parțial deschis. Această porțiune, care se ridică
deasupra restului, formează structura principală
care adă postește holul central. Aproape de vâ rf,
unde frunzele se despart, nouă grinzi radiale
asigură suportul lateral necesar.
Deoarece lotusul este deschis în partea de sus, un acoperiș din sticlă și oțel la nivelul
grinzilor radiale asigură protecţie împotriva ploii și facilitează intrarea luminii naturale în auditoriu.
 Sub frunzele de intrare și frunzele exterioare, nouă arcuri masive se ridică într-un inel. Un râ nd de
trepte prin fiecare arc duce în sala principală (vezi Fig. 1).

Frunzele interioare înconjoară cupola interioară rezultand o bolta formata dintr-un model
unicat de grinzi si carcase încrucișate. Privit din interior, fiecare strat de grinzi si carcase dispare pe
mă sură ce se ridică , în spatele urmă torului strat inferior. Unele grinzi converg radial și se întâ lnesc la
un punct central. Grinzile radiale care ies din inelul interior de frunze descris anterior întâ lnesc în
centrul clă dirii și să se odihnească pe acest butuc. Un tampon de neopren este prevă zut între grinzile
radiale și vâ rful cupolei interioare pentru a permite mișcarea laterală cauzată de efectele
schimbă rilor de temperatură și ale vâ ntului.

Geometria
 Frumosul concept al lotusului, așa cum este conceput de arhitect, a trebuit să fie transformat
în forme geometrice definite, cum ar fi sfere, cilindri, toroizi sau conuri.
Aceste forme au fost traduse în ecuații, care au fost apoi folosite ca bază pentru analiza structurală şi
desene de inginerie. Geometria rezultată a fost așa
Complexa incat le-a luat designerilor peste 2 ani si jumatate pentur a finaliza schitele de detaliu ale
templului. In figura de mai jos se incearca descrierea acestei geometrii complexe in termeni simpli
(vezi Fig. 2).

Frunze de intrare și frunze exterioare

Cochilia iese la suprafata pe ambele pă rți ale crestei intrarii iar frunzele exterioare sunt
formate din sfere de raze diferite, cu centrele lor situate in diferite puncte din interiorul clă dirii.
Există un set de sfere pentru frunzele de intrare, dintre care unele definesc suprafețele interioare și
altele care definesc suprafețele exterioare ale invelisului.
Diametrele sferelor au fost fixate pentru a satisface considerația structurală a diferitelor
grosimi de învelișuri. În mod similar, pentru frunzele exterioare, un alt set de sfere definește
suprafețele interioare și exterioare ale cochiliilor. Cu toate acestea, pentru frunzele exterioare, coaja
este uniforma, de 133 mm grosime spre partea de jos și crește la 255 mm pâ nă la vâ rf, dincolo de linia
de vitrare.
 Foaia de intrare are 18,2m latime la intrare si se ridică la 7,8 m deasupra nivelului
podiumului. Frunza exterioară este 15,4 m lă țime și se ridică pâ nă la 22,5 m deasupra podiumului.

Frunzele interioare

Fiecare ondulare a frunzei interioare, este alcă tuita din două suprafețe toroidale. Un toroid
este generat atunci câ nd un cerc de o anumită rază , „r”, este rotit în jurul unui cerc cu o raza mult mai
mare, „R”. Porțiunea umbrită a toroidului este partea interioară a frunzei. Frunzele interioare se
ridică la o altitudine de 34,3 m deasupra podiumul interior. La nivelul cel mai de jos fiecare coajă are
un latime maxima de 14 m. Are o grosime uniformă de 200mm.

Arcada

În jurul să lii centrale sunt nouă arcade splendide plasate la intervale unghiulare de 40 de
grade. Forma acestor arcade este un amestec de suprafete plane, conice si cilindrice. Intersecția
acestor suprafețe oferă contururi interesante și îmbună tă țește foarte mult frumusețea arcadelor. Cele
nouă arcade poartă aproape întreaga sarcină a suprastructurii (vezi Fig. 2 și 4).

Domul interior

Din coroana fiecă rui arc izvoră sc trei coaste. In timp ce cea centrală (nerva cupolă ) se ridică
radial spre butuc central, celelalte două (nervurile de bază ) se îndepă rtează
din coasta centrală și se intersectează cu nervuri de bază similare de arcade adiacente, formâ nd astfel
un model complicat. Alte nervuri radiale se ridică din fiecare dintre aceste intersecţii şi toate se
întâ lnesc în centrul domului. Pâ nă la o anumită înă lțime, spațiul dintre coaste este acoperit de două
straturi de scoici de 60 mm grosime. Complexul
modelul cupolei interioare este ilustrat în.

Trasarea lucrarilor

Trasarea lucrarilor a impus o provocare majora datorita geometriei constructiei. Spre

deosebire de structurile convenționale pentru care elementele sunt definite prin dimensiuni și
niveluri, aici, forma, dimensiunea, grosimea și alte detalii au fost desenate numai după niveluri, raze
și ecuații.
Prin urmare, acești parametri au trebuit convertiți în a set de dimensiuni în termeni de
lungime, lă țime, înă lțime, și grosime, ușor de înțeles de un inginer de șantier sau de un
maistru tamplar. Pentru a realiza acest lucru, un sistem de coordonate de-a lungul axelor x, y și z
pentru fiecare segment de 40 de grade al templului a fost elaborat cu ajutorul lui
un calculator. Problema a fost apoi simplificată lucrâ nd de la aceste coordonate de niveluri și distanțe
de pe care un tâ mplar sau un montator de armă turi le-ar putea intelege cu ușurință .
Au fost stabilite 18 puncte de statie în exteriorul clă dirii pentru stabilirea arcadelor,
intrarii,frunzele exterioare și interioare (vezi Fig. 3).

Mai întâ i, s-au stabilit 18 linii radiale din centrul clă dirii (vezi Fig. 4). De-alungul acestor linii,
folosind distanțe înclinate și verticale, punctele finale A și B pentru suprafata (1) au fost stabilite. Prin
utilizarea unui set de sabloane curbate, fiecare cu
curbură variabilă , suprafaţa (1) între aceste linii
au fost dezvoltate. Stațiile prezentate în Fig. 3 au
fost folosite pentru a stabili mijlocul, liniile de
margine pentru intrare, frunzele de interior si
exterior. De exemplu, pentru a ajunge la curba
AB, punctul A cu coordonatele XA, YA, ZA a fost
definit faţă de O. AB a fost apoi stabilit de un al
doilea teodolit și curba AB determinată de un
șablon. Ș abloane curbate de precizie cu razele
necesare au fost realizate si au fost apoi folosite
pentru a dezvolta suprafața dintre aceste limite
(vezi Fig. 5).
Secvențe de construcție

Constructia inceput cu subsolul si podiumul interior. Ulterior, pentru turnarea arcadelor și

diafragmelor structura a fost împă rțită în pă rți convenabile, luâ nd în
luâ nd în considerare faptul că , atunci câ nd nu va mai fi sustinuta, porțiunea din
diafragme turnate ar fi autoportante pâ nă la finalizarea diafragemlor ramase. Structura a fost
împă rțită dupa cum urmează :

Arcadele

Toate cele 9 arcade au fost turnate una după alta în două ridică ri pâ nă câ nd cercul a fost finalizat.
Indepartarea sustinerilor si decofrarea fiecă rei arcade a fost facuta dupa ce
arcadele adiacente au rezistenta necesara puterea specificată (vezi Fig. 8).

Frunza interioară, grinzi radiale și butucul central

După finalizarea tuturor arcadelor, structuraa fost ridicată o scenă de oțel pentru frunza
interioară . Trei scoici, 120 de grade. separate, au fost luate pe râ nd și turnate în două ridicari, una
după alta, pâ nă la nivelul fasciculului radial, asigurâ ndu-se întotdeauna că diferenţa de înă lţime între
scoicile turnate nu a fost mai mare de o ridicare. (vezi Fig. 6).
 Procesul a fost repetat pâ nă câ nd toate cele 9 segmente
au fost turnate.
Turnarea butucului central a fost executata ca o activitate
independentă de celelalte și după ce toate carcasele au fost
turnate, au fost conectate la butuc prin turnarea grinzilor
radiale. După întă rire suficientă , au fost scozse sprijinirile
frunzelor interioare împreună cu grinzile radiale, butucul
central preluand toate fortele, apoi s-a continuat turnarea
frunzei interioare (vezi Fig. 7).
Domul interior
După scoaterea sustinerilor pentru frunzele interioare,
esafodajul din otel a fost modificat şi două straturi de forme
de la domul interior au fost asezate unul peste celalalt. Pentru fiecare strat, 3 frunze, situate la 120 gr.
Departare una de alta au fost ridicate simulan, si turnate succesiv. Procesul s-a repetat pâ nă câ nd
toate scoicile au fost finalizate.

Intrare și frunze exterioare

Construcția intră rii și a frunzelor exterioare a fost preluată ca activitate paralelă cu turnarea
frunzelor interioare și cupola interioară . Două frunze de intrare și o frunză exterioară intermediară a
fost luată mai întâ i. După aceea, frunzele exterioare și
de intrare au fost turnate alternativ, mai întâ i frunza
exterioară și apoi frunza de intrare adiacentă .
Descofrarea a început cu o pereche de frunze
exterioare și urmată de frunza de intrare
intermediara. În acest fel, frunzele ră mase au fost
decofrate pe mă sură ce betonul a că pă tat rezistență
iar frunzele adiacente cochiliei decofrate au fost
turnate.
Armarea

Armă tura utilizată pentru învelișurile de beton alb precum şi sarma pentru legaturi a fost în
întregime zincată pentur a preveni, pe termen lung, efectul ruginirii armaturii pe betonul alb. Luand
in considerare ca armatura din otel galvanizata este rar folosita in aceasta tara, varii teste au fost
efectuate pentru a se asigura ca proprietatile mecanice ale armaturii nu sunt afectate in urma
galvanizarii. Sablarea a fost efectuata pentru a reduce timpul de decapare in vederea evitarea
fragiliză rii hidrogenului. Cofrajul de baza, pentru o cochilie, pentru fiecare dintre frunze a fost prima
data ridicat si aliniat. Liniile de margine și suprafețele acestui cofraj au fost apoi folosite ca model
pentru a decide lungimea și
forma fiecă rei bare din coajă . Pentru a evita impresia de blocuri de acoperire pe suprafața expusă a
cochiliilor, armatura a fost menținut în poziție cu ajutorul distanţierilor din oţel speciali sprijinite de
cofrajul exterior.

Betonul
Toate nervurile și carcasele pâ nă la nivelul fasciculului radial sunt în beton alb. Pentru a
evita aparitia fisurilor cauzate de contractia si dilatarea betonului, a fost proiectat un amestec de
beton alb de calitate M 30 avand in vedere ca continutul de ciment ar trebui sa fie sub 500 kg/m3 și
cantitatea de apă redusă la minimum.
Testele efectuate pe cimentul indian au ară tat că rezistenţa şi alte proprietă ţi variau considerabil şi
culoarea nu a îndeplinit cerințele arhitecturale. Amestecuri de probă au ară tat, de asemenea, o cerință
mai mare de ciment, 430-450 kg/mc. Toată cantitatea de ciment alb a fost deci importate din Coreea.
Cu cimentul importat, a fost posibil să se producă beton cu rezistenta cubului la 28 zile de 55-60
N/mm2 cu un ciment continut de 380 pana la 400 Kg/m3. Pentru a atinge un înalt lucrabilitate, s-a
folosit aditivi speciali, super plastifiant, in proportie de 5% pana la 75% din greutatea cimentului
folosit.
Agregate din dolomitaau fost procurate din minele Alwar de lâ ngă Delhi și nisip siliciu alb
din Jaipur. Temperatura maximă a betonului la timpul de plasare a fost limitat la 30 de grade. C. În
timpul lunilor de vară , câ nd temperatura mediului ambiant era ca
înaltă pâ nă la 45 de grade. C, temperatura betonului a fost controlata prin adă ugarea unei cantită ţi
mă surate de gheaţă şi prin preră cirea agregatelor din unitatile de stocare, speciale. Pentru a evita
aparitia rosturile reci din cauza opririi lucrului în timpul ploilor abundente, precum și pentru a bloca
apa de ploaie sa intre in forme, intreaga zona de betonare era acoperite cu prelate.
După îndepă rtarea formelor exterioare, suprafața betonul a fost acoperita și udata continuu
pana la intarire.
Asigurarea calității
Pe baza succesiunii de construcție avute în vedere, ipotezelor fă cute în proiectarea
cofrajului, procedurilor dezvoltate din machete și teste efectuate pe materiale, declarații detaliate de
metodă și criterii de acceptare au fost stabilite. Verificarea de manopera a fost facuta in fiecare etapa
pentru a se asigura in prvinta calitatii si acurateții cerute și, de asemenea, să se asigure că nu a existat
nicio abatere de la condițiile de încă rcare asumate în proiectarea cofrajului. Un laborator de beton
autorizat a efectuat retete de amestec pentru diferite grade de beton și au exercitat un control strict
asupra calitatii betonului.

Management de proiect
Complexitatea structurii, si standardele de manopera foarte inalte care se asteaptau a fi
atinse, au cerut un management dinamic al construcției cu a grad ridicat de inovație, spirit de echipă
și cunostinte considerabile din partea personalului și a muncitorilor. Anticiparea problemelor din
timp și rezolvarea lor prin teste și machete a fost o parte esențială a planificarii. Mai mult, s-a pus
mare accent pe finalizarea proiectului în termenul si costul prevă zut. Au fost planificate resurse și
progres fizic monitorizat prin revizuirea constantă a retelelor.
BIBLIOGRAFIE:

ARCHITECTURAL BLOSSOMING OF THE LOTUS

(ÎNFLORIREA ARHITECTURALĂ A LOTUSULUI)

by S. Naharoy