Medii de transmisiune

Curs 5 brinaru.diana@gmail.com
Diana Brînaru
Diana Brînaru

Fibra Optică
Ghidul dielectric circular – Fibra Optică – Istoric
Sisteme de comunicații pe fibre optice
FOs, FOg
Parametrii FO
Mărirea duratei impulsului

12/3/2020 2
 Diana Brînaru

Ghidul dielectric circular – Fibra Optică – Istoric

 Utilizarea undelor de lumină din spectrul vizibil este o tehnică uzuală: focul, sisteme cu oglinzi, lămpi
de semnalizare:
 Telegraful optic - Claude-Chappè
 Fotofonul – transmisia de sgn electrice cu ajutorul luminii – 1880 Alexander Bell
 Inconveniente:
 Lipsa unor surse de lumină corespunzătoare
 Viteza mică de transmisie a informației
 Dependența de condițiile externe
 S-a impus utilizarea ghidurilor de undă luminoase. Primele experimente: Anglia, 1854, John Tyndall a
pus în evidenţă lumina care se propagă prin jetul de apă care curge dintr-un recipient chiar și atunci
când acesta își modifică direcția – RT la trecerea dintr-un mediu cu IOR mare la un mediu cu IOR mic.
 J.L. Baird ş.a. au propus propagarea luminii prin sticlă. Primele FO bazate pe principiul RT au fost
utilizate în medicină.
 Anii ’50 Brian O’Brian - American Optical Company + Narinder S. Kapany, Imperial College, au lucrat
la transmiterea imaginilor pe fibrele optice pentru aplicaţii medicale etc.
12/3/2020 3
 Diana Brînaru

Ghidul dielectric circular – Fibra Optică – Istoric

 1960 Theodore Maiman de la Hughes Labs a obţinut primul laser – sursă de lumină coerentă, intensitate mare – sgn ce putea fi
modulat la f.î.
 1966 Kao & Hockham STL a propus ca transmisia informaţiei print-un mediu dielectric transparent să se realizeze cu pierderi reduse de
la 1000 la 20 𝑑𝐵Τ𝑘𝑚. Studii intense asupra componentelor optice și a utilizării ghidurilor de undă dielectrice. Aceste sisteme erau
variantă la sist. realizate pe cablurile coax. (5 ÷ 10 𝑑𝐵Τ𝑘𝑚)
 1970 Corning a obţinut pierderi de 20 𝑑𝐵Τ𝑘𝑚
 Erau probleme și la joncționarea FO – procesul trebuia să fie relativ ușor, repetitiv, realizabil în teren
 Cercetări similare s-au realizat şi în domeniile conexe: surse, detectori, conectori
 Multe aplicaţii folosesc domeniul invizibil din spectrul luminos (infrared)
 În mai puțin de 10 ani atenuarea ~5 𝑑𝐵Τ𝑘𝑚 pentru ca în anii 1980 atenuarea ~0,2 𝑑𝐵Τ𝑘𝑚, utilizarea laserului cu injecție, a
fotodiodelor, fototranzistoarelor cu dimensiuni comparabile cu FO pentru 𝜆 la care atenuarea era minimă – bazele telcom moderne
prin FO

12/3/2020 4
 Diana Brînaru

Ghidul dielectric circular – Fibra Optică – Istoric

 Inițial laserii 1973 – 1000h, 1977 – 7000h, realizați din aliaje AlGaAs,
emiteau în spectrul infraroșu 0,8 ÷ 0,9 𝜇𝑚.

 Extindere spectru: 1,1 ÷ 1,6 𝜇𝑚 – InGaAsP – 10ani @ 10°𝐶

 Primul trial telecom: 1982

𝑘𝑚
𝑑𝐵Τ
 Primul sist intercontinental 1988 (SUA-EU) 300km lega SUA prin Atlantic

Atenuarea
la coasta de vest a Franței – ramifica pe 2 cabluri: Franța și Anglia cu
câte 6 FO, diametrul miezului 8,3𝜇𝑚 și se transmitea pe λ = 1,3𝜇𝑚

 Alt sist. - SUA – arhipelagul Hawaii

 Se elaborează noi sist de amplificare a luminii, noi materiale de realizare

Lungimea de undă 𝜇𝑚
a FO, noi componente semiconductoare optoelectronice, utilizarea
solitonilor etc.

12/3/2020 5

Sisteme de comunicații pe fibre optice
 Aplicații
 Avantaje
 Atenuare mică – dist între R ↘
 Imunitate la perturbații EM externe la j.f., diafonie
nulă
 Greutate ↘ 1kg SiO2 ⟶80km FO
 Bandă de trecere ↗, frecv ↗↗, cantitate de info ↗↗
 Cost redus per legătură de FO
 Dezavantaje
 Randament ↘ la conversia optică-electrică și invers
 Fragilitatea FO ⟶ producție dificilă, condiții extreme
 Instalarea prin forțe de tracțiune ↘↘ adecvate prin
suflare
12/3/2020
Diana Brînaru
 Legături între centrale telef
 Legături interurbane
 Transmisii 3Play (voce, video, date)
 Legături transoceanice submarine
 Distribuția canalelor TV
 Legături între calculatoare și periferice
 Controlul în medii explozive, nucleare, medicale
 Legătura echipamente telecom și antene de
emisie-recepție
6
 Diagrama unui sistem cu FO

IO-E FO R FO IO-R

 Dacă atenuarea ↗↗ sunt necesare repetoare

IO-E  IO-E interfața optică de emisie alcătuite din IO-R + Amplificare electrică + IO-E ⇒
R
 Traductor electric-optic (LASER, LED) dublă tranziție O-E-O sau utilizarea amplificatoarelor
 Circ de modulare optice (care evită dubla tranziție)
 Amplificator
 Limitarea performanțelor:
FO  FO cabluri de fibră optice  Viteza de modulare a sursei de lumină
 Caracteristicile modulatorului
 IO-R interfață optică de recepție
 Dispersia pe FO – mărirea duratei impulsului optic
IO-R  Traductor optic-electric (fotodiodă, fototranzistor)
 Detectorul de lumină
 Amplificator pentru compensarea de pe FO
 Circuitele electrice de la recepție

 FO= FTJ pt care frecv de tăiere ↘ la ↗ lungimii FO. Capacitatea de transmisie ↗ prin mux în 𝜆 la emisie și demux la recepție (WDM)
12/3/2020 7
 Structura FO

 Stuctura:  Tipuri de FO:

 Miez, 𝑛1  FOs – FO cu salt de indice de refracție – material omogen, izotrop, Prima manta
(de ex. plastic moale) – are rolul de a proteja de
𝑛1,2 = 𝑐𝑡
 Înveliș 𝑛2 < 𝑛1 umiditate, temperatură, coroziune, şocuri mecanice etc.
 FOg – FO cu profil gradat al indicelui de refracție 𝑛1 = funcție
 Manta continuă cu simetrie radială, cu scădere de la ax spre suprafața de
separație 1→2.
Înveliş

Miez

Indicele de
refracţie (n)
100 m
1.480
1.460
140 m

12/3/2020 Diametrul (2a) 8

Profilul indicelui de refracție

Profil gradat, MM Profil treaptă, SM Profil treaptă, SM

12/3/2020 9
 Traiectoriile razelor de lumină în mediile omogene

I. Abordare raze de lumină – optica geometrică

II. Abordare EM – ecuațiile lui Maxwell

 Teorema fundamentală: razele de lumină urmează acea traiectorie care corespunde celui mai scurt timp de propagare (principiul lui Fermat)
𝑐0
𝑛→𝑣=
𝑛
1 1
𝑐0 = = = 3 ∙ 108 𝑚Τ𝑠
𝜀0 𝜇0 1 −7 A
4𝜋 ∙ 10
36𝜋 ∙ 109 Unghi de
incidenţă 𝑖1
8
Considerând: 𝑛 = 1,5 (SiO2): 𝑣 = 3 ∙ 10 = 2 ∙ 108 𝑚Τ
1,5 𝑠
n1
Legea refracției: 𝐴ȁ𝑛1 ⟶ 𝐵ȁ𝑛2

⊾
O B’
𝑑1 𝑑2 𝐴𝑂 𝐵𝑂 𝐴𝐴′ 𝐵𝐵′ n2 A’ ⊾
𝑡𝑝 = 𝑡𝑝𝑛1 + 𝑡𝑝𝑛2 = + = + = + Unghi de 𝑖2
𝑣1 𝑣2 𝑣1 𝑣2 𝑣1 cos 𝑖1 𝑣2 cos 𝑖2 refracţie
𝑑𝑡𝑝 B
𝑡𝑝 ቚ ⇒ =0
𝑚𝑖𝑛 𝑑𝑖1
12/3/2020 10
 Traiectoriile razelor de lumină în mediile omogene

𝑖2 = 𝑓 𝑖1
𝑑𝑡𝑝 𝑑 𝐴𝐴′ 𝐵𝐵′ 𝐴𝐴′ sin 𝑖1 𝐵𝐵′ sin 𝑖2 𝑑𝑖2
= + = + ∙ =0
𝑑𝑖1 𝑑𝑖1 𝑣1 cos 𝑖1 𝑣2 cos 𝑖2 𝑣1 cos2 𝑖1 𝑣2 cos2 𝑖2 𝑑𝑖1 𝜋
Pentru 𝑛1 > 𝑛2 ⇒ 𝑖1 < 𝑖2 ⇒ 𝑖1 ↗⇒ 𝑖2 𝑙𝑖𝑚 <
2
𝑑
Dar A′ 𝐵′ = 𝐴′ 𝑂 + 𝐵𝑂′ = 𝐴𝐴′ tg 𝑖1 + 𝐵𝐵′ tg 𝑖2 ȁ ∙ =0 𝜋 𝑛2
𝑑𝑖1 Dacă 𝑖2 = ⇒ sin 𝑖1 =
′
1 ′
1 𝑑𝑖2 𝐵𝐵′ 𝑑𝑖2 𝐴𝐴′ 2 𝑛1
𝐴𝐴 ∙ + 𝐵𝐵 ∙ ∙ =0⇒ ∙ =−
cos2 𝑖1 cos2 𝑖2 𝑑𝑖1 cos2 𝑖2 𝑑𝑖1 cos2 𝑖1
 𝑖1 < 𝑖1 𝑙𝑖𝑚 ⇒
𝑑𝑖2
Se elimină între cele 2 relații:  Relfexie
𝑑𝑖1
 Refracție

𝐴𝐴′ sin 𝑖1 𝐴𝐴′ sin 𝑖2 sin 𝑖1 sin 𝑖2 𝑛1 sin 𝑖1 𝑛2 sin 𝑖2  𝑖1 > 𝑖1 𝑙𝑖𝑚 ⇒
− ∙ = 0 ⇒ = ⇒ =  Relfexie totală
𝑣1 cos2 𝑖1 cos2 𝑖1 𝑣2 𝑣1 𝑣2 𝑐0 𝑐0
 Ghidarea luminii

⇒ 𝑛1 sin 𝑖1 = 𝑛2 sin 𝑖2

12/3/2020 11
 Traiectoriile razelor de lumină în FOs
𝑛 , 𝑟 ∈ ሾ0,𝑎ሻ
𝑛 𝑟 =ቊ 1
𝑛2 , 𝑟 ∈ ሾ𝑎,𝑏ሿ
Dc 𝑂 ∉ axului ⇒ aceeași reprezentare dacă raza incidentă și axul det un plan în care se va afla traiectoria ⇒ s.n. raze meridionale.
𝑟
𝜋 𝜋
Dar 𝑖1 + 𝑖 = ⇒𝑖= − 𝑖1 ቚ 𝑏
2 2 𝑚𝑎𝑥
𝑛2
𝜋

⊾
𝑖𝑚𝑎𝑥 = − 𝑖1,𝑚𝑖𝑛 ⇒ 𝑎
2

Din lg. refracției în pct O: 𝑛0 → 𝑛1 𝑖1 𝑖1 𝑛1

O 𝑖 0
𝑛0 sin 𝑖0 = 𝑛1 sin 𝑖 𝑛2 𝑛1 𝑛 𝑟
𝑖0
𝑖1
Toate unghiurile variază în intervalul 𝑛0
𝜋
0, în care funcția sin este monoton
2
⊾
crescătoare.
𝜋
⇒ maximizarea expresiei ⇒ 𝑛0 sin 𝑖0,𝑚𝑎𝑥 = 𝑛1 sin 𝑖𝑚𝑎𝑥 = 𝑛1 sin − 𝑖1,𝑚𝑖𝑛 = 𝑛1 cos 𝑖1,𝑚𝑖𝑛
2
Impunând condiția de RT în pct de incidență la suprafața de separație ⇒ 𝑛1 sin 𝑖1 = 𝑛2 ⇒
12/3/2020 12
 Traiectoriile razelor de lumină în FOs
2 2
𝑛2 𝑛2
cos 𝑖1 = 1− ⇒ 𝑛0 sin 𝑖0,𝑚𝑎𝑥 = 𝑛1 1− = 𝑛12 − 𝑛22
𝑛1 𝑛1
Cl: La intrarea în FO dacă 𝑖0 < 𝑖0,𝑚𝑎𝑥 ⇒ ghidarea razelor într-un con de admisie sau acceptanță al cărui semiunghi la vârf, 𝑖0,𝑚𝑎𝑥 , este
caracterizat de 𝐴𝑁𝑠 :
1
𝐴𝑁𝑠 ≝ sin 𝑖0,𝑚𝑎𝑥 = 𝑛12 − 𝑛22 dacă 𝑛1 > 𝑛2 a.î. există propagare în mediul cu indicele de refracție 𝑛1 .
𝑛0
𝑛2 0 −𝑛2 𝑎 𝑛12 −𝑛22 𝑛1 𝑛12 − 𝑛22 2 𝑛1
Not: ∆≝ ቚ = 2 a.î.
𝐴𝑁𝑠 = 2 ∙ = 2∆
2𝑛2 0 𝐹𝑂𝑠 2𝑛 1 𝑛0 𝑛1 2 𝑛0

Simplificare dc. mediul ambiant este aerul, 𝑛0 = 1, ⇒ 𝐴𝑁 = 𝑛12 − 𝑛22 = 𝑛1 2∆

𝑛12 − 𝑛22 𝑛1 − 𝑛2 𝑛1 + 𝑛2 2𝑛1 𝑛1 − 𝑛2 𝑛1 − 𝑛2

În practică 𝑛1 ≅ 𝑛2 ∆≪ 1 : ∆= = ≅ = = diferența relativă a indicilor de refracție.
2𝑛12 2𝑛12 2𝑛12 𝑛1
Obs: ∆↗⇒ 𝐴𝑁𝑠 ↗⇒ acceptanță mare ⇒ 𝑖0 ↗⇒ 𝐴𝑁𝑠 reprezintă o măsură utilă a abilității fibrei de a colecta lumina.

12/3/2020 13
 Mărirea duratei impulsului optic în propagarea pe FOs

Succesiunea de segmente 𝐴𝐵 = 𝑙 𝑛2
A

⊾
∢ 𝐴𝐵, 𝑎𝑥 = 𝑖
𝐴𝐵
Proiecția pe ax a lui 𝐴𝐵: 𝑝𝑟𝑎𝑥 = 𝐿 (lungimea fibrei optice)
𝑖1 𝑖1 𝑛1
O 𝑖
𝐿 𝐿
cos 𝑖 = ⇒ 𝑙 = 𝑙 𝐿𝑛1
𝑙 cos 𝑖 ⇒𝑡= = =𝑡 𝑖 𝑖1
𝑣1 𝑐0 cos 𝑖
𝑐0
Viteza de propagare: 𝑣1 = ⊾
𝑛1
B
𝜋
În intervalul 0, în care funcția cos este monoton descrescătoare ⇒ maximizarea expresiei ⇒ cos 𝑖 𝑚𝑖𝑛 ⇒ cos 𝑖 𝑚𝑎𝑥
2
𝑡𝑚𝑎𝑥 corespunde traiectoriei cu 𝑖𝑚𝑎𝑥
𝜋 𝜋 𝜋
Dar 𝑖 + 𝑖1 = ⇒𝑖= − 𝑖1 ቚ ⇒ 𝑖𝑚𝑎𝑥 =
− 𝑖1,𝑚𝑖𝑛
2 2𝑚𝑎𝑥 2
𝑛2
Impunând condiția de RT: 𝑛1 sin 𝑖1 = 𝑛2 ⇒ 𝑖1 = arcsin
𝑛1
𝐿𝑛1 𝐿𝑛1 𝐿𝑛1 𝐿𝑛12
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡 𝑖𝑚𝑎𝑥 = 𝜋 = = 𝑛 =
𝑐0 cos − 𝑖1,𝑚𝑖𝑛 𝑛2 𝑐0 2 𝑐0 𝑛2
2 𝑐0 sin arcsin 𝑛1
12/3/2020 𝑛1 14
 Mărirea duratei impulsului optic în propagarea pe FOs
𝑡𝑚𝑖𝑛 ⟶ corespunde traiectoriei cu 𝑖𝑚𝑖𝑛 ⇒ 𝑖𝑚𝑖𝑛 ⟶ 0 ⇒
𝐿𝑛1 𝐿𝑛1
𝑡𝑚𝑖𝑛 = 𝑡 𝑖𝑚𝑖𝑛 = 𝑡 0 = =
𝑐0 cos 0 𝑐0
Transmisiile digitale se realizează uzual cu ajutorul unor impulsuri
luminoase foarte scurte pe FO de lungime 𝐿. 𝑡
Dacă 𝑖 ↗⇒ 𝑡 ↗⇒ diverse traiectorii ⇒ lungimi optice diferite.
Diferența de timpi de propagare: ∆𝑡 = 𝑡𝑚𝑎𝑥 − 𝑡𝑚𝑖𝑛
Mărirea duratei impulsului la propagarea pe FO s.n. dispersie. Evaluare:
𝐿𝑛12 𝐿𝑛1 ∆𝑡𝑖𝑛
∆𝑡 𝑡𝑚𝑎𝑥 − 𝑡𝑚𝑖𝑛 𝑐0 𝑛2 − 𝑐0 𝑛12 𝑛1 𝑛1 𝑛1 − 𝑛2 ∆𝑡𝑜𝑢𝑡
= = = − =
𝐿 𝐿 𝐿 𝑐0 𝑛2 𝑐0 𝑐0 𝑛2
∆𝑡 2𝑛13 ∆
2 2 2
⇒ =
𝑛 −𝑛 𝑛 − 𝑛2 𝑛1 + 𝑛2 2𝑛1 ∆ 𝐿 𝑐0 𝑛2 𝑛1 + 𝑛2
Dar ∆= 1 2 2 = 1 ⇒ 𝑛1 − 𝑛2 =
2𝑛1 2𝑛12 𝑛1 + 𝑛2
𝑛1 −𝑛2 𝑛1 − 𝑛2 ∆𝑡 𝑛1 𝑛1 − 𝑛2 𝑛12 ∆
Dacă: ≪ 1 ⇒ ghidaj slab al luminii în FO ⇒ ∆≅ ⇒ 𝑛1 − 𝑛2 = 𝑛1 ∆ ⇒ = ≅
𝑛1 𝑛1 𝐿 𝑐0 𝑛2 𝑐0 𝑛2 ⇒ ∆𝑡 ≅ 𝑛1 ∆
𝐿 𝑐0
12/3/2020 15
𝑛1 ≅ 𝑛2
 Mărirea duratei impulsului optic în propagarea pe FOs

Dispersia se traduce prin distorsiunea semnalului optic la propagarea pe FO. Impulsurile luminoase succesive distincte la intrarea FO ajung să
se suprapună parțial sau total la ieșirea din FO ⇒ ∆𝑡 < ∆𝑡𝑚𝑎𝑥,𝑎𝑑𝑚 (condiție de prag impusă la nivel de sistem).

𝑡
𝐴𝑚𝑝𝑙𝑖𝑡 𝐴𝑚𝑝𝑙𝑖𝑡
1 0 1 1 1 ? 1 1

𝑡 𝑡
Perioada de bit Perioada mai mare de bit
Apare fenomenul ISI – nu mai există nivelul de 0 ⇒ impulsuri ce nu pot fi distincte.
∆𝑡 𝑛1 ∆
= < ∆𝑡𝑚𝑎𝑥,𝑎𝑑𝑚 ⇒ ∆< ∆𝑚𝑎𝑥,𝑎𝑑𝑚 a.î. cu creșterea 𝐿 impulsurile să se transmită în condiții acceptabile.
𝐿 𝑐0
În practică ∆≅ 0,01 ⇒ dispersie mică. Dar dacă ∆↘↘⇒ scade eficiența injectării luminii în FO ⇒ compromis ⇒ FOs nu au dispersii foarte mici
⇒ FOg. 12/3/2020 16
 Mărirea duratei impulsului optic în propagarea pe FOs

Exemplu de calcul al lungimii optice a FO și a timpului de propagare pe o lungime dată:

Presupunând un impuls de 1𝑛𝑠 care se propagă pe o FOs:
𝑐0 3 ∙ 108
𝑣1 = = = 2 ∙ 108 𝑚Τ𝑠 = 0,2 𝑚Τ𝑛𝑠
𝑛1 1,5
𝑡𝑣1 = 1𝑛𝑠 ∙ 0,2 𝑚Τ𝑛𝑠 = 0,2𝑚
𝐿 1 ∙ 103 𝑚
𝐿 = 1𝑘𝑚 ⇒ 𝑡 = = = 5𝜇𝑠
𝑣1 2 ∙ 108 𝑚Τ𝑠

12/3/2020 17
12/3/2020 18