R:

Evident, acel grup de prieteni de aceeasi varsta este la indemana pe acest nou dispozitiv care da
dependenta, care are un potential de dependenta mai mare decat heroina si cocaina.

G.M.:

Da foarte mare dependenta, da.

R:

Cum putem evita acest lucru?

G.M.:

In cartea Cum sa ne pastram copii aproape, ultimele doua capitole sunt despre mediile digitale, si
este un subiect foarte vast, si as spune, daca as avea baieti de varsta copiilor tai, nu i-as lasa in
apropierea vreunui dispozitiv!

R:

Asta am auzit ca fac directorii executivi din Silicon Valley, am auzit ca le-au spus bonelor lor: ’’copii nu
trebuie sa vada vreun dispozitiv, trebuie sa il lasati in masina!’’.

GM.:

Este corect!

R: spune-mi mai multe despre asta

GM: nu la acea varsta pentru ca , in primul rand, ecranele fascineaza si cu cat copii petrec mai mult
timp si dau dependenta! Incearca sa dezlipesti un copil de dispozitivul lui si vei vedea un protest si o
revolta tipice dependentei.

R: Da, furie!

GM: Furie, toate acele tipuri de comportament, pentru ca vei interveni intre dependent si adictia lui.
Si tu stii din propria te istorie legata de dependenta sau eu dintr-a mea, cum este cand cineva
incearca sa se puna intre tine si comportamentul tau dependent, stii? Si..este rau.

R: scuze, vreau sa spun ca fiecare celula din fiinta ta spune: Nu! Da, absolut!

GM.: Acum, deci, in primul rand, ecranele insele afecteaza creierul, creierul aflat in dezvoltare, deci
cu cat un copil petrece mai mult timp privind ecrane, ce atat mai mult i se reduce sensibilitatea
receptorilor de dopamina. Iar receptorii de dopamina sunt cei care sunt implicati in adictie mai tarziu,
in circuitul stimulent-motivatie din creier. Asta este primul aspect.

Copilul dezvolta o relatie de atasament cu masina(devices), si apoi , pe masura ce cresc, aceasta se

intampla cu copii de 1,2,3,sau 4 ani. Deci, ceea ce spunem despre mediile digitale este ca „sunt un
lucru bun”, dar la fel e si sexul si la fel si alcoolul, dar nu dam alcoolcopiilor de 2 ani si nu introducem
copiii de 5 ani in practicile sexuale. De ce ? Pentru ca ei nu sunt pregatiti sa le faca fata.

Deci, vei da acces copiilor la mediile digitale atunci cand sunt destul de mari ca sa le faca fata. Cnd
sunt destul de mari sa le faca fata? Atunci cand nu se mai bazeaza pe ele pentru a-si satisface nevoile
emotionale, ci le utilizeaza pentru functiile pentru care au fost dezvoltate, care sunt informarea si
comunicarea, acelea sunt scopuri legitime. Dar cand copiii sunt imaturi si nevoile lor de atasament nu
au fost satisfacute inca, ei vor folosi mediile digitale pentru a-si satisface nevoile de atasament ceea
ce inlocuieste atasamentele umane reale.

R: deci, ce se intampla pe Facebook? copii au ’’prieteni’’... Ce se intampla pe facebook? Copiii „se

plac” unii pe altii. Acestea sunt dinamici specifice atasamentului, doar ca ‚‚prietenii’’ nu sunt prieteni
adevarati, pentru ca prieten adevarat este cineva care chiar te cunoaste indeaproape si te accepta, te
sustine si vrea ce e bine pentru tine. Aceste ,,prietenii’’ de pe Facebook sunt conditionate intr-un
grad inalt, asa cum este aratat prin faptul ca atunci cand oamenii nu se mai plac se ,,des-prietenesc’’.
Iar aprecierile(like) nu sunt aprecieri reale(ci, conjuncturale), pentru ca ceea ce este prezentat pe
mediile digitale este un simulacru al persoanei reale, este o particica aleasa de mine din ceea ce sunt
cu adevarat, este ceea ce arat pe facebook. Si astfel oamenilor le place o parte din mine. Dar cum
satisface acest lucru nevoia mea de a fi acceptat si respectat si iubit pentru ceea ce sunt cu adevarat?
De fapt, o submineaza.

Deci mediile digitale sunt chiar opusul contactului uman autentic. Acum, pot fi folosite in acest mod?
Sigur!

Daca ai doi copii mici acum si daca ai parinti care traiesc in Statele Unite si acei copii doresc sa se
conecteze cu bunicii lor, ce dispozitive minunate sunt Skype sau Zune, pentru ce acum se pot
conecta, nu este doar o scrisoare, este de fapt...

Stiti, ziarul New York Times a avut un articol de 5 ani care intra in casa unui prieten vede un
calculator si spune: ,,Hei, bunicule!’’ pentru ca el si-a intalnit bunicul sau mai mult prin intermediul
calculatorului.

Oricum, este o modalitate minunata de a te conecta! Dar cine trebuie sa aiba controlul acesteia? Cu
alte cuvinte, mediile digitale pot fi introduse in viata copilului atunci cand parintii pot pastra controlul
asupra lor! Cand mediile digitale preiau controlul si copilul are aceasta relatie de dependenta, copilul
nu este pregatit pentru ele. Deci, noi spunem,, Nu le introduceti prea devreme!’’’numar 1, si numar
2, ,,Aveti grija in permanenta si veti pastra controlul!’’

R: despre ce varsta e vorbim aici?

G M.: Ei bine, noi evitam sa dam o varsta specifica, doar pentru ca fiecare copil se maturizeazaintr-un
ritm diferit.

R: 8, 10, 12 ani?

GM.: Da..., atata timp cat este sub indrumarea parintilor.

R: Bine. Cand Gaby a inceput scoala in echivalentul clasei a saptea, ei le-au dat tablete, iPad tuturor
fetelor.

GM.: Groaznic!

R: Acea sta era politica acestei scoli private aici in Londra.

GM: Groaznic!... Stiu!

R: noi am intrebat: ,,Sunteti siguri?” iar ei au raspuns : ,,acesta este modul in care predam acum!
Totul se intampla acolo!’’

Si ei monitorizeaza si fac chestia cu Wi-Fi-ul, dar nu esti impresionat de acest lucru...

GM>: Nu sunt impresionat de acest lucru pentru ca banuiesc ca acel iPad a devenit foarte repede un
vehicul pentru retelele sociale si relatii intre colegi mai degraba daca intentia, scopul educational al
acestuia. Si procesul de predare adevarat se intampla prin contact personal, prin implicare, prin
invitarea si provocarea curiozitatii copiilor, prin apelul la mintea din ce in ce mai sofisticata a
acopilului catre toate ideile complexe, cate o data idei contradictorii in acelasi timp. A cestea depind
de maturizare si acea maturizare depinde de relatia cu fiintele umane.

Deci, daca as conduce sistemul educational, as introduce calculatoarele poate in clasa a 11-a sau a
12-a, si cu adevarat copii nu ar fi pierdut nimic pentru ca pot prinde imediat cum sa foloseasca acele
lucruri...

R: SI SA SCRIE DE MANA...

Gm.: Da, i-as determina sa faca matematica in continuare, lucru care le-ar pune creierele sa
munceasca, i-as pune sa defineasca propriile obiective educationale, i-as pune sa faca cercetare. Dar
acestea nu apar la o apasare de deget, ci trebuie sa mearga la biblioteca, trebuie sa caute cu adevarat
si sa aiba o idee despre ce inseamna sa cauti cu adevarat ceva. Si apoi le dai instrumente, ,,Ei, acum
puteti face acest lucru, uite o cale mult mai usoara de a-l face’’. Dar nu este despre predare, este
despre ceea ce ajuta fiecare fiinta umana sa se dezvolte intr-o fiinta umana autonoma, curioasa,
automotivata, individualizata si virtualul, orice tine de mediile digitale submineaza acele calitati.

R: Corect, da, ma gandesc la minunatii mei profesori, poate chiar ca un profesor de ju jitsu, ei vin si
stii, este ca in acele minunate filme chinezesti cu arte martiale, ei petrec timp cu tine, smulg pietricica
din mana ta, iti dau provocari pe care nu stii cum sa le rezolvi, stiu intotdeauna cum sa abordeze
lucrurile, cum sa te motiveze.

GM,: asta e o relatie! Aceasta este o interactiune relationala, absolut! Nu e vorba de consumul de
informatie...Nu e vorba de informatie.

R: da

GM: Si, iarasi, aceasta este, cu un respect total pentru puterea mass media si valoarea si serviciile
extraordinare pe care le poate furniza, nu se poate nega acest lucru, nu are sens sa ignoram asta,
este doar problema de a recunoaste cand se potriveste in dezvoltarea copilului, si cand va servi ca
suport si cand va fi in detrimentul copilului. Si, in aceasta societate , folosirea lor a devenit excesiva.
Si chiar vezi, eu vad asta in Vancouver, sunt sigur ca si tu vezi in Londra, un parinte impinge un copil
in carucior si ce face parintele? Se uita pe telefonul mobil. Care este mesajul pentru copil? Ca nu sunt
important!