Chimie generală

prezentare curs

Curs 1
1. Structura
atomului
• Orbitali
• Izotopi
• Radioactivitatea

1
Orbitali s

2
Orbitali p

3
4
5
Orbitali d

6
Orbitali f

7
8
Ocuparea cu electroni a
nivelelor energetice

9
Izotopii hidrogenului

10
 Curs 2
• Sistemul periodic
• Corespondenta dintre structura
atomului si sistemul periodic

Blocul de elemente: s, p, d, f în
sistemul periodic

11
12
13
14
15
 GLENN SEABORG
1951 – laureat al premiului Nobel
pentru chimie împreună cu
EDWIN MATTISON MC MILLAN
(descoperiri în chimia elementelor
transuraniene)
19 Aprilie, 1912 – 25 februarie, 1999

16
 Între anii 1944 şi 1958, Seaborg a
identificat opt elemente – americium
(95), curium (96), berkelium (97),
californium (98), einsteinium (99),
fermium (100), mendelevium (101),
and nobelium (102). Elementul 106,
seaborgium, îi poartă numele.

17
Metale, semimetale (metaloizi),

nemetale

18
Valenţe fixe şi variabile

19
Triade

20
 Elemente cu
molecule biatomice

21
 Curs 3
2. Proprietăţile generale ale
substanţelor
Proprietăţi fizice periodice

• F1. ENERGIA DE IONIZARE +Ei (kJ /

mol)
• Energia de ionizare, notată şi măsurată în
unităţi de lucru mecanic (jouli) sau în
electronvolţi , reprezintă cantitatea de
energie absorbită în procesul de
îndepărtare a unuia sau a mai multor
electroni dintr-un atom în faza gazoasă
(energia consumată în procesul de formare
a ionilor pozitivi):
Ei - primară (pentru îndepărtarea unui
singur electron),
- secundară (pentru îndepărtarea celui
de-al doilea electron de pe stratul de
valenţă),
- terţiară (pentru îndepărtarea celui
de-al treilea electron de pe stratul de
valenţă)
Cu cât ionizarea este mai avansată,
este necesară o energie mai mare
pentru a îndepărta încă un electron.
Variaţia Ei în sistemul periodic:
În perioadă, Ei este cu atât mai mare cu
cât numărul electronilor de valenţă
este mai mare, (Ei creşte de la stânga
la dreapta, o dată cu creşterea
numărului atomic)
În grupele principale, Ei scade de sus în
jos, o dată cu creşterea numărului de
straturi.
Cu cât energia de ionizare este mai
mică cu atât elementul este mai
electropozitiv. Potenţialul de ionizare,
22
notat , reprezintă raportul dintre
energia de ionizare şi numărul atomic.
 variaţia energiei de ionizare
în funcţie de numărul atomic Z

23
F2. AFINITATEA PENTRU ELECTRONI
- A (kJ / mol)
Afinitatea pentru electroni, - energia care se
degajă atunci când un atom acceptă un electron
pentru a forma un ion negativ.
Afinitatea pentru electroni, creşte în perioadă de
la stânga la dreapta, iar în grupă creşte de jos în
sus. Cu cât afinitatea pentru electroni este mai
mare, cu atât elementul este mai electronegativ.

variaţia afinităţii pentru electroni în funcţie de

numărul atomic Z

24
 Factorii determinanţi la formarea
legăturilor chimice

Legătura chimică realizată între

atomii A şi B în funcţie de valoarea
energiei de ionizare

Ei A Ei B Legătura
se
Tipul
de
realizeaz legătur
ă prin… ă
rezultat
ă
mare mare punere Legătu
în ră
comun COVA
de LENT
electroni Ă
A-B
mare mică transfer Legătu
(mică) (mare de ră
) electroni IONIC25
Ă
 Tăria
legăturilor
chimice

Tipul
En
d
e
e
r
legăt
g
u Substan
i
r ţ
a
ă a
GP
a
Cova
l Diamant
e
1,0
n
0
t
0
ă
Săruri
a
n
o
r
30 - g
Ionic 1 a
ă 0 n
26
0 i
c
 F3.
Raza
şi
volu
mul
atomi
c
Variaţia volumului atomic în funcţie de numărul
Variaţia razei atomice
atomic în func

27
F4. Densitatea

28
 F5. Temperatura de topire
variază foarte mult de la metal la metal şi este
influenţată de volumul atomic.
• În general, metalele cu volum atomic mic se topesc
la temperaturi ridicate, pe când metalele cu volum
atomic mare se topesc la temperaturi scăzute,
deoarece reţeaua lor cristalină se distruge mai
uşor.
• Diferenţa între punctele de topire a metalelor este
folosită pentru separarea metalelor între ele, la
fabricarea aliajelor şi la prelucrarea metalelor.

29
 Curs 4
Proprietăţi chimic
e periodice

C1. Valenţa elementelor chimice

C2. Caracterul electrochimic
C3. Starea de oxidare, Numărul de oxidare

C1. Valenţa
Definiţie: - reprezintă capacitatea unui
element chimic sau grupare
funcţională
de a forma legături chimice,
- numărul de
electroni al unui element chimic sau
grupare funcţională
implicaţi în legături chimice

- Valenţă fixă: participarea la formarea

legăturilor cu un număr constant de electroni
(metalele alcaline, metalele alcalino-
pământoase şi alţi atomi ca B, O, Zn, Cd, Hg,
F ş.a.).
- Valenţă variabilă: participarea la formarea
de legături cu un număr variabil de electroni
(Fe, Cu, Mn, Sn, Pb, P, S, C, Cl, Br ş.a.).
- Dacă în aprecierea valenţei se ţine cont şi de
sarcina reală sau formală pe care atomul o
dobândeşte se obţin numerele de oxidare.

30
Valenţe fixe şi variabile

31
 C2. Caracterul electrochimic

C2 - a) ELECTRONEGATIVITATEA
(caracterul electronegativ)

• Atomii au tendinţa de a-şi realiza o configuraţie

electronică stabilă, asemănătoare cu a
elementului din grupa a VIII-A (gaz rar) cel mai
apropiat prin cedare, acceptare sau prin punere
în comun de electroni.

• Valoarea absolută a diferenţei dintre energia de

ionizare şi afinitate se numeşte
electronegativitate Mulliken şi permite
compararea activităţii chimice a atomilor.
• În practică se lucrează cu electronegativitatea
relativă, X, introdusă de chimistul american
Linus Pauling şi este definită ca raportul dintre
electronegativitatea elementului şi
electronegativitatea litiului.
• Electronegativităţile relative au valori cuprinse
între 0 şi 4

Energie de ionizare Ei (I) - Energia consumată la

îndepărtarea unui electron dintr-un atom (eV, j,

IA cal).

X Afinitate pentru electroni, A - Energia care se

eliberează la alipirea unui electron de către un
ILi  ALi atom (eV, j, cal).

32
Peri Li Be B C N O F
o
1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0
a
d
a

a 2-
a
Peri Na Mg Al Si P S Cl
o
0,9 1,2 1,5 1,8 2,1 2,5 3,0
a
d
a

a 3-
a

33
 C2 - b) ELECTROPOZITIVITATEA
(caracterul electropozitiv)

- proprietatea atomilor de a ceda electroni şi

de a forma ioni pozitivi
- creşte odată cu creşterea caracterului
metalic şi cu scăderea energiei de
ionizare,
(- în grupele principale creşte de sus în jos
odată cu creşterea numărului atomic Z, deci
cu creşterea numărului de straturi ocupate
cu electroni
- în perioade scade de la grupa 1 la grupa 14,
odată cu creşterea numărului atomic Z şi cu
creşterea numărului de electroni cedaţi).

- metalele sunt ordonate în sensul descrescător

al caracterului electropozitiv în seria
activităţii metalelor (seria Beketov-Volta,
seria tensiunilor chimice), în care tendinţa
atomilor metalici de a ceda electroni este
comparată cu tendinţa atomului de hidrogen
de ceda electroni:
• K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb
H2 Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au

- scade caracterul electropozitiv al

elementelor → scade reactivitatea
chimică a elementelor → scade caracterul
reducător

- variaţia caracterului electropozitiv ↔

variaţia caracterului metalic ↔ variaţia
reactivităţii în grupă

34
35
 Caracterul electrochimic

- Atomii care posedă un număr mic de electroni (1…3) pe

ultimul strat electronic au energia de ionizare mică, afinitate pentru
electroni mică, electronegativitate mică şi prezintă caracter metalic.
- Atomii care au un număr mare de electroni pe ultimul strat
(4…7) au energie de ionizare mare, afinitate pentru electroni mare şi
prezintă caracter de nemetal. 36
- Atomii care reacţionează, în funcţie de condiţiile de
reacţie, atât ca metale cât şi ca nemetale prezintă caracter amfoter.
 Caracterul electrochimic al metalelor
este o măsură directă a tendinţei acestora de a
forma ioni în soluţie, conform reacţiei de oxidare:

M → Mz+ + ze−

Numeric, această tendinţă este

apreciată prin valoarea potenţialelor normale
(standard) ale metalelor. Potenţialul de electrod
standard, potenţial redox sau potenţial
electrochimic se stabileşte între un metal aflat la 298
K, într-o soluţie a ionilor săi de concentraţie 1M în
raport cu electrodul normal de hidrogen, considerat
convenţional, ca având potenţialul standard egal cu
0 volţi.

Seria Volta
Li K Na M A Z C F C N Sn P H C H A A P
g l n r e o i b u g g u t
- - - - - - - - - - - - 0 +0 0 0, 1
3, 2, 2,7 2, 1, 0, 0, 0, 0, 0, 0,1 0, ,3 , 7 ,
01 9 3 6 7 4 4 2 2 4 1 4 7 9 4
(V) 2 8 6 6 1 4 7 3 3 9 2

Cu cât metalul este aşezat mai mult la începutul

seriei, cu atât este mai activ, are capacitate de
ionizare mai mare (M Mz+ + ze-) şi este mai
greu de redus;
Metalele care se găsesc la stânga hidrogenului îl
substituie din apă şi din soluţiile acizilor diluaţi,
spre deosebire de metalele din dreapta
hidrogenului care nu înlocuiesc hidrogenul din
aceste soluţii;
Metalele dispuse în dreapta hidrogenului (metale
nobile) au o activitate chimică redusă, se
oxidează mai greu şi au o tendinţă mai mare de
a trece din starea de ioni în stare de atomi (Mz+ +
ze-  M) 37
 CURS 5
C3. Starea de oxidare (S.O), numărul
de oxidare
• o proprietate care variază în
anumite limite în funcţie de natura
elementului considerat.

Definiţie: S.O. reprezintă gradul de

ecranare (acoperire) sau
dezecranare (descoperire) a
nucleelor elementelor chimice sau
grupelor funcţionale, atunci când
se realizează o combinaţie
chimică.
S.O se exprimă printr-un număr
pozitiv (+) negativ (-) sau zero (0).

– pentru elementele metalice de

tip s şi p, S.O. este în general
dată de numărul grupei din care
face parte elementul, şi cu
puţine excepţii, aceasta
reprezintă unica valenţă a
elementului respectiv;

– pentru metalele tranziţionale

de tip d, S.O. prezintă o gamă
mult mai mare de valori - cea
maximă fiind dată de numărul
grupei - ca o consecinţă a
particularităţilor structurii lor
electronice.
38
 Proces RED-OX. - procesul chimic în care au loc simultan
două semiprocese numite
REDUCERE şi OXIDARE

• Reducerea = procesul chimic în care un atom

acceptă electroni
Agentul oxidant = specia chimică ce se reduce

• Oxidarea = procesul chimic în care un atom

cedează electroni
Agentul reducător = specia chimică ce se
oxidează

• Numărul de oxidare ( N.O. )= numărul de

electroni cedaţi sau acceptaţi de o specie
chimică

• Reducători pot fi:

- metalele Fe, Al, Mg, Ca, Na, K, etc. care au
tendinţa de a se transforma în ioni pozitivi
- nemetalele slab electronegative C, P, Si
- cationi metalici la numere inferioare de
oxidare: Sn2+, Fe2+, Cr2+
- compuşi ai nemetalelor cu numere de oxidare
mici: P3−, N3−, S2−, X− (Cl−, Br−, I−), CO, SO2,
etc.

• Oxidanţi sunt:
- halogenii în formă moleculară X2 (F2, Cl2, Br2,
I2);

• - oxigenul O2 şi ozonul O3
- acizii oxigenaţi şi sărurile lor conţinând
elemente la numere de oxidare mari:
compuşi oxigenaţi ai
halogenilor (XO−, XO2−, XO3−, XO4−)
K2CrO4, K2Cr2O7,
KMnO4, K2FeO4,
acizii şi anhidridele lor
(HNO3 conc, H2SO4 conc. )

ioni metalici la numere

39
de oxidare superioare: Fe3+, Au3+, Hg2+, Ce4+,
etc.
 CRITERII PENTRU STABILIREA
NUMERELOR DE OXIDARE
1. N.O. al atomilor în stare liberă este 0.
(Na0 , Cl20)
2. N.O. al ionilor mono şi poliatomici
este egal cu sarcina ionului. (Na+, Mg+2,
Cl−, NO3−, NH4+).
3. N.O. al hidrogenului este +1.
Excepţie fac hidrurile metalelor alcaline şi alcalino-
pământoase când N.O. H = – 1. (Li+H−, Mg+2H2− )

4. N.O. al oxigenului este – 2. Excepţie

fac peroxizii când N.OO = – 1.
H2+O2−

5. NO. depinde de electronegativitatea

elementelor. C−4H4+, C+2O−2, C+4O2−2

6. Suma N.O. a elementelor dintr-o

moleculă neutră este 0. H2+S+6O4−2
7. Suma N.O. a elementelor dintr-un ion
este egală cu sarcina ionului. (N−3H4+)+.

40
 CURS 6
Etapele parcurse în studiul
reacţiilor red-ox

1. Trecerea N.O. a tuturor

elementelor.
2. Marcarea elementelor care şi-au
schimbat N.O.
3. Scrierea proceselor de oxidare şi
reducere (sistemul red-ox)

Ox1 + ne-
Red1
Red2
Ox2 + ne -

Ox1 + Red2
Ox2 + Red1.
4. Bilanţul electronic.
5. Trecerea coeficienţilor rezultaţi
pe reacţie.
6. Bilanţul atomic.
7. Hidrogenul şi oxigenul se
egalează ultimele.
41
 REACTII DE
OXIDARE-REDUCERE
EXERCIŢII

Să se stabilească OXINDANTUL, REDUCĂTORUL şi coeficienţii

STOECHIOMETRICI din următoarele procese RED-OX:

1. FeSO4 + K2Cr2O7 + H2SO4 = Fe2(SO4)3 + Cr2(SO4)3 + K2SO4 +

H2O

2. FeSO4 + H2SO4 + Cl2 = Fe2(SO4)3 + HCl

3. HCl + K2Cr2O7 = CrCl3 +KCl + Cl2 + H2O

4. KMnO4 + MnSO4 +H2O = H2MnO3 + K2SO4 + H2SO4

5. AsCl3 + H3PO3 + H2O = As4 + H3PO4 + HCl

6. As2S3 + HNO3 + H2O = H3AsO4 + H2SO4 + NO

7. FeCl2 + K2Cr2O7 + HCl = FeCl3 + CrCl3 + KCl + H2O

8. H2S + HNO 3 = S + NO + H2O

9. 1K2Cr2O7 + 3SO2 + 1H2SO4 = 1Cr2(SO4)3 + 1K2SO4 + 1H2O

10. 1K2Cr2O7 + 3H2S + 8HCl = 2CrCl3 + 3S+2KCl+7H2O

11. 1K2Cr2O7+6KI+7H2SO4 = 1Cr2(SO4)3+3I2+4K2SO4+7H2O

12. KCrO2 + Cl2 + KOH = K2CrO4 + H2O

13. 1Cu + 2H2SO4 = 1CuSO4 + 1SO2 + 2H2O

14. 3CuS+8HNO3 = 3Cu(NO3)2+2NO+4H2O+3S

15. 1CuS+4HNO3 = 1Cu(NO3)2+2NO2+2H2O+1S

16. CrCl3 + KNO 3 + K2CO3 = K2CrO4 + KNO3 + CO2 + KCl

17. 2MnSO4 + 5PbO2 + 6HNO3 = 2MnO4 + 2PbSO4 + 3Pb(NO 3)2 +

2H2O

18. FeSO4 + (NH4)2S = FeS + (NH4)2SO4

19. 1MnSO4 + 1Br2 + 4NaOH = 1H2MnO3 + 2NaBr + 1Na2SO4 +

1H2O

20. 10FeSO4+2KMnO4+8H2SO4 =
5Fe2(SO4)3+2MnSO4+1K2SO4+8H2O
42
Culoarea metalelor

Majoritatea metalelor în stare

compactă sunt albe metalic
(Pb, Ag, Sb). Câteva metale
sunt însă colorate: Cu este
galben-roşiatic, Au—galben,
Ce—gălbui etc. Când sunt în
pulbere fină, aproape toate
metalele au culoare cenuşie-
neagră.

Ce
Cu
Ag Au

Pb Sn 43
Sb
Proprietăţi electrice
Conductibilitate electrică este mai mare în
cazul metalelor în care banda de valenţă este
ocupată jumătate de electroni.
Ex: metalele din grupa IA (metalele alcaline) şi
grupa I B (Cu, Ag, Au).

- Metalele alcalino pământoase (grupa II A) şi

cele din grupa II (Zn, Cd, Hg) conduc curentul
electric mai slab decât cele din grupa IA şi IB
datorită faptului că au banda s complet
ocupată de electroni. În acest caz, electronii
trec în banda superioară de conducţie prin
întrepătrunderea orbitalilor s şi p de valenţă.

- Proprietăţile electrice şi termice sunt

infuenţate de volumul atomilor şi lăţimea
benzii de valenţă şi prezenţa impurităţilor în
reţeaua metalică. Astfel, metalele tranziţionale
sunt conductori mai buni decât metalele
alcaline datorită faptului că au volume mai
mici, reţele mai compacte şi benzi de valenţă
largi conţinând mai mulţi electroni.

- Conductibilitatea electrică a metalelor este

influenţată de oscilaţiile atomilor în jurul
poziţiilor fixe din reţeaua cristalină, de
neregularităţile reţelei cristaline, cum şi de
prezenţa unor atomi străini conţinuţi ca
impurităţi în reţea.

- Creşterea temperaturii conduce la scăderea

conductibilităţii electrice a metalelor, deoarece
prin creşterea temperaturii, oscilaţiile atomilor
se intensifică, undele staţionare ale
44
electronilor se formează mai greu, deci
conductibilitatea electrică a metalului scade.
- La răcire, fenomenul este invers: oscilaţiile
atomilor în jurul poziţiilor lor din reţeaua
cristalină slăbesc, undele staţionare ale
electronilor se formează mai uşor, deci
conductibilitatea electrică a metalului creşte.
Aproape de zero absolut (-273°C), metalele îşi
pierd complet rezistenţa electrică şi devin
conductori „ideali”. Acest fenomen se numeşte
supraconductibilitate.

-Definiţie Supraconductibilitatea
este un fenomen în care rezistivitatea
electrică a unui material tinde la zero,
dacă temperatura sa este mai mică decât
o anumită valoare specifică materialului,
numită temperatură critică.

Ex: Nb care are temperatura critica cea

mai ridicata (Tc) = 9.3 K in timp ce NbGe
are Tc = 23,6 K.

• Fenomenul a fost observat pentru prima

dată de către Heike Kamerlingh Onnes în
1911. Studiind dependenţa de temperatură a
mercurului, el a observat că sub o anumită
temperatură, apropiată de temperatura
heliului lichid (4,2 K), rezistivitatea scade
brusc către zero. Ulterior s-a putut determina
o temperatură critică pentru diferite elemente
chimice simple şi compuse.

45
 S-a observat de asemenea că, dacă
se aplică supraconductorului un câmp
magnetic, fenomenul de
supraconductibilitate dispare la o
anumită intensitate a câmpului, numită
intensitate critcă. Aceasta depinde de
asemenea de material şi de
temperatură.

• Dacă densitatea curentului prin

supraconductor, depăşeşte o anumită
valoare critcă, supraconductibiltatea
dispare.
Alt fenomen observat a fost expulsarea
câmpului magnetic dintr-un corp aflat în
stare de supraconductibilitate. Acest
fenomen este numit Efectul Meissner.

Efectul MEISSNER - reprezintă expulzarea liniilor de

46
câmp magnetic ale unui metal dacă acestui metal îi
este atribuită o stare de supraconductibilitate.
 Proprietăţi termice -
conductibilitatea termică a
metalelor este explicată
datorită mişcării libere a
electronilor, cât şi prin
vibraţiile atomilor.

Proprietăţi optice - Metalele

prezintă luciu şi opacitate,
acestea fiind consecinţa
electronilor mobili din metal.

Proprietăţi mecanice ale

metalelor sunt: plasticitate,
maleabilitate, ductilitate,
tenacitate, rezistenţă la
compresiune şi tracţiune.

Plasticitatea este proprietatea

metalelor (şi aliajelor) de a se
deforma permanent când
sunt supuse unei tensiuni
exercitate din exterior.
Deformarea plastică nu
dispare cu cauza care a
produs-o.
47
Maleabilitatea unui metal este
capacitatea lui de a fi tras în foi prin
comprimare la o temperatură inferioară
punctului de topire. Sub acţiunea forţelor
exterioare, cristalele metalelor se
deformează după anumite planuri de
reticulare.

Maleabilitatea depinde de temperatură, şi

anume creşte până la o anumită
temperatură, după care scade şi metalele
devin casante. Creşterea maleabilităţii cu
temperatura se datorează slăbirii coeziunii
dintre cristale, iar scăderea ei este
cauzată de formarea unor pelicule de oxid
între cristale.

Aplica Aplica
rea rea
forţei forţei

În cursul solicitărilor mecanice, atomii nu

pierd contactul unii cu alţii, îşi schimbă
poziţia unul în raport cu altul, dar rămân
legaţi prin benzile de valenţă, astfel încât
reţeaua metalică nu este alterată.
48
 Conductibilit
ate
electrică

Conductibilit
ate termică

Ductilitate

Ductilitatea este proprietatea unui

metal de a fi tras în fire; ea depinde
de plasticitate şi de maleabilitate.

Deformarea
materialelor
metalice sub
acţiunea
unei forţe,
fără a-şi
schimba
natura
legăturii
-ductilitate-

49
 Tenacitatea - este proprietatea unui metal de a
cuprinde o energie mare de deformare plastică.
Metalele care au tenacitate mare sunt rezistente,
pe când cele cu tenacitate mică sunt casante.

Proprietăţi magnetice:
paramagnetism, diamagnetism şi feromagnetism

Metalele feromagnetice (Fe, Co şi Ni) se

magnetizează puternic, păstrând magnetismul şi
după îndepărtarea câmpului magnetic inductor.

Metale paramagnetice au proprietăţi magnetice

slabe, fără a păstra aceste proprietăţi după
îndepărtarea câmpului magnetic inductor
(majoritatea metalelor tranziţionale).

Metalele diamagnetice (Cu, Ag, Au, Sn, Pb, Pi) nu

se magnetizează şi sunt respinse de câmpul
magnetic.

În antiferomagnetism – electronii impari sunt

orientaţi în direcţii care permit anularea
momentelor magnetice individuale astfel încât
momentul magnetic global este zero.

Solubilitatea - metalele sunt insolubile în

solvenţi comuni. Se dizolvă numai în alte metale
topite formând aliaje. La solidificarea topiturii se
realizează legătura metalică între atomii unor
metale diferite.

Aliajele
Spre deosebire de covalenţe,
legăturile metalice sunt
nesaturate, nelocalizate şi
nedirijate în spaţiu, ceea ce ar
explica plasticitatea metalelor. 50
Majoritatea metalelor cristalizează în
trei tipuri de reţea:

Tipuri Reţea Exemplu

de
reţea
Hexago Be, Mg,
nal Cr, Os,
compa Zn, Cd,
ctă Y, Ti, Re,
hc Co
Cubică Fe, Co,
cu feţe Ni, Cu,
centrat Ag, Au,
e Ca, Sr,
cfc Al, Te,
Sc, Pb,
Ni, Rh,
Pd, In ,
Pt
Cubică Cr, W,
centrat Mo, Ba,
ă intern Zr, V, Nb, 51
cci Tl
52
Unele metale cristalizează în
mai multe sisteme de
cristalizare având puncte fixe
de trecere dintr-o formă în
alta. Aceste metale prezintă
fenomenul de alotropie iar
transformările, reversibile, se

numesc enantiotrope :

cci cfc
cci

cfc tetragonal

53
 Polimorfism - unele metale (Sn, Fe,
Co, Ni, Mn, Fe - cristalizează în mai
multe tipuri de reţele stabile pe
anumite intervale de temperatura.
De exemplu Fe are trei forme
polimorfe:
- retea cubica cu fete centrate, forma
alfa stabila pana la 906o C;
- retea cubica centrata intern, forma
gama stabila intre 906 - 1406o C;
- retea cubica cu fete centrate, forma
delta stabila intre 1401 – 1536o C;

Polimorfism natural

54
 Aliajele
se caracterizează prin proprietăti calitativ superioare faţă de
cele corespunzătoare elementelor componente.
temperatura de topire a aliajelor este de foarte multe ori
inferioară componentei mai uşor fuzibile.
duritatea şi rezistenţa aliajelor sunt de obicei mai mari decât
ale componentelor.

Datorită acestor calităţi cât şi a altora, aliajele reprezintă

materiale mult mai solicitate în tehnica modernă decât
metalele în stare pură.
Cel mai simplu aliaj este soluţia solidă, care este de două
tipuri de: substituţie şi de inserţie.

Un aliaj format din doi componenţi A şi B, formează o soluţie

solidă de substituţie, dacă o parte din atomii A sunt înlocuiţi
de atomii B (sau invers) şi cele două tipuri de atomi sunt
dispuşi într-o reţea cristalină comună. După felul cum atomii
B înlocuiesc în mod ordonat sau întâmplător atomii A se obţin
soluţii solide de substituţie ordonate (fig. 2a) şi dezordonate
(fig. 2b).

A A Tip Compoziţie
B aliaj
Aur 58% Au;
14 14- 28%
carat Cu; 4-28 %
B
e Ag
Aur 75% Au;
18 10-20 %
carat Ag, 5-15%
a b
e Cu
Bron 80 % Cu;
Fig. 2. Soluţii solide
zul de20
substituţie
% Sn
Alam 67- 90 %
55
ă Cu; 10 -33
% Zn
Soluţiile solide de inserţie
(interstiţiale) se formează atunci când
atomii dizolvaţi ocupă poziţii
interstiţiale între atomii solventului

Soluţie solidă de
inserţie.
Atomii elementului B ce se
inserează în golurile reţelei
elementului A trebuie să aibă
dimensiuni foarte mici: rB ≤ 0,59
rA. Din acest punct de vedere
hidrogenul, C, N şi B deci
elemente cu raze atomice mici,
prezintă o importanţă practică
deosebită, formând aliaje cu
proprietaţi mecanice deosebite.
Exemplu
carburi: TiC, W2C, NbC
Hidruri TiH2, CrH, CrH2; PdH
TiN, ZrN, TaN Proprietatile
compusilor interstitiali:

- inerti chimic;
- temperaturi de topire
ridicate: 3030 oC - W2C, 3220 oC
ZrN;
- supraconductori;
- duritati mari cuprinse intre
8-10 pe scara Mohs; B4C este
56
compusul cel mai dur- zgaraie
diamantul
 4. Legături chimice
4.2 Legături
intermoleculare
slabe
4.1 Legături
intramolecular
•Legătura Van
e puternice der Vaals
(Forţe de
•Legatura dispersie,induc
ionică ţie, orientare)

•Legatura •Legături de
metalică
hidrogen, punţi
de hidrogen

•Legatura
covalentă

57
 Legături
intermoleculare
Legatura van der
Waals

58
legături Van der Vaals

59
(A) Formarea de asociaţii de
moleculare, clusteri
(B) Forţele Van der Waals sunt
reduse de interacţiunea cu
particule mici
Suprafaţa Van der Waals
a unui compus organic (imagine
virtuală)

PV = nRT ecuatia
generala a gazelor ideale
(P + an2/V2)(V - nb) = nRT ecuatia
van der Waals a gazelor reale
60
a, b = Constantele van der Waals, specifice
fiecăriu gaz
Compus a (L2-atm/mol2)
b (L/mol)
• He
0.0341
0.02370
• Ne 0.211
0.0171
• Ar
1.34
0.0322
• Kr 2.32
0.0398
• Xe 4.19
0.0510
• H2 0.244
0.0266
• N2 1.39
0.0391
• O2 1.36
0.0318
• Cl 2 6.49
0.0562
• H2O 5.46
0.030
• CH4 2.25
0.0428
• CO2 3.59
0.0427
• CCl4 20.4
0.1383

61
 Legături de
hidrogen, punţi de
hidrogen

62
Legături de
hidrogen

63
Forţe dipol-dipol

64
 Curs 7
Legătura metalică
Metalele reprezintă 80 din cele 118
elemente cunoscute până în prezent.

După configuraţia electronică, metalele

sunt:
• tipice, componente ale blocului s p,
fiind cuprinse în grupele principale ale
sistemului periodic;
• tranziţionale, componente ale
blocurilor d şi f, cuprinse în grupele
secundare ale sistemului periodic.
Legatura metalică apare numai între
atomii metalelor în stare solidă sau
lichidă şi se caracterizează prin libera
circulaţie a electronilor de valentă în
benzile de valenţă.

În cristalul metalic atomii se află la

distanţe mici unii de alţii, de aceea
orbitalii stratului de valenţă se
intrepătrund nu mai aparţin unui atom
sau unei perechi de atomi, ci devin
comuni tuturor atomilor, dând naştere
unor orbitali extinşi pe tot cristalul
metallic, formând
reţele metalice. 65
 Caracteristici:
Energia de legătura 25-200 Kcal/mol
Legătură nedirecţionată, aceeaşi tărie
în toate direcţiile
Asigură conductivitatea electrică si
termică
Permite mişcarea electronilor pentru
conducerea curentului electric, la
aplicarea unei diferenţe de potenţial
Conferă ductilitate şi opacitate
materialelor
Exemple: Na 26 kcal/mol;

Al 74 kcal/mol;

Cu 81 kcal/mol
66
 Exemplu: Cristalul de sodiu metalic este
compus din n atomi.
Structura electronică a atomului de Na
este: 1s2 2s2 2p6 3s1

E
B
3 a
s n
1 dBanda de valenţă
a comună
2 3 determină
p s
6
2 coeziunea
s metalului.
2

1
s
2

(a) (b) Atomi

Atomi de Na in
izolati cristalul
de Na metalic

Fig. 1. Banda de valenţă a sodiului metalic

• Structura atomului de sodiu

şi a sodiului metalic sunt
identice pentru primii 10
electroni.
• Diferenţa dintre atomii liberi
şi atomii legaţi metalic apare
în stratul de valenţă 3s.
• Stratul de valenţă din sodiu
metalic este compus din n
nivele energetice, foarte
apropiate unele de altele şi 67
extinse pe întreg cristalul.
• Totalitatea nivelurilor de energie
ocupate cu e- formează banda de
valenţă (totalitatea orbitalilor de
legătură OL)
• Conform principiului excluderii a lui
Pauli în stare fundamentală la 0 K
fiecare nivel energetic din banda de
valenţă este ocupat de 2e-. Astfel,
jumătate din banda de valenţă este
ocupată de electroni, cealaltă
jumătate de energie mai înaltă fiind
liberă.
• Zona de energie înaltă neocupată
se numeşte bandă de conducţie.
(totalitatea orbitalilor de
antilegătură OA)

BC -
din
B orbital
C i de
antile
B gătură 68

I
Blocul de elemente: s, p, d, f în sistemul
periodic
Orbitali atomici

69
• Din teoria cuantică a mişcării
electronilor în cristale, rezultă că energiile pe
care le poate lua un electron într-un cristal sunt
grupate în zone permise, separate prin zone
interzise; fiecare zonă permisă conţine un
număr de nivele apropiate între ele, egal cu
numărul de atomi din volumul de cristale
considerat.

• La temperaturi mai mari de 0 K

electronii trec din banda de valenţă în banda
de conducţie, asigurând conducerea curentului
electric în metal.

• În cazul metalelor tranziţionale

banda de valenţă este mai largă datorită
întrepătrunderea orbitalilor de tip d şi cei de tip
s din stratul de valenţă.

• Cu cât banda de valenţă este

mai largă cu atât legătura metalică este mai
puternică între atomi, metalul este mai dur şi
mai rezistent la solicitările metalice.

• Coeziunea mare a metalelor este

explicată de către L.Pauling prin existenţa
valenţei metalice, care este cuprinsă între 1 şi
6. Valenţa metalică este reprezentată de
numărul electronilor care participă la formarea
legăturii metalice. Pentru elementele cu Z = 19
- 31 valenţa metalică este reprezentată de cifra
scrisă deasupra fiecărui element. Prin urmare,
numărul maxim de legături metalice este
format de metalele tranziţionale cu coeziune
maximă din grupele VI b, VII b şi VIII b.
70
• Metalele al căror număr de legături
metalice este mare, au raze atomice
mici, densităţi şi durităţi mari,
temperaturi de topire şi de fierbere
ridicate, precum şi o rezistenţă
remarcabilă la solicitările mecanice
exterioare.
• Metalele au proprietăţi generale
caracteristice, generate de legătura
metalică, dar şi proprietăţi
particulare determinate de structura
atomilor lor.
Metale - P r o p r i e t ă ţ i
fizice
Starea de agregare – toate
metalele sunt solide cu excepţia Hg
care este lichid;

71
• Li+ / Li
-3.04
• Na+ / Na
-2.71 Seria potenţialelor
• Mg+2 / Mg
electrochimice standard de
-2.38
• Al+3 / Al
electrod
-1.66 VOLTA - BEKETOV
• Zn+2 / Zn
-0.76
• Cr+3 / Cr • Orice
-0.74
metal,
• Fe+2 / Fe indiferent de
-0.41 poziţia sa în
• Cd+2 / Cd seria de
-0.40 activitate
• Ni+2 / Ni
este
-0.23 dislocuit în
• Sn+2 / Sn
combinaţiile
-0.14
• Pb+2 / Pb
sale de
metalele
-0.13
• Fe+3 / Fe care îl
-0.042 preced în
• H+ / H2 serie şi
0.00 dislocuieşte
• Sn+4 / Sn+2 la rândul
+0.15 său pe cele
• Cu+2 / Cu+
care-i
+0.16 urmează în
• Cu+2 / Cu
serie.
+0.34
• Fe+3 / Fe+2 • Astfel se
+0.77
explică de
• Ag+ / Ag ce numai
+0.80 metalele din
• Hg+2 / Hg stânga
+0.85 Hidrogenului
• Pt+2 / Pt
,
+1.20 deplasează 72
• Au+3 / Au
H2 din acizi.
+1.5
 CURS 8

5. Noţiuni de
electrochimie

5.1 Electroliza, legi şi

aplicaţii
5.2 Surse chimice de
curent

73
 Electroliza

• Electrozi:
anod (+), sursa
de e
-
catod (-),
acumulare de e
-
(interfaţa metal-
soluţie electrolit)
• Conductor
electronic
(circuitul
exterior, sursa
de curent)
• Conductor
ionic (circuitul
interior,
electrolit)

74
Tipuri de electrozi

• Electrozi de măsură
şi control;
• Electrozi de referinţă
• Electrozi pentru
depuneri electrolitice

75
ectrozi de măsură şi contro
• Electrozi de sticlă - măsură
- măsura

Natura elementului
de referinţă
Ag/AgCl, KCl sat,

76
 Seria potenţialelor electrochimice
standard de electrod
VOLTA - BEKETOV

• Li+ / Li
• Orice
metal,
-3.04 indiferent de
• Na+ / Na
poziţia sa în
-2.71 seria de
• Mg+2 / Mg activitate
-2.38 este
• Al+3 / Al dislocuit în
-1.66 combinaţiile
• Zn+2 / Zn sale de
-0.76
metalele
• Cr+3 / Cr care îl
preced în
-0.74
• Fe+2 / Fe
serie şi
dislocuieşte
-0.41 la rândul
• Cd+2 / Cd
său pe cele
-0.40 care-i
• Ni+2 / Ni urmează în
-0.23 serie.
• Sn+2 / Sn • Astfel se
-0.14 explică de
• Pb+2 / Pb ce numai
-0.13
metalele din
• Fe+3 / Fe stânga
Hidrogenului
-0.042
• H+ / H2
,
deplasează 77
0.00 H2 din acizi.
• Sn+4 / Sn+2
+0.15
 Electrozi de
sticlă
• diferite forme si lungimi : electrozi
foarte subţiri de tip lance, electrozi
cu membrană plată pentru
masurători de suprafaţă etc.
• forma , marimea şi tipul electrodului
de referinta intern poate varia, ca si
compozitie a membranei de sticlă.
• compozitia membranei de sticlă,
sensibilă la variaţiile de pH,
determină potenţialul electrodului,
timpul de răspuns şi sensibilitatea la
alţi ioni, alţii decât H+.
[Ionii deNa+, Li+şi, într-o mai mică masură
K+ pot interfera la valori mai mari de pH
(pH>11). Această interferenţă este
denumită eroare de alcalinitate. Dacă ionii
Na+ sunt în număr prea mare faţă de ionii
de hidrogen, aceştia pot pătrunde în
membrana de sticlă. Aceasta înseamnă că
electrodul va detecta concentraţii ionice
mai mari (datorate în realitate Na+ si nu H+)
iar pH-metrul va înregistra o valoare de pH
mai mică decât cea reală].
• Electrozii de sticlă prezintă două
dezavantaje.
1. soluţiile de masură pot deteriora
membrana de sticlă
2. acestă membrana se poate sparge.
Cea mai utilizată alternativă a
electrodului de sticlă este electrodul
de stibiu. Stratul subtire de oxid
format la suprafaţa stibiului metalic 78
este sensibil la pH.
Electrozi de hidrogen
Electrozi de referinţă
• Electrozi de calomel

•Natura
elementului de
referinţă
(Hg/Hg2Cl2)

79
Electrozi de referinţă
• 4 tipuri diferite de jonctiuni lichide.
• modul tipic de curgere al solutiei de
KCl.

80
electrozii de referinţă care diferă
prin:
• Construcţia jonctiunii lichide
• Compoziţia punţii de sare
• Compoziţia electrochimică a
electrodului
• Cel mai obişnuit tip de
joncţiune lichidă este formată
din sticlă poroasă (frită).În
funcţie de aplicaţie se pot folosi
şi alte tipuri:
– joncţiuni ceramice circulare,
– joncţiuni tip manşon
– o jonctiune deschisă printr-un
tub subţire de sticlă.
Acestea pot asigura un flux mai
mare al soluţiei punţii de sare,
care este benefic atunci când se
masoară soluţii cu tării ionice
foarte mari sau foarte mici.
Anumite probe şi soluţii tampon,
de
exemplu, tampon TRIS sau soluţiile
tulburi cer astfel de jonctiuni
lichide.
81
 Electrozi pentru
depuneri electrolitice
Platină Platină –
Rutheniu, Iridiu

82
Electrozi GRAFIT-
pentru electroliză

83
 Electrozi GRAFIT
metalurgie – pentru inducţia
curentului
în cuptorul electric
• Energia electrică transformată în
căldură pentru topirea
materialului metalic
• Tensiune: 600-1000 V
• Curent: 55-78 kA
• Electrozi GRAFIT
• Tarc electric 3500 °C
• Tmetal 1800 °C
• Viteza de topire creşte
prin adăgare de oxigen
şi alte amestecuri gazoase

84
 ELECTROLIZA
Reacţii la electrozi
• Reacţiile anodice care
au loc sunt reacţii de
oxidare:
Me0→ Mez+ +
ze- (cedare de
e-)

• Reacţiile catodice sunt

reacţii de reducere şi de
depolarizare.
(acceptare de e-)
Depolarizarea poate fi:
- cu hidrogen:
2H+ + 2e-↔ H2↑
- cu oxigen:
O2 + 2H2O
+4e- ↔ 4HO-
- cu alte
metale:
Men+ + ne-→
Me0 se depune pe
catod
85
 Anod – negativ faţă de
Formarea soluţie
stratului pozitiv în exterior
dublu Catod – pozitiv faţă de
electric soluţie
negativ în exterior
catod
anod

86
Legile electrolizei - FARADAY
• Pe baza experimentala, Michael
Faraday (1832-1833) a observat ca
exista o relatie intre cantitatea de
electricitate care trece printr-un
electrolit si cantitatea de substanta
transformata prin electroliza.

• 1. cantitatea de substanta
transformata la electrod este
proportionala cu cantitatea
de electricitate care trece
prin electrolit
m = k∙I∙t = k∙Q = (A/z∙F) ∙ Q
• m reprezinta cantitatea de
substanta transformata la
electroliza, (g) ; k 
• I - intensitatea curentului, (A);
• t - timpul de electroliza, (s);
• Q - (I∙t) cantitatea de electricitate
care trece prin electrolit (coulombi;
A∙ s)
• K - constanta de proportionalitate,
echivalent electrochimic;

k=A/z∙F
A – masa atomică a elementului sau
substanţei care se depune sau se
eliberează la electrozi (A/z –
echivalentul chimic al substanţei, E)
z – valenţa elementului 87
F – numărul lui Faraday (96.491
Coulombi) - un faraday reprezinta
cantitatea de electricitate
necesara pentru a transforma la
electroliza un echivalent-gram
dintr-o substanta.
2. cantitatile de
substanta diferite,
transformate la electrozi
de aceiasi cantitate de
electricitate, sunt
proportionale cu
echivalentii lor chimici

m1/m2 ηcurent
=E1/E (%)=(
2 mpracti
c/
mteoret
ic)100
88
 Seria potenţialelor
electrochimice
• Li+ / Li

•
-3.04
Na+ / Na
VOLTA -
•
-2.71
Mg+2 / Mg
BEKETOV
-2.38
• Al+3 / Al
-1.66
• Zn+2 / Zn • Orice
-0.76 metal,
• Cr+3 / Cr indiferent de
-0.74 poziţia sa în
• Fe+2 / Fe
seria de
-0.41
• Cd+2 / Cd activitate
-0.40
este
• Ni+2 / Ni dislocuit în
-0.23 combinaţiile
• Sn+2 / Sn sale de
-0.14 metalele
• Pb+2 / Pb
care îl
-0.13
• Fe+3 / Fe preced în
-0.042 serie şi
• H+ / H2 dislocuieşte
0.00 la rândul
• Sn+4 / Sn+2
său pe cele
+0.15 care-i
• Cu+2 / Cu+
urmează în
+0.16
• Cu+2 / Cu serie.
+0.34 • Astfel se
• Fe+3 / Fe+2 explică de
+0.77 ce numai
• Ag+ / Ag
metalele din
•
+0.80
Hg+2 / Hg
stânga
+0.85
Hidrogenului
• Pt+2 / Pt ,
+1.20 deplasează 89
• Au+3 / Au H2 din acizi.
+1.5
 APLIC
AŢII
electroliza apei
dizolvarea anodului

90
 Depunerea
Cu pe Zn
catod Cu (--)
anod H2 (+)
e- pe suprafaţa

sursa de e-

91
Electroliza topiturii de
NaCl

92
 CURS 9
Surse chimice de curent

pile electrochimice sau

elemente galvanice

Pile umede
Pile uscate
Pile electrice primare
Pile electrice secundare
Pile de combustie
NANOTEHNOLOGII

93
celulă electrochimică

energie chimică
energie electrică
celulă electrică
Surse chimice de
curent

pile
electrochim
ice sau
elemente
galvanice
sisteme
electrochim
ice
autocondus
e, care
funcţioneaz
ă spontan
şi produc
energie
electrică
din energie
chimică
94
Surse chimice de
curent

95
Pile umede

96
Pile uscate

97
(P) Pile
electrice
primare
În elementele galvanice
primare procesele
chimice fiind ireversibile,
electroliţii nu se pot
regenera şi trebuie
înlocuite când substanţele
lor chimice s-au
transformat atât de mult
încât nu mai pot produce
un curent util.

98
 P1) pila Leclanché

(A). Material izolator

(B) Catod (+) de grafit
(carbon) sub formă de tijă
(la capăt cu
contact metalic)
(C) Anodul (-), învelitoare
cilindrică de Zn (partea
inferioară (de
jos) a bateriei este de
obicei dezgolită şi
rep
rezintă polul negativ
(D). Umplutura bateriei,
electrolitul, amestec de
(M
nO2) dioxid de mangan
ca oxidant ,
(N
H4Cl) clorură de
amoniu ca sursă de ioni 99
H+,
ZnCl2) clorură de zinc
P2) bateriile alcaline
anod - Zn (99,9% puritate);
catod 70% MnO2 (din care 10% H2O);
baterii cu Litiu (anod)

100
P3) bateriile alcaline

Zn/Ag2O
anod (Zn) - catod (Ag2O)
– electrolit NaOH, KOH

101
P4) Baterii pentru temperaturi
înalte P5) Baterii care se
activează în apă

102
(S) Pile
electrice
secundare
Elementele galvanice
secundare sunt
reîncãrcabile. Curentul
electric de la o instalaţie de
încãrcare, de obicei
alimentatã de la reţea, este
trecut prin celulele electrice
descãrcate. Substanţele
chimice iniţiale sunt refãcute
parţial, celulele fiind din nou
utilizabile. Sarcina care intrã
în pile în timpul încãrcãrii
este stocatã ca energie
chimicã şi se acumuleazã
treptat. Din acest motiv
bateriile din elementele
galvanicesecundare sunt
adesea numite baterii de
acumulare, sau 103
acumulatoare.
 S1)Bateria cu Pb

Anodul : Plumb poros, în

formă metalică - grătar de
Pb umplut cu Pb spongios
Pb +
(SO4) 2- => PbSO4 + 2e- +
0,356V
Catodul : Dioxid de plumb
(PbO2) -grătar de Pb
umplut cu PbO2-
PbO 2 +
(SO4)2- + 4H+ + 2e- =>
PbSO4 + 2H2O + 1,685V
Reactia totală: Pb + PbO2 +
2H2SO4 -> 2PbSO4 + 2H2O
Tensiunea electrochimica
: 2,05 V / element

104
•Electrolit :
H2SO4 -aq
(Acid sulfuric
diluat)
• Concentratia
electrolitului =
37%
(la bateria auto
care
functioneaza in
regim corect)
• densitatea =
1,28g/cm3.

• Orice depăsiri
semnificative
înseamnă
regimuri
incorecte:
subîncărcare
(densitate <
1,24) sau
supraîncărcare
(scadere nivel
electrolit). 105
Reciclarea
acumulatoarelor
uzate ,
conform HG 1057/2001.
"Este interzisa
aruncarea bateriilor
si/sau a
acumulatoarelor uzate
pentru autovehicule.
" Este interzisă
deversarea electrolitului
din acumulatoarele
uzate pentru
autovehicule.“
" Acest produs trebuie
predat dupa utilizare

106

pentru valorificare."
Inainte de orice
scoatere din
serviciu ,
se va face o
încărcare
completă a
acumulatorului.
Nivelul si
densitatea
electrolitului
trebuie să fie
controlate o data
la 30 de zile. Dacă
densitatea d4,20
este inferioară
valorii de 1,26
g/cm3 se
recomandă
reîncărcarea
acumulatorului;
procedând astfel
se prelungeste
durata de viată a
acumulatorului.
107
S2) Baterie Ni- NiOOH + (M)H
(M)H = Ni(OH)2 +
(M)
(M) - aliaj
metalic
specific.

-Baterie care
acţionează
bine în condiţii
de
temperatură
constantă,
temperaturile
joase sau
variabile,
afectând
performanţele
bateriei
- utilizare – la
aparatele
electronice
(calculatoare,
CD-player etc)
108
(C) Pile de
combustie

• Celulele de combustie
nu necesitã
reîncãrcare, în ele se
introduc substanţele
chimice de fiecare datã
când se foloseşte
electricitatea. Acestea
sunt mult prea
costisitoare pentru
aplicaþiile uzuale şi
sunt folosite doar în
unele staţii spaţiale.

109
aici
având
C) Pile de combustie
loc
Pila de combustie este o celulă galvanică în
care energia liberă a unei reacţii chimice este
oxidare
transformată în energie electrică. În cazul unei
pile de combustie clasice, care funcţionează cu
hidrogen şi oxigen, reacţia care are loc este:
a lor
directă

Catodu
l (+)
este
aliment
at cu un
oxidant 110
• C1 pile de
combustie de
temperatură
joasă
AFC (Alkaline Fuel Cell),
PEMFC (Polymer
Electrolyte Fuel Cell),
DMFC (Direct Methanol
Fuel Cell)
PAFC (Phosphoric Acid
Fuel Cell).

• C2 pile de
combustie de
temperatură înaltă,
600 -1000oC

MCFC (Molten Carbnate Fuel Cell)

SOFC (Solid Oxide Fuel Cell)

111
NANOTEHNOLOG
II

112
BIONANOTEHNO
LOGII
sisteme neurale
(neuronale)

113
 CURS 10
6. Noţiuni generale de
coroziune şi protecţie
anticorozivă a materialelor
metalice

114
 6.1 .Criterii de clasificare a
coroziunii
6.1.1 Clasificare în funcţie de mecanismul de
distrugere:
- coroziune chimică
- coroziune
electrochimică
- coroziune
biochimică
6.1.2 Clasificare în funcţie de aspectul distrugerii:
- coroziune uniformă
- coroziune localizată
6.1.3 Clasificare în funcţie de caracterul distrugerii
în raport cu structura metalului:
- coroziune
intercristalină
- coroziune
transcristalină (fisurantă)
- coroziune sub
suprafaţă
- coroziune selectivă

- de component

- de structură
6.1.4 Clasificare în funcţie de combinarea cu alte
tipuri de distrugere:
- coroziunea sub
tensiune statică
- coroziunea în
condiţii de oboseală
- fisurarea corozivă
- coroziunea erozivă
- coroziunea în
condiţii de cavitaţie
6.1.5 Clasificarea în funcţie de mediul în care se
produce:
- Coroziune
atmosferică
- Coroziunea
subterană
- Coroziune 115
biochimică sau biocoroziune
- Coroziunea prin
curenţi de dispersie (în câmp electric)
 6.1.1 Clasificare în funcţie de
mecanismul de distrugere
Coroziunea chimică

• distrugerea metalului în gaze

uscate, lichide organice,
soluţii de materiale
anorganice, ce nu conduc
curentul electric (nepolare).
• oxidarea metalelor la
temperaturi înalte (în timpul
forjării, tratamentelor termice).
• oxidarea rezistenţelor
electrice, cazanelor şi
arzătoarelor în contact cu
gazele de ardere.
• distrugerea metalelor în
contact cu gazele industriale.

116
 Pelicule de oxizi
f
i
m s
e u
d e
r
i x
ă
u f
a o
g l
r i
e e
s r
i e
v p
e
l
i
c
u
l
ă

m
e
t
a
l

a b
. .

117
 coeficientul de expansiune

Vox Moxme
 1
Vme z oxM me
V0xid/Vmetal < 1 pelicula de
oxizi este poroasă,
discontinuă şi deci
neprotectoare.
V0xid/Vmetal = 1...2,5;
pelicula de oxizi este
continuă, aderentă şi poate
prezenta caracter

protector.
V0xid /Vmetal > 2,5;
pelicula de oxid este
voluminoasă, sediul unor
tensiuni care duc la fisurare
şi la o aderenţă scăzută,
având deci caracter de
protecţie redus. 118
 Creşterea peliculei de
coroziune

zo zo
nă nă
de de
cre cre
şte şte
re re
a a
M pe M pe
e lic e lic
+ +
ul ul
ei ei

m m O
e M e 2

t e e t e
a - d a -
M
l i l e
u d
i
o u
x
p i p o
e d e x
l a l i
i n i d
ac t bc a
.u u n
l l t
ă ă
a - creşterea peliculei pe suprafaţă
b - creşterea peliculei din
interior
Din compararea dimensiunilor
parametrilor reţelei cristaline cu
dimensiunile particulelor, rezultă că prin
peliculă difuzează de preferinţă ionii de
metal, având dimensiuni mai mici decât
atomii de metal din care provin
(VMe n+<VMe0) şi atomii de oxigen, cu
diametrul mai mic decât al ionilor 119 de
oxigen O2– sau al oxigenului molecular (
V[O]<VO2).
coeficientul de expansiune

120
 Coroziunea electrochimică

• este însoţită de trecerea curentului electric prin metalul sau

aliajul corodat.
• are loc la contactul diferitelor metale între ele în acelaşi
mediu agresiv (fiecare metal are un anumit potenţial
electrochimic).
• pe suprafaţa metalului pur în contact cu soluţii de electroliţi,
topituri de săruri, pelicule de umezeală
• pe suprafeţele metalelor aflate în atmosferă sau în sol, se
formează pile electrice.

Reacţii de oxidare – au loc pe

suprafaţa anodică, care se va coroda, prin ionizarea
metalului şi trecerea cationilor metalici din reţeaua
cristalină solidă, în mediul lichid corosiv sub formă de ioni
hidrataţi. În faza solidă rămâne un număr echivalent de
electroni.
Met0  Metz+ + ze–

Reacţii de reducere - pe suprafaţa

catodică, care va fi protejată şi constau în
reducerea unui agent oxidant capabil să
accepte electronii rezultaţi prin ionizarea
atomului de metal.
2H+ + 2e- = H20
O20 + 2H2O + 4e- = 4OH-
Fe3+ + 1e- = Fe2+

121
sensul de deplasare al e- (anodul, sursa de e-) Sensul curentului de
coroziune (extern) şi al
elementului galvanic
(intern)
Coroziune electrochimică
(galvanică)

122
 Coroziune biochimică
Biocoroziunea sau coroziune microbiană

- Procesul electrochimic spontan la suprafaţa

materialelor asociat cu acţiunea microorganismelor :
bacterii, ciuperci, drojdii (enzime) sau produşii obţinuţi
în urma acţiunii metabolice ai acestora, cum ar fi
enzime, exopolimeri organici, acizi anorganici etc.
- Aceste microorganisme pot facilita sau accelera
procesul de coroziune.

1 - ataşarea iniţială pe
substratul metalic
2 - ataşarea ireversiblă
cu formarea EPS
3 - creşterea, maturarea
I (3D biofilm)
4 - maturarea I
5 - dispersia.

Maturarea biofilmului şi dezvoltarea complexului

Acţiune
microbiană
asupra
123
materialulu
i metalic
Biocoroziu
Coroziune marină + biocoroziune

Biofilm
bacterial 124
Substanţe polimerice
extracelulare (EPS)
 14 April 191

Bioc
orozi
une
cu
HalomonasT
titanicae

125
 6.1.2 Clasificare în funcţie de
aspectul distrugerii
Coroziune uniformă Coroziune
localizată

Pitting şi coroziune ca

126
 6.1.3 Clasificare în funcţie de
caracterul distrugerii în raport
cuintercristalină,
coroziune structura metalului
intergranulară

Oţel inoxidabil feritic Oţel inoxidabil austenitic

Coroziunea se propagă
în interior prin
distrugerea limitelor
dintre grăunţi. Produsele
de coroziune slăbesc
coeziunea internă a
metalului încât pierderi
mici duc la scăderi mari
ale rezistenţei mecanice
(Ex.- aliaje de aluminiu,
oţeluri inoxidabile tip
18Cr, 8Ni,etc.).
coroziune transcristalină
(fisurantă); Coroziunea la
oboseală – stres 127
 - coroziune sub suprafaţă
începe la suprafaţa
metalului şi se
răspândeşte în interior
sub un strat aparent
nealterat.
coroziune selectivă de structură
celorlalte

coroziune selectivă de
component
(Ex.- Alama în mediu acid suferă
dezincare în cadrul căreia
Zincul trece în soluţie iar pe
suprafaţa pieselor rămâne o
spongie de Cupru.).
martensita

perlita

128
 CURS 11
6.1.4 Clasificare în funcţie de
combinarea cu alte tipuri de
distrugere

- coroziunea sub tensiune

statică ( tensiuni de întindere-
răsucire).
- coroziunea în condiţii de
oboseală (se produce la
solicitări alternative cu anumite
frecvenţe).
- fisurarea corozivă (reprezintă
o accelerare a coroziunii, ca
urmare a acţiunii unor eforturi
mecanice de tensionare,
rezultate în urma prelucrărilor
mecanice sau a tratamentelor
termice )
- coroziunea erozivă (se
produce când lichidul coroziv
are viteză mare şi distruge
peliculele protectoareşi pe cale
mecanică)
- coroziunea în condiţii de
cavitaţie (peliculele
protectoare şi metalul se distrug
în cea mai mare parte sub
acţiunea lichidului. (Ex.- elice
navale).)

129
 6.1.5 Clasificarea în funcţie de
mediul în care se produce

- Coroziune atmosferică

Coroziune uniformă
Coroziune intergranulară
Coroziune galva

- Coroziune biochimică sau biocoroziune

130
 - Coroziunea prin curenţi de

dispersie (în câmp electric)

- Coroziuneametalelor în domeniul
telecomunicaţiilor - curenţii de dispersie proveniţi
de la instalaţiile care folosesc curentul continuu şi de la
curenţii de telealimentare ”fir-pământ“

circuitului de curenţi de dispersie pe calea ferată

Coroziunea
accentuată
a unor
cabluri de
medie
tensiune,
datorată
curenţilor
de
dispersie
- Coroziunea produşi de
subterană tramvaie

131
 în curent alternativ, semnalele
perturbatoare provin din sistemul de
transport, distribuţie şi utilizare a
(situaţii electrice prin:
-inducţie energiei
în care structura
metalică
subterană este
pozată în
apropierea liniilor
electrice aeriene)

- datorită Schema inducţiei de curenţi de dispersie în

curenţilor de c.a. dintr-o linie electrică: DUAC tensiunea
alternativă dintre conducta metalică şi sol
dezechilibru care
circulă între
prizele de
pământare
aferente
sistemului
energetic trifazat;

- căderile ohmice
de tensiune care
apar pe calea de
rulare a căilor
ferate cu tracţiune
în c.a. şi / sau a
interacţiunilor
dintre diferite
structuri metalice
pozate în acelaşi
mediu .

132
 Influenţa curenţilor de dispersie şi a
curenţilor vagabonzi în barele metalice din
elementele de beton armat

Schema de producere a
curenţilor de dispersie
Degradarea elementelor
de susţinere din beton
armat care funcţionează
în câmp electromagnetic
intens

133
 2. Viteza de coroziune şi aprecierea gradului de
rezistenţă al materialelor la coroziune

Kg = m / s×t

• Metoda gravimetrică
Kg sau Vcor – indicele gravimetric
(g/m²×timp)
Δm – pierderea de metal (g);
S – suprafaţa corodată (m²);
t – durata expunerii (ore,zile,ani)

Kg < 0 , K(-), înseamnă pierderi

de metal (scăderea în greutate
a probei),
Kg > 0, K(+) se produc acumulări
pe suprafaţa metalului
(creşterea greutăţii probei).

134
 P = (24·365· Vcor)/(1000· )
P = d/t
• Metoda penetraţiei
P- (mm/an)
24 - numărul orelor dintr-o zi;
365 - numărul zilelor dintr-un an;
Vcor - indicele gravimetric
1000 - factorul de conversie al unităţilor
de măsură;
ρ – densitatea materialului corodat g/cm3
K(-) – pierderea în greutate (mm/an)
d – adâncimea de penetrare a peliculei
de coroziune, (mm)
t – durata de expunere(unităţi de timp,
ex: ani)

Kv = V / s×t
• Metoda volumetrică
Kv - Indicele volumetric
V – volumul de hidrogen/oxigen
degajat/absorbit
t – durata expunerii (ore,zile,ani)
135
 CURS 12
Metode de protecţie
anticorozivă a materialelor
metalice
6.2 Metode de protecţie
activă
(se acţionează prin separarea
metalului de mediul coroziv)
Protecţie activă prin schimbarea
compoziţiei chimice, a structurii
sau a condiţiilor de prelucrare a
metalelor
Micşorarea instabilităţii
termodinamice (alierea)
Reducerea intensităţii proceselor
catodice
Reducerea intensităţii proceselor
anodice

Protecţie activă prin tratarea

mediului corosiv pentru
micşorarea agresivităii
Îndepărtarea agentului oxidant
Utilizarea inhibitorilor de coroziune
Modificarea pH-ului
Menţinerea unei atmosfere
protectoare 136
Coroziunea în apa
de mare

137
Protecţie catodică
- cu anod de sacrificiu

138
139
 CURS 13
6.2 Metode de protecţie pasivă
anticorozivă
(se acţionează atât asupra metalului cât şi
asupra mediului coroziv)

• Protecţie pasivă prin aplicarea de

straturi protectoare metalice
- galvanizarea
- difuzia termică
- metalizarea prin
pulverizare
- acoperiri prin
imersie la cald
- acoperiri prin
placare la cald
- metalizare în vid

• Protecţie pasivă prin aplicarea de

straturi protectoare nemetalice
- straturi protectoare nemetalice
anorganice (oxizi, fosfaţi)
- straturi protectoare nemetalice organice
(vopsele, lacuri, grunduri, polimeri).

140
 Protecţie pasivă
depuneri de straturi protectoare

141
Eficienţa depunerilor de Zn faţă
de peliculele de vopsea

142
Depuneri de straturi metalice
Zincare termică

143
Pregătire pentru zincare

144
Zincare termică – baia de zinc
topit

145
Nichelare

146
Galvanizare

147
Protecţia
pasivă
împotriva
coroziunii
în
apa de
mare

148
 Vopsire
polimerică

149
Vopsire termică cu arc-spray
- (1) cu pulbere High Velocity Oxy Fuel
(HVOF) şi topitură
metalică
- (2) plasmă

150
Protecţie
prin vopsire
cu arc-spray

151
152
 CURS 14
Aplicarea neadecvată a
protecţiei prin depuneri de
straturi metalice sau nemetalice

153