E. PËCAUT şi CH.

BAUDE

Convorbiri despre artă

CU 42 GRAVUR!
TR A D U C E R E DE

DUMITRU STĂNCESCU
 Despre na/ara opere/ <7e ar/a, P/c-
/ara Peaa$/er// /a //a//a, Sca/p/ara /a
Crec/a, P/c/ara /a /Jr//e-(/e-/os, A/ea-
/a/ /a ar/a, — sunt titlurile sub care
îşi împarte Hippolite Taine opera sa
„Fiiozoiia artei". Opera aceasta este
tradusă în româneşte şi este publicată
întreagă în „Biblioteca pentru toţi"
în diierite numere.
BI BLI OTECA P E N T R U TOŢI
E . P E CA U T şi CH. B A U D E

CONVORBIRI
DESPRE

A R T A
— CU 4 2 G R A V U R ) —

Traducere de D U M IT R U STĂNCESCU

, BUCUPEŞTÎ
Editura librăriei ,ENiVEPSALA"Aicaiay & Co^
27, Caiea Victoriei, 27
 B IB L IO T E C A PE N T R U T O Ţ I
Cuprinde armonios ia o la lt ă : arta,
poezie, literatură clasică şi modernă, ?
română şi străină.
 Cuvânt înainte
Urnii zicică arta e lucru aristocratic, ca e tă ­
cută num'ai pictilru oameni aleşi că, spre a
o înţelege trebue s,ă ai daruri deosebite ori
cet puţin o cultură aieasă, că e cu totut ne-
potrivijtă cu {poporul, că e uşn lux, că e nefo­
lositoare.
Alţii zic ică poporulni ii trebue numai ceva
solid, ceva întremător, care să-i dea putere
să lupte în viaţă, iar nu lucruri cu care işi
pierde vremea, lucruri netrebuincioase; că iui
îi triebue ştiinţă şi iar ştiinţă, noţiuni prac-
ticje şi pozitive, care să-i exaiteze imaginaţia'
După părerea noastră, mu e adevărat că
poporul c osândit să-şi urmeze călătoria [prin
viaţă cu fruntea plecată către pământ, fără
să-şi riidide niciodată ochii către regiunile înatte
şi lumijnoaste. Cine {zice că arta e ltucru aris­
tocratic nu înţelege firea artei, care e iucru
4 Cuvânt înaiute

onioncsc ca şi toate formele idealului. Gustul,

simţul frumusleţii, fac parte din caracterele
constitutive ale omului ca şi simţul moral ori
simţul religios. Numai neştiinţa lipseşte de
acest simţ, teu totul omenesc, milioane de se­
meni de ai noştri. Sămânţa există in toţi şi
sunteţi datori 'să o faceţi să încolţească cu
dragoste.
Ce vorbă e aceea: să mărginiţi educaţia, ,
poporului numai la noţiunile pozitive?... Cuce
dnept aţi împiedica pe fraţii voştri să guste
şi ei iuterui cei urai bun din viaţa voastră,
şi cu de drept i-aţi împiedica să se bucure de ^
cugetărite şi .simţimiutele care, împreună eu
câteva altele de acelaş fel, face adevăratul
vostru tittu de glorie?
Cu ce ţlrept numiţi aspiraţiile către lu­
crurile superioare, pornirile entuziasmului, bu­
curiile curate ale imaginaţiei, iux nefolositor?
Tocmai când viliţa e întunecată şi aspră are
trebuinţă să fie luminată de o rază curată de
poezie. Voi aveţi <cu ce petrece, aveţi călăto­
riile, citirea, Spectacolele, societatea; dar copilu­
lui sărac (din işcoale, viaţa ii păstrează numiri
o iecţie lungă de experienţă pozitivă, de înţe-
lepciume neroditoare, ide calcul, de egoism;
şi lumina dacă străluceşte, nu poate veni decât
dela noi.
Nu e de ajuns să Învăţăm pe popor ştiin­
ţele care îi vor îngădui să se folosească def
viaţă. Trebue să-l facem să-şi preţuiască viaţa.
$i educaţia populară trebue să păstreze în
 Cuvânt înainte 5

sufletul naţional tot ce dă vieţii un preţ, tot

ce dă nobleţă, tot ce dă omului cuvinte sfinte
să o iubească gi să o respecte, şi pe ea şi pe
ceilalţi oameni, tot ce il face să vadă cal viaţa
nu ane [de isoop numai interesul, şi că in lume
nu trebue <să domnească numai egoismul. Şi
fără îndoială ărta face parte din izvoarele
curate ale vieţii.
Toată lumea, fie bogaţi, fie săraci, trebue
să se adape la izvoarele Adevărului şi Fru­
museţii.
Iacă un cuvânt. Cartea aceasta nu e un
curs technic de artă, şi nu e nici o istorie
complectă, ba nici măcar rezumată, ci numai
câteva convorbiri, cari vor face pe cititor să
cunoască cele tnai frumoase şi mai simple
părţi ale artei. ,Am căutat mai mult să mişcăm,
decât să imstruitm; să deşteptăm şi să formăm
în cititor Simţul Frumosului, nu să-i dăm no­
ţiuni speciale.
Izbuti-vom oare?... Nu ştim, dar dacă ar
fi idieajuns cultul artei, respect pentru inima
omenească, iubire pentru, cititor, apoi cartea
de faţă ar fi foarte bună.
 F ig . 1. Geniul artelor, de s c u l p t o r u l Marcié
(Faţada LuurHÍui d in Paris).

C O N V O R B IR E A ÎN T Â IA

Ce este arta.
Cartea aceasta vrea să vă înveţe ceva ce
nu ştiţi {încă, dar care e lucru foarte mare
şi foarte frumos şi care se chjamă ă r d ,
Ce este arta? — Să încerc să vă fac să în-
ţ deget t.
8 E. Pecaiit şi Ch. Baude

Aţi băgat ^de seamă că sunt o niuljinic de

i'ucruri p:e care oamenii le fac, ie iubesc, le
admiră şi care ;totuş nu slujesc la nimic.
Căci la ce slujesc broderiile pe vestminte?
Cu ele pcnul îşi pierde vreme multă, şi nu fac
vestmântul nici mai călduros, nici mai trainic.
La ce Slujesc florile de pe unele farfurii?
Se spar pare jmai greu daeă au flori pe ele?
Cine a fost prin străinătate a văzut ca­
tedrale frumoase, a căror piatră înegriită de
timp e {împodobită cu sculpturi, cu statui. La
ce foiosesc {sculpturile, statuiele acelea, care
au costat foarte mulţi bani şi poate veacuri
întregi de muncă? Patrţu ziduri şi un acoperiş
ar fi fost de ajuns.
Dar vestmântul bine brodat e frum os; far­
furia pictată e mai plăcută la vedere decât
farfuria albă, cât despre catedrale, unele sunt
aşa de frumoase, în cât vine lume de pe lume
să le -vadă.
Vasăzică sunt pe lume lucruri cari nu slu­
jesc la nimfe, sau cel puţin la nimic vădit Şi
pipăit, şi Pare {cu toate acestea sunt mai pre­
ţioase decât cele mai preţioase comori. Ei
bine! lucrurile de dare vorbim: broderiile, pic­
turile, statuiele, pietrele sculptate şi alte multe
lucruri die care vom vorbi în cartea aceasta,
sunt ceeace ise numeşte Arfă.
Arta p fot pe slujeşte numai să fie graţios
ori frumos, p ri admirabil.
Artia nu aduce nici un câştig, nu ne face să
băgăm n ici n a ^am in pungă, — dar face alt­
 Ce este Arta 9

ceva; ne jdă o bucurie pe care numai ea ne-o

poate da, bucuria care ne mişcă inima cân t
suntem în faţa lunui iucru frumos.
Ginie n-a simţit emoţia aceasta in faţa vre­
unui spectacol măreţ ăl naturii, în faţa mării
nemărginite, în faţa sălbaticei majestăţi a miin-
ţilor, ori numai ,Sn faţa unei dimineţi de vară
răcoroasă şi plină ide soare, ori a unui apus
frumos, a unei nopţi limpezi de iarnă, cân i
iutua se urcă incet pe cerul curat şi îngheţat,
ca o regină înconjurată de curtea ci de steie ?
Cine n-a tresărit atunci ia vederea lunii, pe
care Dumnezeu a ifăcut-o aşa ide măreaţă şi de
minunată ?
Acestea sunt frumuseţi de-aie naturii; o-
mul nu are nici un amestec cu eie. Eie erau
aceleaşi acum (câteva mii de ani, când onud
nici nu 'se jivise pe pământ, şi vor fi aceleaşi
şi pe ,vremea când lumea va fi încetat (d!e a trăi.
Dar omul nu s a mulţumit să admire na­
tura, ci ă şi knitat-o. A vrut să facă şi ei
lucruri frumoase, ia fei cu cele pe care ie ve­
dea în jurni iui şi a creat opere, care alcă­
tuiesc ca un iei de altă lume de frumuseţii
iot aşa de admirabile ca şi a naturii: a creat
[amica Artei.
Multe caractere 'despart pe om de celelalte
ainimale: întâi iimbagiui şi judecata; dar mai
e ceva cârd e numai ai omuiui; e Arta.
Animai ui posedă ind ustria, uneori chiar o
10 E. P e c a u t şi Ch. Bande

industrie aşa de savantă, aşa de încurcată, in

cât ne uimeşte. Diltaţi-vă la digurile castorilor,
la dantelele aduni rabde ale păianjenilor, la răn
duiala geotmetribă a rafturilor unui stup c
albine şi la alte atâtea pilde de cuinuinala in
rtelmânare a animalelor.
Dar animalul, care e aşa de industrios, nu
c mai niciodată artist. Mai niciodată nu-1 ve,i
vedea impodobindu-şi locuinţa, iuerând ceva
nefolositor, numai pentru plăcerea de a ta e
un lucru plăcut ori frumos.
Dimpotrivă, omul, şi cei mai grosolan, mai
sălbatic, negrul 'din [Africa, indigenul din pă-
durille Australiei, locuitorul dela Poli. face artă
in felul iul: îşi sculptează mânerul cuţitului,
îşi fade coloane, brăţări, sc zugrăveşte pe faţă,
îşi brodează pieile dela cort.
La muzieul Saint-Germain. lângă Paris, se
află pn lucru foarte ciudat, care ţi se ] are
întâi neînsemnat, dar care te mişcă de emu
te gândeşti bine: un cuţit de fildeş făcut din
dintele unui foarte mare elefant, al cărui m au
s a stins tdie (mii de ani. Ei bine, pe cuţitul acela,
aşa de [vechi, a făcut cineva Un desen cu vâr­
ful unui pbiect ascuţit, şi acest desen înfăţi­
şează chiar p e elefantul a! căruia a fost din­
tele. Să [tic uitătm' cu respect ia această primă
sforţare a artei omeneşti, ce-a ajuns până ia
noi din ctele urai depărtate adâncimi aie tre­
cutului şi pe ţcare a desetmnat-o un strămoş
al îroslru în epoca întunecată şi groaznică,
 Ce este Arta H

trt Care ioţtnui trăia pierdut îu păduri uriaşe

printre fiare spăimântătoarc. (Fig. 2).

F ig 2 . P tacăd eF ild tiŞ g rav a tă ,

De sigur e fiiutt deia opera aceasta fără

formă până 3a sculplurile din patatete noastre,
ia statuieie de pe pieţeic noastre pubiice. Au
trfebuit şuii ;de ani, pentru ca omui sa ajungă
artistul de azi. Dar de atunci a lucrbt într una,
fără odihnă, imitând frumuseţea naturii, creind
opere de artă, întâi grosolane, apoi mai bini­
şor şi, în şfârşit, mai târziu, admiraţiile. Nici
când, la hicf ţo epocă din iunga şi tragica
istorije, el h'a uitat şi n'a părăsit arta.
* Au fost [vremuri groaznice, veacuri de ne­
norociri. de sărăcie, de războaie, de robie,
dje foamete, ttie boaie, iu care omui abia işi
puttea vedea (de viaţă şi nu mai avea vreme
12 E. Pecaut şl Ch. Baade

nici, gust să lucreze fără folos. Şi cu toate a-

oestea arta nu muri mei atunci. Dimpotrivă,
sie întâmplă îndesea de străluci şi mai tare '.în
iulunericul acesta, iu raza de soare care încălzi
pe biata omenire, o mângâie ele dureri şi in-
ireţinâ în ea flacăra sfântă a speranţei.
Acum începeţi ;a 'pricepe ce e arta şl a
vedea că n u poate fl îngăduit nimănui să nu
ştie ce vasăziică un lucru aşa de m are şi de
frumos? !
Istoria, geografia, ^matematicele, istoria na­
turală, toate 'ştiinţele in sfârşit, suni operele
inteligenţei omului, şi ccl care au le-ar şti n ar
ti om; dar spiritul omenesc nu s'a mărginit nu­
mai la ştiinţe, adică numai ia ce e /oio.sbor.
l.ui i-a plăcut Işi a căutat /rH/nosuf. Şi astfel
omul a um plut pământul cu opere frumoase
şi admirabile. Vorbind de aceste lucruri vom
vorbi de ArM. ,
 Ce este Arta 13

Prescurtare şi întrebări.

Ce ar/a? — Arta sunt lucrurile fru­

moase pe care le face omul numai pentru plăcerea
de a face lucruri frumoase.
Ara/ă refera /arrar/ ăr arfă. — O farfurie
pictată, o broderie, o catedrală, un palat.
Cr fmp/agr pr om să /ară oprra ăa arfă? —
O trebuinţă adâncă, firească, ce se află în el şl
s'a aflat la toţi oamenii din toate timpurile.
Z.a rr s/a/rş/r ar/a.? — Să ne mişte, să ne
umple de admiraţie ori de plăcere, când vedem
un lucru frumos şi graţios, făcut de mâna vre­
unui semen ai nostru.
 C O N V O R B IR E A DOUA
_____ 1

Artele.

Văzurăm ce e tarta. Acum să vedem ce arte

sunt, — ^ăci sunt anal rnuttc. uu numai una.
Optera de hrtă, am zis, e uu iucru frumos,
a cărui {frumuseţe n are nici uu l'oios. numai
ne farmecă. Şi sunt muite feluri de iucruri
care ne farmecă, şi foarte deosebite uneic de
ai tete.
Am vorbit de câteva. Farfuria pictată nu
seamănă cu catedrala, nici cu o mobilă sculp­
tată, şi cel care face una nu ştie a face pe
celelalte. Totuşi aceste trei lucruri sunt opere
de artă. ,
Dar sunt opere ;de artă m ult mai deosebite
spre piiidă 'un imn retigios frumos, ori uu cân­
tec vechi — căci unele erau foarte graţioase-
 Artete !5

- ori făbuiă pc, care aţi învăţat si pe care

suit de imn de copii au mai învăţat îuaiutea
t!-\ oastră şi vor învăţa pe urmă.
— Oc, şi muzica e artă?... Şi poezia?...
- - Fără îndoială. Adnceţi-vă aminte ce-a:n
spns. tiare cântem! şi fabnta nu sunt [ucruii
şi frumoase şi nefolositoare tot deodată?... La
Ce slujeşte cânleciu!? La ce slujeşte s,ă vorbim
in versuri?... t a nimic, doar să ne mişte să
pe dea fiori de plăcere, să ne facă inima să
bată. Yaaăzică Işi eie sunt opere de artă.
Eu toate acestea, aci nu ue vom ocupă de
muzică şi /poezie, ci numai de arteie aie căror
opere sunt iucrnri ce se pot vedea şi pipăi,
tuciuri ps care ie-a făcut mâna omului, nu nu­
mai inteligenţa lut.
Arteie acestea ginit numeroase, dar trei sunt
mai de căpetenie şi de ele vom vorbi aci.
Este arta &rMecftdH! care ridică clădiri fru­
moase: o catcdraiă, uin patat, o fântână nionu-
iUeintaiă.
Este arta 'wH%p/or.H/at, cate reproduce icoana
unui iucru, săpând ceva uşor ite săpat, emil e
icnuiul, piatra, Tiideşut.
In sfârşit este arta p/efora/ni. Pictorul trage
cu creionul ori cu culori pe o suprafaţă netedă,
pe hârtie, pe pânza, pe ziduri, icoana hnruri-
to rre ate , fiori, animate, oameni, peisaje.
16 E. Păcaut şi Ch. Baude

Iată cele trei forme mari ale artei de care

vom vorbi.
Când ne gândim bine, vedem că una din
ele, e aproape marna celorlalte două. Arhitec­
tura a sosit întâi); pictura şi sculptura sunt
fiicele ei.
întâi ele slujiyă numai să facă mai fru­
moase şi mai plăcute clădirile ridicate de arhi­
tectură. Odinioară, la începutul artei, locuinţa
fu Cel dintâi lucru pe care căută omul să-l în­
frumuseţeze. El aşeză materialele: lemne, pie-
trie, în aşa chip, in cât forma clădirii să placă
ochilor. Astfel se născu arhitectura, arta cea
mai veche.
Dar curând, cu cât ajungea a fi mai artist,
omul se igândea la alte chipuri de a împodobi
clădirile. Tăie materialele astfel, în cât să
înfăţişeze icoanele funor lucruri frumoase, a
ghirlandelor de flori, spre pildă; apoi sc gântdi
să le zugrăvească CU deosebite cutori. In ziua
aceea se născu Sculptura şi pictura.
Va&ăzică pictor;;!, .sculpto;;;! şi ariufecM
suint câte drei artişti, oameni cari fac opiene
de artă. Dar între ci sunt deosebiri foarte
mari, de care trebue să ne dăm socoteală.
Sculptorul şi pictorul pot înfăţişă ce le place,
numai să facă ceva frumos. Sunt liberi să a-
ieagă, subiectul in toată nemărginita natură.
Tot, dela ftoricica de pe câmp pună la figura
nobilă a omului, {poate ajunge a fi in mâna
lor operă )de artă,
 Arteie 17

Dar ariiitectul inu poate lucra pe gustul tui.

Et "n'ar'e ţsă aleagă, ci are nuimai clădirea pc
carie va ridica-o; din ea trebue să facă operă
de artă, 'nu lucru frumos şi graţios, care să ne
arljemenească ochii. Şi această clădire trebue
să slujească la ceva: e o fântână, o jprmrărie.
Trebue ca isă cnutţuniească ţinta pentru care
a fost făcută. Spre pildă biserica trebue să fie
înaltă şi ui arc, pentru ca să aibă unde intra,
mulţimea credincioşilor; să aibă o lumină lai­
nică, iiniştită ca să nn turbure rugăciunile.
Primăria cere dimpotrivă, săli de şedinţe ră­
sunătoare şi bine luminate, scări mari. gan­
guri largi. Vasăzică arhitectul nu e stăpân isă
dea operei sale forma care îi plase. El, înainte
die toate, trebue să se gândească la ce va sluji
optim lui şi să o facă potrivită cu scopul. A-
cieasta e o coujliţie pe care nu o poate ocoli.
Ce reiese de aci? Că frumuseţea arhitec­
turii atârnă fotdieauna de această condiţie. Clă­
direa e frumoasă numai când mulţumeşte ţinta
pentru care a fost ridicată. Aitfel, cusururile
ei ne vor izbi, nu ine va place, nn vom admira-o.
Să tmai observăm şi că un monument mare,
uin templu, un arc de triumf, o catedrală costă
mulţi bafni şi cere miultă muncă; asemenea
cheltueli nu se pot face des. Vasăzică, un ase­
menea monument trebue să fie făcut solid
şi să ţie mult. să nu-i pese de furtunite cele
mai putednice. de îngheţuri, de nimic, să poată
18 E. P e c a u t şi Gh. Baude

trăi veacuri. tacă iacă o condiţie pe care trc

buc s'o împlinească niariie clădiri. Şi de. aci
reiese că, tsprc a ne mulţumi spiritul, clădirea
va treimi să deştepte ia noi ideile acestea de
soliditate şi de tră'
nicie. Va trebui aşa
dar, să aibă o fru
imuseţe impună'.o-
re. Podoabete ^i.
sculpturile, pot ţi
cât de gi'aţioase, dar
nu trebue să împie
dice ca întregul c o ­
dirii să ine dea o
imprdgie de imărire
şid c .in a je sta 'c .
Uitaţi-vă la cate­
drala alăturată (Fig.
3), E plină ide sta­
tui. D'asupra intră­
rii sunt nuanai llori,
par că ar fi o dan­
telă, şi cu toate a
Fig. 3 —Ocatadrata. ocstea când o pi:
viţi bine, simţiţi o emoţie adâncă. Vedeţi că
ochii şi linioia nu v'au fost atinse întâia de
aceste amănunte bogate, ci de forma gene­
rată, de înfăţişarea ei.
Gu totui altele sunt iegite cărora se supune
sculptura. Căci, pe când ariiitectiua ne face
 Artele 19

să vt'deii irumosui întrTm monument, sculp­

tura ni-[ arată imitând miile de lucruri ce ne
ara tă bogata [Matură. Vedeţi dar că legea sculp­
turii e imitaţia. Sculptorul alege un lucru, o
ptamtă. un mi inia!, un om, şi îl imitează in
piatră, in bronz, in lemn, în fildeş. Dar băgaţi
de seatmă că ,'nici el nu [poate alege aşa la iu-
tânuplarie. Trcbue ca lucrul să merite &ă fie
sculptat, să ţie ţrtucnois. Ce e urât n,n c vrednic
să te fnai josteneşlti să-i faci o icoană, care isă.
trăească cine $tie Cât timp.
Ba încă Îmbuc ca lucrul ales să fie foarte
frumos; să fie, dacă se poate, desurdr.p/ de
/ruu<o.s. Căci sculptura e în general un lucru
cu înfăţişare serioasă, severă; ea nu e învese­
lită de culori ca pictura, şi pe urmă e lucru
lung şi jgrbu ,şi care e meniiI să fie poate inii
ife ani, dacă e făcută in piatră sau în metal.
Şi numai cie e desăvârşit de frumos e vrednic
de atâtea sforţări.
Dar unide se găseşte fruimuseţea desăvârşită,
fără cusur? t— Nu există.
Să zicem [că sculptorul vrea să ne dea icoa­
na, statuia [unui cal. Se duce într'o livadă, in
niscaiva grajduri, caută un rai desăvârşit. Nu
găsieşte. Unul pre picioarele prea subţiri, altul
arfe capul jjrt'ea girare şi în sfârşit fiecare are
câte un cusur.
Ce va face artistul? — Regăsind nicăieri
fu rr.fpi'/u/e palul desăvârşit, şi-l va inchipui
el, ii va crea singur. Toţi caii an trăsuri co­
mune. Toţi .nu ncclaş caracter de eleganţă şi
20 E. Pécaut şi Ch. Baude

putere. Acest caracter se arată în. capul eu

mândrie, în fgâtul adus in chip graţios, in mem­
brele solide şi subţiri, in armonia mişcărilor
zvelte şi repezi. Sculptorul a înţeles aceasta,
pbntru că c artist. îşi închipuie un cal în­
zestrat cu toate .aceste trăsuri, un cal pe care
nu l-a văzut nicăieri cu ochii şi care e mai
frumos, m ai {desăvârşit, mai an'erăraf decât toţi
pe cari i-a văzut. Şi pe aceia îi va sculpta,
pentru că acela e vrednic să trăiască de veci
în piatră ori în bronz.
Astfel vedeţi dar, pă deşi imitaţia c legea
sculpturii, totuş faoeastă imitaţie nu trebuc să
fie oarbă. Artistul inu se face robul celor ce
vede, nu copiază niuţmai din natură, ci ie în-
dreptează înainte Ide a te reproduce; ei are
în imimte) o icoană mai frumoasă, mai desăvâr­
şită diecât tot ce vede. Şi această icoană o
înfăţişează, ochilor îioşlri.
Aşa e şi {cu pictura, dar cu oarecare deo­
sebiri. Pictura e cea mai puţin severă din
cele trei arte. Operete salé nu sunt grele ca,
ale arhitecturii şl ale sculpturii. Nu sunt nici
vccinicc, fiind făcute din materiale ce se ni­
micesc uşor. îŞi pe urmă înfăţişarea lor c {În­
veselită, variată prin atâtea culori....
Ce reiese dp aci? Că pictorul nu e silit,
ca sculptorul, să-şi aleagă tot subiecte desă­
vârşite şi severe. Adesea caută şi el, bine în­
ţeles, şi reproduce ce e cu desăvârşire frumos',
şi atunci operele pe care le face sunt tot
atât de admirabile ca cele m ai m ari opere
 Artele 21

a!;c arhitectului şi ale sculptorului, şi ne emo-

:ion)cază to tă tâ t.
Dar pictorui poate, Inneori, să reproducă
şi hscrurl urai puţin nobile. Spre pildă poale
face o operă plăcută, mişcătoare, înfăţişând
roene de toate zilele: un călăreţ care îşi o-
preşte seara calul obosit la un lian, ori in­
feriorul unei Case de ţară, cu vatra, cu câinele
care stă aşteptând să-i dea şi lui ceva să!
<lănânce, cu ţăranca împărţind mâncarea prin
Miiduri... Aceste (tablouri simple şi pacinice au
pentru noi, în pictură, un farmec pătrunzător,
ne (mişcă uşor ca nişte amintiri din cliiiar
\iaţa noastră. Dacă ar fi sculptate, ar fl ne­
plăcute, ne-ar face să rîdem.
22 E. Păcaut şi Ch. Baude

Prescurtare şi întrebări.

Care szzzzf z/pfz.sp/zz'A'A' zzzA'? —- Muzica, poezia,

pictura, sculptura, arhitectura.
/zz re se zZs^azzZzzzzif? — Fiecare are caracterul
oricărei arte; operele ior sunt frumoase şi fru­
museţea for are de ţintă numai să ne umple &
admiraţie, să ne mişte.
Czzzzz s'a zzzzszrzrf Sfiz//zfzzza şz /zzz*fzzz*a dz'z? <zr&-
/ccizzz/z? — La început eie au fost numai' nişte
mijloace de a înfrumuseţa opera architectului.
A d z z z z z ',- z z z z . c/c z zzz v z'zz zz/ zzzzzzz/zzzzzc azrAd rr-
fzzză ? - Nrţ, ci s'au despărţit. Statuieie nu au
rămas tegate de ctădiri, ci s'au ridicat pe pie­
ţele pubtice, în mijtocui grădinilor sau păduritor.
Azi pictorii nu mai sunt numai decoratori de zi­
duri, ci fac tablouri care au frumuseţea lor deo­
sebită. Acum se fac clădiri pentru picturi, spre a ie
adăposti şi păstra; aceste clădiri se numesc
znrzz^.
Ce daoscAz'ze e zzz/zc azc/zzfecf şz scMÎpfor cri
/zzcfoz? — Operete sculptorului şi. pictorului sunt
icoanele lucrurilor reale, în vreme ce architectul.
spre a face operă de artă, face clădiri.
<r<? /zzzzzzzzsefz'a ca/oz zzzzzz' zzzzzffe r/zzdz'r; e o
fzzzzzzzzszzţz? .scpczzz, zzzzzz'Mîozz.szz?—Pentru că ase-
menea clădiri trebue să ţie mult. să fie aproape
vecinice şi pentru că îucrul acesta trebue să-t
vedem cu ochii.
Dzzz rAMz'zz gzaizoasc. zzzz/zzzdo/uz'fe zzzz pof fi?-
Ba da. numai, eteganţa să nu păgubească soti-
ditatea şi durata.
 Artele 23

Care e /z^ca /zzzzzfamezzAz/ă a pz'czar/'z şz zz

.sra/p/ar;'z? — Imitaţia. Pictorul şi sculptorul ne
dau icoane aie lucrurilor reale.
Această rc^:z/z; /zzz are a&aferz? — Artistul nu
copiază întocmai modelul. el are în cap un mo­
del. un tip desăvârşit şi totuş asemănător cu ce
vede, şi modelul acesta închipuit se sileşte să-l
copieze întocmai.
Va să zică a zzzare ăecse&z're z/zire a a om caro
z;zzz;;a: ar copia aa /acra şi zz/z aăevăraf ară'sf? —
Da; calea ce deosibeşte pe artist e tocmai pu­
terea ce are de a-şi închipui lucruri cu desă­
vârşire frumoase şi totuş adevărate. Aceste lu­
cruri întâi se află numai în spiritul lui; numai
el le vede. Dar după ce a făcut opera, fiecare
din noi, când o priveşte, vede şi admiră mo­
delul divin de frumuseţe ce se află în sufletul
artistului.
 C O N V O R B IR E A T R E I A

Arta egipteană.
Am spus că arta e veche ca şi omul. De
cutai s'au pomenii, oamenii pe pământ, au
simţit plăcere să facă; iucruri frumoase. De
aceea, când Studiem istoria din cele mai' de-
ptărtatte vremuri, istoria popoarelor care azi
nu tmai există, întâlnim totdeauna urmeic lit-
crăritor lor artistice, ruine de palate, temple,
morminte, statui, mobile, vase, fet de fel de
upeite, după putui călătorul, care se va plimba
pe la noi peite o mie de ani, va găsi ic şi
coio resturi ţdin cnonumentete ori mobilicrui
nostru.
Se întâmplă (uneori chiar, că unut din a
ceste lucrţuri jde artă e aproape ultima urmă
rpmasă dintr'un popor inort de veacuri. DC
 Ârta e!gp!eană ^5

multe ori iuaii călători, învăţaţi, trecând prin

câte un Doc părăsit şi pustiu, au găsit câte o
coloană spartă, rămăşiţele vre unui palat, ori
vrte-o piatră plină ,de inscripţii scrise Intr'o
limbă ce Uu se mai vorbeşte; alunei sau pus
de-au săpat, ău cercetat p.dn împrejurimi, au
descoperit alte ruine care au străbătut vea­
curile, spre a arăta locul unde a fost câte un
oraş m are şi frumos, unde a trăit vre un po­
por bogat, şi puternic.
Cartea aceasta e mică, nu putem spune în
ea isteria ariei vechi, ai cărei început se pierde
în noaptea timpurilor. Ar trebui să cercetăm
toate colţurile pământului, căci pretutindeni
s'au găsit popoare artiste. Ar trebui să stu­
diem arta 'Chinezilor vechi, minunile artei hin-
dusie, ciudatele Şi (măreţele monumente ale ve­
chilor Mexicani, {ruinele impunătoare ce aco­
peră Asia Minoră şi câte aiteie încă!...
Nu putem' face împreună această frumoasă
călătorie prin operile de artă, dintre care cele
mai tinere sunt bătrâne de mii de ani. Această
călătorie veţi putea-o face mai târziu, dacă
aveţi fericirea jsă ştiţi limbile în care s'au pu­
blicat cărţi undite şi mari asupra acestor arte,
ori vizitând, în oraşele mari, muz&cie în care
se află {adunate resturile tuturor acestor arte
antice. i
jNoi ne vom muiţumi a aiege printre na­
ţiunile moarte pe una dintre cele mai vechi.
§6 E. Pécaut şi Ch. Baudd

şi dintre ceie care au lăsat cel mai mare nu­

măr de 'monumente: naţiunea egipteană.
Priviţi pe ţ) ti as harta Africei, )a nod-est veţi
vedea marele fluviu Nilul. Pământul dimprejur
e pustiu, herpditor, ars de soare! Dar de fie­
care parte a fluviului se întinde o fâşie lungă
şi strâmtă de pământ, care e Cel mai fertil din
hinne; el datoreşte această fertilitate înecurilor
periodice ale Nilului, care depune pe supra­
faţa sa Cn fel de noroi gros, în care găsesc
hrană plantele Ide tot felul. Acolo, pe unul din
aceste două m aturi ale marelui fluviu african
trăia, suint acuma mai bine de 3u.se mu de
aini, poporul ide care voim' vorbi.
Şase tmii (de Uni!... Ce de vreme!... Cum se
poate să (ştitml ceva asupra unui popor, care a
trăit aşa dle piuit înapoia noastră?... Cine ne
poate spune istoria Iul ? Pe vremea aceia nu
era nici hârtie, nici cărţi, nici nimic.
Şi cu toate acestea ştim mulţime de lu­
cruri asupra Egiptului cei vechi. Ştim care
i-a fost religia, ce războaie a avut, numele
regitor iui, obiceiurile, lucrările, costuimul lo­
cuitorilor... to a te acestea Egiptenii le-au scris,
nu pe h ârtie Ci pe ceva Piai durabil, le-au sá­
pját cu litere Ciudate pe pietrele morminte
lor lor.
Dar vezi izice: ,,de oarece limba lor a murit
odată cu ei, cum s'a putut descifra înţelesul
scrisului lor? Nici vorbă, a trebuit timp şi
 Arta egipteană 27

muincă, d ar ["învăţaţii au izbutit, şi azi ei ci­

tesc această jiimbă de aproape treizeci de vea­
curi mai cum citiţi d-v. un ziar. (iei ditrtâi în­
văţaţi cari [an ghicit această uiare şi eşurioasă
taină şi cari jau făcut, ca să zicem astfel, să
vorbească pietrele cele vechi egiptene, au fost
Frafncezi.
Egiptul întreg e tplin de monumente al că­
ror nutnăr şi 4nari întinderi ne povestesc mă­
rirea poporului icare le-a construit, Pe supra­
faţa acestui pământ, care azi e lăsat in tă­
cerea singurătăţii, palateie, morminteie, sta-
luiecle colosale, templele nemărginite se ri-
dică pe jumătate ascunse în nisip. Şi dedesubt,
in adâncimile "pământului se află morminte,
picniţi nenumărate, galerii întretăiate săli u
riaş'e, cetăţi (mortuare care fac uti fel de Egipt
std) pământean.
Istoria Egiptenilor seamănă cu a tuturor
popoarelor care [au locuit ţări rodnice. La în­
ceput a fost o naţie foarte [muncitoare şi ip.ai-
cinjcă a cărei toată bogăţia venea din pământ.
Egiptul însă era guvernat nu numai de regi,
ci şi de preoţi. Preoţit fură Ia începui stăpâni
suverani ai iui. Tot testul naţiunii muncea pen­
tru ei: banii şi pu'.erea erau in mâniile lor. Cu
nemărginitele lor (avuţii plăteau armate nu­
meroase cu pare ţineau poporul supus şi cu
carie respingeau şi alacurile naţiunilor vecine.
Dar in tro zi armata ne mai voind să fie
28 E. Pecaut şi Ch. Baude

uinelta supusă {a {preoţilor, se revoltă şi alese

uU căpitan tlc-a t ci spre a domni peste Egipt,
care de âtulnci, pânjă la sfârşit, a fost guvernat
numai de î*egi.
Regii se purtau cu poporul m ai blând decât
se purtaseră preoţii. Ei avură războaie mari
împotriva popoarelor ţdimprejur şi de mai
multe ori le învinseră şi le robiră. Robii fură
puşi să iucreze pământul. Regii ii tnai pu-
steră să ifacă şi lucrările uriaşe, ale căror ruine
ne fac gzi să ne minunăm, astfel în cât ma­
rea prosperitate a Egiptului şi minunile 'sale
artistice au ieşit diin munca nenorocitelor po­
poare robite.
Cine vrea să înţeleagă arta Egiptenilor, tre-
bue să-şi aducă mereu aminte că religia lor
credea că mţu e o viaţă. Egiptenii credeau —
ca şi creştinii 'mâi târziu —- că odată şi odată
morţii vor învia. Dar mai credeau şi că, spre
a trăi iar, m ortul avea trebuinţă şă-şi găsească
tot corpul în care mai trăise, adică leşul său
neatins. Vedeţi dar cu ce grije vedeau ei de
morţi! După credinţa lor, trebuia cu orice
preţ ca truptul, cadavrul, să poată înfrunta
vremea fără) a putrezi, fără a se nimici, pentru
ca să-l găsească sufletul mortului câud va
învia, numai 'bun să intre să locuiască iiar în el.
Astfel se întâmplă că ei căutară să fe­
rească leşurile Re putreziciune. Preoţii lor de$- 4
 Arta egipteană 29

coperiră taine minunate, pe care nu te spuseră

nimănui, pentriu ica pumái ei să aibă drept să
pregătească corpurile pentru înviere. Acum în­
ţelegeţi cât emu de veneraţi şi de temuţi preoţii
lor. De [aceia aveau aşa de mare putere asupra
întregului popor.
S'au găsit în ziiele noastre 'mii de cada­
vre, vechi de mai bine de douăzeci de vea­
curi, şi caic ş'an aflat în aceeaş stare în care
au fost în ziua înmormântării lor. Aceste mumf/
— aşa se numesc — sunt înfăşurate in fâşii
subţiri de pânză muiate în esenţe ruşinoase,
care fereau carnea de putreziciune. Când mor­
tul tera Are-un personaj însemnat, apoi era
îmbălsămat intr'un icliip deosebit; faţa îi era
zugrăvită cu {vopsele, ca să pară ca un om viu.
ochii îi erau înlocuiţii cu ochi de pijetre pre­
ţioase ori de metai zmălţuit, unghiile îi erau
aurite.
Dar nu era de ajuns să ferească Jeşui să
nu putrezească. {Mai trebuia ca nu cumva oa­
menii ori lanimaieie sălbatice să poată ajunge
ia el tsă-i nimicească. Această teamă invăţă pe
Egipteni să-şi pscundă cât mai bine morţii,
fie în gropii iţe, Săpate în stânci, fie în clădiri
mari ridicate într'adins şi ale căror găuri le
zideau pe urmă.
TJitaţi-vă la {monumentul pe care îl înfă-
ţiş!ează gravura alăturată (Fjg. 4) Este ceeace
se numeşte A'ranu'da era /nare. care e ponte,
30 E. Pécaut şi Ch. Baude

cel 'mai ciuidat :şi de sigur cei mai uriaş monu­

ment din ţtot Egiptul. Acest monument e un
mormânt. ' '
tinchipuiţi-vă un munte, un munte adevărat,
dar ridicat ide mâna omului, în mijtocul pustiei.

Fig 5. — P i r a m i d a cea m a r e

Acteastă clădire uriaşă e făcută din cărămidă,

şi forma !8i — după cum vedeţi — e astfel fă­
cută, în cât fiecare parte a ei e Iun triunghi cn
vârful în sus. Cele mai muite catedrale de-ale
noastre nu ajung la jumătatea înălţimii ei, căci
vărfut Piralnidei celei mari e înalt de 150 de
 Arta egipteană 31

metri. Jos {măsoară aproape 230 metri pe o

parte.
Călătorul care se Huce să o vadă, o zăreşte
d'eta o depărtare dc zece ieghe (patruzeci de
kiioMijetri). Cu tcât se apropie, monstrul de
piatră se 'măreşte, tse măreşte mereu. Când
mai p.rb o (ieghe până ia ea. Piramida pare că
se ridică {asupra căpătui său şi îi striveşte cu
cu grteiuiatea gi .nespusă. In sfârşit, când ajunge,
rămâne cuprins (de spaimă în faţa grozăviei
mărimi a 'mointunenluiui, aie cărui coiţuri şi
virf nici pu I'e poate vedea. Un fel de spaimă
sc amestecă Cu admiraţia, când se gândeşte ia
oamenii ce ii-a înghiţit clădirea aceasta, ta
sufierinţcie nenumărate aie ceteior d6 robi,
cari trebuiră şă lucreze ia ea timp de ani sul)
loviturile (te {bice aie supraveghetorilor. Vede
(mut dintre cete mai mari monumente ate scla­
viei ce ţs'au ridicat pe pământ.
Dar şi )mai mare e emoţia călătorului, când
urcă treptele Piramidei !şi ajunge în virf. Ve­
derea deia această înălţime se întinde până la
douăsprezece leghe împrejur. La vre-o patru­
sprezece metri dela pământ sc deschide o uşe,
pe ea re {ajbija o zăreşti şi prin care intri într'un
gang lung, {strâmt, ;şi întunecos. Trebue să te
târăşti, capă .poţi intra; aerat e greu, înăbuşi­
tor, pare că muntele de piatră te striveşte. La
jumătate catea ise află iun puţ negru, in care
nimeni n'a gutezat să se coboare şi pe care
trebue să-1 jocoieşti 'cu băgare de seamiă. I]n
 E. Pecaut şi Ch. Baude

sfârşit ajungi într'o sală nemărginit de mare

cu zidurile netede. Âcoio e odaia Regeiui. A-
coio se bdilmea, ia adăpost de curiozitatea oar
meniior, corpul suveranului, care a pus de i 's a
ridicat acest jmotnument acum cinci mii de ani.
Când se urca] regete pe tron, lucrătorii in-
ctepeau, chiar în ziua urcării lui, să-i zidească
Mormântul şi [urmaiu neîncetat cât domnea. Cu
cât era regele [mai bătrân, cu atât mormântut
îi era Imai mare, Astfel domnia suveranului,
care a fost îngropat în mijlocul Piramidei celei
mari, trebue să fi fost una dintre cele mai
lungi din istorie.
Acuim! uitaţi-vă la ciudata statuie pe care
o arată gravura ceastălaltă. (Fig. 5). înfăţi­
şează o fiinţă închipuită, cu corp de leu şi
cap de femeie. Aceşti monştri se numesc s/inrf,
şi sunt sute de asemenea statui în Egipt, Ele
înfăţişează fără îndoială vre-un zeu la care
se închinau Egiptenii. Sfinxul pe care îl vedeţi,
şi care se află la o !sută ide paşi de Pii [amida
cea măre, e cel mai mare dintre toţi: caput
lui se iaflă la o înălţime de douăzeci şi cinci
die metri dela pământ. E tăiat într'o stâncă, ce
ieşea aci din nisip.
Impresia pe bare-o simţi când vezi sfinxul
păzind, parcă, {mormântul regal, nn e aşa de
marc ca cea pe care ţi-o face Piramida, dar e
mai adâncă. In vecinica nemişcare a colosului
 Âîta egipteană 33

parcă ar fi uin mister, care îţi pătrunde inima.

Cie face tel acolo de douăzeci de veacuri? Ce
taină păzeşte? Nimeni {nu ştie. Fără îndoială
că şi .în corpul lui se află vre-o gaură, vre un,
m orm ânt; în pântecele lui, doarme, negreşit,

Fig. 5. - S fin x u t.

de vre-o ,patru mii de ani, vre un prinţ al E-

giptului. Poate că are comunicare cu piramida,
dar nimjeni )n'a putut descoperi până acum uşa
misterioasă. Sfinxul îşi păstrează mereu taina.
După cum' jse vqle, e îngropat pe jumătate
în nisip. Ar trebui iucrări mari, spre a-1 des-
gropa. Uitaţi-vă pe mic pare arabut cu cămiia
lui pe lângă ei. Şi cu toate că vremea i-a atins-
2
34 E. Pecaut şi Ch/ Baude

figura, priviri expresia fizionomiei sale: căută-

tiut.'a îi e îndreptată puţin în sus, ca şi cum' s'ar
uita la (un lucru străin de pământ, nevăzut de
oameni, buzete ii sunt întredeschise dc tui zâm­
bet batjocoritor, răutăcios.

F )g . 6. — F a ţa d a te m p tu tu ! d t a L u q s o r .

Acum tată b grao'pră foarte deosebită, dar

care vă \-a izbi prin caracterul său dc mă­
rire. (Fig. b).
înfăţişează faţada unei biserici, a unui tem­
plu egiptean ţie acum trei, patru mii de ani. 4
Vedeţi ce mare e clădirea: cei doi oameni,
 Arta egipteană 35

cari se ^plimbă pe lângă intrare, par nişte fur­

nici pe iângă ea.
Uitaţi-vă pe [urină la proporţiile greoaie, în­
desate ale (monumentului. E mult mai larg
jos decât iiţa vârf, are o singură uşă, şi nu
aşa mape; [ferestrele nu se zăresc, nici arcade,
nimic decât ziduri groase. Se aseamănă cu
Piram ida in aceea f'ă Şi ea e mai lată jos şi
n are uşi, nici ferestre.
Iată caracterele, [marile caractere ale opere­
lo r Egiptene; ([mărirea, soliditatea greoaie. Si
cele ce [aflaţi [despre religia, despre ideile a-
destui popor, [vă desluşeşte de ce operele lor
de artă iau această înfăţişare deosebită.
Egiptenii erau neîncetat preocupaţi de viaţa
viitoare. Se gândeau la ea, ca la ceva care va
ţine vecinie, ce Uui se va [mai sfârşi. De a-
ceea au 'căutat ca operele lor, mumu, morminte,
statui, clădiri, să poată ţine in veci. Marea
lărgime la jtemelie §i grosimea plină a ziduri­
lor fiind două condiţii de soliditate, astfel şi-au
ridicat monumlentele.
Dar <niai e ceva. In fond pe ei îi ocupă şi
îi inspiră ideia morţii. De aceia operele lor
nu sunt [vesete. Sunt frumoase, prin mărimea
lor impunătoare, dar parcă te înghiaţă când
le vezi, ,păci au o frumuseţe de mormânt.
Inchipuiţi-vă cum era un templu egiptean
înăuntru. Numiai prin uşă intră puţină lumină,
care se bpreşte pe prag. Nişte [stâlpi groşi
susţin bolta; adâncimea se pierde in întuneric.
Ai zide t ă vezi umbra unui mormânt monstru-
36 E. Pecaut şi Ch. Bande

os şi, {ca Îşi într'un mormâiit, donmeşle tăcerea.

O jale Zdrobitoare cade din bolţile greoaie şi
iţi pătrunde inima. Ce deosebire între ele şi
frumoasele noastre biserici! Snb boitele lor
luminate rugăciunea ;ni se ridică în libertate...
Să ne întoarcem la gravura noastră; lai
care nu ne-am [uitat cu deamănuntul. Patiiu
statui uriaşe isunt aşezate lângă uşe pe tro­
nuri de piatră. Ele înfăţişează regi sau zei
de-ai Egiptului. i
lin faţa uşii se află doi stâlpi înalţi, pătraţi,'
mai largi jos decât sus, cari 'se numesc o&etiscr.
Fiecare e făcut [dlptr'o singură bucată. Inchi-
puiţi-vă, dacă puteţi, ce muncă cumplită şi ce
suferinţe au înjdurat bieţii robi, cari au tăiat
din munţi (aceste bucăţi aşa de m ari şi le-au
transportat pe marginea Xilului.
In sfârşit priviţi cete două rânduri de s/îna;,
cară mărginesc intrarea. Şi ei nemişcaţi cum
sunt, contribulesc Ha impresia de m ărire tristă
şi tainică, pe care ţi-o lasă totul la un loc.
 Arta egipteană 37

Prescurtare şi întrebări.

Ca/M rara a uaaAz'zzzaa %/da7 agz'/z7azza? — Ceie

m ai vechi opere se urcă !a şase mii de ani, ce-
ietaite ia vre-o două trei mii.

Ca A ră ta ră sa a/7ă zzzfaa uacĂzVoz* Egz'pfazzz

şz /*a7z'gz'zz /or? — Reiigia lo r e întunecoasă şt
severă. A rta ie e to t aşa. E i. se gândiau mereu
ia m o a rte şi ia viaţa vecinică, ce urmează după
ea. Această cugetare se găseşte şi în opereie
ior. Eie sunt mari, greie, soitde, soiemne şi sunt
m isterioase ca moartea.

Ca /agd/zzră as/a fzz/ra arta: Egz'g/azzzYor şi

s/o raa /o r soa/g/d? — A rta E giptenilor e făcută
d e robi. Mcmu-menteie ior, aşa d in caie afară
d e m ari. nu ar fi putut fi ridicate, de n 'a r fi
iu crat m ii de robi ia ciădirea Jor.

/zzaarazzzz da sgzz/za/z daosaZtz'razz aa uada/z zzz/ra

zzzz /azzz/z/zz d/zz E g/p/ ş/ o aa/adra/d araş/z'gd. —
U nui e gros, scund, fără graţie, trist... Ne vor­
beşte d e moarte. Ceaiaită se înaiţă către cer şi
parcă n e vorbeşte de speranţă, de încredere itt
D um nezeu.
 C O N V O R B IR E A P A T R A

Arta greacă.

I. — /4rc/M^C^M7*(2.

Iacă-ne ajunşi ia Tea mat frumoasă, ]a cca

mai minunată parte a acestei istorii a Artei,
pe care o opunem în trăsuri largi. Am ajuns
la istoria artei în Grecia.
Ştiţi ce e Grecia: o peninsulă iniei, desle-
gată de continentul european, şi care îşi scaldă
coastele in {marea Mediterană. Dar poate că
nu ştiţi !tot a$a de bine că din ţara accdsta
 Ai b gre-că 39

mică, dieia jcâteva mii de oameni, cari o lo­

cuiau acum Y i 'c - o două trei mii de ani, au venit
cele mai preţioase comori, cu care se mân­
dreşte azi civilizaţia noastră.
Nn vorbesc pumái de comoriie artistice
ale Greciei, care fac fala muzeelor din Paris,
Londra, Roma, iViena tşi Berlin, ci de bunu­
rile al căror preţ e mai mare, şi cu care
Grecii au înzestrat omenirea pentru veci.
Cel mai mare dintre aceste bunuri e li­
bertatea.
Pe vremea când toată lumea era cufundata
în robie, cânfd tiranii domneau pretutindeni.;
cu puterea }ori cu superstiţia, Grecii trăiau în
republică şi dădeau universului de robi pri­
veliştea unei naţiuni )de cetăţeni liberi, cari.
cu un jcuvânt, Se guveriiau singuri. Exemptu,
mare, care a călăuzit omenirea către cucerirea
libertăţii politice şt pare o susţine ţi azi.
Dar nu e humai atât. Poporul acesta mic,
aşa die fmândru, a înfăptuit ce'.e mai fru-
inoaste opere iliterare, a rostit cete mai fru­
moase tragedii pc care le-au auzit oamenii,
astfel în cât mai toţi scriitorii noştri cei mari,
au fost Cnari numai pentru că i-au imitat pe ei.
I:n sfârşit jGrecii, tcari fură cei dintâi cetă­
ţeni şi cei dintâi scriitori, fură şi cel dintâi ar­
tişti. La ei arta atinsese o desăvârşire pe care
nimieni n'a {inai ajuns-o, de atunci şi arta lor,
ca şi literatura, a fost şi este módéiul perfect,
40 Î5. Pecaut şi Ch. Baude

p)e care îl asdmir'ă şi azi artiştii noştri şi din

care cauţa a se inspira.
Grecii erau păgânii. Adorau, ca zei, feno­
menele cele m ari ăie naturii. Mă \cii înţcF'ge
după ce ,vă voi da câteva exemple. Astfel la ci
soartele era Cel măi mare şi mai puternic zeu,
sub niumiele de Apoilon; luna era o zeiţă, curata
Diaina; îndârjea, ăit zeu, Xcptuu. Adorpu pe
Geres, zeiţa Semănăturilor; pe Flora, zeiţa
florilor, pe Venus, zeiţa frumuseţii, şi alte
zeităţi. Vedeţi ce deosebire între ei şi Egipteni'
Egiptenii aveau o religie întunecoasă, misteri­
oasă şi îngrozitoare, care a dat ninştene unei
arte îngrozitoare ca şi ea. La Greci, dimpo­
trivă; reiigia lor fu religia naturii: poezia câm­
purilor şi păduricilor, a cerurilor şi luărilor,
a soarelui curat ,şi a nopţilor senine. Această
religie plină de natural, de graţie, dc poezie,
dădu naştere unei arte după chipul şi asemă­
narea ei; artă plină de lumină ia r nu întune­
coasă; plină die simplicitate, iar nu tic mister;
artă curată, frumoasă, liniştită, m are şi a mo-
nioasă ca natura şi ca sufletul Grecilor.
Deosebirea între arta egipteană şi aria
greacă, c viaţa. Să mă lămuresc mai bine.
Ce vă spun piramidele ni a ies io ase? Vă în-
gliiaţă [de spaimă pe cât vă şi mişcă de ad­
miraţie; par icoanele morţii şi într'adevăr gân­
dul morţii jle şi dădu naştere. La Greci, dim-
 Atta greacă 41

priveliştea naturii, frumuseţea fiinţelor vii.

Astfel, operele lor 'sunt icoane ale vieţii.
Cu toate acestea mu trebue să credeţi că iz­
butiră dela .început ,s.ă deâ operelor lor acest
m arc caracter. Crecii, la început, au uimit şi

F!g ; — T em plul-puiN eptun.

' 't'ă
ci popoarele [mai vechi decât dânşii, şi în
dieosebi întâi fau uimit operele Egiptenilor, cari
nu locuiau aşa dicparle, şi cu cari aveau uruite
afaceri. Astfe!, 'se află la ci un templu al lui
Neptun, cu acoperiş triunghiular susţinut de
stâlpi puternici. Nu găseşti pe el o podoabă,
42 E. Pecaut şi Ch. Baude

o floare sculptată, o linie curbă; numai piatră

goală şi bioplită drept. Acest templu ne dă
o impresie de putere, de maiestate puternică,
rece şi liniştită. Et e
o amintire, din Egipt.
(Fig. ?).
Dar cu toate ace­
stea ce [deosebire!..
Monumentul grec le
maiestos, dar ;nu mon­
struos. E simplu, (dar
proporţiile lui sunt
foarte armonioase.
Cel m ult s'ar pu'.ea
zice că stâlpii sunt
cam bondoci, că toată
clădirea e cam joasă
pentru lungimea ei.
Dar tocmai de aci ie-
iese impresia de putere şi severitate.
Uitaţi-vă cu luare aminte la coloana a-
lăturată. Ea e fpjarte simplă şi n'are piedestal,
l.a ptarfea 'de Şus, sau cupife/, se află o lespede
pătrată, pe care se propteşte acoperişul. A-
cest gen, pşfa (de simplu al arhitecturii gre­
ceşti, ccl mai vcclii dintre ţoale, se nnmcşlc
yiemd do;/c. Caracterele sale sunt cum spuse-
r,ăm: simplicitatea Şi puterea. (Fig. 8 ).
 Arta greacă 43

Acum iată a[t Istfdp deosebit de cet dintâi.

Cum va ieţi e mai împodobit decât cel doric.
Nu cade d'adreptul pe pământ ca dânsul, ci
arc temelie compusă din trei patru inele, puse
unul peste altul, unele
scobite, alte'e cilin­
drice. Se i'deosi'aeştc de
stâlpul doric [mai cu
seamă prin ' căpiţe'.
Lângă vârf, săpăturile
ce se află dealungul
stâlpul se lărgeşte }şi
se încolăceşte, în jos,
<'ţv o coajă de melc.
Le aceste uoMs cade
stâlpului se iopre.c (şi
acoperişul monumen­
tului. (Fig. 6 ).
Acest stâlp mai îm­
podobit, mai iele^ant
Ut cât celălalt, 'mai de­
parte de tipul egip­
tean, se numeşte ior
nic. Dar la genul ionic eleganţa nu reiese atât
(tiu numeroaseie sate podoabe, ci din a-eea că
stâipul e Hn'utt mai subţire decât cel doric. Ft
ie aproape de nouă ori mai înalt decât gî-osi-
mtea, pe câtă vreme cei doric e numai de patru
până la şase ori.
44 E. Pecaut §t Ch. Baud?

Dar arta freacă pu s'a oprit aci; ea s'a' sitit

să scape de tot de amintirile egiptene şi să în­
locuiască go'iciimea
" ^ 3 3ă ptiu bogăţie, severita­
tea prin e'egantă, ră­
mânând însă armoni­
oasă şi nobilă. Şi arta
greacă a ajuns a ip C
ord/nnf corindan. Or­
dinul ionic era tnai
împodobit şi tnai gra­
ţios decât cel doric.
Ordinul corintian e şi
mai graţios Şi mai îm­
podobit decât ce io­
nic, d ar căpiţe ele nu
mai seamănă de ioc.
Priviţi, aci toate să­
păturile d e a 1 u n g u t
stâlpului se sfârşesc
F ig . 10. - C o l o a n ă c o r i n t i c ă . c â t e O frunză p-
dusa, (Fig. 10). Şi diu
acest m ănunchi ;sc înalţă o nrână de ramuri
dfe ait [soi, dautetate şi graţios aduse; acestea
sunt frunze ţde inoanfă şi sunt, despărţite intre
ele prin eâte o floare. In sfârşit, din mănun­
chiul de jacante se ridică nişte volute graţioaie,
despărţite şi ele Cu ftori. pe care se iasă cor­
nişa acoperişului, care şi ca c to t aşa de îm­
podobită ca ;şi stâlpu). Chiar pe marginea a
copţerjşuiui se ,aftă im rând de pătrate mici
tăiate, sau deudcnîe, sub care se află o bandă
 Arta greacă 45

p)e care artistul tsculpta figuri de zei, de oa­

meni ori de animate.
Stâlpul corintian e şi mai înalt, şi mjai.
zvelt, şi [mai elegant decât cel ionic. Înălţimea
c de 'zece ori cât diametrul.

Fig. l i . — T e m p lu l B iru in ţe i.

Templul lui Ncptun era monument doric.

Acum iacă )un foarte frumos monument ionic,
utn mic templu Ipe care Atcnictiii îl consacra-
46 E. Pdcant şi Ch. Baude

seră A''rM;'n.'ci )(Fig. 11). Opt stâlpi ionici, patra

în faţă îşi patru în fond, sprijinesc un fronton
triunghiular împodobit .cu o friză, ale cărei
sculpturi înfăţişează biruinţele Atenienilor. Cil-
dinea toată ine izbeşte prin înfăţişarea ei de
eleganţă simplă, de mare distincţie.
Mai multe po.doabe, ar fi fost nepotrivite
cu un templu închinat războiului.

Prescurtare şi întrebări.

Dinfrr toate aeiete cete vecAl, pe rare tre&ue

să o eaaoaştea: Mai t?fae? — Fără îndoia)!
arta greacă.
De ce.? — Pentru că face parte din întregul
civilizaţiei grece.
Deitaytţf-ră. — Acest popor mic este născo-
citoru) a aproape întregii noastre civiiizaţiiii.
Cam a^a? — Ceea ce caracterizează civiiixaţia
noastră e libertatea. Toate popoarele o au mai
mult sau mai puţin pe. deplin ori o caută, şi a-
ceastă libertate Grecii au făcut'o cunoscută iumii.
Ei fură cel dintâi cetăţeni ai omenirii.
Cr ae-aa ia^ătat et? — Eiocinţa, poezia, tea­
trul, istoria. Mulţi dintre cei mai mari scriitori
ai lumii pe ei i-au luat model.
Ce ae-aa arai lavăţat? — Arta. Grecii fură
nişti artişti fără pereche, cei dintâi artişti din
toate timpurile şi dintre toate popoarele.
 At ta greacă 47

Poemele lor sunt cele mai frumoase, monu­

mentele ior, statuiete, sunt ceie mat desăvârşite.
Nict un sculptor nu i-a putut ajunge până astăzi.
Curg g ggrgcfg/*gf arfe/ grggg.?—Caracterui artei
grece e viaţa. Orice operă greacă pare nahiraM.
ca şi natura vie. Statutele parcă umblă, parcă
se uită şt vorbesc; cu un cuvânt parcă trăiesc.
De asemenea monumentele grece nu ne duc
gândurile către moarte, ca cele egiptene, ci ne
fac să simţim mai bine că trăim şi să iubim
viaţa.
In operele grece domneşte totdeauna o ar­
monic fără cusur şi nu putem să nu le admirăm.
Ele ne farmecă gustul, ne îndestulează iubirea
ce avem de eleganţă, de podoabe bogate, de
linii graţioase.
Ca/*g Sggf fg/g frgf oraf/gg gfg arAffggfgrff
grggg.? — Ordinul doric, ionic şi corintian.
Curg sggf raragfg/*gfg g#rg fg gfgosf&gsc?
Ordinul eforie e gol, simplu, masiv, nu are po­
doabe, c mai mult solid de cât elegant. Operele
sale sunt impunătoare şi severe.
Ordinul ic/nc c împodobit. Sub stâlpi se află
o temelie şi sus căpiţele. Stâlpii sunt mai înalţi
de cât cei dorici.
In sfârşit ordinul cowz%g/z e însăşi eleganţa
şi bogăţia; capitelul e format din frunze şi
flori, cornişa e ca o dantelă, şi friza compusă
din sculpturi de oameni şi de animale. Stâlpii
sunt şi mai înalţi; acest ordin e elegant, graţios,
bogat şi face plăcere ochilor.
 C O N V O R B IR E A C IN C E A

Arta greacă.

2.
Poate că inu v'aţi Lămurit bine, din ceie cc
v'atn spus in cea din urmă convorbire, că mă­
reţe caracter ăi artei grece e viaţa. Acum cred
că vă ycţi lăm uri mai bine, observând arta
greacă nu în clădiri, ci in operete sculptorilor
săi.
Ne vom uita împreună la icoanele câtorva
dintre cele mai frumoase printre nenumăratele
statui idin Grecia veche, ce s au putut găsi.
Iaţă o statuie, (fig. 12 ), în care mişcările
A rta g re a c ă 49
50 E. Pecaut şi Ch. Baude

sunt arătate eu. atât de mare atdevăr, cu attâita

armonie, cumpănă îşi măsură, în cât ochiut
nostru sie uită la ea fără să obosească. înfăţi­
şează un om gata să arunce cbscnZ, un fci de
roată de fier. Azvârlirea discuiui era unul din
joc uri ie cele mai ptăcute îti antichitate; se a-
seamănă cu jocul nostru de popiei.
Uitaţi-vă: jucătorul e gata stă arunce discul
cu m[âna dreaptă. Corpul său, plecat înainte,
e ţinut în echilibru de greutatea braţului stâng,
care s'a jdat înapoi. Capul ptecat se uită ia
ţintă. Picioarele uşor îndoite se pregătesc să
ajute pornirea braţului drept. Artistul a aics,
cum vedeţi, momentui în care corpui şi mem­
brele se [află istânjd, în care ju cătorul se gân­
deşte, în dare se pregăteşte mişcareă ce se va
executa. De aceea nu se obosim a privi această
frumoasă marmoră. Dimpotrivă, ţinuta aceasta
aşa dd bine echiiibrată, graţia liniilor, [ne face
să încercăm o impresie de odihnă. Nu suntem
neliniştiţi, nu ne e teamă să vedem statuia
căzând şi ne putem uita in linişte la fiecare
amănunt, putem pe îndelete admira puterea
elegantă a bustului larg la umeri, subţire ia
mijioc, expresia liniştită şi plină de luare ;a-
minte a capului, felul cum jucătorul se 'sprijină
bine pe {piciorul idrept, mişcarea viguroasă ja
braţului drept. t
Mai uitaţi-vă acum îşi veţi vedea că veţi în­
ţelege ce însemnează expresia: „artă plină l<ie
viaţă". Statuia ăocasta de m arm ură nu vă
pare că trăieşte?
 Arta greacă 5t

Iată ce n'am găsit Ia Egipteni, la marii ar­

tişti ai morţii. Artistul Grec nu e trist. El nu
se gândeşte la moar­
te, pe el îl preo­
cupă şi îmbată via­
ţa; viaţa încearcă el
să o facă să treacă
in marmoră.
Nu se )si e,te, ca
Egipteanul, să s c u r ­
teze n u m a i figuri
nemişcate şi Severe
ci să insufieţească
piatra. Dar artistul
Grec caută totdea­
una. şi izbuteşte să
înlăture de a face
vre o o p c ă 'dizgra­
ţioasă, vulgară, ne­
plăcută la vedere,
El vrea spre pildă,
să înfă'i ,cxe Un om
astfel în cat statuia
să pară că trăieşte,
dar se si cşte a p-
lege ţinuta cea mai
elegantă şi mai no­
bilă a omului.'
Dar iată ac. iun
poate una dintre
ceie mai desăvârşite Statui grece, cea în care
se poate mai bine admira Unirea dintre viaţă

lţ)0<RS"o
52 E. Pecaut ş i Ch. Baude

şi graţie, dintre hiişcarc şi armonie, dintre ele­

ganţă şi tnajestate.
care înfăţişa {ta Creci tuna şi in acel'aş timp şi
Este statuia junei zeiţe, statuia Dame/, zeiţu
vânătoarea. (Fig. t3).
Zeiţa se jaflă umblând. Cu braţete sate ri­
dicate cu p mişcare elegantă şi nobilă îşi
prinde m antaua [pe umere. O tunică scurtă cade
cu îndoituri graţioase îşi lasă stă i ne vadă pi­
cioarele subţiri şi frumoase, bune ca să alerge
cu uşurinţă pe colnicele munţilor ori prin
păduri.
In toată această statuie admirabilă se află
viaţă şi piişcare. Pieptul de m arm oră pare că
stă să şe ridice şi picioarele să se despartă de
soclul de marmoră, spre a fugi.
Din toată opera, din nobleţea ţinutei, din
liniştea desăvârşită a mişcărilor, din expresia
rece şi aproape severă a capului, reiese o im­
presie de divinitate. Iar impresia de eleganţă
o producte micimea capului aşezat pe un gât
rotund şi lung. Pe de altă parte lungimea pi-
cioabelor dă statuii o înfăţişare zveltă, liberă,
care o face să fie foarte distinsă.
Ceastălaltă statuie Ieste preţuită de judecă­
torii ctei bulni ca cea mai desăvârşită pe care
ne-a lăsat-o {antichitatea. Ea e cunoscută sub
numele de Vcnu.s de /a, /)i;7o. Milo e locul unde
s'a descoperit statuia, la începutul veacului a-
cesta, spartă, şi ascunsă sub pământ. Braţele,
care şutit rupte de lângă umere, uu s'au putut
găsi şi lumea s'a teg gândit asupra chipului
 Arta greină 33

Fig. l't. — Venus d e ia Miio.

34 E. Pecaut ş i Ch. Baude

cam s'ar ii aflat; adică ce făceau clc, ţineau

în mâni pe va, se aflau lăsate în jos!, sau cum.
(Fig. 14).
în ce. stă frumuseţea cea m arc a acestei p-
pere? Frumuseţea'.ei stă în desăvârşire. Această
diesăvârşire e iaşa de mare, în cât nu are nici
uin cusur. Ea nu uie orbeşte de odată, ci o ve­
dem, o simţim încet-incct cu cât ne udăm mai
mult la statuie; ne pătrunde, ne cuprinde încet
şi rămânem in admiraţie.
lin statuia {aceasta toate sunt desăvârşit fru­
moase; capul 'cu o expresie aşa île liniştită şi
d<e m ândră, pieptul, care în m arm oră parc că
palpită ca şi cum ar fi de carne; întdoituriie
vestmântului,, care lasă să se ghicească miş­
carea picioarelor. Dar aievărata frumuseţe,
adevărata perfecţie, se află în alm irabila ar­
monie a întregului. Aci nu e nimic artificiu),
toate sunt adevărate ca viaţa, dar frumoase,
curate, liniştite, mânidrc ca zeitatea. Privirea
ei care cade asupra noastră plină de cugetare
şi dte seninătate, ţinuta armonioasă, toa'e ne
pătrund de emoţie, de respect şi de pace. Act
se vede inu a tâ t eleganţa, cât mărirea. E desă­
vârşită. Scuiptorut necunoscut, care a ştiut,
acum trei Veacuri, să găsească îu sufletul său),
modelul acestui icap de operă e, poate, cet
mai m are din toţi artiştii cari au trăit ori vor
trăi pe lume.
Ar m ai fi multe opere admirabile, pe care
vi le-aş putea arăta, multe m ărturii despre
puterea m inunată a geniului grec.
 Artă greacă 55

Poate într'o xi veţi putea vedea prin muzee,

sau în alte cărţi mai mari, reproducerile lor,
dar cartea asta e mică.
Tnebue să ne mărginim.
Grecii au avut şi pictori, după cum au avut
sculptori. Scriitorii ior vcrbesc de ei cu a-
ceeaş admiraţie cu care vorbesc de statuiele
ce s'au Spăsit. Din nenorocire trebue să-i credem
pe cuvânt, căci timpul căruia marmora Işi
bronzul i s'atu putut împotrivi, a nimicit minu­
nile mal plăpânde şi nu ne-a lăsat nimic; până
acum cel puţin nu s'a putut descoperi nici o
opteră a [pictorilor greci.
56 E. Păcaut şi Ch. H aude

Prescurtare şi întrebări.

Czvz? s/gtzz/g grrarg bz/ădşggzg dMgng/-ş;'/-fg

/g ră r K S M / *? — Sunt două: Vgggs dg /a: d iz Y o
Dz'ggg /a
C g / *g s M g ţ r g r g r f r r r J r / w .? — C a r a c t e r u l c e le i
d in tâ i e m ă r ir e a , fru m u s e ţe a d e s ă v â rş ită . Ca­
r a c t e r u l c e l e i d ' a l d o i l e a e s te e l e g a n ţ a . U n a n e
in s p ir ă r e s p e c t, lin iş tită ş l a d â n c ă , c e a la lt ă n e
fa rm e c ă . A m â n d o u ă s u n t a d m ir a b ile .
ţi—is ^ 3 —C C

C O N V O R BIR EA Ş A S E A

Arta romană.

R — ^ r/M ? 6 c?Hr<2 .

Grecii erau Iun popor mic, numai geniul lor

era marc. Romanii a fost tm popor mic la în­
ceputul istoriei lor, când nu aveau decât ora­
şul Roma şi tmlaştineie care il înconjurau. Ei
îşi întinseră foarte repede teritoriul. Fiind na­
ţiune războinică şi cuceritoare, Romanii ajun­
seră să fie stăpânii lumii de pe atunci. Veacuri
de războaie Şi ide izbânzi le întinseră imperiul,
clin Spania până in Indii şi din Epglitera până
in pustiurile africane.
58 E. Pecaut şi Ch.' Baude

Gândiţi-vă ce putere uimitoare trebue să

fi avut poporui acesta!... Ce imperiu cucerise
o mână de aventurieri cutezători, intetigenţi
şi cumpătaţi: aveau in stăpânire Spania. Franţa,
Ftveţia, Otandat o parte din Knglitcra, o parte
din Germania, tiin Austria şi din Rusia, toată
itntia, toată Gi*ccia, Turcia din Europa şi cea
din Asia, Iudeia, Persia, Egiptui, Algeria, Tunie
sie şi insuiete din Mediterana!
Şi fără Ajelegraf, fără drumuri, fără vapoare,
fără arme cu foc, izbutiră să-şi păstreze timp
de veacuri stăpânirea dintr'un capăt ia a'tut
al acestui regat {uriaş, să potolească revottele
a o ^ută d^ popoare să le guverneze cu pu­
terea, să le impue tegile şi civilizaţita Romei.
Minune măre, cea mai uimitoare, poate, ţin
istorie!
Se înţelege că la început, când erau numai
locuitori ai (unui biet cătun din Haiita nu se
mai gândiau ei la tucruri de artă. Dar maţi
târziu, când ajunseră stăpâni ai universutuii,
când aurul Işi bogăţiite toate dădură năvală din
toate părţiie spre Borna, după cum se duc
ftuviilie către {mare, când fură destut de bogaţi
şi de puternici, Romanilor începu să le piacă
artieie. îşi {ridicară temple minunate, îşi um­
plură oraşele cu Şfatfu, Îşi împodobiră cascie
şi paiaţele. .
Gci dintâi (învăţători ai lor fură Grecii. Ro­
manii brâu războinici aspri, administratori
 Arta romană 59

buni, dar pu se pricepeau intr ate artei. întâi

fură ca pamenii ajunşi, cari nu se pricepi lat
lucruri frumoase jdar cumpără, căci au bani,
spre a se pliata că sunt cunoscători. Astfe!, Ro­
manii aduseră fa ei Greci şi ie plătiră ca să
împodobească Itaiia. Fără îndoia]ă că trei sfer­
turi din ciădiriie şi statuiele cele mai frumoase,
ulie căror {ruine ie găsim în această ţară, sunt
operete arhitccţiior !şi sculptorilor Greci.
Cu timpui insă, se formă un număr mic la
început, pe junnă mai mare. de artişti de
rasă romană. Dar, fireşte, ei învăţări arfa
greacă. Fiind eievi, îşi imitară, profesorii.
Imitatorul, ştim foţi că nu ajunge mai nici­
odată pe ret îpe care ii imitează. Arta romană,
in totai nu are desăvârşirea fără cusur, fru­
museţea simpiă, mărirea aşa de armonioasă,
pe care am admirat-o în geniui Greciei. Dar,
i.u schimb, ,'ai'c şi ea caractercte ei deosebite,
caracterele rasei romane. In ca domneşte pu­
terea şi pincori strătucirca, bogăţia: iucru firesc
ia invingătorii lumii, îmbogăţiţi cu fci do fel
de iucruri dia toate ţăriie cucerite.
Cred că veţi înţeiege mai bine iucrui a-
oesia, când \cţi studia monurnentui uriaş aiă-
iurai. (füg. 15). Fi se numeşte Coiiscu/ şi era
o aricită, iuti circ. cc! mai mare din hune, in
care intra o sută de inii de spectatori, veniţi
să privească, jnu ca Grecii jocuriie nobiie de
putere şi dibăcie, ce cuitivă ia un popor gustui
E. Pécaut şi Ch. Baude
60
F ig . 15. — Coiiseul delà Re m a .
 Arta romană 6t

frumuseţii şi jal {graţiei, ci iupte sângeroase

die oameni [între ei, ori de oameni cu tigri şii
i)ei. S'a lîntâimplat adesea ca într'un singur
splectacol să 'moară o mie de nenorociţi, în a-
plauzicte mlutţimii Îmbăiate tde sânge.
Coliscul, după cum ise vede, s'a dărâmat
într'o parte, dar ce-a rămas e deajuns, ca să
ne facă isă-1 ajdmirăm, căci se vede puterea
m ărirea cruntă a poporului care l-a clădii
Arau,a e dvală, şi are 200 [metri lungime şi 167
lăţime. Mulţimea intră prin optzeci de ar-
caide. Senatorii, {cavaleri;, oameni mari, intrau
în lojile luxoase ide jos. împăratul avea o loje
mai mare [sprijinită pe siâtpi,
Vtetdeţi ce deosebire se află între acest mo­
nument şi iclăldirite greceşti. întâi la Greci nu
se găseau jarCajde, daci li se părea că nu sunt
graţioase şi lei ţineau urni t ca toate părţile
monumentutui să fie în armonic. Arhitectul
roman nu s'a gândit ia această mare regiulă,
ci a Arul &ă fadă o operă strălucită şi impună­
toare. Cete patru caturi nu sunt la fel nici
unui cu laitui. Ciel de jos e făcut în stâlpi do­
rici, greoi, [goi; al doilea e iioinic^ al treitea co-
rintian! al patrulea nu face parte idin nici unui
din aqcstc genuri, are stâlpi pătraţi.
Aită mare lege a frumosutui, descoperită
şi respectată [totdeauna de Greci, e neluată
în seamă aici, şi anume legea care cere ca
părţile cele jmai soiide să sprijinească totdea-
62 E. P6caut şi Gh. Bsude

una pe cele mai uşoare. Arta cere aşa, pentru

că aşa 'cere şi judecata. Ei, bine, aci, cete trei
caturi d!e jos, Uşoare străbătute de arcadele
mari, sprijinesc leatul ai patrulea;, care e greoi.
E adevărat că zidul acela orb măreşte so­
lemni lalea încruntată şi m ăreaţă a clădirii,
dar e b greşeală, pe care nici un Grec n ai*
ii săvârşit-o.
„.Ruinele Coliseului, zice u n călător fran­
cez sunt i u deosebire impunătoare. Treb'ic
să ie vajdiă cineva, mai cu seamă noaptea,l
când t'aZclc 3 unii se joacă in [mijlocul bolţilor
dărâmate, a scărilor (surpate', a sfărăimăturilor
laviţelor şi (stâlpilor, care atunci par de o
mărime nespusă Şi iau forme care de care mai
ciudate.
..Parcă vezi poporul adunându-se, toată
Roma alergând să bea sângele m orţilor o sută
(te mii {de spectatori răspândindu-se pe laviţe
pretutindeni. Un grilaj de aur, apără băncii
senatorilor de (fiare sălbatice. Nişte maşinii!
ingenioase făceau să ţişnească izvoare de vin
şi de iapă parfumată, spre a răcori lumea şi
aerul. Trei fmii de statui împodobesc scena.
In tru n cana!, săpat in jurui arenei, înolaa un
ipopotaim şi jriişte crocodili. Cinci sute de leit
patruzeci de elefanţi, urşi, obişnuiţi să sfâşie
oamleni, răgeau în pivniţele amfiteatrului, Gla­
diatori, fioroşi şi ei, işi încercau ici şi colo
braţele sângerate".
 Arta Romana 63

Cu toate acestea nu trebue să credeţi că

toate opere­
te r o m a n e
sunt m a i
prejos de
operele ge­
niului grec.
Unele simt
aşa de bine
f ă c u t e în­
cât sunt a-
proape d e ­
săvârşite şi
sunt v r e d ­
n i c e pe [de­
plin de res­
pectul nos­
tru.
Coloana pe
Care o VC i- jg. 16. — C o to a n a t u i Traicn i r netiia
flcţi. (fig, (16), [este un monument de triumf.
A fost ridicată în amintirea giortci tui Iii arc
a 'marc!ni împărat roman Traian, şi e cu­
noscută sub numele de Coloana ini Traian.
Iu ziieie noastre această cotoană a fost mult
imitată. Se află la Paris, în Londra, în Petcrs-
64 E. Pecaut şi Gh. Baude

burg, coloane {mai înalte decât ea, dar nici

mia nu ane {nobleţea şi mărimea ,ci mândră.
Superioritatea ei constă în arm onia propor­
ţiilor, in {legătura perfectă dintre înălţime şi
grosime.
Coloana lui Traianj c înaltă de patruzeci şi
patru de nietri. In vârf avea înainte statuia lui
Traian, acum' o arc pe a sfântului Petre. Ea e
coimpusă din treizeci şi patru de bucăţi de
marmoră albă, Ipe care se află sculptate în­
colăcit izbânzile împăratului: astfel se pot nu­
măra trei [mii ide persoane, sculptate ou o artă
minunată, afară )de cai, elefanţi, arme, stea­
guri, care, măgari şi alteie. Această coloană,
fără pereche, ă jdat istoriei cele mai preţioase
a'mănunte asupra obiceiurilor popoarelor în­
vinse de către Romani.
Vedeţi d a r cm mări şi puternici arhitecţi
au fost Romanii. Au pus în monumentele lor
tot ee tiveau: pntere, mândrie şi bogăţie. De a-
ceste monumente e plină Italia toată şi o parte
din Europa, şi ruinele lor stârnesc admiraţia.
Când ne .uitain ţa ele, parca vedem că se ri­
dică înainte-ne icoana acestui popor uimitor,
care plecase ptintr'un cătun italian şi ajunsese
stăpân îngrozitor al lumii întregi, cunoscut pe
atunci. , ' ' i i_! L i
 A r ta r o m a n ă 6g

Prescurtare şi întrebări.

Ce ş/f/f ăaspra fagă/anYa r/fa/ra arfa romaa^ şf

arfa graaaă.? — Arta greacă e adevărata mumă
a artei romane. Grecii creaseră capodopere de
o frumuseţe dumnezeiască, pe când Romanii erau
înciă o h'ordie de răpitori. Mai târziu, când cuprin-
seră şi supuseră Grecia, învăţară să priceapă arta
şi să )e piacă. iti sfârşit, şi mai târziu, când se
îmbogăţiră, prinseră gust de lucruri frumoase şi
aduseră din Grecia artişti, cari lucrară pentru ei
şi îi învăţară să lucreze.

Va să 2/aă afaaaf arfa /W7!aaă a /zamai o /arf-

fa/ia /ără valoare a arfai graaa? —- Nici de cum.
Geniul roman era puternic, original, şi nu se
opri numai la copii.
Întâi, fireşte că copiară pe artiştii Greci, dar
curând se făcură cutezători şi dădură operelor
un caracter al lor deosebit.

Caza a aaasf raracfar.? — Al Romanilor înşişi,

al istoriei lor. Acest popor era puternic, cuce­
ritor, invingător. Şi asta se vede şi in architec-
tura lor, căreia uneori ii lipseşte graţia, dar
niciodată nu-i lipseşte puterea, mărirea.

Ca a Co/fsaai.? — Un circ uriaş.

Ca /a/ r/a ra/v-azaafn/ff sa AMaaa fa aaas/

aÂrz.2 — Lupte îngrozitoare intre oameni, şi
intre oameni şi fiare sălbatice.
3
66 hi. S e c a n t ş i C h. B a u d e

Ce enge/GC zfe nse/nenen /oezz/*/'? — Că po­

porul, căruia îi piăceau, trebue să *fi fost foarte
crud, foarte străin de simţimântut nrodern de
umanitate, de milă şi de groază pentru suferinţă.

/n z//e/e nonsfre /zn se n//n /zz'/n/c asemenea en

neesfe /neam? — Din fericire nu. Dar luptele cu
tauri, după care se înebunesc Spaniolii, ne dau o
ideie depărtată de emoţiile josnice, după care
umblau Romanii.

Credeţi ezz GreezYor Je-nr // /z/ncnf asemenea

sperfncoie? — Grecii; aveau o ideie nobilă de viaţa
omenească, gust delicat, simţimântu! ales despre
frumos şi prin urmare aceste omoruri nu le-ar fi
putut place în nici un chip.
 C O NVO RBIREA. Ş A P T E A

Arta romană.

2. —

Opera slatuarilor pom ani e nemărginită, e

mult mai marc Recât a artiştilor Greci. Ro­
manii aveau [mii Re statui. Numai în Coliseu,
cum ştiţi, se jaflau peste trei mii. Fiecărui îm­
părat roman, ţie Icum se Urca pe tron, i jse
înătţa câte o ţstatuie în toate oraşcie mari ale
imperiului; în Roma i se ridicau chiar mai
multe de bronz sau de marmoră. Statuia fie­
cărui guvernator de ^provincie se ridica în
toate oraşele principale ale provinciei. In sfâr­
şit, particularii bogaţi îşi umpleau cu slatui
palatele şi grădinile.
68 E. Pécaut şi Ch. Baude

Fig. 47. — Statuia împăratului August.

 Arta romană 69

<Mc nmi emite Sunt făcute de sculpţtori

Gr*eci, plătiţi de (cei bogaţi, dar câte unele
se văd bă ^unt făcute de Romani, căci au ca­
racterul de putere, de mărire trufaşe, care
parcă ar fi pecetea spiritului Romei.
Actest caracter şe vede in statuia ai aiu­
rată, (fig. ;17). care c statuia tui /laya.si,, cct
luai mare împărat roman.
Suveranii) stă în picioare cu caput şi cu
picioarele goate; e înfăţişat în clipa când vor­
beşte poporului. Pe braţul stâng îşi ţine vest
mântui şi în liulnă sceptrul împărătesc. Mâna
dreaptă şi-o ridică spre a porunci luare a-
minte, cu Iun ged de autoritate şt majestatc
deosebită. Capul itişor piecat şi privirea mân
dră şi (dreaptă (ii arată voinţa a-tot-puternică,
Gura se Sn(redeschide spre a vorbi, Pic; arul
stâng ridicat şi tot corput pornit înainte pe pi­
ciorul drept, dă statuii mişcarea vieţii. Pri­
viţi-o bine. Iată adevărata sculptură romaniă,
mândră şi puternică.

Cu totui attceva e statuia ceastălaltă, (fig.

18). ce înfăţişează pe Diana, zeiţa vânătorii.
Aceasta e fără îndoială opera unui Grec.
Zeiţa e la vânătoare, picioarele subţiri şi
nervoase, pe care lunica scurtă te lasă desco­
perite, o 'duc repede. Mâna stângă i se sprijină
pe capul unei căprioare domesticite, în vreme
70 E. Păcant şi Ch. Baude

F ig . lg. — D ia n a cu c ă p r i o a r a .

ce braţul drept ridicat şi adus într'un gest în­

cântător apucă o săgeată din tolbă. Capul mic
 A rta r o m a n ă 71

şi aşezat pe un gât lung şi mlădios se în­

toarce pe jumătate la dreapta. întreaga stat.uc
e însufleţilă de o mişcare armonioasă şi vie.
Aci găsiţi iar nespusa eleganţă pe care aţi
admirat-o in cealaltă statue a Dianei, când am
studiat operele artei grece. $i aci iarăşi ele­
ganţa se datoreşte iu parte meşteşugului pe
care v'am făcut să-l observaţi: iungimii picioare­
lor şi gâtului, micimii capului, dar şi graţiei
desăvârşite a ţinutei, a armoniei liniilor, ex­
presiei pline de viaţă şi dumnezeieşte de mân­
dră a {figurii.
Tot romană e Şi statuia CJadmloru/uf mu­
rind. (Fig. 19j. Ca să o puleţi înţelege trebue
să ştiţi jtnai întâi ce erau gladiatorii ia Roma.
Aceşti nenorociţi erau mai toţi prizonieri din
răsboaie, cari îmbrăţişau această cumplită pro­
fesiune ori pentru Că erau plătiţi bine, ori pen­
tru patima de glorie ce aveau, ori adesea fiind
siliţi. Iată ce jurământ făceau înainte de a în­
cepe lupta: „Jurăm să suferim moartea in foc
ori sub [lovituri ude bici şi să ne supuneim acestei
morţi ca pişte adevăraţi gladiatori, cu corpul
şi sufletul". Câud treceau pe jos, pe dinaintea
lojii împărăteşti, {salutau rostind aceste cu­
vinte: „Cezar, cei )ce o să (moară, te salută!"
Gladiatorul a căzut rănit de moarte. Reze­
mat in jbraţui [drept, se uită cum curge sângele
picătură cu picătură din pieptu-i găurit de
o spadă ruptă. Caracterul capului său cărunt,
72 E. Peraut ţi Ch. Baude

părul des şi creţ, arată că nu e Roman. Ne­

norocitul e de rasă străină. Va m uri şi poate
că in ^această clipă supremă, în vreme ce iz­
bucnesc strigătele nemărginitei şi* fioroasei mul­
ţimi, el 'se gândeşte la pădurile din patria sa,

'. ;F ig. 19. — G la d ia to ru l m u r in d .

la colibele din satul în care s'a născut. Această

statue e mişcătoare; când te uiţi la ca simţi
imilă şi asta ţdovedeşte dă e )Cu adevărat romană.
Artistul grec, căruia îi plăcea frumuseţea armo­
nioasă şi senină, nu ar fi făcut o asemenea
statuie plină ide durere. Dar noi, cari nu sun­
tem Greici, o înţelegem şi Gladiatorul marnui nc
p are una dintre cele mai frumoase opere dintre
toate ale sculpturii antice. -
 Arta rom ană 73

Figura care Urmează, (fig. 20), e un bust

ai iui
Auibal nu era roman ci
Cartaginez, adică locuitor
ăi puternicuiui oraş did
Africa, oraş ce se împo­
trivi mai muite veacuri ar-
inatei şi flotei latine. Roma
se luptă de [muite ori cu
Cartagina. Trupeie Carta -
gineze, comandate de A-
nibal, bătură trupele ro­
m ane şi venită să se răz­
boiască în itatia, ba încă
fură de {mai muite ori bi­
ruitoare şi ajunseră de a-
m eninţară chiar zidurite
Romei. Dar în ceie din
urmă, Anibal cu tot admi-
rabiiul său geniu şi ener­
gia neclintită, Ine mai putându-seiiupta, fu bătut,
gonit din italia, îmbrâncit în Africa .şi bătut la
Cartagina, care îşi descinse porţiie şi rămase
în mânile Romaniior.
Admiraţi expresia Cu adevărat uimitoare,
de viaţă şi reatitate a acestui bust. Parcă, după
ce te-ai uitat ta ea câteva minute, cunoşti pe
Anibal, l-ai văzut, l-ai înţeles şi l-ai cunoaşte
dacă ţi-ar ieşi vreodată înainte. Gura strânsă
de o grije groaznică, privirea încărcată de cu­
getări şi pironită, parcă, asupra u,nui viitor
74 E. Pecaut ş! Ch. Bande

de durere şi nenorocire, toate trăiesc in faţa lui

şi ne yorbesc. Uitaţi-vă la acest bust ou respect,
căci poate nu veţi mai vedea niciodată o mai
strălucitoare ma­
nifestare a pu­
terii artei — pu­
terea minuna'ă
care face să tră­
iască dinaintea b-
chilor noştri pe­
ste două inii t e
ani, nu nUmat
trăsurile, dar şi
sufletul marelui
şi nenorocitului
patriot al Carta
ginei!
Bine înţeles că
şi pictura înflo­
rea la Borna ţa
şi cele două şu-
F i a . 21 . — Flo ra . ro ri ale ei, sculp­
tu ra şi arhitec­
tura, şi în vreme ce opera pictorilor Greci sa
pierdut toată, pentru boi, timpul a respectat
mai bine pe a pictorilor Romani. S au găsit
in ruinele palatelor ori templelor admirabile tră-
rnăşiţe ale lucrărilor lor. Ei nu pictau ca noi
iu&ZoHr: — adică picturi ce se pun în rame şi
se agaţă pe ziduri, — pictau chiar d'adireptul
pe zidurile clădirii, astfel în cât pictura la ei
era un m ijloc de a decora, de-a îm podobi şi in-
 Arta romană 75

veseli zidurile caselor. Aceasta se numeşte pic­

tură muralta, (pictură pe zid).
Aci vom ida numai un exemplu de latentul
lor, d ar e încântător.
Pictura aceasta, ,(fig. 21), înfăţişează pe
7-7ora, zeiţa florilor, în clipa când îşi face un
mănunchi. Graţioasa Zeiţă alunecă uşor printre
flori; cu tmâna dreaptă ciulege o cracă, cu era
stângă ţine un vas pe jumătate plin cu flori;
tunica lasiă i <se vadă umerii şi braţele. în
ea trebue tsă admirăm mai cu seamă graţia
desăvârşită a Imişcăril ce îusufteţeşte această
figură.
76 E. Păcaut şi Ch. Baude

Prescurtare şi întrebări.

Ce ccccfc/f ăc acta ramară, c/apă ca a# sfaăi'af

s/a/Mc'c/c c/c /câaă acaccc? — Că a fost o artă mare
şi că mai nu s'ar putea zice că e mai pre jos de
arta greacă.

/Mt/*M ca a mare? — intru aceia că e mai reală

decât arta greaca.

Ca vccţi să ziceţi? — Să luăm spre pildă statuia

iui August şi bustul lui Anibal. Aceste opere sunt
însăşi viaţa. Vreau să zic că sculptorul a făcut
portretele exacte, aproape /ami/cace, ate mareiui
îm părat şî marelui învins. August şi Anibal se
află dinaintea noastră, în piatră, aşa cum erau
când trăiau, cu gândul tor scris pe faţă: ni se
pare că-i cunoaştem, aşa seamănă.

-Şt cceăeţi că scMiptoră Greci /car ţi copiat

aaiMra cu ţicieii/aie? — Grecul copiază natura,
dar natura ideală, o natură pe care şi-o închi-
puieşte după spiritul lui, o natură cu desăvârşire
frumoasă. Natura reală, adică fata dumitale şi a
mea, forma nasului dumitale, expresia ochilor
mei, nu-1 interesează, pentru că nu sunt destul
de frumoase. Sculptorul roman se interesează de
tot ce vede, fie frumos, fie urât, şi încearcă să-l
înfăţişeze întocmai. Lui puţin îi pasă că opera
nu-i e frumoasă, el vrea să o vadă că trăieşte.

Cine creăeţi că are ărepiaţe .* ei, or ariisiai

grec? — Amândoi: observaţia credincioasă vieţii
 Arta romană 77

ne dă opere admirabile ca ca G/adiaiortd

zzzzzz-z'zzz/, opere care ne mişcă, aşa ca şi cum am
vedea dinainte-ne persoaneie pe care ni ie în-
făţişaxă, trăind, iar nu de piatră. Dar cuttui
frumuseţii desăvârşite a produs opere şi mai
suhiime, opere care nu ne mişcă aşat muit, dar ne
ridică mai muit, pentrucă ne arată, nu pe cutare
sau cutare personaj, ci frumuseţea în vecinica
ei perfecţie.
 C O N V O R B IR E A O P T A

Arta bizantină. — Arta arabă.

Ştiţi cte soartă avu uriaşul imperiu roman,

pe care vi i-am arătat intinzăn.du-şi domnia
de fier şi civilizaţia măreaţă din Spania până ia
Indii, din .Englitera până la Saliara. VA aduceţi
aminte că el pieri, că se cufundă într'o zi sui)
valurile de hordii barbare cari, către începutul
c:ieştinizmului, se revărsară din Asia şi veniră
să innece Europa. Din adm irabiia civilizaţie
antică, în acest înnec pieri tot. Literele, arteie,
rezultatele măreţe aie atâtor veacuri de cer­
cetări, de 'muncă şi de geniu, toate fură luate
de torent, şi pe pământ se făcu noapte. O
singură lumină mai -străbatea prin întuneric,
lumina creştinizmului. Inimile aspre, dar naitve,
 A rta R iz a n tin ă . — A r t a a ra b a 79

ale sălbaticilor învingători, se muiară când se

atinseră de religia lui Christos; încet-încet lu­
mina se mări, se întinse şi învălui în razeie
sale lumea cea nouă, stabilită pe sfărâmăturile
celei vechi.
Astfel, din tot ce,am descris şi admirat, din
arta antică aşa de mare şi de frumoasă, nu mai
rămase nimic decât nişte ruine, pe care omul
le dispreţuia şi iarba le acopereţa. 0 religie nouă
domnea peste 'popoarele cele noi. Şi veţi vedea
că în 'curând religia cea nouă va da naştere
unei arte i'noi ica şi ea, o artă tot atât Re
deosebită de arta cea veche, pe cât e creşiiniz-
mui de religia păgână: arta creştină.
Cu toate acestea, două coiţuri în [urne scapă
de innecui de barbari, ca două insute ce se vă­
desc de-asupra valuritor; a -cslc coiţuri sunt
cete două capete ale imperiuiui roman: Bizan-
ţiul şi tSpania.
La răsărit, împăraţii romani, goniţi din i!a
iia, fugiră ţn locurile unde se aftă azi Turcia-
şi acolo Hdicară, sub numele de Bizanţiu ma
rea şi fruimoasa capitală, pe care o numim
acum Constanlinopol. i
ălai târziu, la apus, un popor necunoscut
până atunci, cane venea din l'undui pustiurilor
africane, Arabo', trecură inarea, se aruncară
asupra Spaniei şi o stăpâniră timp de iungi
veacuri. :
De arta ârzun/ind în Biranţiu, şi de arta a-
rabă in Spania, vom vorbi acum.
80 E. Pecaut şi Ch. Baude

Ghiciţi uşor ică [aceste două arte erau cu

totut deosebite. Arta bizantină venise deta
Borna cu împăraţii. şi prin urm are, operete

F ig . 22. — O b ise rică b iz a n tin ă (S f. S o fia d in

C o n sta n tin o p o l).

sate ti*ebuiau isă se asemene oricât cu operele

grece, şi romane, pe care te-am studiat. Dim­
potrivă, Arabii erau, ca să zicem astfel, iocui-
tori ai unei alte lumi: ei soseau din Afrijca, a-
ducând cu ei o artă deosebită şi nouă ca şi ei.
Să vorbim întâi de Bizanţiu.
Am spus !că arfa bizanb'ntî a venit din
Roma, şi eă prin turnare trebuia să semene
 Artaţblzantiuă. — Arta arabă St

cu arta romană. Aşa este. Dar băgaţi de seamă

două tucruri:
întâi, împăraţii Bizanţului se făcuseră cre­
ştini şi popoarele tor asemenea, şi aii văzut,
când am vorbit de Egipt, ce înrâurire are reli­
gia asupra artei. Artiştii bizantini nu mal erau
păgâni, ei nu adorau pe Venus, pe Minerva, pe
Diana, ci pe Dumnezeu, pe Christos, pe Sfânta
Fecioară. E firesc ca în operete lor să se simtă
această schimbare.
Pe de altă parte, Bizanţiul era ca o poartă
a Euro pei deschisă asupra răsări tutui. Intre ea
şi Asia nu se afla decât un braţ de mare uşor
de trecut. Repede se stabitiră legături de negoţ
şi politice între nouţ imperiu şi popoarteie asia­
tice. Arta acestor popoare nu se asemăna de
fel cu arta Greciei ori Romei, ci mai muit cu a
Egiptului. Astfei, artiştii bizantini, uitară puţin
câte puţin, sub înrâurirea răsăritului, reguiele
m ari şi simple aie Frumosuiui, stabilite de
Greci şi adoptate cu respect de Romani, şi ie
stricară, amestecâmdu-le cu ideile răsăritene.
Dar veţi înţciege muit mai bine ce vreau
să spun, dacS vă veţi uita la gravuri. (Fig. 22
şi 23). Ele înfăţişează o biserică bizantină,
cum se vede din afară, şi mai de departe puţin,
şi pe urm ă cum e înăuntru.
Biserică creştină! Numai aceste cuvinte vă
spun că nu mai suntem în arta greacă sau ro­
mană, în vre-unut din templele deschise iuminii
6
82 E Pecaut şi Ch. Baude

F ig . 23. \ederea u n e i b ise ric i b iz a n tin e iaRuntru

şi act nltti, Idupă cum rciigia păgână era des­

cinsă naturii. Aci omui se roagă în faja mis-
 A r ia b iz a n t in ă , — Arta a r a b ă 83

ierului Dumnezeului creştin. Bolţile înaite, pc

jumătate întunecoase, lumina lainică, ce cade
d!e sus, 'tojate te poftesc să taci şi să cugeti.
Priviţi la loca dintâi gravură acoperişut rotund
al bisericii. Acesta se numeşte turiă sau cupolă.
Astfel de lucru pu se află in operele grece sau
romane. Vine din. Asia. Dar priviţi mai; cu
seamă ce (încurcat e monumentul. Ce deosebire
intre el şi (măreţul templu al lui Neptun!... Şi
ştiţi de ce'?... Pentru că artistul care l-a făcut
era creştin. El nu s a gândit să izbească ochii,
să le facă plăcere, ci să mişte inimile; puţin
îi păsa jlui cum va fi monumentul pc dinafară,
numai înăuntru să fie după cum a cugetat, a
dică să fie astfel făcut, in cât credincioşii să se
simtă, când (se vor afia in el, pătrunşi de a-
Hanca lui Dumnezeu.
După cum vedeţi, puţine iucruri romane
sau grece ^se !mai găsesc în noua artă, dai* şi
mai mult le deosibcsc picturile, care decorează
zidul bisericii, picturi rău făcute, intr'adevăr,
dar în care se vede o expresie de arzătoare
credinţă.
Gravura alăturată, luată din arta arabă (fig.
24) vă Va face să pricepeţi originpiilatea acestei
arte.
Ea înfăţişează interiorul tunui palat Uiiuunat,
care se (mai află şi azi în fiinţă ia Grenada. iVe-
deţi ce ieleganţă şi ce bogăţie?... Eieganţa se
vede mai cu seamă în şirurile de stâlpi subţiri,
84 E. Pécaut şi Ch. Baude

H g . 34. — P alat u l Alh a m b r a d i n Gre nada.

 Arta bizantină. — Arta arabă 85

zvelţi, ce sprijinesc holteie strâmte şi înalte.

Bogăţia se vede în grămada de podoabe, de
sculpturi delicate ca o broderie, care înfru­
museţează bolţile. Aceste podoabe sunt numai
ale artei arabe, iastfel în cât lumea le-a şi nu­
mit ar<r/5e.scu/';'. IŞi ce-ar fi dacă în loc de o
gravură cu alb şi cu negru aţi vedea culorile
acestor arabescuri, lalbastrul, verdele, roşul,
auriul care se amestecă şi se joacă în mii de
desenări capricioase, dintre care unul nu sea­
mănă cu altul! '
Uitaţi-vă bine [şi veţi înţelege adevăratul
caracter al artei Anabiior. Arta lor nu e mare,
simplă, puternică, majestoasă ca a Egiptului,
a Greciei ori a Romei, dar e încântătoare, e
fermecătoare. Farmecul e caracteristica tuturor
operelor acestui popor. Artistul arab vrea să
farmece ochii, şă-i încânte, sâ-i uimească, să
le ia vederile. Şi cum ştie să izbutească! Ce
graţios, ce elegant, ce bogat şi distins e tot ce
face! El are o calitate pe care Grecii ar fi de­
părtat-o cg idişpreţ: fantazia.
Fantazia, capriciul. El brodează piatra, o
taie ide b face ca o dantelă, pe urmă o pic­
tează cu mii de culori, şi face fel de fel de
desen uri noi neaşteptate, pline de graţie, spre
marea plăcere a ochilor noştri.
Fără îndoială că aci nu simţim emoţia a
dâncă, solemnă, care ne cuprindea în faţa fru­
museţii desăvârşite a m arilor opere grece, ori
66 E. Pecaut şi Ch. Baude

in faţa misterului neliniştitor al operelor egip­

tene. Dar 'nici ,lra e de trebuinţă să fim mişcaţi
într'una. Plăcerea uşoară, bucuria, au şi ele
pneţ. Să bu dispreţuim pe Arabi; în regatul
mic al graţiei, al eleganţei şi fanteziei, ei
l'ură cei mai luări domnitori. Aimcni nu i-a
pulul ajunge.
 A rta bizantină. — Arta a r a b ă 87

Prescurtare şi întrebări.

C a r e / a s o a r t a a rf< ? f r o / u a / i o , a/e c ă r e / /T M /W M
/ e -a / a a d m f / 'a f ? — P i e r . s u b n ă v ă i i r e a b a r b a r i l o r ,
c a r i n i m i c i r ă i m p e r i u l r o m a n . C ă c i a c e s te p o p o a r e
g r o s o la n e şi s ă ib a tic e n u p u t e a u p r ic e p e n ic i r e s ­
p e c ta c iv iliz a ţia r o m a n ă . A r t a , c a re s tră lu c is e c u
a ş a p u te r n ic ă l u m i n ă ! n m a r e l e i m p e r i u , s e s tin s e
p e n tr u m u lt ă v r e m e ş i i u m e a c ă z u ia r în î n t u n e ­
ric u l b a r b a r ie i.

A a s 'a v ă z o f /M 'ră e /v n r a - o b ; a o ap /e a
a c e a s t a a a / r e r s a / ă ? — - D a , l a B i z a n t i n , Uiide f u ­
g is e ră î m p ă r a ţ i i r o m a n i ş i în S p a n ia , u n d e c u c e ­
r ito r ii a ra b i fu n d a s e ră un re g a t în flo rito r .

C e z ic e ţi r/e a r f a — E a seam ănă c u

c e a g r e a c ă s a u c u c e a r o m a n ă ş i se şi d e o s e b e ş t e
d e e ie . S e a m ă n ă , p e n t r u c ă a r t iş t ii b iz a n tin i e r a u
fiii a r tiş tiio r r o m a n i , a ie c ă r o r t r a d iţ ii ş i p r in c ip ii
ie a v e a u , şi s e d e o s e b e ş t e p e n t r u c ă a c e ş ti a r t i ş t i
e r a u c re ş tin i ş i t r ă i a u a i ă t u r i d e O r i e n t . îd e iie
c re ş tin e şi u r m ă r ir e a a r t e i o r i e n t a l e se v ă d e s c c u
p u t e r e în a r t a b i z a n t i n ă .

D a f f MH r r a / n p f a . — D a c ă n e u ită m !a o b is e ­
r ic ă b iz a n tin ă , g ă s im s t ă ) p i g r e c i s a u r o m a n i, d a r
v e d e m şi b o i ţ i î n t u n e c o a s e ş i î m p ă r ţ i r e a d i n ă u n t r u
î n f o r m ă - d e c r u c e ; i u c r u i a c ess'taf e b r e ş t i n . P e u r m ă
p e b o iţi a fa ră t u r t a , c a r e v i n e d in O r i e n t .

ceva da a r fa n v a M . — E o a r tă c â t se
p o a te d e d e o s e b ită d e a r ta g re a c ă . A rtis tu l a ra b
88 E. P6caut şi Ch. Baudet

caută să uimească, să încânte ochii. De aceea ei

pune podoabe peste podoabe şi colori. Dar ră­
mâne totdeauna elegant şi graţios. In faţa ope­
relor iui nu rămâi mişcat, dar te pomeneşti
fermecat. Admiri nesfârşita imaginaţie a artistului,
bogăţia amănuntelor, armonia totului.

SFÂRŞITUL PĂRŢII Î N T ÂI ' )

A se v e d e a n siâ rşitu l p ă r ţii a doua in

N-ru] 56 a i < B ib l, pentru toţiit.
 Romaneie cele mai cunoscute,,
unele de curând, altele de mult
celebre, române şi streine, sunt
în cea mai mare parte, şi vor fi
toate publicate în „ B i b l i o t e c a
pentru toţi" .
Le voi înşira aci pe cele reti­
părite de curând, şi numai pe
cele mai voluminoase :
„Eugenia Grandet", „Femeia la
30 de ani", „Moş Goriot", toate
trei de Balzac ; „Atlantida" de
Pierre Benoit; „Vinovatul" de
François Coppée; „Fromont şi
Risler" şi „Jack" de Alphonse
Daudet; „Ciocoii vechi şi noi"
de N. Filimon; „O viaţă" şi
„Bel-Ami" de Guy de Maupâssant
„Scene din viaţa artiştilor" de
Henri Murger; „Roşu şi negru"
de Stendhal ; şi toate romanele lui
Duiliu Zamfirescu.
 B I B L I O T E C A P E N T R U TOŢI

Cuvântul „Zola" a iost multă vreme ca

un strigăt de război in lumea cititoare a
pământului întreg. Reaiismul operei sale
avea adoratori pătimaşi, avea duşmani
înverşunaţi. Astă-zi ii citim cu toţii,îm­
păcaţi, obişnuiţi cu loviturile saie, cu
adevărurile şi chiar cu cruzimile sale.
Face parte şi el dintre învăţătorii no­
ştri, — buni şi cuminţi.
(No. 407) CogMeviMe*
(No. 756—756 bis) „TVaMtMs" (No. 488)
sunt povestiri interesante şi frumoase,
„TereaM iiagMiw" este în adevăr un
roman sguduitor, dar nu l-ar arunca
nici unul dintre noi. Ne-a deprins An-
dreew cu nebunia, Mirbeau cu realismul
cel mai anarhic. it&cfetMi
(No. 1076—1081) este de-adrep-
tul idealism, un abis de miresme, un
ocean de dori.