Eseu

,,Luciferul din noi”

Elaborat: studenta Andrievici Cristina, gr.32 A,
Specialitatea psihopedagogie UST
Coordonator: Scutaru Albina, asist. univ. UST

„Mintea este propriul său spaţiu şi în sine poate crea rai din iad şi iad din rai."
John Milton
Din cele mai vechi timpuri oamenii de ştiinţă au fost preocupați de întrebarea "Ce îi
determină pe oameni să facă lucruri rele?", linia, granița, care desparte răul de bine nu este fixă,
așa cum sunt tentați să creadă unii, ci mișcătoare, volatilă ușor de trecut în ambele sensuri.
Persoanele bune pot fi ispitite să o traverseze și, în unele împrejurări, cele rele pot să o treacă, de
partea binelui. În viziunea psihologului F. Zimbardo, înțelegerea modului cum ființele umane
bune se preschimbă în rele, și viceversa, poate fi susţinute de revederea poveștii lui Lucifer,
inițial îngerul preferat al lui Dumnezeu care nu i s-a supus, şi manifestând o revoltă supremă în
față autorității a fost izgonit din ceruri împreună cu alți îngeri răuvoitori. Concentrându-se astfel
doar pe sine Lucifer a coborât în iad întorcându-şi ochii de la armonia iubirii care uneşte toate
creaturile vii, devenind Satana astfel și-a făcut intrare, forța răului în univers. Ce semnifică de
fapt noţiunea „răului”? Din punct de vedere psihologic: răul constă într-o acţiune deliberată
care duce la rănirea, abuzarea, dezumanizarea sau distrugerea celorlalţi, nevinovaţi - sau în
folosirea propriei autorităţi şi puteri pentru a încuraja sau a permite altora să facă astfel în
numele tău.
În opinia mea această expresie ,,Luciferul din noi” sau răul din noi are nemijlogit
tangenţă şi cu fenomenul agresivităţii sociale care poate fi manifestat prin putere, precum şi
Lucifer a vrut să devină o autoritate faţă de Dumnezeu. Puterea îi poate provoca pe oameni să le
facă rău altora din punct de vedere psihologic, să-i rănească fizic şi verbal pe alții, să-i omoare,
să comită crime împotriva umanității. Întâmpinăm agresivitate aproape la fiecare pas: oameni
agresivi și nepoliticoși în transport sau într-un magazin, la școală sau la serviciu, manifestând un
comportament sub forma unor argumente aprinse sau subtile, insulte deghizate, pentru a provoca
traume psihologice şi fizice. Dacă noi înșine nu suntem participanți la situații, atunci devenim
martori involuntar.
Oamenii şi situaţiile se află de obicei într-o stare de interacţiune dinamică. Deşi poate
credem că avem o personalitate constantă în timp şi spaţiu, este foarte probabil să nu fie aşa. Nu
suntem aceeaşi persoană atunci când lucrăm singur sau în grup; într-o situaţie romantică şi într-
una educaţională; când suntem cu prieteni apropiaţi sau într-o mulţime anonimă; când călătorim
în străinătate sau când suntem acasă. De ce oamenii manifestă agresivitate? Consider că este o
protecţie, oamenii distrug totul în jur pentru a nu se autodistruge. Psihologia socială se bazează
mai mult pe cauzele externe care influienţează răul şi manifestarea agresivă, dar nu putem
exclude şi cauzele interne care ţine de biologicul persoanei.
 Mă întreb, poate fi agresivitatea, o doză exagerată de egocentrism, sau o tulburare de
comportament narcisist? consider că da, ca şi în cazul lui Lucifer, care se credea mai presus de
toţi. Este cercetat şi dovedit în literature de specialitate că ardoarea de a fi permanent în centrul
universului lipsa empatie, incapabilitatea de a cunoaşte sentimentele şi necesităţile celorlalţi,
poate dezvolta ostilitate, şi ură. Este important să ştim că comportamentul agresiv poate fi
schimbat dacă este conştientizat. Şi atunci apelând la ajutorul terapiilor, dar poate şi singuri să
putem diminua din intensitatea şi impulsivitatea psihofiziologică care ne dezechilibrează şi ne
defavorizează relaţia cu noi înşine, dar mai ales cu cei din jurul nostru
În concluzie pot spune că încă nu am reuşit să mă aprofundez în înţelegerea acestor două
concepţii fundamentale deoarece deseori se bat cap în cap, răul devine bine, binele devine rău
,dupa bunul plac al orgoliului şi egoismului nostru, dar cred că răul este totuţi o valoare, pentru
bine şi invers, exact ca şi lumina pentru întuneric, doi termeni inventaţi pentru a servi ca
fundament al judecăţii noastre, pentru a distinge lucrurile unul de altul, pentru a ne ajuta să
evoluăm. Dacă înţelegem cum şi de ce se produc aceste rele, suntem într-o poziţie mai bună de a
descoperi, de a echilibra, de a le sfida şi de a triumfa asupra lor.

,, Nu din teamă, ci din conştiinţa datoriei trebuie să te ţii departe de faptele rele”.
(Democrit)