15.

Însușirile bisericii 
Conform simbolul de credință Biserica are patru însușiri unitatea
sfințenia sobornicitatea și apostolicitatea.  
Unitatea
Biserica este una întrucât unul este Dumnezeu unul este Hristos
capul și întemeietorului ei unul este duhul sfânt sălășluit în ea și una
este treimea de unde Biserică a strânge seva dătătoare de viață.
Conform textului de la Matei 16, 18 “pe această piatră voi zidi
Biserica Mea” înseamnă că Hristos va întemeia o singură biserică.
Pluralul cuvântului biserică, biserici nu se referă la ființa bisericii ci la
elementele exterioare, elemente de ordin istoric:biserica veche
medievală etc. 
Biserica nu poate fi decât una și este absurdă ideea că
Dumnezeu a fi putut întemeia comunități diferite de viață cu sine ceea
ce ar însemna și posibilitatea de opoziție între ele. Unitatea ființială a
Bisericii este extensiunea unității dumnezeiești.
Efeseni 4, 4-6 “este un singur Trup și un singur duc precum și
chemați ați fost între o singură în nădejde este un domn o credință
un botez un Dumnezeu și tatăl tuturor care este peste toate și în voi
toți.”
Unitatea bisericii se exprimă în unitatea în credință precum și în
conducere aceste două elemente constituie criteriu și temelia unicității
bisericii.
Unitatea în credință presupune și pretinde mărturisire aceleași
învățători de către toți credincioșii și de toate bisericile locale.
Unitatea în conducere se manifestă prin recunoașterea și
supunerea credincioșilor aceleași conduceri ierarhice în acest fel fiind
exclusă divizarea acestora  în partide.
Sfințenia
Biserica este sfântă pentru că sfânt este întemeietorul și capul lui
Hristos sfânt este duhul care sălășluiește în ea, este sfântă pentru că
posedă mijloace de sfințire, sfintele taine dar și scopul lui este sfânt
deoarece își dorește mântuirea și sfințirea credincioșilor.
 Sfințenia ca și unitatea se naște din strânsa legătură cu capul lui
Hristos nu se poate dobândi mântuire fără participarea noastră la
sfințenia lui de aceea unde nu se afirmă participarea la el nu se afirmă
nici sfințenia creaturii.
De aceasta sfințenie a umplut fiul lui Dumnezeu firea
omenească asumată prin întrupare moarte și Înviere aflându-se această
fire în biserică, li se transmite și credincioșilor această sfințenie prin
Duhul Sfânt. Biserica este laboratorul în care Duhul Sfânt ne face
sfinți sau chipuri tot mai aproape cu Hristos. Prezența păcătoșilor în
Biserică nu afectează sfințenia, întrucât sfințenia constă în prezența a
ceea ce este dumnezeiesc în ea, Mântuitorul când  și-a însușit păcatele
de la oameni el nu a devenit păcătos. Sfințenia nu este numai un taină
ci și o misiune având imprimată în ea tensiunea eshatologică.
Sobornicitatea
Este însușirea sau calitatea bisericii de a fi răspândită în toate
părțile lumii peste tot unde s-a răspândit creștinismul.
Sobornicitatea bisericii are două aspecte: extensiv și intensiv
extensiv exprimă prezența ei spațială, iar intensiv arată conținutul
ortodox de valoare universală a vieții bisericești.
În conținut sobornicitatea bisericii este unitatea spirituală desăvârșită,
rezultă din prezența unificatoare a lui Hristos, i-a exprimă
comuniunea frățească a tuturor în Hristos.
Teologul Bulgar Zankov  remarcă că termenul grecesc Katalos utilizat
în simbolul de credință înseamnă un întreg care nu se schimbă în
ființa lui prin împărțire. După el atributul de catolic sau sobornicesc
arată că biserica este un întreg care rămâne neschimbat în ființa ei.
Prin expresia sobornicitatea bisericii se mai exprimă și modul de
conducere a Bisericii Autoritatea Supremă de conducere în bisericile
ortodoxe este soborul sau sinodul respectânu-se până astăzi principiul
sinodalității.
Apostolicitatea
Se înțelege însușirea pe care biserica se afirmă ca fiind
întemeiată de Iisus Hristos pe temelia Apostolilor.
Apostolicitatea este nota specifică a adevăratei biserici
dreptmăritoare ortodoxe păstrătoare cu sfințenie învățătura
propovăduită de Apostoli. În acest sens Sfântul Apostol Pavel i-a
îndemnat pe Tesaloniceni “fraților stați neclintiți și țineți predaniile
pe care le ați învățat fie prin cuvânt fie prin Epistola noastră”.
2 Tesaloniceni  2 cu 15.
Apostolicitatea bisericii se manifestă și în succesiunea
apostolică neîntreruptă a ierarhiei bisericești potrivit căruia harul
episcopatului se transmite neîntrerupt de la Apostoli prin șirul de
episcopi.
Unii Sfinți Părinți ca de exemplu: Irineu și Ciprian consideră
succesiunea apostolică o conductă prin care curge învățătura
apostolică.