Cap.

1 LOCALIZAREA STUDIULUI SI CERCETARILOR: CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

1.1. Elemente de identificare si amplasament

Padurile periurbane municipiului Bucuresti sunt situate, majoritatea, in partea de nord si este a acestuia, fiind ramasite ale vestitilor Codrii ai Vlasiei care, in trecut se intindeau din regiunea dealurilor subcarpatice si ajungeau de-a lungul raurilor principale pana in lunca Dunarii. In functie de gradul de dezvoltare in timp a orasului Bucuresti se intelege ca si zona periurbana a avut o evolutie ascendenta, legata de influenta si cerintele diferite ale capitalei. Dupa I.Iordan (1971, Padurile si recreerea, Patrascanu s,a.), in evolutia zonei periurbane a capitalei se disting patru etape mai importante, ale caror particularitati sunt de ordin functional si teritorial:

Etapa a I-a de la 1860 la 1900; Etapa a II-a pana la primul razboi mondial; Etapa a III-a cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale; Etapa a IV-a de la 1945 pana la 1971.

Dupa 1990 este necesara distingerea unei noi etape, a V-a, dat fiind faptul ca o parte din aceste paduri au fost retrocedate conform legilor de retrocedare a proprietatilor funciare (Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005) si, ca urmare, mare parte de aceste paduri retrocedate isi pierd calitatile de paduri de recreare, nemaiputand fi incluse in grupa padurilor de interes social-recreativ din zona periurbana a capitalei (ex. Padurea Baeasa, apdurea Cernica, parte din padurile Snagov Parc si Fundul sacului, padurea Balotesti-Caciulati). Dat fiind numarul foarte mare de tipuri periurbane am ales pentru studiu trupul Baneasa (Ocolul silvic Bucuresti) si trupul Snagov Parc (Ocolul Silvic Snagov) care mi s-au parut mai reprezentative din punct de vedere al impactului socio-recreativ.

1.2. Conditii geologice si geomorfologice 1.2.1 Conditii geologice In articolul Unele date privind geomorfologia zonei orasului Bucuresti aparut in anul 1963, in revista Probleme de geografie, vol.X, autorul P.Cotet arata ca pentru depozitele pe care sta loessul (nisipuri, argile nisipoase si argile) se observa o alternanta a acestora si mai rar prezenta pietrisurilor. La adancimi de 40-50 m apar si marne cu intercalatii de nisipuri. Complexul litologic de suprafata, care reprezinta si roca de solificare, etse dat de depozite carbonatice, mijlociu-fine, cu grosimi intre 8 15 m, material parental care a favorizat formarea si evolutia unor tipuri de sol cu nu volum edafic foarte mare, avand insusiri fizico-chimice bine proportionate, deci o fertilitate buna. Substratul litologic al intregii Campii Romane este un depozit de argile cuaternara loess si depozite loessoide, depozite de terase si pe alocuri, aluviuni recente. Materialele loessoide constituie roca de solificare pe interfluvii si pante linii. Acestea fiind usor permeabile pentru apa si aer, bogate in carbonat de calciu au generat soluri profunde, moderat sau slab acide. In climatul din zona forestiera de campie si in silvostepa interna s-au format urmatoarele tipuri de soluri: brun roscat tipic (61%), brun argiloiluvial (18%) si aluvial modic (11%), restul tipurilor si subtipurilor fiind nereprezentative. Aluviunile grosiere din luncile raurilor sunt alcatuite din nisipuri si pietrisuri constituite din elemente de cristalin provenite din Carpatii Meridionali (cuartite, gnaise, si micasisturi) grosimea aluviunilor din lunci variind intre 2 si 6 m. 1.2.2. Conditii geomorfologice Din punct de vedere geografic, padurile periurbane ale municipiului Bucuresti sunt situate in Campia Romana, sub tinutul campiei forestiere, districtul Vlasia. Terenul este in general plan brazdat de cursuri de apa cu terase ce dispar in zona de divagatie a raurilor si cu interfluvii largi.

Ca forme negative de relief se intalnesc lacuri, valcele, precum si numeroase microdepresiuni inchise (rovina) in cre solurile au ajuns in diverse grade de pseudogleizare si podzolive. Altitudinea medie variaza intre 70 si 95 m in cea mai mare parte. 1.3.Consideratii hidrografice Spatiul geografic al padurilor periurbane municipiului Bucuresti este strabatut de raurile Dambovita, Arges, Ciorogarla, Sabar si Ialomita, si din primul formandu-se si salba de lacuri Pantelimon, Colentina, Herastrau, Mogosoaia, Ciurel, Cernica, Pasarea, Branesti, Fundulea iar din ultimul formandu-se salba de lacuri Snagov, Caciulati, Caldarusani, nuclee ale unor zone de agreement si recreare. Trupurile de padure aflate sub influenta directa a regimului hidrologic sunt Mogosoaia, situate pe malurile lacului cu acelasi nume, Snagov situate pe malurile lacului Snagov, Balotesti-Caciulati situate pe malurile lacului Caciulati, Comana situate pe malurile lacului Comana, Pasarea si Pustnicul situate pe malurile lacului Pustnicul. Panza de apa freatica se afla la adancimi ce variaza intre 4 si 12 m, valorile mai mari fiind semnalata pe interfluvii.

1.4. Conditii climatice Dupa Koppen zona se caracterizeaza prin climatul de tip D.f.a.x. climat continental secetos, cu veri calde si ierni aspre specific Campiei Romane. Caracterizarea climei din vecinatatea municipiului Bucuresti s-a facut pe baza datelor furnizate de statiile metereologice Bucuresti Baneasa, Bucuresti Filaret si Tancabesti Snagov, situate doua in partea de nord a acestuia (Bucuresti Baneasa si Tancabesti Snagov) si una in centrul capitalei (Bucuresti Filaret)

1.4.1. Regimul termic Temperatura medie a aerului la Statia meteorologica BucurestiBaneasa atinge valori maxime in luna iulie, iar minimele se ating in ianuarie (Fig.1). Lunile de vara sunt caracterizate prin temperaturi medii cuprinse intre 20,2 si 22,6*C, in timp ce ianuarie, temperature medie a aerului este de -2.1*C. Temperaturile medii lunare calculate pentru intervalul 2001-2006 au avut abateri de pana la 0,9*C fata de media multianuala pe termen lung (1961-2006). Cele mai mari abateri s-au inregistrat pentru lunile aprilie si decembrie. (media 2001-2006 a fost cu 0,9*C mai mica decat media 19612006) Temperaturile medii pentru intervalul 2001-2006 din lunile ianuarie, martie, iulie, august si noiembrie au fost cu 0,3-0,4*C mai calde decat mediile multianuale corespunzatoare intervalului 1961-2006

Fig.1

Este de remarcat existent ape parcursul unui intreg an a unui gradient termic latitudinal de cca 0,5*C. Intervalul cu temepraturi medii zilnice mai mari de 0*C este de 293 zile cu o suma a temperaturilor superioare pragului amintit de 3973*C. Datele similare pentru temperature medii zilnice mai mari de 10*C respective sezonul de vegetatie sunt de 195 zile (12.04 23.10), respectiv o suma a temperaturilor mai mari de 10*C de 3484*C. Temperatura medie a lunii celei mai reci este de -7,2*C, iar temperature medie a lunii celei mai calde este de 30*C. Ingheturile timpurii apar la sfarsitul lunii septembrie, iar cele tarzii pana la jumatatea lunii martie. TEMPERATURI MEDII LUNARE SI PE AN Tab.nr.2 Lunile
Statia I II
-0,7 -0,2 -1,2

III
5,0 5,5 4,4

IV
11,4 12,0 10,8

V
16,9 17,3 16,4

VI
20,6 20,9 20,0

VII VII IX I
22,9 23,2 22,3 22,3 22,4 21,6 18,1 18,3 17,4

X
11,9 12,2 11,4

XI XII Anu al
5,3 5,9 4,8 0,0 -0,3 -0,5 10,9 11,3 10,3

Bucuresti -2,8 Filaret Tancabesti -2,5 Snagov Bucuresti -3,3 Baneasa

TEMPERATURI MEDII ANOTIMPUALE Tab.nr.3 Statia Bucuresti Filaret Tancabest i Snagov Bucuresti Iarna -1,2 -1,0 -1,6 Anotimpul Primavara Vara 13,5 12,8 10,5 22,2 22,1 21,3 Toamna 12,5 12,1 11,2 Perioada vegetatie 18,7 18,5 18,1

Baneasa

CARACTERISTICI TERMICE ANOTIMPUALE Tab.nr.4

Anotimpul Primavara Vara Toamna Iarna Annual

Temperatura *C minima maxima 5,4 16,9 20,9 23,0 6,6 17,9 2,3 -0,7 -2,3 23,0

medie 11,3 22,1 12,4 -0,6 11,3

Lunile cu temperature cea mai ridicata scazuta Mai Martie iulie-august iunie septembrie noiembrie Decembrie Ianuariefebruarie

1.4.2 Regimul pluviometric

Precipitatiile atmosferice au valori medii lunare cuprinse intre 33,5 mm (februarie) si 78,2 mm (iunie). Maximul anual se produce in intervalul mai-iulie, iar minimele se inregistreaza in sezonul rece (Fig.2).In perioada 1961-2006, cantitatile medii lunare de precipitatii au fost relative apropiate de cele multianuale in lunile ianuarie-aprilie, iunie-august si noiembrie-decembrie. In luna mai s-a inregistrat un deficit insemnat de precipitatii, iar in lunile septembrie-octombrie precipitatiile au depasit considerabil media multianuala.

Fig.2

PRECIPITATII MEDII LUNARE SI PE AN Tab.nr.5 Lunile

Statia Bucuresti Filaret Tancabesti Snagov Bucuresti Baneasa I
36,5 38,5 34,6

II
33,5 31,5 30,8

III
40,0 36,2 37,4

IV
48,0 44,3 33,7

V
64,0 64,0 59,0

VI
78,2 91,9 75,9

VII
70,0 57,7 58,1

VIII
59,0 51,9 42,9

IX
53,0 36,3 35,7

X
41,0 42,4 41,4

XI
44,2 42,4 44,1

XII Anu al
41,1 39,7 42,6 608,5 580,0 540,0

In perioada de vegetatie cantitatile de precipitatii variaza intre cca 330 si 350 mm. CARACTERISTICILE PLUVIOMETRICE ANOTIMPUALE

Tab.nr.6 Precipitatii minima maxima 191 244 141 160 685 256 Lunile cu precipitatiile cele mai Ridicate Scazute Mai Martie Iunie August Noiembrie Septembrie Decembrie Februarie

Anotimpul Primavara Vara Toamna Iarna Anual

medie 122 166 117 145 550

In perioada estivala (iulie-august) cantitatile de precipitatii variaza intre cca 100 si 120 mm. Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de cca 40, iar grosimea medie a stratului de zapada nu depaseste 20 cm. Precipitatiile sub forma de zapada, pe langa aportul lor la realizarea bilantului hidric au si un rol termoizolator, de protectie a solului si a culturilor tinere. Umezeala relativa a aerului este in strinsa corelatie cu temperatura si cu precipitatiile atmosferice. Regimul anual inregistreaza un minim in lunile de vara (63-65%) si un maxim in decembrie-ianuarie (85-87%) (Fig.3). Mediile lunare pentru intervalul 2001-2006 au fost in general mai mici decat cele calculate pentru intervalul 1961-2006. Fig.3
Um ezealarelativam edielunara multianualalastatiam eteorolog ica B ucuresti-B aneasa
100 80 60 40 20 0 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

m edia 2001-2006

media 1961-2006

UMIDITATEA RELATIVA A AERULUI Tab.nr.7 Lunile Statia

Bucuresti Filaret Tancabesti Snagov Bucuresti Baneasa I
85,0 87 86

II
81 83 82

III
71 73 73

IV
61 71 66

V
60 70 64

VI
60 68 61

VII
56 68 61

VIII
55 68 61

IX
60 75 68

X
71 80 75

XI
81 85 83

XII
86 88 87

Anual
69 76 73

In zona studiata, umiditatea relative a aerului are valori destul de omogene. Valoarea minima a acestui element climatic este 55-61% in luna august, iar cea maxima de 86-88% in decembrie.

1.4.3. Radiatia solara Fluxul energetic, din radiatia solara care atinge solul face posibila desfasurarea procesului de fotosinteza scade cu latitudinea si are valori relative mari in ecosistemele din sud-estul tarii. Suma medie a radiatiei globale este la Bucuresti de 130 kcal/cmp (Clima RPR, 1962), fata de zona Buzaului unde inregistreaza valori medii de 125 kcal/cmp (Balea V., 1984) si Baia Mare de 110 112 kcal/cmp (Clima RPR, 1962). Variatia radiatiei solare globale are loc in stransa legatura cu conditiile de relief si cu deplasarea si evolutia maselor de aer, factori care influenteaza regimul nebulozitatii si pe cel al duratei de stralucire a soarelui. Numarul mediu al zilelor cu cer senin este de 72,3 iar a celor cu cer acoerit de 94,2 (ANM date statistice, 2007). 1.4.4 Bilantul de apa al solului. Evotranspiratia potentiala

Evotranspiratia potentiala (ETP) reprezinta cantitatea maxima de apa care poate fi cedata atmosferei prin evaporare de la suprafata solului si din transpiratia plantelor. Cunoscand valoare acesteia si nivelul precipitatiilor se poate caracteriza bilantul hidrologic al solului si determina excedentul sau deficitul de apa din sol. Evapotranspiratia si indicii de ariditate au o semnificatie deosebita pentru ecosistemele dintr-un areal geografic. In figurile 4 si 5 este prezentat comparativ regimul anual al evapotranspiratiei potentiale si al Indicelui de ariditate de Martonne la Statia meteorological Bucuresti-Baneasa pentru perioadele 1961-2006 si 2001-2006. Evapotranspiratia medie lunara din ultimii 5 ani a avut valori mai mari decat media multianuala pe termen lung, mai ales in sezonul de vara, influentand confortul ecosistemelor vegetale din regiune. Valorile evapotranspiratiei se apropie de 150 mm in luna de maxim, iulie (Fig.4). Fig.4

Indicele de ariditate de Martonne a fost calculate dupa formula I = 12p t+10

unde I = indicele de ariditate; p = cantitatea lunara de precipitatii (mm); t=temperature medie lunara (*C). Valorile reduse ale Indicelui de ariditate de Martonne semnifica un nivel de ariditate ridicate. La Bucuresti-Baneasa, astfel de valori se realizeaza in sezonul de vara, in timp ce iarna se remarca o ariditate mai scazuta (Fig.5). Regimul anual al indicelui in perioada 2001-2006 a urmarit, in general, regimul obisnuit de evolutie, calculate pentru perioada 1961-2006. Se remarca totusi pentru ultimii 5 ani o fluctuatie mai accentuata a ariditatii, cu cresterea acesteia in lunile aprilie-mai si cu scaderi semnificative in lunile septembrie si octombrie. Faptul ca ariditatea are valorile cele mai mari in lunile in care necesarul de apa pentru plante este cel mai mare are o influenta importanta asupra ecosistem elor din regiune.

Tab.nr.8 Statia
Bucuresti Baneasa

I
0

II
0

Evotranspiratia (mm) in lunile III IV V VI VII VIII I X XI X

16 45 94 124 145 125 75 42 14

XII
0

An ual
690

Bucuresti Filaret

16

52

96

126

147

131

86

47

14

715

REPARTITIA INDICELUI DE ARIDITATE PE LUNI Tab.nr.9 Lunile IV V

24,8 23,9 24,1 28,5 27,6 26,8

Statia
Bucuresti Filaret Tancabesti Snagov Bucuresti Baneasa

I
64,2 58,1 75,1

II
40,6 35,5 50,0

III
29,0 25,7 36,3

VI VII
36 34,2 25,2 21,0 23,7 24,1

VIII IX X
19,3 18,3 22,3 15,5 14,5 23,2 23,2 23,4 22,9

XI XII
35,8 33,2 40,0 47,6 49,8 55,0

An ual
27,7 26,7 34,3

REPARTITIA INDICELUI DE ARIDITATE PE ANOTIMPURI Tab .nr.10 Statia Bucuresti Filaret Tancabest i Snagov Bucuresti Baneasa Iarna 27,4 25,9 29,6 Anotimpul Primavara Vara 25,3 22,9 23,2 23,8 21,4 28,7 Toamna 39,1 46,9 60,3 Anual 27,7 26,7 34,3

1.4.5. Regimul eolian Directiile dominante ale vantului la Statia meteorological Bucuresti Baneasa sunt cele de nord-est, est, sud-vest, cu frecvente de 16-20% pentru fiecare situatie (Fig.6). Pentru celelalte directii se inregistreaza frecvente reduse (sub 10% din total), in concordanta cu circulatia generala a atmosferei. De asemenea, calmul atmosferic are o pondere de sub 10% din total. Cele mai mari viteze medii anuale ale vantului coincid cu directiile dominante, depasind 2 m/s pentru fiecare dintre acestea. Fig.6. Roza anuala a vantului la Bucuresti-Baneasa (2001-2006)

FRECVENTA VANTURILOR PE DIRECTII (statia Bucuresti-Baneasa)

Tab.nr.11 Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual Frecventa vanturilor (%) din directia N NE E SE S SV 2,7 20,9 16,0 2,7 1,8 27,7 2,4 22,5 16,6 3,2 2,6 24,8 3,2 24,2 17,2 4,1 3,5 18,7 5,2 21,8 25,7 7,9 3,9 11,1 6,5 17,7 23,9 6,0 4,5 10,5 9,4 15,5 18,2 7,1 3,5 9,5 8,2 17,2 20,0 7,3 3,7 9,1 7,1 21,2 21,5 6,5 4,3 7,0 5,5 22,9 24,6 6,3 3,9 9,6 4,2 25,2 19,6 4,3 3,1 13,0 3,4 26,2 17,6 2,2 2,3 22,9 2,4 21,6 16,1 2,4 2,4 27,6 5,0 21,6 19,7 5,0 3,3 16,8 V 15,2 16,4 17,0 12,1 12,7 16,5 14,3 11,4 10,9 13,2 12,9 14,6 13,8 NV 3,5 3,2 5,5 4,4 7,4 7,6 7,0 8,4 5,3 3,6 2,6 2,5 4,9 .. 8,5 7,9 6,2 6,8 9,1 10,5 12,1 10,1 10,2 12,1 8,6 9,2 7,4

VITEZA VANTURILOR PE DIRECTII (statia Bucuresti-Baneasa) Tab.nr.12 Luna I II III IV V VI N 2, 0 2, 2 2, 9 3, 4 2, 2 2, 8 NE 6,1 5,3 5,1 4,9 4,5 4,0 E 4,0 4,2 4,2 4,3 4,2 3,4 SE S 2, 4 2, 6 2, 3 2, 8 2, 8 2, 6 2,2 2,3 2,3 2,9 2,2 2,2 SV 3,6 3,2 3,2 3,6 3,2 2,8 V 1,6 2,2 2,2 3,4 2,8 2,6 NV 1,6 2,2 2,2 3,4 2,8 2,6
Nr.zilelor cu viteza >11m/sec >16m/sec

7,3 6,1 9,3 8,7 8,6 6,6

1,9 1,6 2,2 2,1 1,5 0,8

VII VIII IX X XI XII Anual

2, 3 2, 6 2, 4 3, 2 2, 6 2, 8 2, 6

3,4 3,4 3,4 4,7 4,9 4,9 4,5

2,8 3,1 3,4 4,0 4,2 3,8 3,8

2, 4 2, 3 2, 4 2, 0 2, 3 2, 3 2, 4

2,2 2,2 2,0 2,0 2,0 2,0 2,2

2,8 2,8 2,6 2,6 3,4 3,2 3,1

2,6 2,4 2,2 2,0 2,0 2,0 2,3

2,6 2,4 2,2 2,0 2,0 2,0 2,3

5,0 4,5 3,4 6,4 6,1 2,0 77,2

0,7 0,2 0,1 0,6 1,1 1,2 14,0

Vanturile predominante sunt cele din directia nord-est si est. De asemenea, notabile sunt si vanturile din directia sud-vest si vest. Cea mai mica frecventa revine vanturilor din sud. In ceea ce priveste taria vanturilor, cea mai mare intensitate revine vanturilor dinspre nord-est. Iarna, crivatul atinge, dupa scara Beaufort, gradul 5-7, ceea ce corespunde la o viteza de 27-54 km/ora. Aceeasi situatie se constata si pentru lunile de vara, cand, sub raportul frecventei, predomina vanturile de est. Vanturile din alte directii nu prezinta importanta prea mare, fiind cu frecvente mai mici sau de intensitate slaba. Vanturile au o influenta daunatoare asupra vegetatie forestiere, in special cele uscate si calde din sezonul estival, prin scaderea umiditatii din aer si marirea evapotranspiratiei. Cele din timpul iernii pot produce viscoliri, care, pe timp mai indelungat, blocheaza deplasarea normala a vanatului si impiedica posibilitatile de hranire ale acestuia. 1.4.6 Date fenologice In regiunea studiata, infrunzirea la stejar producandu-se la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai, ingheturile tarzii nu pot provoca vatamari decat in cazurile cand apar in luna mai, luna in care, dupa cum se stie,

ingheturile in zona constituie o situatie exceptionala. In toamna, ingheturile timpurii pot accentua faza de colorare a frunzelor, fara a vatama lujerii care sunt deja lignificati. DATELE FENOLOGICE PENTRU PRINCIPALELE SPECII FORESTIERE DIN CUPRINSUL ZONEI STUDIATE Tab.nr.13 Specia Infrunzirea Inflorirea Coacerea Periodicita Varsta la care se Seminte tea fructifica lor fructuatiei Din Din Samanta lastari
Octombrie 6-8 ani Octombrie 1an Noiembrie Septembrie 1 an Octombrie 1 an 50-60 ani 30-40 ani 30-40 ani 30 ani 40-50 ani 30 ani 30 ani 30 ani

Stejar Pedunculat Frasin Tei Carpen

Aprilie-mai Aprilie Aprilie Aprilie

Aprilie Aprilie Aprilie Aprilie

1.4.7. Caracterizarea generala a climei si favorabilitatii climatice Caracterizarea climatica s-a facut utilizand inregistrarile si prelucrarile oferite de statia meteorological Bucuresti-Baneasa. Temperatura medie anuala si multianuala este de 10,3*C (indicatorul 3 si 3 C, simbol FR, cod 10,5, cu limite 10,1* - 11*C). Din repartitia anuala se remarca o temperature medie lunara multianuala in luna iulie (22,3*C) si o minima in luna ianuarie (-3,3*C). In ceea ce priveste temperature maxima absoluta, aceasta a fost de 42,2*C, inregistrata in luna august, iar cea minima absoluta, aceasta a fost de 31,3*C, inregistrata in luna ianuarie. Anual, se inregistreaza, in medie un numar de 112,60 zile cu temperaturi mai mari sau egale cu 25*C si un numar de 31,2 zile cu temperature mai mici sau egale cu 0*C. Functie de temperaturile medii lunare multianuale, s-a calculat suma temperaturilor pentru diferite perioade de vegetatie, astfel:

Tab.nr.14 Perioada de vegetatie 01.III 31.VII 01.VI - 15.X 01.VII 15.X Suma temperaturilor 2260,1 3324,3 2053,9 Temperatura medie pe interval 14,8 18,2 19,3

Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 555,0 mm/mp (ind.4 si 4C, simbol SM, cod 0575, cu limite intre 551 SI 600 mm/mp). Din repartitia anuala se remarca un excedent pluvial la sfarsitul primaverii si inceputul verii, iar iarna deficit. Astfel, cea mai mare cantitate medie multianuala se inregistreaza in luna iunie (92,4 mm/mp), iar cea mai mica in luna februarie (26,0 mm/mp). Cu toate ca vara cad cele mai mari cantitati de precipitatii, acestea pot fi catalogate ca insuficiente atata timp cat evapotranspiratia reala este mai mare, generand astfel un pronuntat deficit de apa in sol. Regimul eolian este caracterizat prin dominanta, atat ca intensitate, cat si ca frecventa a vanturilor din directia nord-estica (41,3% din an), urmate de cele din directia sud-vestica (30,6% din an). Concluzionand, putem afirma ca perimetrul studiat face parte din microzona pedoclimatica nr.22/1, aceasta cuprinde arealul microzonei pedoclimatice IS-BR, adica zona climatica calduroasa-secetoasa (I), relief tabular de ses (S) si zona dominanta a preluvosolului. Din punct de vedere geobotanic, teritoriul cartat face parte din zona de silvostepa. Vegetatia naturala dominanta este reprezentata prin paduri de cvercinee, Quercus frainetto (garnita) si Quercus cerris(cer). Sub vegetatia lemnoasa se dezvolta si o bogata vegetatie ierboasa vernala reprezentata de Anemone nemorosa, Pulmonaria oficinalis, Alium ursium etc., iar dupa infrunzirea arborilor apar plante de umbra si semiumbra (Asperula odorata, Dentaria bulbifera, Chelidonium majus etc.). 1.5. Solurile Resturile vegetale lemnoase si ierboase sunt supuse proceselor de transformare sub actiunea bacteriilor humificatoare, dar in proportii egale si a ciupercilor. Ca urmare, humificarea este moderata, iar cantitatea de humus rezultata este mijlocie (2-4%)> Humusul din aceste soluri este alcatuit

aproximativ din aceeasi proportie de acizi humici si fulvici. Datorita rocilormama, in general in ioni de calciu, humusul este bine saturat in cationic bazici, fiind de tipul mull forestier, acumulat intr-un orizont Ao. Acizii humici ce alcatuiesc humusul sunt de tipul celor bruni si au capacitatea de a forma compusi complecsi insolubili cu mineralele argiloase si ionii de fier. In acelasi timp, acizii fulvici rezultati din humificarea materiei organice sunt neutralizati de cationii de calciu, magneziu, potasiu etc., rezultati din alterarea materiei minerale. Climatul mai umed si suficient de racaros favorizeaza alterarea accentuate a materiei minerale. Rezulta cantitati importante de argila, compusi ferici si cationic bazici. Compusii ferici eliberati sunt hidratati, rezultand semihidratati de fier de tipul FeO3H2O. Astfel, culoarea roscata este inlocuita, la acest sol, cu nuanta brun-galbuie-ruginie, caracteristica pentru intregul profil al solurilor argiloiluviale. Mineralele argiloase nou formate, impreuna cu ionii de fier eliberati de materia minerala, au capacitatea de a forma cu acizii humici bruni, in special in orizonturile superioare ale solului, compusi insolubili argiloferihumici. Acestia reprezinta principalul component al agregatelor structurale din sol si determina culoarea orizontului Ao. Datorita umiditatii suficient de ridicate si a prezentei argilei, hidroxizilor si oxizilor de fier, a avut loc o migrare slaba a acestor coloizi, cu formarea unui orizont Bt galbui-ruginiu. Ca urmare, la acest sol (cu toate ca s-a format in conditii favorabile unei intense debazificari si acidifieri), migrarea coloizilor este slaba si nu determina aparitia unui orizont eluvial. Acest lucru se explica prin aceea ca, din mineralele rocii-mama si din materiale organice, rezulta cationi de calciu, magneziu etc., in cantitati suficiente ca sa echilibreze pierderile din sol prin eluviere. Cationii bazici fiind suficient de abundenti in solutia de sol si in complexul absorbit, au o actiune coagulanta asupra coloizilor, determinind stabilitatea lor. Procesul de formare a solurilor s-a desfasurat intr-un complex de factori pedoclimatici, caldura estivala a permis desfasurarea pe parcursul unei indelungate perioade a anului a procesului de solificare iar roca parentala a favorizat acele caracteristici fizico-chimice benefice pentru vegetatia forestiera (structura granulara, textura lutonisipoasa grad ridicat de saturatie in boze si reactie slab acida sau neutra).

Clasificarea solurilor s-a facut dupa sistemul romanesc de clasificare elaborate de ICPA (Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului Bucuresti) in 1980. Variabilitatea factorilor pedoclimatici a condus la formarea mai multor tipuri si subtipuri de sol (molisoluri), argilosoluri (cambisoluri) si hidromorfe, soluri neevoluate etc. Solurile prezinta o importanta deosibita pentru vegetatia forestiera prin aceea ca in ele plantele isi fixeaza radacinile si din sol absorb apa si sarurile minerale. In sol germineaza semintele si aici are loc activitatea complexa a microorganismelor, cu rol in mineralizarea si humificarea straturilor organice. Evidenta tipurilor de sol (dupa Amenajamentele ocoalelor silvice Snagov si Bucuresti), determinate in urma realizarii profilelor si analizelor in laborator se prezinta in tabelul nr.15. Clasa de sol Tipul de sol Subtipul de sol Suprafata
Ocolul silvic Snagov Ha % Cernoziom Cambic Tipic Am-Bv-c cca Vertic Gleizat Pseudogleizat Am-Bvw-c Tipic Am-Bt-c sau cca Tipic Ao-Bt-c sau cca Veric Ao-Bty-c Pseudogleizat BBtw.c Pseudogleizat AoEl-Btw-c Vertic Ao-Bty-c Pseudogleizat Ao-Eqw-Btw-c Pseudogleizat Ao-Eaw-Btw-c 410,3 110,2 964,8 1485,3 6863,2 85,9 1203,0 9,3 1,5 8152.3 4 1 10 15 68 1 11 80 Ocolul silvic Bucuresti Ha % 3257.6 194,3 95,1 949,9 4504.3 60 4 2 18 84

O B S

Molisoluri

Cernoziom argiloiluvial TOTAL MOLISOLURI Argiluvisoluri Brun-roscat

Brun-roscat luvic Brun argiloiluvial Lurisol albic TOTAL ARGILUVISOLURI

Hidromorfe

Gleic

Pseudogleic

Tipic Ao-A/GoGr Molic Am-A/Go-Gr Mlastinos AoGo-Gr Tipic Ao-Aow-Bw-c Luvic Ao-Eiw-Btw-Bt-c Luvic-planic Ao-Gw-Bww-Btc Albic-planic Aow-Etw-BtwBt-c Albic-gleizat Aow-Eow-BtwBt-c Tipic Ao-c Molic Am-c Vertic Mediu-gleizat Molic pseudogleizat

27,7 55,9 103,5 2,2 189,3 317,2 1,5 318,8 10145,7

1 1 2 3 3 3 100

9,4 3,8 5,9 62,2 12,7 94,0 126,1 579,2 24,8 27,6 757,7 5304,0

2 2 11 1 14 100

TOTAL HIDROMORFE Neevoluate Aluvial

TOTAL NEEVOLUATE Cambisoluri Bruneumezobazic TOTAL CAMBISOLURI TOTAL GENERAL

La solicitarea si in prezenta mea, ICPA executat doua profile de sol in zona Baneasa, rezultand urmatoarele: -Solul determinat in perimetrul studiat face parte din clasa Luvisoluri (LUV) tipul de sol Preluvosol subtipul Molic. -Luvisoluri (LUV) (argilosoluri- SRCS 1980) soluri ale caror caracteristici esentiale sunt diferentierea texturala (prezenta orizontului diagnostic argic), capacitatea de schimb cationic ridicata a argilei, saturatie in baze > 50% si saturatia redusa cu aluminiu. Geneza orizontului argic in luvisoluri este atribuita eluvierii argilei dintr-un orizont eluvial saturat de suprafata in orizontul argic de suprafata.

Prezenta unui orizont argic este un indiciu al unei suprafete de teren stabile. Daca un orizont argic este format numai prin iluviere acesta indica de asemenea existenta unui sezon uscat in cursul caruia se poate flocula si depune pe suprafata agregatelor structurale din orizonturile B. Un orizont argic poate apare fie ca un strat continuu de acumulare a argilei, fie sub forma de lamele. El trebuie sa aiba o grosime minima si sa permita o crestere semnificativa a continutului de argila in raport cu orizonturile supradiacente, pentru a se putea califica drept orizont diagnostic (B1). Daca un orizont argic este format prin iluvierea argilei, atunci pot apare pelicule de argila pe suprafetele agregatului structurale in fisuri, pori si canale. In continuare vom prezenta fisele de descriere al celor doua profile executate, completate cu analizele chimice, pedologice si interpretarea acestora. De asemenea, mai anexam buletinul de analize effectuate in laborator. UNITATEA DE SOL Nr.1 (profil nr.1) Denumirea Preluvosol molic (El mo) baticalcaric, foarte
puternic profound, pe depozite loessoide mijlociu fine Roca mama: depozite loessoide mijlociu fine Relief: Camp plan-padure Adancimea apei freatice: 6 m Vegetatia caracteristica: padure-quercinee (Quercus frainetta, Quercus ceris) Grosimea orizontala A variaza, in cadrul unit.intre 35-40 cm

DESCRIEREA MORFOLOGICA Profilul nr:1, Pozitia pe relief: central, folosinta:padure Adancimea apei freatice: 6m, Roca mama: depozite loesoide
Mijlociu-fine

Am-A/Bt-Bt1-Bt2-Bt/C-Ck Orizontul Am (0-35 cm) lutargilos brun inchis (10 YR 3/2)

in stare umeda, brun cenusiu inchis (10 YR 4/2) in stare uscata, structura granulara mijlocie bine informata, fin poros, mediu

compact, moderat, tasat, activitate biologica buna, frecvente radacini subtiri, trecere treptata la orizontul A/Bt.

Orizontul A/Bt (35-50 cm) argilolutos, brun inchis (10 YR

3/2) in stare umeda, brun inchis (10 YR 4/2) in stare uscata, mediu glomerurala, moderat dezvoltata, ferm umed, moderat coeziv uscat, moderat compact si tasat, frecvente radacini subtiri, trecere treptata.

Orizontul Bt (50-130 cm) compus din orizontul Bt1 si Bt2 care se

deosebesc colorostic -Bt1 (50-90 cm) brun galbui inchis (10 YR 4/4) umed si brun (10 YR 5/3) uscat -Bt2 (90-130 cm) brun galbui (10 YR 5/4) umed, si brun galbui deschis (10 YR 6/4) uscat, structura prismatica bine formata, ferm umed, dur uscat, moderat compact, evidente pelicule de argila la suprafata agregatelor structurale, trecere treptata.

Orizontul Bt/Ck (130-150 cm) argilolutos, brun galbui deschis

(10 YR 6/8), structura prismatica mica, slab dezvoltata, fin poros, tasat.

Orizontul Ck (sub 150 cm) lutoargilos, brun nestructurat, dese pete

albicioase si depuneri de carbonat de calciu, efervescenta moderata, ferm umed, moderat compact si tasat, frecvente concretiuni de CaCO3 Unitatea de sol se incadreaza in grupa LIVISOLURI

ANALIZE FIZICE SI CHIMICE

Nr pro fil ana liza t 1 orizont si adancime -cmPh Carb onati % Hum us % N.total -IN % P2O5 total %

P pp m
22 14 29

K pp m
156 146 176

Anal;mecanica Nisip Nisip Praf Argila Gros fin I+II % % % %

0,5 0,5 0,7 0,4 0,4 0,5 27,6 24,6 22,7 22,0 20,3 21,3 32,5 33,0 29,4 28,5 29,6 30,2 39,4 41,9 47,2 49,1 49,7 48,0

Arg ila fizi ca

54,7 57,0 61,8 62,8 64,1 61,8

Textura

0-20 25-35 40-50 60-70 80-90 120-130

5,32 5,47 5,94 5,97 5,81 6,46 0,10

3,95 2,88 1,61 1,37 1,80 0,94

0,199 0,146 0,085

TT(LA) TT(LA) AL AL AL AL

140-150 165-175

6,82 7,82

0,10 8,10

0,59 0,96

0,3 0,4

23,9 27,7

28,3 27,0

47,5 44,9

62,4 58,8

AL TT(LA)

Nr.pr ofil anali zat

1

Orizont si adancim e cm0-20 25-35 40-50 60-70 80-90 150-150 165-175

Saruri solubile Cationi Na K Ca Mg Cl

= mg % Anioni Na2 SO4 CO3 Alc. mg tot

Rez idiu fix

Na Sc h. m. e.

SH m.e ./ 100

SB m.e .

A. H. m.e .
9,27 7,17 5,25

V.

Gr. V.

16,2 15,2 19,0

63,6 67,94 78,35

0,87

INTERPRETAREA DATELOR ANALITICE: Reactia solului (Ph in primii 20 cm) moderat acida Continutul de humus (in primii 20 cm) mijlociu Indice azot (IN in primii 20 cm) - azot - mijlociu Continut de: - fosfor mobil mijlociu - potasiu mobil - mijlociu Textura pe profil: mijlocie fina, lutoargilos in primii 35 cm si argilolutoasa sub 35 cm UNITATEA DE SOL Nr. 1 (profil nr.2) Denumirea Preluvosol molic (EL mo) baticalcaric, foarte puternic profound, pe depozite loessoide mijlociu fine Roca mama: depozite loessoide mijlociu fine Relif: Camp plan padure Adancimea apei freatice: 6 m Vegetatia caracteristica: padurea_quercinee (Quercus frainetta, Quercus ceris)

Grosimea orizontului A variaza, in cadrul unit.intre 35-40 cm DESCRIEREA MORFOLOGICA Profilul nr:2, Pozitia pe relief: central, folosinta: padure Adancimea apei freatice: 6 m, Roca mama: depozite loessoide
mijlociu-fine Am-A/Bt-Bt1-Bt2-Bt/C-Ck Orizontul Am (0-35 cm)-lutoargilos brun inchis (10 YR 3/2) in stare umeda, brun cenusiu inchis (10 YR 4/2) in stare uscata, structu ra granulara mijlocie bine formata, fin poros, mediu compact, rat tasat, activitate biologica buna, frecvente radacini subtiri, trecere treptata la orizontul A/Bt. Orizontul A/Bt (35-60 cm) argilolutos, brun inchis (10 YR 3/2) in stare umeda, brun cenusiu inchis (10 YR 4/2) in stare uscata, mediu glomerurala, moderat dezvoltata, ferm umed, moderat coeziv uscat, moderat compact si tasat, frecvente radacini subtiri, trecere treptata. Orizontul Bt (60-120 CM) compus din orizontul Bt1 si Bt2 care se deosebesc coloristic -Bt1 (60-80 cm) brun galbui inchis (10 YR 4/4) umed si brun (10 YR 5/3) uscat -Bt2 (80-120 cm) brun galbui (10 YR 5/4) umed, sib run galbui deschis (10 YR 6/4) uscat, structura prismatica bine formata, ferm umed, dur uscat, moderat compact, evidente pelicule de argila la suprafata agregatelor structurale, trecere treptata. Orizontul Bt/Ck (120-145 CM) argilolutos, brun galbui deschis (10 YR 6/8), structura prismatica mica, slab dezvoltata, fin tasat.

STAR mode

IN S mediu glome uscat, moder trtata deosebesc c 5/3) u

poros,

Orizontul Ck (sub 145 cm) lutoargilos, brun nestructurat,dese

pete albicioase si depuneri de carbonat de calciu, efervescenta moderata, ferm moderata, ferm umed, moderat compact si tasat, frecvente concretiuni concretiuni de CaCO3.

Unitatea de sol se incadreaza in grupa LIVISOLURI ANALIZE FIZICE SI CHIMICE

Nr profi l anali zat orizont si adancim e -cmPh Carb onati % Hum us % N.total -IN % P2O5 total %

P pp m

K pp m

Anal;mecanica Nisip Nisip Praf Argila Gros fin I+II % % % %

Arg ila fizi ca

Textura

0-20 25-35 50-60 70-80 90-100 120-130 135-145 165-175

5,17 5,47 5,99 5,91 6,10 6,31 7,16 7,91 0,10 0,10 9,85

3,80 2,21 1,66 1,30 1,06 0,88 0,52 0,21

0,192 0,115 0,088

36 39

156 166

0,4 0,6 0,8 0,4 0,5 0,5 0,2 0,3

23,3 26,1 21,3 24,6 22,0 25,1 25,4 33,8

32,2 28,1 29,0 27,0 28,5 28,3 28,5 24,1

44,1 45,2 48,9 48,0 49,0 46,1 45,9 41,8

58,9 57,4 63,2 60,1 63,4 61,6 62,0 54,5

TT(LA) TT(LA) AL AL AL AL AL LA

Nr.pr ofil anali zat

1

Orizont si adancim e cm0-20 25-35 50-60 70-80 90-100 135-145 165-175

Saruri solubile Cationi Na K Ca Mg Cl

= mg % Anioni Na2 SO4 CO3 Alc. mg tot

Rez idiu fix

Na Sc h. m. e.

SH m.e ./ 100

SB m.e .

A. H. m.e .

V.

Gr. V.

52,14 0,47 11 1,5 6,9 52,14 0,47 16 1,8 7,8

9,6 40,90 17,3 45,14

88 106

2,49 0,96

INTERPRETAREA DATELOR ANALITICE: Reactia solului (Ph in primii 20 cm) moderat acida Continutul de humus (in primii 20 cm) mijlociu Indice azot (IN in primii 20 cm) -azot mijlociu Continut de: -fosfor mobil - mijlociu -potasiu mobil-mijlociu Textura pe profil: lutoargilos in primii 35 cm si argilolutoasa sub 35 cm

Va prezentam rezultatele analizelor solicitate pentru probele de sol recoltate de la Baneasa.

Identificare

Pb

Cu

Zn
mg/kg 79 100 77 88 89 102 89 163 79 129 88 79 159 98 87 83

Cd
mg/kg sld* sld sld sld sld sld sld 0,236 sld sld sld sld 0,246 sld 0,409 sld

Mn
mg/kg 483 426 387 429 561 763 552 586 452 504 534 575 693 699 586 507

Co
mg/kg 5,7 7,8 9,7 11,1 12,5 14,5 13,2 7,8 9,0 7,9 9,7 10,8 13,2 13,2 10,4 6,7

Ni
mg/kg 19,7 22,0 24,6 31,2 27,8 37,4 43,2 35,5 20,8 25,2 28,6 34,2 34,8 35,5 36,1 32,4

Profil 1

Profil 2

0-20 cm 25-35 cm 40-50 cm 60-70 cm 80-90 cm 120-130 cm 140-150 cm 165-175 cm 0-20 cm 25-35 cm 50-60 cm 70-80 cm 90-100 cm 120-130 cm 135-145 cm 165-175 cm

mg/k mg/kg g 13,8 21,4 9,9 19,9 9,3 25,7 11,4 25,4 22,2 25,3 13,7 26,3 14,1 26,0 13,0 24,5 11,1 22,2 15,9 23,3 17,2 26,8 10,0 24,8 8,9 25,1 6,4 24,4 17,9 27,0 7,8 23,2

*sld-sub limita de detectie a metodei de analiza folosite

1.6. Diagnoza si descrierea tipurilor de statiuni forestiere

1.6.1 Evidenta si descrierea tipurilor de statiuni forestiere In urma determinarii si srudierii tipurilor de soluri, a tipurilor natural fundament al de padure si a corelatiei cu conditiile climatice (Chirita CD s.a., 1969, 1977, Tarziu D., 1985, 1977), s-au identificat in zona studiata 18 tipuri de statiuni din care 13 tipuri de statiuni forestiere caracteristice zonei bioclimatice de campie forestiera si 5 tipuri de statiuni caractyeristice zonei bioclimatice de silvostepa.
Etajul fitoClimatic CO D Diagnoza tipului de statiune Suprafata O.S. Bucuresti ha % O.S. Snagov ha % Categoria de productivitate superi mijloc inferio oara ie ara

0
Campie forestiera

1
8.3.1.2

2
Campie forestiera podzolit profound I-II Campie fortestiera, stejarete, pseudogleic,pod zolit, rovina, adanci, B<I Campie forestiera, stejarete, rovina mediu, Bi, pseudogleic Campie forestiera, stejarete,rovina, putin adanci, Bm, pseudogleic Campie forestiera, sleau, Bm, brun roscat, edafic mijlociu Campie forestiera, sleau, Bs, brun roscat, edafic mare Campie forestiera, lunca de zavoi de plopi, Bm, alluvial neumezit freatic Campie forestiera, lunca de zavoi de plopi, Bs, alluvial, profound umezit freatic Campie forestiera, lunca de zavoi de plopi, grinduri joase si intinsuri, Bs, alluvial, umezit freatic Campie forestiera joasa, annual prelungit inundabil

3
949,9

4
18

5
-

6
-

7
949,9

8
-

9
-

8.3.3.1

69,0

2,2

71,2

8.3.3.2

12,7

103,1

115,8

8.3.3.3

100,1

54,4

154,6

8.4.2.0.

194,3

2063,0

20

2257,3

8.4.3.0

3257,3

61

5832,9

57

9090,2

8.5.2.2

29,8

7,9

37,7

8.5.2.3

121,1

9,3

130,4

8.5.2.4

579,2

11

300,7

879,9

8.5.3.1

1,6

1,6

8.5.3.4

8.5.4.1

8.5.4.2

SilvoStepa

9.3.1.2

9.3.2.0

9.5.1.0

9.5.2.0

9.5.3.0.

Campie forestiera, lunca de zavoi de salcie, annual prelungit inundabil Campie forestiera, lunca adanc depresionata de aninis, Pi-m turbarie joasa Campie forestiera, anin negru, depresiuni adanci cu exces prelungit de apa stagnata, Bs, turbogleic Silvostepa interioara intrazonal in campia forestiera, cerete, Bs, brunroscat pseudogleizat Silvostepa mijlocie de stejarete xerofile:Bs (m) cernoziom puternic levigat pe loess Silvostepa, rovine adanci, plopis de plop, tremurator B<I luvisol albic pseudogleizat Silvostepa, rovine putin adanci, stejaret de depresiune Bm, luvisol albic, pseudogleizat Silvostepa intense, terenuri usor depresionate sau margini de., amestec de

26,0

26,0

9,2

9,2

3,8

27,7

31,5

259,0

259,0

1375,1

14

1375,1

1,5

1,5

9,3

9,3

110,2

110,2

stejar pedunculat cu cer si garnita, B5, .pseudoglei zat

TOTAL GENERAL 5354,0 100 10156,3 100 12852,1 82,2% 2456,9 15,7% 199,3 2,1%

Statiunea forestiera conditia si izvorul productivitatii forestiere (C.D. Chirita, 1977), reprezinta componenta sau subsistemul de natura organica, locul de viata al biocenozei sau mediul fizic al ecosistemului. Productivitatea ecosistemelor forestiere este determinate de structura fitocenozei si de gradul de favorabilitate al statiunii, de masura in care aceasta este capabila sa satisfaca exigentele ecologice si functionale ale speciilor care alcatuiesc arboretul (Tarziu D., 1997). Cadrul general climato-edafic, impreuna cu substratul litologic si particularitatile de relief, determina caracteristicile differentiate ale tipurilor de statiune. In raport cu factorii ecologici principali (temperature, umiditate, lumina, troficitate), statiunile determina localizarea vegetatie atat sub raportul compozitiei, cat si al capacitatii competitive, in cazul arboretelor amestecate. Rezulta in primul rand o grupare a tipurilor de statiuni pe zone functionale iar apoi o diferentiere a categoriilor de bonitate si de favorabilitate pe specii asa ca in tabelul precedent. Din tabelul de mai jos rezulta urmatoarele: -Statiunile de bonitate superioara reprezinta 12852,1 ha = 82,2% -Statiunile de bonitate mijlocie reprezinta 2458,9 ha = 15,7% -Statiunile de bonitate inferioara reprezinta 199,3 ha = 2,1% TOTAL 15510,3 100% Cele mai raspandite 10 statiuni insumeaza 15324,2 ha din suprafata luata in studio, respective 99%. Descrierea aptitudinilor forestiere si recomandarilor privind conducerea arboretelor se prezinta succinct in continuare. 8.4.3.0 Campie forestiera, sleau, B.s., brun roscat, edafic mare CF.Bs: TIV-VHIV Ue2 ocupa 58,5% din suprafata studiata fiind cel mai raspandit tip de statiune.

a)Caractere fizico-geografice si ecologice Statiunea este situata in zona de campie tubulara cu interfluvii, usoare, depresiuni si valcele de campii tabulare, terase, versanti inferiori din apropierea cursurilor de apa, versanti slab inclinati, umbriti si semiumbriti. Solurile sunt brun roscate tipice eubazice, foarte profunde, moderat pana la intens humifere, lutoase si luto-argiloase, grauntos si glomerural structurate in orizontul Ao, subpohedrice pana la prismatic in orizontul Bt. Drenaj intern bun, soluri bine oxidate, rareori slaba pseudogleizare, cu o asigurare foarte buna in azot accesibil si baze schimbabile. Aciditatea active slaba pana la practice neutra (pH 6,0 7,2). Apa accesibila asigurata la nivel ridicat obisnuit, grad de umiditate jilav la jilav-umed in estival timpuriu, reavan in estival mijlociu. Aerul aeratia, buna si foarte buna. Consistenta solurilor moderate in sezonul vernal, mijlocie in estival. Flora este de tip Brachypodium Geum Pulmonaria, Arum Pulmonaria, Glechoma h Gerum u. a) Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate superioara pentru selaul de campie. b) Recomandari: Tratamentele indicate sunt taierile progressive, rase (in arborete degradate) si taierile de conservare. Ca masuri silvotehnice generale se impune: -Pastrarea arboretelor din structura tipurilor natural fundamnentale -Refacerea arboretelor degradate; -Promovarea stejarului in arboretele de amestec cu cerul; -In cadrul procesului de regenerare, ajutorarea instalarii stejarului prin impaduriri sub masiv. Compozitia de regenerare: 1 dupa taieri cu regenerare naturala 5-7 St, 2-3 Fr, Pa,Ci, 1-2 Te, Ca, 5-7 St, Ce, 2-3 Fr, Pa, Ci, 1-2 Te, Ca, 5-6 Ce, 4-5 Ci, Te, Ar, Ju 2 in terenuri goale: 6-8 St, 2-4 Fr, Pa, Ci, Te, Ca, 6-7 Ce, 3-4Te, Ca,Ar, Ju 8.4.2.0. Campie forestiera, sleau, Bm(s), brun roscat,

edafic mare CF.Bm: TIVHIII Ue2 ocupa 14,5% din suprafata luata in studiu. a.Caractere fizico-geografice si ecologice Statiune de terenuri orizontale sau slab-mediu inclinate (versanti spre cursurile de apa) cu soluri brune-roscate tipice 2101 sau brune-roscate luvice pseudogleizate (mediu podzolite, slab podzolite) 2305. Troficitatea edafica este ridicata dar asigurarea cu apa accesibila numai mijlociu. Flora este de tip Brachypodium Geum Pulmonaria, Arum Pulmonaria sau Glauchoma h, Geum u. Factorii limitativi: volumul edafic si asigurarea cu apa accesibila realizata la nivel mijlociu. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate mijlocie pentru sleauri cu stejar si mijlocie pentru sleauri cu cer sau plantatii de salcam. c.Recomandari: Tratamentele indicate sunt taierile progressive, taierile rase (in arboretele degradate) si taierile in crang (in salcamete). Ca masuri silvotehnice generale se impun: -Conducerea si regenerarea arboretelor spre structuri corespunzatoare tipului natural fundamental; -In cadrul taierilor de regenerare, ajutorarea instalarii stejarului prin impaduriri sub masiv; - Refacerea arboretelor degradate; - Promovarea stejarului in arboreta de amestec cu cerul Compozitia de regenerare: 1-dupa taieri cu regenerare naturala5-7 St, 2-3 Fr, Pa, Ci, 1-2 Te,Ca, 5-7 St,Ce, 2-3 Fr, Pa, Ci, 5-6,Ce, 4-5 Ci, Te, Ar, Ju, 10 Sc 2 in terenuri goale: 6-8 St, 2-4 Fr, Pa, Ci, Te, Ca, 6-7 Ce, 3-4 Te, Ca,Ar,Ju, 10 Sc (in suprafetele mici insulare)

9.3.2.0.Silvostepa mijlocie de stejarete xerofile, Bs (m), (cernoziom puternic levigat pe loess)

Ss.Bs Tv HI UcI ocupa 8,8% din suprafata luata in studiu. a.Caractere fizico-geografice si ecologice Este tipul stational caracteristic si cel mai important din silvostepa mijlocie in campia Romana, fiind o statiune de terenuri plane, orizontale, cel mult usor inclinate sau depresionate, pe substrat de loessuri sau materiale loessoide. Solurile sunt reprezentate de cernoziomuri argiloiluviale tipice (1401) mai rar cernoziom cambic tipic (1301), intens humifere pe grosime mare, luto argiloase in orizonturi superioare, uscat ravane in estival. Factorii limitativi: deficit de apa accesibila in sezonul estival si compatibilitatea solului in estival moderata spre ridicata. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate superioara pentru stejarii xerofiti si mazo-xerofiti si mijlocie pentru stejar pedunculat. c. Recomandari: Tratamentul indicat pentru arboretele de pe aceste statiuni este cel al taierilor progresive. Ca masuri silvotehnice generale se propune: -Mentinerea sau restabilirea tipului natural fundament al de padure; -Asigurarea unui subetaj bine reprezentat din specii de amestec si ajutor; Compozitia de regenerare: 1 dupa taieri cu regenerare naturala 7-8 Gi,2-3 Fr, Ju, Ar, Par;7-8 St B, 2-3 Fr, Ju, Ar, Par;7-8 St B, Gi,Ce, 2-3 Fr, Te, Ar, Ju, Par 2 in terenuri goale: 7-8 St B, 2-3 Ju, Fr, Ar,Par; 7-8 Gi, 2-3 Ju, Fr, Ar, Par; 7-8 Sc, 1-2 Gl, Sophora, 1-2 Malin

8.3.1.2. Campie forestiera, padzolit profound Bm Bs CF.Bm/s TIII H(E)-II Ue2-1 ocupa 6,1% din suprafata luata in studiu.

a.Caractere fizico-geografice si ecologice Statiuni de campie medie pe terenuri plane usor depresionate, pe depozite loessoide fine, cu soluri brun argilo-iluvial vertic cu textura grea, cu orizont Bt greu compact dar nu impermeabil pentru radacini. Sunt soluri profunde fiziologic, cu grosimea morfologica foarte mare, moderat pseudogleizate, foarte bogate in humus, estival uscat-reavane. Troficitatea globala are valori ridicate, soluri entrofice sau megatrofice. Regimul de umiditate deficitar coboara productivitatea la nivelul superior-mijlociu. Flora ierbacee este constituita din specii termofil. Factorii limitative: drenajul imperfect in Btw determina acumularea apei periodic stagnata in acest orizont si descompunerea sa. In aceste conditii, in perioada estivala isi pierde repede rezerva de apa si isi reduce sensibil capacitatea de aprovizionare cu apa a vegetatiei forestiere, scazandu-i in mod echivalent si fertilitatea. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de productivitate superioara pentru cvercinee si specii de sleau. c.Recomandari: Tratamentele indicate sunt lucrari de conservare, crang simplu cu taieri de jos, taieri progresive (in ochiuri), taieri de igiena, taieri rase in parchete mici. Compozitia de regenerare: 1 dupa taieri cu regenerare naturala - 6-8 St + 2-4 Fr, Pa, Ci, Te, Ul, 6-8 St + 2-4 Fr, Pa, Ci, Te, Ca, Ul Ar, Ju, Par 2 in terenuri goale: - 6-7 Ce, Gi (St)+ 3-4 Fr, e, Ju, Ar, Par; 5-6 Ce, Gi(St)+2-3 Fr, Te, Sc Ul, Ar, Par, Arbusti 8.5.2.4. Campia forestiera, lunca de zavoi de plop Bs, alluvial intens humifer freatic umed frecvent si rar/scurt inundabil) CF B m(s) TII-III HII-III Ue2 ocupa 5,6% din suprafata luata in studiu a.Caractere fizico-geografice si ecologice Statiunea apare in luncile inalte ale raurilor interioare (terenuri cu grinduri joase si intansuri inundate frecvent si de scurta durata (2-4 luni), cu soluri aluviale modice stratificate, gleizate in adancime, intens humifere cu texturi luto-nisipoase cu volum edafic mare la foarte mare (la fel si adancimea inradacinarii cu troficitate globala-megatrofica). Flora ierbacee este reprezentata prin specii mezohigrofile si higrofile.

Factorii limitative: Excesul apei si lipsa acesteia (alternanta), regimul de inundatie frecventa, scurgerea lenta sau rapida a apei sau stagnarea ei. De asemenea, lipsa apei in timpul sezonului de vegetatie (vara) datorita nivelului scazut in urma secetei prelungite. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate superioara pentru plopii indigeni si euroamericani. c.Recomandari: Tratamentul indicat pentru arboretele din aceste statiuni este crangul cu taieri de jos. Compozitia de regenerare: 1 dupa taieri cu regenerare naturala 10 Pl, 10 Pl n

9.3.1.2. Silvostepa interna (intrazonal in campia forestiera), Cerete Bs, brun-roscat pseudogleizat. Ss.BS T IV H III-II-UeI ocupa 1,6% din suprafata luata in studiu. a. Caractere fizico-geografice si ecologice Statiunea apare in terenuri plane, usor la moderat depresionate cu soluri brun-roscate luvice, moderat pseudogleizate (2305), mijlociu profunde, cu volum fiziologic mijlociu, uscat-reavane in estival. Flora de tip Carex-Poa pratensis. Vegetatia forestiera este formata din cerete normale de campie (s). b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitatea superioara pentru cerete. c.Recomandari: Tratamentul indicat pentru arboretelede pe aceste statiuni este cel al taierilor progresive; Ca masuri silvotehnice generale se impune ameliorarea compozitiei arboretelor prin introducerea garnitei. Compozitia de regenerare: 1 - dupa taieri cu regenerare naturala 7-8 Gi + 2-3 Fr, Te, Ca 2 - in terenuri goale: 5-6 Ca, Gi+4-5Fr, Te, Ca, Ar,Ju,Par

8.3.3.3. Campie forestiera de stejaret, Bm, pseudogleic, depresiune

larga, edofic mijlociu CF Bm Tm H(E)-II-Ue2-1 ocupa 1,1% din suprafata luata in studiu. a. Caractere fizico-geografice si ecologice Sunt statiuni de terenuri usor depresionate (rovine putin adanci), cu inmlastinare divers prelungita. Solurile sunt de tip pseudogleic, moderat slab acide, regim de umiditate, cu exces vernal si nivel reavan la uscat, reavan in estival. Flora de tip Carex riparia Iris pseudocorus. Factorii limitativi: se remarca atat greutatile de regenerare din cauza contrastelor de umiditate, cat si deficitul de precipitatii, in estival sol dur si compact. Vegetatia forestiera este reprezentata in principal de stejarete de campie de divagatie (m) si stejareto-sleau de campie (m) si slab reprezentata de stejarete-sleau de depresiune si ceret normal de campie (s) b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate mijlocie pentru stejar si specii de stejar. c.Recomandari: Tratamentele indicate pentru arboretele de pe aceste statiuni sunt taierile progresive, taierile rase si taierile de conservare. Ca masuri silvotehnice generale se impun: Regenerarea si refacerea arboretelor in structura tipurilor natural fundamentale: Ajutorarea regenerarii stejarului prin impaduriri sub masiv. Compozitia de regenerare: 1 - dupa taieri cu regenerare naturala 5-7 St + 3-5 Ci, Ca, Te 2 - in terenuri goale: 4-7 St + 2-3 Ci, Te + 1-3 Ca, Ju, Ar

8.5.2.3. Campie forestiera, lunca de zavoi de plop, Bs aluvial moderat humifer profund freatic, umed foarte rar/scurt inundabil CF Ps.TIV HIV-Ue3 ocupa 1,1% din suprafata luata in studiu. a.Caractere fizico-geografice si ecologice

Statiunea apare pe grinduri joase sau intinsuri periodic scurt inundabile cu soluri aluviale, tipice, stratificate si tranzitive, spre soluri zonale nisipo-lutoase, moderat humifere. Vegetatia forestiera reprezentata de zavoaie de plop alb si plop negru. Factorii limitativi: continutul ridicat de nisip grosier cu pietris, reduce capacitatea de aprovizionare cu apa la nivelul mijlociu in perioada estivala. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate superioara pentru plopii indigeni si mijlocie pentru plopii euramericani. c. Recomandari: Tratamentele indicate pentru arboretele de pe aceste statiuni sunt cel al taierilor in crang simplu si cel al taierilor rase in parchete mici. Compozitia de regenerare: 1 dupa taieri cu regenerare naturala 10 Pl a 8.3.3.2. Campie forestiera de stejaret, Bi, pseudogleic, puternic podzolit, edafic submijlociu CF Pm(1) TIII HE-1 UeI ocupa 0,7% din suprafata luata in studiu. a. Caractere fizico-geografice si ecologice Statiunea se intalneste pe terenuri moderat depresionate (rovine medii), cu inmlastinare de suprafata prelungita. Solurile sunt pseudogleice luvice, moderat acide, uscat reavane in estival. Volumul fiziologic mijlociu mic. Flora este de tip Carex r, Isisp sau Carex Poa. Vegetatia forestiera este reprezentata de stejarete de rovina (i), stejareto-sleau de depresiune (i), plopis de rovina de plop tremurator si ceret de depresiune (i). Factorii limitativi: excesul de apa primavara, divers prelungit, uscaciune accentuata vara. Consistenta estivala accentuata in orizonturile Eiw si Btw. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate inferioara pentru stejarete, cerete, stejareto-sleauri sau plopisuri de plop tremurator. c.Recomandari: Tratamentele indicate pentru arboretele de pe aceste statiuni sunt cele al taierilor rase si al taierilor de conservare. Ca masuri silvotehnice generale se impune regenerarea sau refacerea arboretelor in plop alb sau plop tremurator. Compozitia de regenerare: 1.in terenuri goale: 6-7 Pl.A (Pl.T) + 3-4 Arb.

9.5.3.0. Silvostepa interna, terenuri usor depresionate sau margini de rovina, amestec de stejar pedunculat cu cer si garnita, Bm, cernoziom cambic pseudogleizat. Ss Pm Tv HII- Ue21 ocupa 0,7% din suprafata luata in studiu. a.Caractere fizico-geografice si ecologice Statiunea este situata pe terenuri slab-moderat depresionate rari margini de rovina cu cernoziomuri combice pseudogleizate, luto_argiloase in orizontul A, argilo-lutoase in Bv, primavara in exces de apa putin prelungit. Vegetatia forestiera este reprezentata de amestec de stejar pedunculat si brumariu cu cer si garnita. b.Aptitudini forestiere: Statiunea este de bonitate mijlocie pentru stejar pedunculat, stejar brumariu, cer si garnita. c.Recomandari: Tratamentul indicat pentru arboretele de pe aceste statiuni este cel al taierilor progresive. Ca masuri silvotehnice generale se recomanda mentinerea sau refacerea arboretelor in speciile tipului de padure natural fundamental. Compozitia de regenerare: 1 - dupa taieri cu regenerare naturala7-8 St B,St,Gi,Ce+2-3 Fr,Ju, Ar 2 - in terenuri goale: 7-8 St B, Gi +2-3 Ju,Pr, Ar,Par

1.7. Poluarea aspecte din zona studiata Resursele naturale ale Bucurestiului In ultimii ani tot mai multi locuitorii Bucurestiului au constientizat importanta pe care protectia mediului o poate juca in viata fiecaruia, in contextul dezvoltarii durabile. Stabilirea unui echilibru intre necesitatea cresterii nivelului de trai prin progres economic, calitatea factorilor de mediu si starea de sanatate a populatiei este determinata in vederea integrarii Romaniei in Europa.

Marea majoritate a suprafetei Bucurestiului este ocupata de constructii si reteaua de transport (auto si cai ferate). Bucurestiul nu ocupa o suprafata intinsa, nu este situat intr-o zona care sa dispuna de resurse minerale importante si, de asemenea, densitatea populatiei este mare. Principalele probleme cu care se confrunta Bucurestiul sunt cele specifice dezvoltarii urbanistice ale marilor orase: suprafata mica, dezvoltare preponderent pe verticala, lipsa spatiilor verzi, salubrizare prost efectuata, trafic auto intens, in special in zona centrala a orasului, poluare atmosferica generata de traficul auto si centrale termice. Suprafata teritoriului dupa utilizarea fizica se prezinta astfel: Tab.nr.22 ha - teren agricol - paduri si terenuri cu vegetatie forestiera - constructii si curti - drumuri si cai ferate - ape, balti, lacuri - alte suprafete TOTAL 5449 611 13499 3231 908 89 23787

Incluzand si judetul Ilfov, din datele primite de la Directia Silvica Bucuresti, reiese ca Ocolul silvic Bucuresti administreaza o suprafata de 5354,0 ha fond forestier, intreaga suprafata fiind incadrata in grupa I functionala (paduri cu functii speciale de protectie). Potrivit instructiunilor in vigoare, pentru Bucuresti, suprafata padurilor parc si a padurilor de agrement necesara la 1000 locuitori este de 30 ha, iar distantele la care se pot situa acestea in functie de marimea orasului sunt pana la 35 km pentru padurile parc si intre 35 si 50 km pentru padurile de agrement. Ulterior (Giurgiu V, si Patrascoiu N., 1978) se propun noi criterii pentru determinarea suprafetei si a razei padurilor de recreare, luand in considerare caracterul industrial al orasului, populatia acestuia si zona geografica in care este situat. Pentru Bucuresti se propune suprafata de 55 ha

necesara la 1000 locuitori pe o raza de 50 km de la limita perimetrului construibil al localitatii. Daca s-ar fi pus in practica aceste criterii atunci rezulta ca in jurul Bucurestiului pe o raza de 50 km trebuiau sa existe cca 120.000 ha padure, adica de 8 ori mai mult decat acum. AERUL Poluarea aerului in municipiul Bucuresti are un caracter specific, datorita in primul rand conditiilor de emisie, respectiv existenta unor surse multiple, inaltimi diferite ale surselor de poluare, precum si o repartitie neuniforma a acestor surse, dispersate insa pe intreg teritoriul orasului. Concentrarea industrial-urbana a Capitalei cu larga sa diversitate de activitati antropice prezinta si dezavantajele generate de poluarea habitantului ca efect secundar al acestor activitati. Sursele de poluare a aerului sunt sursele fixe industriale, de obicei concentrate pe mari platforme industriale dar si incercatele cu zone de locuit intens populate (cu dezvoltari preponderent pe verticala), circulatia auto, in special de-a lungul marilor artere incluzand si traficul greu. Sursele de poluare a aerului se pot grupa in cateva mari categorii principale, astfel: a.Obiective industriale Nevoia imediata de cazare a fortei de munca a generat aparitia rapida a marilor ansambluri de locuinte colective, dimensionate in medie pentru 250.000 400.000 locuitori. Amplasarea lor s-a facut, din considerente preponderent economice, pe principiul proximitatii cu zonele industriale, in ideea valorificarea dotarilor edilitare create pentru acestea si reducerii deplasarlor. Aceasta a condus la relatia de vecinatate dintre zonele de locuinte si cele industriale; sursa principala de disconfort pentru locuire. Astfel, in jurul unitatilor industriale sau a altor surse de poluare exista perimetre corespunzatoare zonelor de protectie reglementare in care locuintele sunt potential expuse poluarii. Gama substantelor evacuate in mediu din procesele tehnologice este foarte variata: pulberi organice si anorganice care au un continut de metale (Pb, Zn, Al, Fe, Cu, Cr, Ni, Cd), gaze si vapori (SO2, Nox, NH3, HCL, CO, CO2, H2S), solventi organici, funingine etc. b.Traficul auto

Poluarea aerului cauzata de traficul auto este un amestec cu cateva sute de compusi diferiti. Au fost evidentiati in urma unor studii recente peste 150 de compusi si grupe de compusi. Masurarea tuturor acestor poluanti este imposibila si de aceea, evidentierea se concentreaza numai pe acei poluanti care au cel mai larg impact asupra sanatatii umane sau care sunt considerati buni indicatori. Acesti poluanti, care sunt urmariti in mod curent atunci cand se doreste evaluarea impactului generat de traficul auto asupra calitatii aerului, sunt grupati in mai multor categorii: oxizii de azot, dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul Pulberi: pulberi totale in suspensie, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 um sau decat 2,5 um, fumul negru Componente ale pulberilor:carbon elementar, hidrocarburi policiclice aromatice, plumb Compusi organici volatili: benzen, butadiena Prin arderea completa a combustibililor in motoarelor autovehiculelor, ar rezulta urmatoarele substante principale: Vapori de apa = 13% Dioxid de carbon = 13% Azot = 74% In realitate insa, tinand cont de caracterul incomplet al arderilor, in functie de calitatea amestecului (coeficientul de dozaj), se mai formeaza CO si oxigen in cazul amestecurilor foarte sarace. Prin ardere rezulta totodata, in proportii reduse, oxizi de azot, hidrocarburi, produsi oxidanti, oxizi de sulf, particule. Cu exceptia vaporilor de apa (azotul si oxigenul fiind principalele elemente constuiente ale aerului atmosferic), toate celelalte substante precizate mai sus sunt considerate emisii poluante. Asocierea directa intre poluarea aerului datorata traficului auto si santatea umana este foarte dificil sa se stabileasac in termeni absoluti, datorita numarului mare de variabile. Arderea (combustia) benzinei sau a motorinei in motoarelor autovehiculelor este generatoare de emisia a peste 100 compusi chimici.

Gazele anorganice:

In urma a numeroase studii pe plan interrnational s-a dovedit ca peste anumite niveluri de poluare apar efecte asupra sanatatii oamenilor expusi, dar pot fi afectate si persoanelor de varsta foarte redusa, cei care sufera de astm sau cu probleme cronice respiratorii sau cardiovasculare. Nivelurile de poluare a aerului datorate traficului auto sunt foarte variabile in timp si spatiu. Impactul cel mai mare apare in zonele construite si cu artere de trafic supraaglomerate, unde dispersia poluantilor este dificil de realizat. Concentratiile poluantilor atmosferici sunt mai crescute in zonele cu artere de trafic strajuite de cladiri inalte sub forma compacta, care impiedica dispersia. La departarea de arterele de trafic intens, poluarea aerului scade rapid si este destul de rar semnalata in zonele suburbane sau rurale. Singura exceptie de la aceasta regula o face ozonul care este diferit fata de ceilalti poluanti generatide traficul auto. c.Santierele de constructii si betoniere Desi ponderea activitatilor de constructii a scazut foarte mult, aceste santiere si betoniere raman surse potentiale de poluare a aerului, in special cu pulberi. d.Centralele electrotermice CET-urile reprezinta surse majore de poluare a aerului in zonele urbane, prin modul de functionare cu combustibili lichizi ce au un continut ridicat de sulf, deversand in atmosfera imporante cantitati de SO2, Nox,CO, CO2, pulberi, fum, cenusa volanta. Instalatiile de retinere a principalilor poluanti chimici, Nox si SO2, pentru care au fost alese variante constructive ce prevad dispersia prin cosuri inalte care realizeaza concentratii locale mai reduse, dar amplifica efectele de poluare la distanta; uzura si neetanseitatile unor cosuri determina evacuarea gazelor la inaltimi intermediare cu efecte si asupra zonei invecinate. e.Surse difuze de combustie Numeroase centrale termice uzinale, de cvartal sau de bloc, din care multe functioneaza pe combustibil lichid sau solid, constituie o sursa de natura celei de la punctul precedent, lipsita insa, pe langa instalatiile de epurare, si de avantajul relativ al dispersiei prin cosuri inalte; combustia este de cele mai multe ori incompleta datorita neautomatizarii arderii, randamentul redus si a unei supravgheri precare,ceea ce determina degajari

de noxe deloc neglijabile care se disperseaza exact in zonele de locuinte, intens populate, pe care aceste centrale le deservesc. Combustia neautorizata, in aer liber a unor deseuri de tip menajer, cauciucuri uzate, mase plastice, deseuri stradale in perimetrul urban, neintretinerea salubritatii domeniul public, depozitarea inadecvata a reziduurilor industriale si a deseurilor menajere se constituie prin cumul intr-o sursa globala de poluare permanenta cu pulberi organice, gaze nocive, fum, funingine, mirosuri dezagreabile, aspecte sesizabile mai ales in conditii meteorologice nefavorabile (ceata, calm atmosferic, inversiune termica). La inceputul anului 2004, in cadrul unui program PHARE 2000 a fost pusa in functiune reteaua automata de monitorizare a calitatii aerului in Capitala, care functioneaza la parametrii proiectati, respectand cerintele Directivelor Uniunii Europene. Datele referitoare la calitatea aerului in Municipiul Bucuresti (poluantii masurati fiind: SO2, Nox, CO, O3, benzen, PM10, PM2,5, plumb) sunt furnizate in timp real inclusic publicului si provin de la cele 8 statii automate, repartizate astfel: Statie de fond regionala Balotesti Statie de fond suburbana Magurele; Statie de fond urbana Crangasi (APM Bucuresti); 2 statii de trafic Sos.Mihai Bravu si Cercul Militar National 3 statii industriale Drumul Taberei, Titan si Berceni Punctele de informare pentru cetateni sunt in numar de sase si sunt compuse din: 3 panouri de afisaj Piata Universitatii, Piata Sergiu Celibidache si Mc Donald's Obor; 3 display-uri montane la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, la Primaria Municipiului Bucuresti si la A.P.M.Bucuresti . Din datele puse la dispozitie de A.P.M.Bucuresti rezulta urmatoarele:

1.7.1. Emisii anuale de SO2. Poluarea aerului ambiental cu SO2. Principalele emisii de SO2 evacuate in atmosfera, in Bucuresti, au fost:

EMISII ANUALE DE SO2 Tab.nr.23 2004 2005

Bucuresti Emisii anuale de SO2 (t/an)

1999 2000

2001

2002 2003

2006

28906 41483 31886 104097 25452 29382 9626

1.7.2. Emisii anuale de monoxid si dioxid de azot (Nox) Principalele emisii de NOx evacuate in atmosfera (conform inventarului de emisii realizat), au fost: EMISII ANUALE DE NOx Tab.nr.24 2004 2005

Bucuresti Emisii anuale de NOx (t/an)

1999 2000

2001

2002 2003

2006

21301 22516 25405 44063 14173 12873 11304

1.7.3. Emisii anuale de amoniac (NH3)

EMISII ANUALE DE NH3 Tab.nr.25 2004 2005 32,7 29

Bucuresti Emisii anuale de NH3 (t/an)

1999 2000 30,5

2001 38,7

2002 2003 40,2 56,83

2006 33,7

1.7.4. Emisiile de COV Nemetanici Emisiile anuale de NMVOC in anul 2005 au fost de 16071 tone EMISII ANUALE DE COV Tab.nr.26 2004 2005 2006

Bucuresti Emisii anuale de COV (t/an)

1999 2000 4520

2001 4955

2002 2003

5526 68427 50053 27772 16071

1.7.5. Pulberi in suspensie (PM10 si PM

2,5)

EMISII ANUALE DE PULBERI TOTALE Tab.nr.27 2004 2005 2006 879,9 583,6

Bucuresti Emisii anuale de pulberi (t/an)

1999 2000 2676

2001 2720

2002 2003

2880 2647,7 97

EMISII ANUALE DE PULBERI PM10 Tab.nr.28 2004 2005 502 570

Bucuresti Emisii anuale de pulberi(t/an)

1999 2000 899

2001 912

2002 2003 952 1591

2006 254

1.7.6. Poluarea cu metale grele (mercur, cadmiu, plumb) si poluanti organici 1.7.6.1. Emisii de metale grele EMISII ANUALE DE Pb Tab.nr.29 2004 2005 2006 5,83 58,836 14,45

Bucuresti Emisii anuale de Pb(t/an)

1999 2000

2001

2002 2003 104,8 119,8

107,88 110,5

EMISII ANUALE DE Cd Tab.nr.30 2004 2005 2006 0.035 0.048 0.0795

Bucuresti Emisii anuale de Cd (t/an)

1999 2000

2001

2002 2003 0.081 0.305

0.0698 0.088

EMISII ANUALE DE Hg Tab.nr.31 2004 2005 2006 0.017 0.026 0.261

Bucuresti Emisii anuale de Hg (t/an)

1999 2000

2001

2002

2003

0.054 0.049 0.0357 0.107

Din datele inregistrate in primul an de monitorizare, se constata ca mediile anuale calculate in statiile de monitorizare nu depasesc valoarea limita anuala. 1.7.6.2.Emisiile de poluanti organici persistenti (POP) Emisiile mici de dioxina se datoreaza in primul rand faptului ca in Bucuresti incineratorul IRIDEX functioneaza doar din anul 2006 la capacitatea proiectanta. Principala metoda de eliminare a deseurilor nereciclabile ramane depozitarea la groapa oraseneasca.

EMISII ANUALE DE DIOXINA Tab.nr.32 2004 2005 2006 13.9 677 1927

Bucuresti Emisii anuale de dioxina (t/an)

1999 2000 2001 9.12 5.7

2002 2003 4.19 15

1.7.7.Calitatea aerului ambiental 1.7.7.1. Concentratii ale dioxidului de sulf Tab.nr.33

Judet Oras Statia Tipul Tip poluant Numar Concent Frecventa determ ratia depasirii inari anuala VL sau sau CMA (%) zilnica 8210 13.6 0 Obs

Bucuresti Buc Cercul Militar

Trafic

SO2-1h

Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan Bucuresti Buc Drumul Taberei

Trafic

SO2-1h

7374 8306 8230 7510 8239 7938 8045 346

26.3 7.5 14.7 9 10.2 13.4 13 13.7 26.4 7.4 14.7 9 9.9 13.1 13

0 0 0 0 0 0 0 0.28 0.63 0 0 0 0 0 0

Industriala SO2-1h Industriala SO2-1h SO2-1h SO2-1h SO2-1h

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond subteran Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni Bucuresti Buc Cercul Militar Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan Bucuresti Buc Drumul Taberei Fond urban Trafic Trafic

Industriala SO2-1h SO2-1h

SO2-24h 315

Industriala SO2-24h 361 Industriala SO2-24h 344 SO2-24h 318 SO2-24h 355 SO2-24h 326

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond suburban Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni Fond urban

Industriala SO2-24h 348

Pentru SO2 nu s-au semnalat probleme deosebite, valorile inregistrate incadrandu-se in anul 2006 sub valorile limita plus marja de toleranta, cu exceptia statiei Cercul Militar (1 depasire a VL zilnice) si Mihai Bravu ( 2 depasiri a VL zilnice). Pentru dioxidul de sulf, in anul 2006 nu s-au inregistrat depasirea pragului de alerta la nici o statie de monitorizare. 1.7.7.2 Concentratii ale dioxidului de azot

Tab.nr.34

Judet

Oras Statia

Tipul statiei

Tip poluant

Numar Concent Frecventa determ ratia depasirii inari anuala VL sau sau CMA (%) zilnica 7817 7683 7457 126 90 54 2.980683 0.976181 0.429127 0.705094 0 0 0.024381 0.08773

Obs

Bucuresti Buc Cercul Militar Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan Bucuresti Buc Drumul Taberei

Trafic Trafic

NO2-1h NO2-1h

Industriala NO2-1h Industriala NO2-1h NO2-1h NO2-1h NO2-1h

*5673 53 7139 8265 8203 7979 12 30 31 35

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond subteran Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni Fond urban

Industriala NO2-1h

Pentru aceste poluant este necesara alcatuirea unor programe de actiune pentru reducerea concentratiilor in zonele de trafic (statiile Cercul Militar si Mihai Bravu) si in plus pentru statiile Drumul Taberei si Titan (s-a depasit VL+MT de mai mult de 18 ori in anul calendaristic). Depasirea pragului de alerta s-a semnalat de 3 ori in anul 2004, in anii 2005 si 2006 valorile nedepasind aceste prag. Valorile medii anuale au crescut in anul 2005 insa au scazut in anul 2006, pentru statiile de trafic fiind pste VL.

1.7.7.3. Producerea ozonului troposferic (poluarea fotochimica).

Ozonul este un constituient natural al atmosferei (formula chimica O3), fiind prezent la o altitudine intre 15 si 40 km si realizand un invelis protector pentru planeta Pamant. Prin activitatea antropogena intensa din a doua jumatate a secolului XX-lea, a fost modificat echilibrul chimic al formarii si mentinerii stratului protector de ozon stratosferic si a fost pusa in evidenta cresterea concentratiei de ozon la nivelul troposferic, unde, in contextul existentei altor poluanti, devine generator de smog si de o serie de efecte negative asupra sistemului climatic, productivitatii ecosistemelor si a sanatatii umane. Zonele cele mai afectate de poluare cu ozon troposferic sunt cele urbane intrucat precursorii ozonului (in principal oxizii de azot, oxizii de sulf si compusii organici volatili) sunt generati de activitatile industriale si de traficul rutier. In perioada de primavara vara, cand intervalul de iluminare diurna este mare, reactiile fotochimice din atmosfera sunt accelerate, fapt ce are ca rezultat cresterea concentratiilor de ozon in special in timpul zilelor foarte calduroase (cu temperaturi de peste 30*C). Oxidantii fotochimici, in special ozonul, reprezinta un factor nociv pentru vegetatie, pentru sanatatea oamenilor si animalelor. Principalii poluanti primari care determina formarea, prin procese fotochimice, a ozonului si a altor oxidanti in atmosfera joasa sunt: oxizii de azot, oxizii de sulf si compusii organici volatii proveniti din surse antropice. Cele mai importante activitati umane care conduc la evacuarea in atmosfera a acestor poluanti primari sunt: Arderea combustibililor fosili (carbune, gaze naturale, produse petroliere) in surse fixe (centrale electrice si termice, incalzirea rezidentiala, procese industriale) si mobile (trafic rutier, transportul feroviar, naval si aerian); Extractia, prelucrarea si distributiei petrolului si a produselor petroliere: Extractia si distributia gazelor naturale; Utilizarea solventilor organici Tab.nr.35

Judet

Oras Statia

Tipul statiei

Tip poluant

Num ar deter mina ri

Concent ratia anuala sau zilnica

Frecvent Obs a depasirii VL sau CMA (%) 0 0 0 0 8 2 0 0

Bucuresti Buc Cercul Militar Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan Bucuresti Buc Drumul Taberei

Trafic Trafic

O3-medie 8h O3-medie 8h

8507 13.2 8345 24.8 7604 32.7 8103 35.8 7993 52.4 8707 24 8586 45.9 8542 42.8

Industriala O3-medie 8h Industriala O3-medie 8h O3-medie 8h O3-medie 8h O3-medie 8h

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond subteran Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni Fond urban

Industriala O3-medie 8h

Depasirea valorii pentru ozon (120 ug/m3 valoare ce trebuie atinsa in anul 2010) s-au inregistrat in special in perioada de vara, insa nu a fost depasit pragul de alerta (240 um/m3). In anul 2006 a fost depasit o singura data pragul de informare (180 ug/m3) in data de 24 mai, timp de 2 ore consecutiv, valoare maxima inregistrata fiind de 189 ug/m3 la statia Balotesti. Si pentru acest poluant s-a inregistrat o scadere usoara a valorilor medii anuale fata de anii precedenti. 1.7.7.4 Calitatea aerului ambiental metale grele Tab.nr.36
Judet Oras Statia Tipul statiei Tip poluant Numar Concent Frecve Ob determ ratia nta s inari anuala depasi sau rii VL zilnica sau CMA

(%) Bucuresti Buc Cercul Militar Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan Bucuresti Buc Drumul Taberei Trafic Trafic Pb-medie anuala Pb-medie anuala 287 297 312 297 237 316 308 313 0.05829 0 0.08155 0 0.10798 0 0.05635 0 0.02057 0 0.05626 0 0.05209 0 0.07528 0

Industriala Pb-medie anuala Industriala Pb-medie anuala Pb-medie anuala Pb-medie anuala Pb-medie anuala

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond subteran Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni Fond urban

Industriala Pb-medie anuala

In anul 2006 valorile concentratiilor medii anuale de Pb au fost sub valoarea limita (0,5ug/m3).

CONCETRATIILE DE PULBERI IN SUSPENSIE (PM 10) Tab.nr.37

Judet Oras Statia Tipul statiei Tip poluant Numar Concent Frecventa Obs determ ratia depasirii VL inari anuala sau CMA sau (%) zilnica 325 335 336 59 62 59 44 50.44776 39.88095

Bucuresti Buc Cercul Militar Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan

Trafic Trafic

PM 10 PM 10

Industriala PM 10

Bucuresti Buc Drumul Taberei

Industriala PM 10 PM 10 PM 10 PM 10

311 267 333 311 338

56 35 51 53 51

40.19293 8.2397 30.33033 36.65595 31.36095

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond subteran Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni Fond urban

Industriala PM 10

Pentru acest poluant trebuie intocmite programe de gestionare a calitatii aerului. Se observa ca situatia cea mai grava se inregistreaza in zona centrala a orasului, unde principala sursa de poluare o constiuie traficul rutier. Desi situatia nu este critica, ci doar ingrijoratoare in ceea ce priveste poluarea cu pulberi in suspensie, exista cateva masuri care, aplicate pot reduce concentratiile de pulberi.

Refacerea patului carosabil si a imbracamintei asfaltice pe toate arterele cu trafic intens, precum si intretinerea permanenta a acestora; Exigenta privind starea tehnica a autovehiculelor trebuie crescuta la inspectiile tehnice, intrucat parcul auto existent este in mare parte necorespunzator din punct de vedere al emisiilor de noxe; Intretinerea corespunzatoare a spatiilor verzi si a plantatiilor de aliniament, cunoscut fiind rolul de perdea de protectie pe care aceasta il joaca; O mai buna salubrizare a orasului, atat a arterelor de circulatie cat si eliminarea depozitelor necontrolate de deseuri.

CONCENTRATIILE DE MONOXID DE CARBON (CO) Tab.nr.38

Judet Oras Statia Tipul statiei Tip poluant Numar Concent Frecventa Obs determ ratia depasirii VL inari anuala sau CMA sau (%)

zilnica Bucuresti Buc Cercul Militar Bucuresti Buc Mihai Bravu Bucuresti Buc Titan Bucuresti Buc Drumul Taberei Trafic Trafic CO CO 6898 8122 8106 7708 7467 8061 8142 8385 2,15 2.13 0.78 1.06 0.47 0.29 0.44 0.64 0 6 0 0 0 0 0 0

Industriala CO Industriala CO CO CO

Bucuresti Buc Balotesti Fond regional Bucuresti Buc Magurele Fond subteran Bucuresti Buc Lacul Morii Bucuresti Buc Berceni

Fond urban CO Industriala CO

Intrucat s-a inregistrat depasirea valorii limita in 6 zile la statia Mihai Bravu, pentru acest poluant este necesara demararea unui program de gestionare a calitatii aerului in zona centrala a orasului. Sursa depasirilor o constituie exclusiv traficul rutier. In municipiul Bucuresti emisiile de monoxid de carbon provin in special din traficul rutier (90%), CET-uri (5%) si industriale (4%), pe cand emisiile de dioxid de carbon sunt specifice proceselor de combustie, atat in centralele electrotermice cat si instalatiile de ardere industriale (aprox.90% din emisiile totale).

1.7.7.5. Emisii anuale de gaze cu efect de sera

Legea nr.3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto stabileste cadrul legal de control si monitorizare a emisiilor de substante cu efect de sera. Anual, Agentia pentru Protectia Mediului Bucuresti efectueaza inventarul surselor de emisii, unde sunt urmarite si emisiile de gaze cu efect de sera.

EMISIILE ANUALE DE CO2 ECHIVALENT Tab.nr.39 Bucuresti 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Emisii 5755.3 7847.6 10825. 11335. 7212.3 4999.4 4206.3 anuale de 4 1 CO2 eq (mii t/an) Dupa cum se observa, emisiile de gaze cu efect de sera au scazut constant in perioada 2003 2006. EMISIILE ANUALE DE CO2 Tab.nr.40 Bucuresti Emisii anuale de CO2 (mii t/an) 1999 2000 5737 2001 7825 2002 10800 2003 10956 2004 6990 2005 4974 2006 4136

EMISIILE ANUALE DE METAN - CH4 Tab.nr.41 Bucuresti Emisii anuale de CH4 (mii t/an) 1999 2000 0.136 2001 2002 2003 0.370 2004 2005 2006 0.205

0.147 0.165

0.611 0.165

EMISIILE ANUALE DE PROTOXID DE AZOT N20 Tab.nr.42

Bucuresti Emisii anuale de N20 (mii t/an)

1999 2000 0.05

2001

2002

2003 1.198

2004

2005

2006 0.213

0.063 0.071

0.676 0.071

Fenomenul de poluare este foarte periculos pentru sanatatea padurilor, dar mai ales pentru sanatatea oamenilor. Lupta contra poluarii trebuie sa inceapa cu diminuarea si eliminarea noxelor din atmosfera, cu instalarea unor filtre de vegetatie (perdele forestiere) care sa inconjoare Municipiul Bucuresti si cu introducerea prin plantatii a speciilor considerate la noxe.

CAP.2 STUDIUL VEGETATIE FORESTIERE. Situatia geografica si orografica a zonei din jurul Bucurestiului a determinat o gama larga de conditii ecologice care la randul lor au influentat vegetatia in general si deci si pe cea forestiera. Drept urmare se pot identifica aici numeroase specii lemnoase incapand cu cele ce prefera un climat arid si de campie pana la cele din luncile interioare sau pe reavene. 2.1 Distribuirea vegetatiei forestiere 2.1.1. Generalitati si siteme de clasificare a vegetatiei din zona

In arealul ocupat, tanand cont de amplasamentul latitudinal, altitudinal si departare fata de oceanul Atlantic care determina un anumit regim de caldura si precipitatii, s-au imprimat padurii luate in studiu particularitati si variatii zonale distincte, care se incadreaza in sistemele de clasificare a vegetatiei cunoscute (Negulescu si Ciuvac, 1959, Milescu si Alexa, 1969; Walter, 1974, Tarziu, 1983).

I. In raport cu sistemul de clasificare al vegetatiei forestiere pe globul pamantesc, vegetatia din jurul Bucurestiului se incadreaza astfel: a) Dupa Rubel E, 1930, 1957 (Milescu, 1990): Vegetatie lemnoasa (Lignosa) Grupa Aestilignosa vegetatie infrunzita in sezonul cald; Subgrupa Aestilignosa paduri de foioase si rasinoase din climatul temperat b) dupa F.A.O. - Organiazatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agriculturta, 1976 (Unasylva, vol.28): Paduri de amestec de rasinoase si foiose din zona temperata (Temperate mixed forest) c) Padure temperata de foioase si rasinoase

II.Din punct de vedere al raionarii fitogeografice, vegetatia forestiera din jurul Bucurestiului se incadreaza dupa Geografia Romaniei (1983), astfel: Regiunea - sud-est europeana Provincia sub carpatica Subprovincia Campia Romana Districtul Valasia III. Clasificarea vegetatie zonale din Romania incadreaza vegetatia forestiera din jurul Bucurestiului (Florescu I., Nicolescu N.,1996,1998), astfel: a)Dupa Enculescu P(1924): Zona forestiera subzona stejarului Zona stepa subzona silvostepei; b)dupa Monografia geografica a RPR (1960) 3. - vegetatia de campie Vegetatia zonei forestiere -Subzona stejarului -Subzona cerului si a garnitei Vegetatia silvostepei c) dupa Biogeografia Romaniei (1996):

Zona nemorala

-Subzona stejaretelor mezofile -Subzona cereto-garnitelor Zona de silvostepa Silvostepa nordica d) dupa Geografia Romaniei (1983) Zonalitatea latitudinala Zona nemorala (a padurilor de stejari), submezofili termofili Subzona padurilor de stejari mezofil Subzona padurilor de stejari mezofili-termofili Zona silvostepei Subzona silvostepei nordice (cu stejari mezofili) Subzona silvostepei sudice (cu stejari xerotermofili) In afara vegetatiei zonale, exista pe suprafete mai mici si vegetatie intrazonala determinata de actiunea unor factori microclimatici si edafici locali. 2.1.2. Caracterizarea vegetatie forestiere naturale Compozitia actuala a speciilor din padurile caracteristice climatului temperat, situate in zona geografica europeana dateaza de la finele ultimei glaciatiuni. Zonalitatea latitudinala a avut in vedere vegetatia naturala si seminaturala a campiilor si podisurilor joase, cu altitudi sub 300 (400) m. Existenta acestui tip de zonalitate este certa in vedere situarea tarii noastre in raport cu latitudinea si longitudinea. In acest sens, s-a emis ipoteza, ca in absenta reliefului carpatic, teritoriul Romaniei ar fi apartinut precumpanitor silvostepei si stepei (Florescu I, Niculescu H, 1996). In mod real insa, in situatia analaizata se disting doua maria zone de vegetatie: a) zona padurilor de stejari cu cele doua subzone, una a stejarilor mezofili si alta a stejarilor submezofili-termofili. b) Zona silvostepei cu cele doa subzone, una a silvostepei cu paduri de stejari mezofili (silvostepa nordica) si o alta a padurilor de stejari xerotermofili (silvostepa sudica). a)Subzona padurilor de stejari mezofili. Este cel mai bine reprezentata in zona, intanzandu-se pe 11347,5 ha (75%) din zona studiata, incepand cu parcele din U.P.II Baneasa (ua 14, 15, 16, 17) si continuand cu U.P. II Snagov Parc, unde formeaza apoi arborete aproape pure (ua 100, 96, 95). In

unele parcele formeaza amestecuri cu teiul, carpenul, frasinul, ulmul, jugastrul si datorita unor actiuni alterate antropogen, teiul si carpenul au devenit majoritare (U.P.II Snagov Parc, ua 86, 85). Consistenta arboretelor este plina, starea de vegetatie activa, productivitatea superioara, stejarul realizand inaltimi de peste 30 m, trunchiuri cilindrice, bine elagate iar lemnul prezinta insusiri superioare. De altfel, stejarul pedunculat atinge in UP II Snagov Parc (cca 1500 ha) inaltimi de 30 35 m, diametre de 80-100 cm, fiind arborete situate cu preponderenta in clasa I si a II a de productie, cu o calitatea a lemnului deosebita (fara noduri si fara putregai). Bine gospodarite, stejaretele periurbane Municipiului Bucuresti, sunt paduri majoritar de mare productivitate, rezistente la boli si daunatori, exercitandu-si in bune conditii functiile protectoare, inclusiv pe cea de reducere a poluarii. Regenerarea stejarului se realizeaza greu din cauza tendintei de invazie a celorlate specii de amestec. Subarboretul este bine reprezentat fiind constituit din paducel, porumbar, maces, sanger. Solurile sunt brun roscate, tipice bogate la foarte bogate in humus, textura mijlocie, slab pana la moderat compacte in orizontul Bt, fiziologic profunde cu volum edafic mare, eutrofice megatrofice, cu un plus normal de apa estival, uscat reavan. Flora ierbacee este tipica de mull. b.Subzona padurilor de stejari submezofili termofili (paduri de cer si garnita) sunt mai putin raspandite, ocupand o suprafata de 1320,0 ha (8,2%) din suprafata luata in studiu, arboretele fiind luate in studiu, arboretele fiind localizate mai ales in Ocolul silvic Snagov, UP V Supari, pe malul lacului Caldarusani, in ua 75, 76, unde atinge inaltimi de 25 m si diametre de 40 cm, avand o clasa de productie a I-a, consistenta 0,8 si in Ocolul silvic Bucuresti, UP II Baneasa, ua 8, 11, 12, 13, unde atinge inaltimi de 27 m si diametre de 60 cm, consistenta 0,8 si clasa de productie I. Provenienta arboretelor este in proportie de 60% din lastari, aspect sensibil nefavorabil din punct de vedere al nobilitatilor arboretelor in cauza, aspect ce va trebui remediat prin lucrari de regenerare si impadurire. Solurile sunt brun argiloiluviale vertice, cu textura grea, orizont Bt greu compact, dar nu impermeabil pentru radacini fiind profunde fiziologic, cu grosime morfologica foarte mare, moderat pseudogleizate, foarte bogate in humus, estival uscat reavane. Subarboretul este mai putin reprezentat fiind constituit din paducel si maces, dar padurea erbacee este bine reprezentata fiind bogata in specii de graminee si dicotiledonate.

c. Subzona padurilor de stejari xerofili din silvostepa mijlocie (paduri de stejar brumariu) sunt mai putin raspandite, ocupand o suprafata de 1375,1 ha (8,3%), arboretele fiind localizate mai ales in UP VII Branzeasca, trupul Balamuceanca, ua 93, 94, 95, 96, unde realizeaza inaltimi de 27 m si diametre de 150 cm, constituita in rezervatii surse de seminte, cu varsta de 92 ani si consistenta 0,7, provenienta fiind 60% din samanta, clasa de productie I-a, arbori cu trunchiuri elegante, sanatoase. Solul este un cernoziom argiloiluvial, intens humifer pe grosime mare, luto-argiloase in orizonturile superioare, uscat reavane in estival. Subarboretul este reprezentat de paducel, maces, corn, sanger, deseminat pe intreaga suprafata. Aceste paduri au ocupat in trecut o suprafata mai mare, din care, prin dezvoltarea agriculturii si asezarilor omenesti, n-au mai ramas decat palcuri mai mult sau mai putin degradate structural. In UP VII Branzeasca, trupul Moara Vlasiei, ua 4C, stejarul brumariu apare in amestec cu cerul, garnita, fugastrul si frasinul, formand asa numitele sleauri de silvostepa (8St b + 1 St + 1 st), iar in ua 3B, avem componenta 6 St b + 2 Gi + 1 Stp + 1 Ce, inaltimile variind intre 22 si 24 m si diametrul de 36 cm la stejar brumariu iar la cer diametrul atingand 32 cm si inaltimea 20 m. Subarboretul este bine reprezentat de corn. d.Vegetatia intrazonala (lunca de zavoi de plop). Zona studiata este in stransa legatura cu prezenta in vecinatatea raului Ialomita, ocupand o suprafata de 1010,3 ha (6,5%). Plopul indigen atinge inaltimi de 35 m si diametre de 60 cm in UP VI Balta Neagra, padurea Greci, ua 126, 130, 131, formand amestecuri intime cu frasinul si stejarul pdunculat. In padurea Puturoasa din aceiasi UP VI Balta Neagra, ua 139 a%, in compozitei 8 Pla + 2 St si in padurea Greci in ua 127 % in compozitia 8 Pla + 2 St sunt prevazute taieri de conservare, arboretul avand 83 de ani si o clasa de productie superioara. In padurea Greci, UP VI Balta Neagra, ua 127 C: 4 St + 3 Pl + 1 Sa + 1 St, varsta 87 ani, se prevad lucrari de ajutorarea regenerarii si taieri de conservare. Precizez ca in toate aceste parcele mentionate inaltimile la plopi indigeni ating 35 m iar diametrele urca pana la 60 cm. Subarboretul este bine reprezentat de paducel, lemn cainesc si soc. Solurile sunt aluviale tipice, stratificate, nisipo-lutoase pana la lutoase, cu apa freatica vara, la 1 4 m. e.Vegetatia forestiera relicta - fagul (Fagus sylvatica) este considerata o specie relict in Campia Romana, subzona Vlasiei, fiind identificati un

numar de 15 exemplare cu inaltimi de 33 m si diametrul de 100 cm constituita in rezervatie naturala de seminte si in evidenta Academiei Romane. Varsta acestor exemplare se aproximeaza a fi de 220 ani, fiind localizati pe malul lacului Snagov in UP II Snagov Parc, ua 99, Ocolul silvic Snagov. 2.1.3. Compozitia, distributia si productivitatea speciilor forestiere Compozitia actuala a padurilor din zona studiata este (%) 27 St 15 Te 15 Ce 9 Dt 8 Ca 8 Sc 7 Stb, Gi, 6 Fr, 4 Dm, 1 Plea Distributia naturala a speciilor este determinata de factorii stationali dintre care influenta hotaratoare o au factorii climatici. Interventia omului, destul de veche in evolutia padurilor din zona studiata, a produs abateri de la distributia naturala, determinand inversiuni de specii, aparitia de arborete pure in loc de amestecuri si invers. Exemple sunt extragerea stejarului pedunculat pe alese datorita aplicarii necorespunzatoare a tratamentelor si lucrarilor de exploatare in UP II Snagov Parc si lipsa conditiilor pentru regenerare (fructificatie, lumina) a dus la crearea unor arborete derivate dintre care teiul si carpenul au invadat formand arborete derivate de la tipul natural de padure. Stejarul pedunculat (Quercus robur). Distributia speciei este relativ uniforma si compacta in cadrul zonei studiate ocupand 26% din totalul speciilor (U.P. II Snagov Parc, O.S. Snagov, U.P. II Baneasa, O.S. Bucuresti). Este un arbore de marimea a I-a, atingand inaltimi de 35 m si diametre de 100 cm in U.P. II Snagov Parc ua 99, inregistrand la 160 ani 520 mc/ha la consistenta 0,8 si o clasa de productie a I-a. 60% din arboretele de stejar pedunculat luate spre studiu sunt regenerate din samanta, 14% din plantatii si 32% din lastari. Vitalitatea este pentru 79% din arboretele de stejar pedunculat normala iar pentru 21% slaba. Stejarul pedunculat este o specie heliofila. Trasatura ce poate fi usor evidentiata inca din stadiul de puiet, cand la numai 2-3 ani, daca nu are suficienta lumina, se autorecepeaza (pierde lujerul terminal). Autoreceparile repetate sunt urmate de uscarea definitiva a puietului. Ulterior, daca lumina este suficienta, crsterea in inaltime devine foarte activa. In unii se pot inregistra si 2-3 cresteri (asa-numitii lujeri de

sinziene). Cresterea ramane activa pana la 150-200 de ani (bioacumularea maxima se produce intre 50 si 70 de ani). Fructificatia este rara (la 8-10 ani) motive pentru care este destul de dificila realizarea regenerarii naturale. Ultima fructuatie abundenta a fost in anul 2003, anterior avand loc stropiri ( slabe fructuatii) in 1996 si 2001. Longevitatea este mai mare dfecat la toate speciile de cvercinee, putand sa ajunga la circa 1500 2000 de ani (obisnuit insa pana la 600 700 de ani) Cerintele fata de sol il situeaza in categoria speciilor relativ pretentioase, vegetand bine pe soluri bogate in substante nutritive, profunde, afanate, bine aprovizionate cu apa, reavane la umede. De accea arboretele de stejar pedunculat din U.P II Snagov Parc de cea mai mare productivitate sunt situate pe malul lacului Snagov, si in amestec cu frasinul si plopul indigen in zavoiul din lunca Ialomitei din UP VI Balta Neagra (O.S. Snagov). Nu la fel de bine se comporta stejarul pedunculat in U.P. II Baneasa (O.S. Bucuresti) in stejareto sleau de campie, unde solurile sunt relativ compacte, argiloase, neegaland insa performantele de productivitate si adaptibilitate ale cerului. Stejarului pedunculat din zona studiata i se pot aplica taieri progresive si taieri de conservare, fiind necesara executarea cu atentie si pricepere a lucrarilor de ingrijire, mai ales acolo unde specia este in concurenta cu teiul si carpenul pentru a nu fi eliminat in primele decenii de viata. Teiul (Tylia tomentosa) este localizat in aproape toatazona studiata in arboretele de amestec, mai putin zona zavoaielor de plopi si cu preponderenta in O.S. Snagov, U.P. VI Balta Neagra, u.a 151, 152, unde atinge inaltimi de 25 m si diametru de 40 cm, U.P. IV Barbosi, u.a. 118, 119, 121, cantonul Valea Teiului din aceeasi padure Barbosi, u.a. 99, 100, 101 si mai putin in O.S. Bucuresti, U.P. IV Valea Mocanului, padurea Corbeanca u.a. 37,38,42,47, si U.P. IV Valea Mocanului, padurea Mogosoaia u.a. 2,6,7,9,19,23 unde atinge inaltimi de 22 m si diametre de 32 cm. In arealul speciilor analizate, teiul ocupa 15% din suprafata. Este o specie cu pretentii sporite fata de caldura (subtermofil) si rezistent la seceta, avand un temperament semiombrofil. De asemenea, are o capacitate mare de lastarime si de drajonare, cu cresteri active in tinerete, sustinute pana la 40 de ani cand realizeaza maximum de crestere in volum. Longevitatea este redusa, de 150-200 de ani. Fructuatiile sunt anuale, mai abundente la 2-3 ani.

Solurile au insusiri chimice si fizice de tipul brun roscat tipic, profund, bine structurat, cu un drenaj intern bun. Suporta greu compacticitatea ridicata si excesul de umiditate. Florile sunt intens mirositoare, melifere, cu utilizari farmaceutice Este una dintre cele mai importante specii in amestec in padurile de sleau de campie contribuind la inchiderea masivului, la elagarea si cresterea in inaltime a stejarilor. Prin coroanele dese fereste solul de uscaciune si imburuienarire. Frunzele, argintii pe dos, sunt bogate in calciu, descompunandu-se rapid si imbogatind solul. Prin aplicarea incorecta a masurilor silvotehnice, la tratamente sau operatiuni culturale, proportia sa in compozitia arboretelor a crescut mult, ceea ce nu este de dorit, mai ales in stejareto-sleaurile, unde intra in amestec cu stejarul pedunculat. In afara de acest rol cultural care este primordial, teiul argintiu prezinta importanta pentru lemnul sau, care este fara duramen, alb galbui, moale,omogen, ca specie ornamentala cultivata izolat, sau in aliniamente, ca specie de interes farmaceutic, florile fiind folosite pentru ceaiuri calmante, antispasmodice, rudorice s.a. Pentru liberul folosit la legat in lucrarile de altoire (recoltat de la exemplarele tinere), pentru carbunele folosit in scop farmaceutic sau pentru desenat. Cerul (Quorus ceris) ocupa 15% din suprafata studiata formand atat arborete pure la O.S. Snagov, U.P. IV Barbosi, u.a. (73, 77,78, 132, 133, 140, 141), cat si amestecuri cu garnita si stejarul brumariu in U.P. III Surlari, Padurea Cornis, u.a. (75, 76), U.P. VII Branzeasca, u.a. (19, 29, 45, 46, 55, 77, 78), Padurea Branzeasca. Fiind o specie relativ termofila (euterma mozoterma), suportand bine seceta si uscaciunea, incadrandu-se in categoria speciilor mezoxorofite (relativ xerofite) realizeaza in Padurea Branzeasca inaltimi de 17 m si diametre de 28 cm, cu o clasa de productie superioara a I-a si a II-a. Din punct de vedere al cerintelor fata de lumina, cerul este o specie heliofila. Solurile pe care se dezvolta sunt de mare compatibilitatea in orizontul B, cu regim de umiditate foarte variabil, de la excesiv de umede dupa topirea zapezilor, pana la puternic uscate in timpul verii. De astfel, cerul manifesta o amplitudine larga fata de dinamica sezoniera a umiditatii din sol, consumad multa apa in perioadele in care aceasta este in exces, reducandu-si insa mult pretentiile in timpul secetelor estivale. Cercetari recente (Blujdea, 2000) au relevat ca totusi cerul este mai bine adaptat si mai performant in astfel de conditii decat garnita, dispunand de o capacitate sporita de reglare a deschiderii stomatelor in functie de accesibilitatea apei din sol si alti

parametri ecologici (temperatura aerului, deficitul de vapori de apa din atmosfera). Asa se explica de ce in conditii de stres termohidric indelungat (asa cum s-a inregistrat in perioada 1982-1993 si 1997-2002), arboretele de cer au fost afectuate mai putin de fenomenul de uscare decat cele de garnita. Este o specie putin longegiva, cerul nedepasind 200-300 de ani decat foarte rar. Maturizarea se realizeaza la 50-60 de ani, periodicitatea fructuatiei in medie la 3-5 ani, ultima fructuatie abundenta avand loc in 2005. Lastareste viguros si chiar drajoneaza. Cresterea puietilor este mai activa in primii ani de vegetatie decat la stejar, pentru ca ulteriorsa fie depasit de aesta. Lemnul este cu album si durmane rosiatic fiind dur, greu de lucrat, tare, fiind apreciat ca lemn de foc. In U.P. III Surlari, u.a. 15, 76 Ocolul Silvic Snagov la varsta de 80 de ani si o clasa de productie I, realizeaza 330 m3/ha. Carpenul (Carpinus betulus) ocupa 8% din totalul speciilor existente in zona studiata. Este un component nelipsit al sleaurilor de companie, asociindu-se cu stejarul, teiul, jugastrul, ulmul de camp, frasinul iar acolo unde aceste specii au disparut, ramane principala specie chiar pur, fenomen numit carpinazare, conducand la degradarea padurilor (ex. O,.S. Snagov, U.P. III Surlari, u.a. 42,43,44, adevarete carpinisuri). Fiind o specie de umbra, rezistenta la ger, poate fi un excelent arbore de amestec, dar valoarea economica este redusa, ca lemn de foc si in scop ornamental, ca de exemplu garduri vii deoarece coroana se poate modela prin tundere. Salcamul (Robinia pseudacacia) ocupa 8% din suprafata studiata, cea mai mare parte in zona O.S. Bucuresti, U.P.II Raioasa, u.a 94, 96, 98, 100 formand arborete pure cu inaltimi de 23 m si diametre de 40 cm la o varsta de 27 de ani, o consistenta de 0,8, regenerat din lastari, cu o vitalitate de 73% normala si un volum de 142 m3/ha. Fiind o specie termofila, cu o adaptibilitate mica pentru zone caracteristice speciilor mezoterme, sufera vatamari de pe urma vanturilor reci, iar chiciura si zapezilor moi provoaca ruperea lujerilor, a ramurilor, spintecarea tulpinilor infurcite si dezgardinarea (desprinderea lastarilor de la insertia pe cioata). Solurile au textura grosiera, nisipoasa, sunt aerisite, permeabile, neutre sau slab acide. Temperamentul sakcamului este de lumina, suportand insa o usoara umbrire laterala. De aceea arboretele varstanice de salcam sunt adeseori rarite. Maturizarea salcamului este timpurie, fructificand la 5-7 ani anula si abundent.

Regenerand din samanta este foarte greu de realizat datorita tegumentului gros, sticlos (este necesara scarificarea mecanica si tratarea cu apa calda sau clocotita). In schimb se regenereaza foarte usor pe cale vegetativa, lastarind si drajonand foarte activ. Trebuie insa evitata regenerarea exclusiv pe cale vegetativa, chiar daca este foarte usoara, deoarece ocolirea caii generative de inmultire duce la devitalizarea arboretelor si la scadetrea productivitatii acestora. Cresterea exemplarelor dn lastari si drajoni este foarte activa, preferati fiind drajonii care sunt mai longevivi. Productiile insemnate de masa lemnoasa pe care ofera la varste mici fiind o specie repede crescatoare, valoarea silviculturala protectiv exceptionala, prin capacitatea de a fixa nisipurile zburatoare, ca si intrebuintarile numeroase care se pot da lemnului, reprezinta beneficii economice care redau valoarea acestei specii. Lemnul are un duramen bine dezvoltat, brun verziu, este greu, dur, foarte rezistent, cu utilizari din cele mai diverse, de la pari de gard, lemn de mina, cozi de unelte, araci de vie, pana la doage de butoaie, traverse de cale ferata, c herestea, parchet s.a. Este foarte bun si pentru foc si este foarte indragit ca specie ornamentala, inflorind abundent, iar valoarea sa melifera este indiscutabila, arboretele de salcam fiind cele mai apreciate, alaturi de tei, pentru activitatea din agricultura. Stejar brumariu (Quercus pedunculiflora) ocupa impreuna cu garnita 7% din suprafata studiata, cea mai mare parte in O.S. Snagov, U.P.VII Branzeasca, u.a. 93, 94, 95, 96, unde atinge inaltimi de 27 m si diametre de 150 cm la o varsta de 92 ani. Fiind o specie termofila si xerofita, rezistenta la uscaciune si toleranta fata de arsitele puternice (exemplu vara acestui an c and s-au inregistrat si temperaturi de 45*C la soare), nu suporta excesul de umiditate in soluri, mai ales daca apa este stagnanta, solurile fiind moderat pana la puternic decarbonatate, formate pe loess, uscat-reavan de tipul cernoziomurilor levigate. Temperamentul stejarului brumariu este de lumina. Garnita (Quercus frainetto) o specie euterma, de tinuturi cu clima moderata cu veri lungi si calduroase. Rezista multumitor la gerurile mari din iarna, dar manifesta sensibilitate fata de ingheturi. Fata de conditiile edafice manifesta existente reduse, fiindu-i caracteristice solurile cele moi, compacte, inclinate si cu apa freatica la mare adancime. Solurile prezinta fenomene accentuate de podzolire si sunt, caracterizate prin regim de umiditate, alternant primavara imbibate cu apa din precipitatii, iar vara devine extrem de uscate si crapa, reprezentand o cantitate mica de apa cedabila.

Temperamentul este de lumina, insa ceva mai putin heliofil decat al stejarului. Valoarea silviculturala a acestei specii este incontestabila punand in valoare statiuni extreme. Frasinul (Fraxinus Excelsior) ocupa 6% din suprafata studiata, intalnindu-se diseminat in toate arboretele de sleauri, in amestec cu stejarul pedunculat, dar si cu plopul indigen (O.S.Snagov, U.P. VI Neagra, u.a 126, 130, 131), unde atinge inaltimi de 35 de m diametre de 60 cm. Are temperament de lumina in tinerete, mai ales in primii 5-6 ani suporta relativ bine umbrirea, pentru ca apoi, odata cu inaintarea in varsat sa fie din ce in ce mai pretentios fata de lumina. Fructifica aproape annual si abundent, samarele devenind mature toamna, cele mai multe dintre ele diseminandu-se in primavara urmatoare. Longevitatea este relativ redusa, 150-200 de ani, dar la 100 de ani produce in statiuni limitative inima neagra, ridicandu-i valoare comerciala a lemnului. Lemnul este deosebit de apreciat, fiind incadrat in categoria esentelor nobile de la noi. Importanta silviculturala este apreciabila, frasinul cotand ca o specie excelenta de amestec, inobiland arboretele, protejand solul si ameliorandu-i prin frunzele sale, usor alterabile. Este apreciat ca specie ornamentala, ca arbore izolat sau in aliniament de-a lungul soselelor. Diversele tari (ulm, jugastru, artar) ocupa 9% din suprafata studiata, intalnindu-se diseminat in toate arboretele analizate, mai putin cele pure de salcam. Jugastrul (Acer campestre) este specie de ajutor des intalnita, ce nu depaseste 15 m inaltime, ramanand adesea in etajul inferior al stejaretelor, simuland cresterea acestora, protejand si ameliorand solul. Ulmul (Ulmus minor, Ulmus campestra) este o specie indigena de diseminatie, participand la constiuirea amestecurilor in padurile de sleau de campie. Este o specie euterma, cu cerinte mari fata de caldura in sezonul de vegetatie, rezistenta la ingheturi tarzii, dar mai putin la ger, care ii poate provoca gelivuri. Rezista bine la seceta, dar realizeaza dimensiuni mici cu inaltimi de pana la 17 m si diametre de 32 cm la varsta de 70 de ani, nepriindu-i solurile grele, compacte. Este o specie heliofila subheliofila. Lastareste cu usurinta de la baza cioatei, dar se inmulteste foarte usor si pe cale vegetativa, drajonand abundent. Cresterea puietilor este activa,

inca din primul an si amplifica ulterior, putand atinge la 5 ani inaltimi de 3-5 m. In aceste conditii, capacitatea sa de concurenta interspecifica este foarte mare, existand pericolul ca puietii de stejar sa fie eliminati. Are o valoare silviculturala evidenta, fiind una dintre cele mai importante specii de amestec de sleauri, stimuland cresterea si elagajul stejarilor. Este si un arbore ornamental valoros, impunator prin dimensiunile mari realizate la varste inaintate cand coroana este profunda, globuroasa, ovoidala. Diversele moi sunt reprezentate de specii de plopi indigeni (alb si negru). Plopul alb (Populus alba) cuprinde o suprafata de 4% din zona studiata, mai ales in raza O.S. Snagov, U.P. VI Balta Neagra, u.a. 126, 130, 131 de-a lungul raului Ialomita, atingand inaltime de 35 m si diametre de 60 cm, cu o productivitate superioara. Este o specie heliofila-subheliofila, suportand foarte bine insolatia. Tolereaza m ai bine decat plopul negru un anumit grad de umbrire. Cresterea este foarte rapida si se regenereaza foarte usor pe cale vegetativa, drajonand activ din radacinile superficiale. Butaseste cu usurinta capacitatea de lastarire este mai mica decat a plopului negru. Suporta bine inundatiile, dar nu cele de mare amploare ca in cazul salciei sau a plopilor negrii hibrizi. Nu tolereaza statiunile cu apa stagnata si poate vegeta si pe soluri nisipoase sarace. Rezista relativ bine fata de poluanti, iar ca arboare ornamental se poate utiliza mai ales pe malul apelor avand coroane largi (piramidale) si frunzis frumos colorat, alb-cretaceu pe dos. Plopul negru (Populus nigra) este o specie indigena ce formeaza amestec intim (zavoi de lunca) cu plopul alb, cu frasinul si chiar stejarul pedunculat. Ca si plopul alb, reprezinta o buna solutie pentru fixarea solurilor si protectia acestora impotriva efectului distructiv al viiturilor.] Tratamentul apliat este cel al taierilor in crang simplu. Plopul euramerican (Populus euramericana) ocupa 1% din arealul studiat, realizand cresteri viguroase, cu inaltimi de 35 m si diametre de 60 cm, in trupul de padure Puturoasa, u 136, 137 din U.P. VI Balta Neagra, O.S.Snagov. Este o specie de lumina, fiind sensibila chiar si la umbrirea din lateral, ceea ce a impus ca scehemele de plantare sa fie aerisite, cu distante mari intre exemplare (4x4). Nu se pot inmulti decat pe cale vegetativa, metoda utilizata pentru multiplicarea lor fiind butasirea. Productia foarte mare de masa lemnnoasa pe care o realizeaza la varste mici ca si compatibilitatea pe care o manifesta

pestru statiunile de lunca, ii recomanda si in viitor pentru a fi utlizati in culturile forestiere din zonele luncilor interioare. Sunt apreciati si in crearea zonelor verzi, mai ales in realizarea aliniamentelor extravilane, cu conditia de a fi exploatati la timp, deoarece sunt putin longevivi. Tratamentul aplicat este cel al codrului conventional taieri rase. 2.1.4. Formatii si tipuri de padure Din cele aratate in capitolul anterior se poate constata ca cele trei specii naturale principale: stejarul pedunculat, teiul si cerul isi au satisfacute, intr-un grad inaintat, exigentele ecologice in cea mai mare parte a teritoriului studiat si aceasta ca urmare a folosirii selective a mediului (Negulescu E., s.a., 1973). Acest fapt are ca rezultat existenta naturala a unui mare numar de arborete amestecate reprezentate de doua sau mai multe specii. In cadrul acestor amestecuri se disting doua plafoane si anume: cel superior, al stejarului, cerului, teiului, frasinului si inferior, al jugastrului, ulmului, artarului etc. In cadrul teritoriului cercetat au fost identificate 15 formatiuni forestiere, dupa cum rezulta: - stejarete pure de stejar - 4% - sleau de campie cu stejar pedunculat - 64% - cerete pure - 9% - garnite pure - 2% - amestec garnita, cer, stejar mozofili - 1% - cereto-garnite-sleauri - 6% - stejarete pure de stejar brumariu - 2% - amestec de stejar mez.xerofili - 6% - plopisuri pure de plop alb - 1% - plopisuri pure de plop negru -0.1% - plopisuri amestecate de plop alb si negru - 4% - plopisuri de plop tremurator - 0,3% - salcete pure - 0,2% - amestecuri de salcie si plop - 0,1% - aninis de anin negru - 0,3% TOTAL - 100%

Se observa ca cel mai bine reprezentat (64%) este sleaul de campie cu stejar pedunculat. In zona de campie in functie de variatia conditiilor stationale mai sunt prezente: cerete pure (9%), cero-sleauri (6%), amestecuri de stejar cu cer (1%) stejarete pure (4%). In statiuni de lunci se intalnesc plopisuri de plopi indigeni, aninisuri si sleauri de lunca, toate la un loc intrunind 5%. In sfarsit in silvostepa formatiunile intalnite sunt cele de stejarete pure de Brumariu (2%) sau amestecuri de stejari xerofiti si mezoxerofiti. De asemenea au fost identificate un nr de 32 de tipuri de padure. Evidenta tipurilor natural fundamentae de padure Tab.nr.43
Nr. Tip crt padure Denumirea tipului de padure Suprafata Ha 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 6.1.1.1. Stejaret de campie inalta 6.1.5.4. Stejaret de agrostis alba de productivitate inferioara 6.1.5.5. Stejaret de rovina 284,5 2,1 102,7 % 1 Categoria de productivitate Sup [ha] 284,5 4685,1 4004,1 1326,7 236,0 56,7 788,8 Mijlocie Inf. [ha] [ha] 113,4 9,3 1225,8 66,3 2,1 102,7 18,3 5,3 -

6.1.1.2. Stejaret de campie divigatie 113,4

6.1.6.2. Stejaret de stejar pedunculat 9,3 de depr., din silvostepa 6.2.2.1 Stejareto-sleau normal de campie

4685,1 31 4004,1 25 1225,8 8 18,3 -

6.2.2.2. Sleau normal de campie 6.2.2.3. Stejareto-sleau de campie 6.2.2.4 Stejareto-sleau de depresiune

7.1.2.1. Ceret normal de campie 7.1.2.2. Ceret de depresiune 7.2.1.3 Garnite de campie 7.4.2.1. Amestec de stejar cu cer si garnita 7.4.3.2. Amestec de stejar pedunculat cu cer 7.5.2.1. Cero-sleau normal de campie

1326,7 8 5,3 236,0 66,3 58,7 788,8 2 6

16 17 18 19 21 22 23 24 25 26 27 28

7.5.2.2. Sleau-ceret de campie 7.5.2.3. Cero sleau

84,4 83,1

1 1 2 2 4 2 4 -

84,4 240,4 560,8 231,0 60,1 651,4 -

83,1 334,1 68,1 26,5 -

56,5 6,2

8.1.1.1. Stejar brumariu pur de 240,4 cernoziom puternic degradat 8.4.1.1 Amestec normal de stejar pedunculat si brumariu 334,1

8.4.3.2. Amestec de stejar brumariu 560,8 cu cer si garnita 9.1.1.1. Zavoi de plop alb 9.2.1.1. Zavoi de plop negru 231,0 60,1

9.3.1.1. Zavoi amestecat de plop alb 651,8 si negru 9.3.1.2 9.4.1.1 9.5.1.1 Zavoi amestecat de plop alb 68,1 si negru Plopis de rovina de plop tremurator Zavoi de salcie din luncile apelor inferioare 56,5 26,5

9.5.1.6. Zavoi de salcie de 6,2 productiv.inf.pe locuri joase in lunca Dunarii 9.6.1.1. Zavoi normal de plop si salcie 9.7.1.1 Aninis pe soluri gleizate 9.7.1.2. Aninis pe soluri gleizate de productiv.mijlocie 9.7.2.1. Aninis de anin negru TOTAL 25,8 27,7 12,3 5,0

29 30 31 32

25,8 27,7 5,0

12,3 -

191,1

15510,3 100

13280,3 2038,9

Analiza datelor de mai jos cu cele 32 de tipuri de padure in functie de productivitatea lor arata: -tipuri de padure de productivitate superioara - 13280,3 ha = 85% -tipuri de padure de productivitate mijlocie - 2038,9 ha = 13% -tipuri de padure de productivitate inferioara - 191,1 ha = 2% Pe baza amenajamentelor acoalelor silvice (2000) se prezinta situatia arboretelor din zona studiata in functie de caracterul lor actual, astfel: -natural fundamental de productivitate superioara - 39%

-natural fundamental de productivitate mijlocie - 4% -natural fundamental de productivitate inferioara - 1% -natural fundamental subproductivie - 5% -partial derivate - 11% -total derivate de productivitate superioara si mijlocie - 12% -total derivate de productivitate inferioara - 2% -artificiale de productivitate superioara si mijlocie - 21% -artificiale de productivitate inferioara - 2% -nedefinite - 2% -terenuri goale - 1% TOTAL - 100% Datele de mai sus arata prezenta semnificativa a arboretelor total derivate (14%) existente cu precadere in zona sleaurilor de campie cu stejar pedunculat.In arboretele respective, constituite predominant din tei sau carpen urm eaza sa fie restabilit, dupa aplicarea taierilor de regenerare, tipul de padure natural fundamental. Arboretele artificiale (23%) prezente atat in sleaurile de campie, cat si in amestecurile de stejari xerofiti din silvostepa sunt rezultatul actiunilor desfasurate in special in ultimile decenii, in cadrul actiunii de regenerare a arboretelor parcurse cu taieri de produse principale. Restul arboretelor natural fundamentale (39%), partial derivate (11%), subproductive (5%) sunt structuri actuale, care prin masuri adecvate de gospodarire, urmeaza sa fie conservate sau convertite spre forme caracteristice sau cat mai apropiate de tipul natural fundamental. Din cele 32 tipuri de padure identificate, 7 tipuri cu o participare de 85,6% din totalul arboretelor, sunt cele mai raspindite, in cele ce urmeaza realizandu-se si descrierea lor succinta. Stejareto-sleau normal de campie - reprezentate pe 31%, fiind cel mai bine reprezentate in zona studiata. Acestea sunt pasurile cele mai complexe ca structura prezentand un maxim numeric de specii componente cu insusiri ecologice diferite, dar complementare, fapt care le permite convietuirea in aceeasi boisinteza. Stejarul pedunculat este specia caracteristica autentica, in amestec cu teiul, carpenul, frasinul, jugastrul si artarul. Consistenta naturala este de 0,8 si productivitatea este superioara. Tulpinile sunt drepte, elagate, bine conformate. Regenerarea recurge destul de greu la stejar, comparativ cu celelalte specii de amestec. Substratul este reprezentat de paducel, corn si sanger. Flora este de tip Bachypadium Geum, Pulmonaria, Arum Pulmonaria, Glechorma Pulmonaria.

Sleau normal de campie este reprezentata pe 25% din suprafata luata in studiu. In compozitia specifica, stejarul este specia de baza, alaturi de care se intalnesc carpenul, teiul, jugastrul, ulmul, paltinul de camp, frasinul, mojdreanul, artarul tataresc, stejarul brumariu, cerul, garnita, plopul tremurator etc. Subarboretul este foarte bine reprezentat, fiind constituit de asemenea din: paducel, maces, porumbar, soc. Solurile sunt brun-roscate de padure tipice sau slab podzolite, nu prea grele, cu fertilitate ridicata, profunde, permeabile, slab acide si bogate in humus. Starea de vegetatie este foarte activa, stejarul realizand inaltimi de 35 m, trunchiuri cilindrice, bie elagate iar lemnul prezinta insusiri superioare (O.S.Snagov, U.P.II Snagov Parc, u.a 95, 96). Regenerarea stejarului se realizeaza greu din cauza tendintei de invazie a celorlalte specii din amestec. Tipul de structura urmarit este relativ echien, realizabil pentru arboretele mature prin taieri progresive cu durata perioadei de regenerare de pana la 20-25 de ani. Deosebit de taierile de produse principale, pe durata perioadei de regenerare mai trebuie avuta in vedere o gama variata de lucrari constand in: -ajutorarea regenerarii naturale -semnaturi directe sub masiv cu specii cvernicee -descoplesiri, degajari sau chiar curatiri, in vetrele de regenerare preexistente In ceea ce priveste arboretele preexploatabile si neexploatabile, prin taierile de ingrijire aplicate pe parcursul dezvoltarii lor se va urmari promovarea speciilor de baza, in vederea obtinerii compozitiei tel la exploatabilitate, de asemenea favorizand provenientele din samanta sau plantatii. Compozitia tel este 4-6 St + 4-6 Fr, Te, Ci, Ca, Ju, Ar. O categorie aparte o reprezinta arboretele specifice sleaurilor de campie din U.P.Snagov Parc, supus regimului de conservare deosebit (428,9 ha) arborete cu functii de recreare, de intensitate functionala foarte ridicata. In aceste arborete incluzand un volum de 165328 m3 se prevede recoltarea in deceniu a 20137 m3 (12%) cu intensitati variabile de la arboret la arboret, aratate in planul taierilor de conservare intocmite la nivel de fiecare unitate de productie. Interventiile ar avea caracterul unor extractii variate ca intensitate, de la recoltarea de arbori individual sau in buchete grupe pana la palcuri sau chiar mici parchete (sub 1 ha) si vor viza cu precadere arbori bolnavi cu defecte sau cei necesari de extras pentru favorizarea instalarii semintisurilor sau punerea in lumina a nucleelor de seminsisuri preexistente.

Subliniez ca masa lemnoasa prevazuta sa fie recoltata prin taieri de conservare are un caracter orientativ si nu constituie resursa de produse principale. De asemenea in u.a. 99A si 99 B din U.P.II Snagov Parc pe 14,8 ha exista o suprafata de padure ce figureaza in catalogul Academiei Romane ca o rezervatie stiintifica. Importanta geobotanica forestiera a rezervatiei este constituita de arboretul din u.a. 99 B in compozitia caruia apare fagul (15 exemplare cu diametre intre 46 si 80 cm si inaltimi intre 30-32 m), 17 exemplare de stejar pedunculat (aproximativ 230 de ani) si alte zeci de exemplare mai tinere de tei, carpen, jugastru.Arboretul din u.a. 99A are mai mult rol de zona tampon aici neexistand decat un singur exemplar de fag, in rest amestec de stejart pedunculat, cer, carpen, jugastru, tei. In acelasi ocol, Snagov, dar in U.P.IV Barbosi, exista pe o suprafata de 46,9 ha (trupul Fundul Sacului, parcelele 162-166), populata cu arborete constituite inn proportie de 80% din stejar pedunculat si 20% carpen, frasin, cer, ulm, jugastru, tei etc. Arboretele vestigii ale vechilor Codrii ai Vlasiei, au o structura relativ pluriena, prezinta 2-3 generatii de arbori, cu foarte multe exemplare de dimensiuni impresionante (diametre ce depasesc 110 cm si inaltimi de 33-34 m). Primavara inainte de infrunzirea arborilor, sub acestia se dezvolta o flora ierbacee de untisor, viorele sau brebenei variat colorata si foarte placuta la vedere. Spre extremitatea estica a padurii se gasesc unele exemple de gorun (Q. petraea), aparitia extrem de rara in zona de campie. Arboretul descris mai sus constituie rezervatie naturala si se afla sub tutela Academiei Romane, incadrandu-se din punct de vedere al gospodaririi silvice, in tipul I de categorii functionale, care interzice exploatarea de arbori de orice fel. Interventii de acest fel in interiorul padurii respective nu pot avea loc decat exceptional, in cazuri de stricta necesitate si atunci numai cu acordul si sub stricta supraveghere a organului competent stabilit prin lege. Ceret normal de campie ocupa 8% din suprafata studiata. Solurile sunt de tip pseudogleic, argiloase, compacte si putin permeabile, cu variatii ale regimului de umiditate, cu exces vernal si nivel reavan la uscat reavan in estival. Flora este de tip Carex riparia Iris pseudocrous. De remarcat ca in afara arboretelor pure, se intalnesc si cerete amestecate cu alte specii (garnita, stejar, brumariu, stejar pedunculat, ulm, jugastru etc) reprezentand fasii de tranzitie catre padurile de sleau. Compozitia tel finala este de 6-7 Ce + 3-4 Te, Ca, Ar, Ju.

Consistenta arboretelor este de 0,8, clasa de productie a I-a si a II-a si provenienta de 26% seminte, 6% plantatii si 75% lastari. Vitalitatea este de 98% normala si 2% slaba. Stejareto-sleau de campie - ocupa 8% din suprafata studiata. Specia principala este stejarul pedunculat, alaturi de care apar exemplare de carpen, ulm, tei, frasin. Consistenta arboretelor este de 0,8, starea de vegetatie este activa, cresterea viguroasa iar productivitatea superioara. Ca regula generala, se va urmari proportionalitatea amestecului de specii, asigurand preponderenta stejarului si mentinand intr-o proportie necesara (20-40%) speciile ajutatoare. Solurile brun-roscate titpice sau usor podzolite, cu fertilitate ridicata, profunde, permeabile, slab acide si bogate in humus. Regenerarea stejarului se realizeaza greu din cauze tendintei de invazie a celorlalte specii de amestec. Subarboretul este bine reprezentat de paducel, soc si porumbar. Cero-sleau, normal de campie ocupa o suprafata de 6% din teritoriul studiat. Face trecerea de la silvostepa la zona forestiera de campie. Specia predominanta in acesta formatiune este cerul, alaturi de care se gasesc carpenul, teiul, ulmul, jugastrul. Solurile sunt compacte, podzolite, arborii avand trunchiuri drepte, destul de bine elagate si cu productivitate superioara. Zavoi amestecat de plop alb si negru ocupa 4% din suprafata luata in studiu, fiind tipuri de padure cu o pronuntata variabilitate structurala si functionala, fiind identificat in U.P. VI Balta Neagra, u.a. 126, 127, 131, 132, 133 trupul de padure Greci si u.a. 92-99 trupul de padure Puturoasa, in lunca Ialomitei. Consistenta arboretelor este de 0,8 %, realizand diametre de 60 cm si inaltimi de 35 m, vitalitate normala, iar modul de regenerare este 60% din lastari. Solurile sunt aluviare, reintinerite periodic prin noi depuneri. Amestecul de stejar brumariu cu cer si garnita ocupa 4% din suprafata luata spre studiu, fiind raspandit mai ales in O.S.Snagov, U.P. VII Branzeasca. Solurile sunt cernoziomuri argiloiluviale (ori de tranzitie spre brun roscate mai afanate). Arboretele sunt bine incheiate, cu stare de vegetatie activa, productivitatea mijlocie spre superioara si calitatea ridicata a lemnului, avand o consistenta de 0,8 inaltime de 27 m si adiametre de 150 cm. Subarboretul este bine reprezentat, fiind format din paducel, porumbar, lemn cainesc.

2.2.Starea de vegetatie a padurilor. Factori limitativi Observatiile facute in arboretele periurbane Municipiului Bucuresti cu privire la vigoarea arborilor componenti, tinand cont de gradul de uscare, infectare, vatamare, daunare a acestora, duc la concluzia ca starea de vegetatie este activa si foarte activa indusa si de biuna stare fitosanitara a padurilor, factorii vatamati situandu-se sub 10% [APM Ilfov, 2005]. Osingura cauza majora influnteaza negativ starea unor arborete situate in marea lor parte la nord de municipiul Bucuresti si anume, procesul de retrocedare a padurilor catre fostii proprietari si actiunea acestora de a construi case de vacanta, de locuit si de imprejmuire a acestora, reducand foarte ult consistenta arboretelor, crescand premisele aparitiei rupturilor de vant, si diminuand sau chiar eliminand prin ingradirea accesului liber, rolul de paduri de recreare [Documentar fotografic Anexa] al acestor arborete ? (O.S.Bucuresti, U.P. II Baneasa). Productivitatea actuala a padurilor luate in studiu, considerata drept capacitatea de a produce biomasa este majoritar superioara, repartizata astfel (tabelul nr.44), dupa amenajarile ocoalelor silvice Bucuresti si Snagov (2000). Tab.nr.44
Specificator I Suprafata % 3783,6 24 CLASA DE PRODUCTIE II 6138,6 39 III 27 IV 7 V 198,5 1 15510,3 100 Total

4293,5 1086,1

Arboretele cu categoria de productivitate execptionala (63% in clasele I si a II a de productie) reflecta in general corespondenta dintre dezvoltarea arboretelor si bonitatea statiunilor. Dintre speciile de baza, productivitatea cea mai buna o au stejarul brumariu (clasa de productie I 3) si cerul (I 8), urmati de tei, (II2) si stejar pedunculat (II 4). Acest aspect nu trebuie sa impiedice insa extinderea in cultura a stejarului, mult mai important din punct de vedere economic. 2.2.1 Starea de sanatate a padurilor din zona periurbana a Bucurestiului.

Tot arealul cuprins in zona studiata se situeaza sub media pe tara de 27% privind ponderea padurilor si mult sub ponderea europeana de 33% din suprafata ocupata de paduri. Ca urmare, se impune obligatoriu cresterea suprafetelor ocupate cu paduri prin impadurirea tuturor terenurilor degradate care nu mai pot fi date in productie agricola, reinfiintarea perdelelor de protectie a campurilor agricole (in acest sens Ministerul Agriculturii a emis Legea nr.292/2002 privind perdele forestiere de protectie si H.G. nr.155/2004 pentru aprobarea continutului cadru pentru aprobarea infiintarii perdelelor forestiere de protectie), precum si marirea suprafetei cu vegetatie forestiera care sa indeplineasca rolul de plaman verde al municipiului Bucuresti. Cele mai expuse fenomene de aridizare si seceta sunt zonele din sudul si estul capitalei, precum si in lunca Argesului, unde, ca urmare a amenajarilor privind canalul Arges Dunare, excavatiilor si balastierelor instalate, au dus la modificarea registrului hidric, panza freatica scazand cu 10-20 m, ceea ce a dus la disparitia vegetatiei din vecinatatea sa, fiind necesare lucrari de reconstructie ecologica deosebit de dificile si costisitoare. La nivelul anului 2007, Ministerul Agriculturii avea intocmite si aprobate studii de fezabilitate pentru proiectarea si executia a cca 18000 ha perdele forestiere in judetele Olt, Dolj, Mehedinti si Teleorman iar in judetul Ilfov o suprafata de 52 ha, compozitia speciilor ce urmeaza a fi plantate fiind: 16 ST, 9 Te, 8 Gl, 5 Fr, 5 Sc, 3 Ar, 50 Arbusti. Perimetrele stabilite a fi restabilite prin impadurire sunt situate in raza localitatile Jilava, Mihailesti, Vidra, Darasti Ilfov, Tunari, Otopeni, Mogosoaia, Afumati. CAP.3 CONCLUZII Studiul vegetatiei lemnoase din padurile periurbane ale municipiului Bucuresti, realizat in prezenta lucrare a abordat urmatoarele problematici: analiza gradului de fezabilitate pentru vegetatia forestiera si a cadrului fizico-geografic; poluarea analaiza din zona studiata; analiza vegetatiei lemnoase din zona studiata, din punct de vedere al distributiei, compozitiei, tipurilor de padure, formatiile forestiere, a starii e vegetatie, a factorilor limitativi etc; Relevante sunt, in urma studiului realizat, urmatoarele concluzii:

1. Suprafata padurilor, considerate periurbane municipiului Bucuresti este de 22000 ha. Ele sunt situate in majoritatea in nordul orasului, pe raza ocoalelor silvice Braesti, Comana, Bolintin, Mitreni si Ghimpati. 2. Vegetatia forestiera din zona studiata este situata la campie in totalitate, sub 200 m altitudine. 3. Conditiile climatice din zona sunt favorabile dezvoltarii forestiere, a sleaurilor normale de campie, a stejareto-sleaurilor, a zavoaielor in luncile interioare, a ceretelor si cereto-sleaurilor. 4. Etajele fitoclimatice intalnite sunt campia din zona forestier (FC) si silvostepa (Ss). 5. Statiunile forestiere sunt in mare majoritate de productivitate superioara (82,2,%) pentru speciile zonei reprezentative fiind: campia tabulara de stejareto-sleauri, brun roscate, edafic mare 8.4.3.0. (58,6%) si campie inalta de cereto-garnitele, soluri brune edafic mijlociu-mare 8.4.2.0.(15,0%) 6. Compozitia actuala a padurii din zona luata in studiu este: 27 St 15 Te 15 Ce 9 Dt 8 Ca 8 Sc 7 Stb, Gi, 6 Fr, 4 Dm, 1 Plea Se observa ca stejarul pedunculat ca specie principala de baza in tipul natural fundamental de padure este bine reprezentata (27%) si de asemenea teiul si cerul ca specii principale de amestec sunt bine reprezentate (15%). 7. Productivitatea arboretelor este superioara (85%) si mijlocie (13%) 8. Starea de vegetatie a padurilor este activa si foarte activa in arboretele din zona de campie, cu statiuni de bonitate superioara. 9. Se considera necesar ca prin plantatiile realizate in completarea regenerarilor naturale rezultate prin aplicarea corecta a tratamentelor, sa fie introduse stejarul dar si specii principale de amestec (frasin, tei, cer) cu scopul de a realiza o compozitie apropiata de optim si pentru a obtine un plus de biomasa de calitate. 10.Dezechilibrarea ecologica a unei parti din ecosistemele forestiere, si aici ma refer la inegalitatea distributiei lor de jur-imprejurul capitalei (in sud in ecartul 5 -15 km aproape ca lipsesc cu desavarsire), este cunoscuta activitatilor antropice in decursul ultimilor 150 de ani; cu efecte dintre cele mai negative astazi pentru locuitorii capitalei. Parcurcand padurile zonei, gandul este necesar sa ne fi atras de ideea unei mai bune gospodariri, tinand cont de experienta trecutului forestier de aici, succesele si nereusitele domeniului, cu aduceri aminte de cele spuse de contele Saint Bernard: Copacii ma invata mai mult decat cartile Bucuresti, septembrie 2007