Importanţa cercetării pajiştilor

Cele dintâi date asupra vegetației României au inceput să apară la sfârșitul secolului al
XIX-lea, în descrierile unor călători străini. O imagine a vegetației țării reiese și din listele de
plante adunate pe teritoriul României, ca și din hârtile geografice, pe care era figurată
răspândirea plantelor. În anul 1863, Anton Kerner von Marilaun a publicat o hartă floristică a
țărilor dunărene, fapt care a contribuit la dezvoltarea ulterioară a cercetărilor fitogeografice. În
lunga listă a cercetătorilor care s-au ocupat apoi de flora țării trebuie amintiți: A. Procopianu-
Procopovici care a întocmit prima hartă a vegetației țării (1902), apoi D. Brandza și D. Grecescu
– intemeietorii botanicii în România. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al
XX-lea, botaniști de seamă au adus valoaroase contribuții mai ales în domeniul floristicii și
sistematicii.

Studiul vegetației pajiștii în șara noastră cuprinde 3 etape: prima etapă care cuprinde
studiile până la anul 1900 este reprezentată prin informații destul de disipate asupra vegetației
praticole. Perioada 1900-1944 este definită prin studii fitogeografice și fitocenologice mai ample,
în care se răspândesc primele observații cu privire la valorile furajere a vegetației. A treia
perioadă din 1945 și până azi este caracterizată prin dezvoltarea cercetărilor geobotanice
(fitocenologice și ecologice) în legătură cu necesitățile producției, prin lucrări care au definit
Scoala Româneasca de Praticultură. Câteva din lucrările fundamentale apărute în această
perioadă au impulsionat dezvoltarea cercetării praticole în cadrul Facultății de Agricultură din
țară sau în cadrul Stațiunilor de Cercetare Agricole.

Primele studii originale privitor la pajiști sub aspectul fitocenologic și economic sunt cele
efectuate de I. Safta , considerat pe bună dreptate inițiatorul cercetării pratologice din România.
Astfel, în vasta sa lucrare „Cercetări geobotanice asupra pășunilor din Transilvania” elaborată pe
baza studiilor întreprinse timp de 6 ani (1937-1942) autorul a cercetat un numar de 800 de pășuni
răspândite de la câmpie și până în etajul alpin. S-au descris și caracterizat cele mai importante
tipuri de pajiști din acest areal. De remarcat că în acest studiu autorul nu s-a rezumat numai la o
descriere floristică foarte detaliată a pajiștilor, ci leagă vegetația acestora de condițiile staționare,
facând o clasificare fitosociologică-tipologică și o caracterizare a acestora pentru nevoile
producției.

Lucrarea lui I. Prodan „Fânețele și pășunile din Nordul Transilvaniei”, din anul 1948 în care
marele botanist descrie cu multe amănunte numeroase asociații de pajiști sub aspectul floristic și
ecologic, dar și aprecieri din punct de vedere agricol.

Cea mai importantă lucrare care este efectuată asupra studiului geobotanic și
agroproductiv este „Pășuni și Fanete din R. P. Romania”, care este prima inventariere
geobotanică a principalelor asociații și formațiuni de pajiști existente în țara noastră. La
elaborarea acestei vaste lucrari au colaborat prin cercetările de teren și sinteze un numar de 31 de
cadre de înaltă competență profesională din învățământul superior și cercetare.

Studiul pajiștilor naturale din diferite zone ale țării au facut obiectul a numeroase teze de
doctorat de înaltă valoare științifică aducând astfel o importantă contribuție la cunoașterea și
punerea în valoare a pajiștilor din țara noastră.
 Ca ecosistem, pajiștea cu caracteristicile ei generale, în
anul 1980 a constituit un studiu foarte documentat de
către profesorul I. Puia.

Studiul ecosistemelor de pajiști după concepții

moderne a constituit și constituie o preocupare
importantă a secolului de ecologia pajiștilor din cadrul
Institutului, atât in lucrările de caracterizare și bonitare
a fondului pastoral, cât și în fundamentarea științifică a
tehnologiilor de cultură a pajiștilor.
(https://sropaj.ro/index.php/ro/cercetare)

ISTORICUL ORAȘULUI ROVINARI

Rovinari este un oraș în județul Gorj, Oltenia, România, format din localitățile componente Rovinari
(reședința) și Vârț.
Rovinari este un oraș minier, având ca baza economică exploatarea minieră de cărbune (de
suprafață și subterană) și producerea energiei electrice în cadrul termocentralei orașului, una dintre
primele din Europa ca mărime. Localitatea Rovinari a devenit oraș prin Decretul Prezidențial nr.
367/09.12.1981.
Orașul este situat la 25 Km SV de municipiul Târgu Jiu, fiind legat de acesta prin drumul național DN
66 (facand parte din drumul european E79) și calea ferată electrificată Târgu Jiu - Rovinari
- Turceni - Filiași - Craiova.
Orașul este amplasat pe suprafata de 2632 Ha, într-o zonă depresionară a Jiului, învecinată la Est
cu dealul Bran, la Vest cu dealurile Mageac și Lupului, la Nord cu depresiunea Târgu Jiu-Câmpu
Mare, iar la Sud depresiunea se deschide către lunca Jiului.
Există posibilitatea valorificării poziției geografice, ca urmare a creșterii importanței drumului
european E79, prin realizarea unei zone turistice de tranzit, punând în valoare zona colinară din jur,
sau chiar prin utilizarea în acest scop a carierelor dezafectate.
Totodată, orașul Rovinari este situat de-a lungul căii ferate electrificate Filiași-Târgu-Jiu. Cele doua
căi de comunicație, feroviară și rutieră, se desfășoară adiacent localității, dispuse împreună cu
acestea pe malul drept al Jiului, în prezent regularizat și cu albia majoră îndiguită.
Orașul Rovinari ocupă un loc important în sistemul localităților urbane ale județului Gorj, alături
de Țicleni, Târgu Cărbunești, Motru, Bumbești-Jiu, Novaci și Tismana. Dintre toate, orașul Rovinari
se află la cea mai mică distanță de reședința de județ, fiind în zona de influență a acesteia.(
https://ro.wikipedia.org/wiki/Rovinari)

TEMPERATURI ȘI PRECIPITATII MEDII ROVINARI

Maxima medie zilnică arată temperatura maximă medie a unei zile pentru fiecare lună
pentru Rovinari. De asemenea, "minima medie zilnică" (linia albastră continuă) arată media
temperaturii minime. Zilele calde și nopțile reci arată media celei mai calde zile și a celei
mai reci nopți ale fiecărei luni din ultimii 30 de ani. Pentru planificarea vacanțelor te poți
aștepta la temperaturi medii, fii pregătit pentru zile mai calde sau mai reci. Viteza vântului
nu este în mod normal afișată, însă poate fi adăugată de la baza graficului.

Graficul de precipitații este util pentru planificarea efectelor sezoniere, cum ar fi clima și
musonul în India sau anotimpul plois în Africa. Precipitații lunare de peste 150mm reprezintă
în cea mai mare parte zone umede, sub 30mm zone secetoase. Notă: cantitățile de
precipitații prognozate în regiunile tropicale și pe terenuri compexe tind să fie mai scăzute
decât cele măsurate local.

Relieful Gorjului 
este format din trei mari unităţi fizico-geografice care coboară în trepte de la nord la sud.
1. Carpaţii Meridionali, zonă muntoasă reprezentată de versanţii sudici ai Munţilor Parâng, Vâlcan şi
Godeanu, în partea de nord a judeţului.
2. Subcarpaţii Getici; între văile Motru şi Gilort se numesc Subcarpaţii Gorjului, iar cei dintre Gilort şi
Olteţ aparţin grupei Subcarpaţii Olteţului care se întind între Bistriţa Vâlceană şi Gilort, străbătuţi de
Olteţ. Subcarpaţii formează cea de-a doua treaptă de relief a Gorjului care este constituită din două
şiruri de culmi deluroase şi două ulucuri depresionare.
3.  Podişul  Getic  este  constituit  din  depozite  sedimentare  (nisipuri, pietrişuri, argile, marne)
materiale erodate din munţi, cărate de râuri şi depuse în Bazinul Getic. În aceste depozite orizontale
râurile au săpat văi largi (Olteţul, Amaradia, Gilortul, Jiul), însoţite de lunci şi terase cu interfluvii sub
formă de culmi deluroase cu orientare şi înclinaţie de la nord la sud.
Aceste trei forme de relief, dispuse în trepte de la nord spre sud, ale judeţului Gorj coboară de la
altitudinea de 2519 m, altitudinea cea mai mare din judeţul Gorj, în Vârful Parângu Mare, până la
altitudinea cea mai mică de 100 m în lunca Jiului, în localitatea Picu, din comuna Ioneşti.
Masivele montane prezente în judeţ fac parte din grupa Carpaţilor Meridionali. Existenţa unor roci
foarte rezistente, granite, şisturi cristaline, calcare, în zona montană au creat numeroase văi şi culoare
extrem de spectaculoase devenite obiective de interes turistic. În zonă există platouri de nivelare ce au
favorizat dezvoltarea unor localităţi în zona montană şi pot constitui un avantaj în exploatarea turistică a
zonei ca una turistică. Expunerea sudică a zonei creează cadru favorabil dezvoltării turismului, cu
perspective pentru turismul montan, de agrement şi turismul ecologic în sezonul estival. Pentru sezonul
de iarnă expunerea sudică a masivelor montane constituie un impediment în păstrarea unui strat de
zăpadă suficient pentru practicarea sporturilor de iarnă, acest lucru fiind posibil, în condiţii de
rentabilitate a activităţii, doar la altitudini de peste 1400-1600 m, în funcţie de masiv.

Hidrografia 
judetului este dominată de raul Jiu spre care converg majoritatea apelor curgătoare ale
judeţului. Jiul are doua izvoare – Jiul de Vest (format din mai multe pâraie ce izvorăsc din Munţii Vâlcan,
Godeanu şi Retezat) si Jiul de Est ce-şi are izvoarele in versantul nordic al Parângului. În drumul său spre
vărsare, Jiul străbate toate formele de relief: munte de la izvor la Bumbeşti-Jiu, Subcarpaţii de la
Bumbeşti-Jiu până la Peşteana Jiu, Podişul Getic până la Craiova şi Câmpia Olteniei până la vărsare în
Dunăre, în apropiere de Bechet.
Principalii afluenti ai Jiului (ce străbat) si Judeţul Gorj sunt râurile: Gilort, Motru, Tismana, Bistriţa
Gorjeana, Jaleşul şi Şuşiţa.
Lacurile gorjului sunt in majoritate antropice (de acumulare), având  scop hidroenergetic şi au fost
construite pe râurile: Cerna, Motru, Tismana, Bistriţa, Jiu, Gilort şi Olteţ.

În principal clima este temperat continentală, cu o mare varietate de nuanţe, ca urmare a poziţiei

geografice, a circulaţiei atmosferice şi a componentelor de relief prezente. Temperatura medie
anuală înregistrează valori diferite de la nord la sud: 0 grade C pe culmile de peste 2000 m şi
10,1 grade C la Târgu Jiu. Precipitaţiile au o distribuţie neuniformă în teritoriu şi scad de la nord
la sud astfel: 1200 mm/an la peste 2000 m, 865mm/an la Novaci, 750mm/an la Târgu Jiu, 585
mm /an la Ţânţăreni. Stratul de zăpadă are o repartiţie neuniformă, în zona montană înaltă la
peste 1500 – 1600 m durează 180-200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate
atinge în zonele adăpostite 7-8 m. În zona munţilor mijlocii durata este doar de 140-150 zile şi
scade până în podiş la 60-80 zile/an. Acest lucru poate permite dezvoltarea sporturilor de iarnă.
În anumite zone sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie.
Vânturile dominante, pe culmile înalte sunt cele de nord-vest, iar în zonele depresionare se face
simţită prezenţa maselor de aer din sud şi sud-est de origine tropicală. Existenţa foehnului pe
versanţii sudici ai munţilor produce în condiţiile unor temperaturi de 0 grade C, declanşarea
avalanşelor. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind
predominant.

Vegetatia

 Judetului Gorj cuprinde: etajul pajistilor alpine situate la mari înaltimi - domeniul drumeţiei
montane prin panoramele pitoreşti ce se întâlnesc aici; etajul pădurilor de conifere, între 1400-
1700 m, mai ales pe versanţii nordici, speciile predominante fiind molidul şi bradul. Prezenţa
acestor păduri completează valorile de peisaj şi creează o ionizare negativă a aerului, benefică în
climatoterapie; etajul pădurilor de foioase cuprind: fagul, gorunul, carpenul.

Fauna 

Judeţului este foarte variată - capra neagră pe culmile alpine, ursul, mistreţul, lupul, cerbul,
căprioara, pisica sălbatică, dihorul în pădurile de foioase, unele specii mediteraneene: vipera cu
corn, broasca ţestoasă de uscat, numeroase specii de păsări precum şi o numeroasă fauna acvatică
in râurile de munte (păstrăv, crap etc.).  Diveristatea faunei zonei reprezintă o atracţie importantă
în special pentru turiştii străini pentru care există oferte ce includ activităţi de vânătoare si
pescuit.
Frumuseţea deosebită a locurilor a determinat dorinţa de conservare, protejare şi o antropizare
cat mai redusă. Astfel că, de-a lungul timpului in judeţul Gorj au aparut o serie arii protejate si
rezervaţii naturale. Prima rezervaţie naturală din Oltenia a fost Rezervaţia Parâng, rezervaţie de
interes geologic, floristic şi faunistic (căldări şi văi glaciare, morene, rarităţi floristice (floarea de
colţ, faunistice (capra neagră)), în zona Lacului Gâlcescu şi împrejurimi.
În  anul  1955  sunt  declarate  rezervaţii:  Peştera   Cloşani,  Peştera Muierilor de la Baia de Fier,
Peştera Gura Plaiului (Tismana) şi ulterior Peştera Cioaca cu brebenei (Padeş).
In anul 1981  au  fost declarate rezervaţii şi monumente ale naturii în Gorj o serie de arii de la
Tismana, Padeş, Novaci, Bumbeşti Jiu, Crasna, Baia de Fier, Polovragi etc.
Parcul National Defileul Jiului a fost infiinţat in anul 2005 şi se  întinde  pe  raza  localităţii
Bumbeşti-Jiu  şi  a localităţilor Aninoasa şi Petroşani din judeţul Hunedoara, ocupând versantul
estic  al  Munţilor  Vâlcan  şi  versantul  vestic  al  Munţilor  Parâng,  în  lungul Defileului Jiului.

RELEVEU FITOCENOLOGIC