CUPRINS

{Starea mediului inconjurator in localitatea

natala}

Introducere
(2…3 pagini)
1.Caracteristica Generala a Localitati
1
1.1 Scurt istoric a localitatii
1.2 Date geografice
1.3 Date demografice
1.4 Infrastructura sociala si locuinte
1.5 Patrimoniu cultural,patrimonial natural si
turismul
2.Durabilitatea si Rezilienta Mediului
Înconjurător
2.1 Calitatea și protecția aerului atmospheric
2.2 Protecția solului și măsuri antierozionale
recomandate
2.3 Protectia apelor
2.4 Depozitarea gunoiului

Concluzii și Recomandari

Bibliografie

Introducere
Proiectul se va axa pe problemele ecologice din orasul meu natal.
Ecologia este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea
dintre organisme, plante și mediul în care ele trăiesc (abiotici și
biotici). Pentru aceasta ecologia analizează îndeaproape structura,
funcția și productivitatea sistemelor biologice supraindividuale
(populații, biocenoze) și a sistemelor mixte (ecosisteme). Cu timpul,
în a doua jumătate a sec. XX prin conștientizarea importanța
condițiilor de mediu, semnificația termenului ecologie s-a lărgit peste
sensul restrâns din domeniul biologiei, devenind și un sinonim pentru
ideea de protecție a mediului înconjurător. Totodată, se leagă strâns de
ecologie domeniul promovării unei economii ecologizate, unde
principiile ecologice devin și principii fundamentale în dezvoltare.
Ecologia este în mare parte o știință descriptivă și experimentală.
În ecologie se folosesc multe metode împrumutate din alte discipline:
metode matematice pentru a modela evoluția populațiilor,
2
 metode fiziologice pentru a înțelege viața organismelor,
metode geologice pentru a descrie proprietățile solului.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale

care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția
naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc).
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a
substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se disting
următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea
fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse
substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de
particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe
organice putrescibile etc.).
Există două categorii de poluanți:
 Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa
menajeră, care se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești
poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să
se descompună.
 Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se
descompun foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare
contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești
poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și
materialele radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de
acumulare și pot să urce în lanțul troficprin intermediul animalelor. De
exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața
plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se
hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din
aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se
hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine.
Acest proces se numește „bioacumulare”.

Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și

acțiunilor care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea
condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo
unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor
de poluare.
Protecția mediului presupune:
 Gospodărirea rațională a resurselor;
 Reconstructia ecologică a mediului;
 Evitarea poluării mediului;
 Evitarea dezechilibrului prin conservarea naturii;
 Descoperirea cauzelor care afectează mediul;
 Proiecte complexe, rațional fundamentate.
Oraşul Ungheni este amplasat pe malul rîului Prut. Acest rîu
reprezintă sursa de apă potabilă pentru oraș și locul de scurgere a
apelor provenite de la ploaie și topirea zăpezii. Sistemul de scurgere a
apelor pluviale a fost construit în anii 1968-1975 în concordanță cu
3
 suprafața de drumuri asfaltate de atunci. În momentul executării
lucrărilor nu s-au luat în calcul mai mulți factori cum ar fi creșterea
suprafeței de teren asfaltat, creșterea cantității apelor colectate,
predispunerea spre erodare a solului unde a fost construit sistemul de
scurgere a apelor, neexecutarea complexului de lucrări de întărire a
malului rîului Prut etc.

Peste ani de zile, aceste erori au dus la erodarea solului din imediata
apropiere a deversării apelor pluviale în rîul Prut și la declanșarea unei
catastrofe ecologice care amenință cu prăbușirea casele din apropiere
și chiar strada Romană, una din cele mai importante artere de
circulație din oraș, care se află la doar 30 de metri de zona afectată.
Erodarea solului și prăbușirea țevilor prin care se scurgeau apele
pluviale au dus la formarea unei rîpe, cu o lungime de circa 60 m,
lăţimea de circa 30 m şi adîncimea de 10 m.

Ungheni este un important oraș din partea central-vestică a Republicii

Moldova, reședință a raionului omonim. Localitatea este situată pe
malul estic al Prutului, în dreptul satului omonim din România, cu
care a alcătuit în trecut aceeași localitate. Situația geografică specială,
la răscruce de drumuri, a constituit cheia pentru ascensiunea
Ungheniului la statutul de urbe. Datorită unei atare așezări, s-a decis în
anii '70 ai secolului XIX construcția căii ferate Chișinău – Iași, care să
treacă prin Ungheni.

Orașul se află la o distanță de 105 km de municipiul Chișinău, la

85 km de municipiul Bălți și la 45 km de municipiul Iași (pe
automagistrală și la 21 km pe calea ferată). Cu o populație de peste 38
de mii de locuitori (2016), este al 7-lea oraș ca mărime din țară și cel
mai mare din Regiunea de Dezvoltare Centru. Ungheniul este
principalul candidat la statutul de nou municipiu al R. Moldova, având
mari progrese în urbanism.

1.1 Scurt istoric a localității

4
Prezența apei din abundență, precum și deosebita fertilitate a solului, a
condiționat întemeierea vechiului sat. Ungheniul a fost dintotdeauna
așezat în imediata vecinătate a unor importante căi comerciale din
trecut, cum au fost Marele Drum Comercial Moldovenesc și Drumul
Pescarilor. Astfel, așezarea geografică a urbei de astăzi a fost condiția
esentială pentru apariția și evoluția ei. Pe teritoriul actual al orașului
cele mai timpuri urme ale existenței umane datează din perioada
mijlocie a paleoliticului(milineiile LXX-XL î.e.n.). În acea perioadă
exista o așezare pe locul căreia au fost descoperite oase de animale,
așchii și unelte de muncă din cremene. Pe moșia Unghenilor se află și
10 movile funerare, ce confirmă staționarea a unor popoare nomade.

Numele inițial al localității a fost Unghiul. Astfel s-a numit localitatea

între anii 1462-1587. Toponimicul respectiv își are originea în
aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit inițial așezarea,
râul Prut formând aici, printr-o cotire bruscă, un unghi ascutit. Alte
denumiri n-a mai avut, exceptând perioada interbelică în care purta
denumirea de "Ungheni Târg".
Prima atestare documentară a Ungheniului o avem într-un hrisov de
la Ștefan cel Mare datat cu 20 august 1462. Numele inițial al localității
a fost Unghiul. Ungheni-Vale este satul istoric, care constituie nucleul
orașului. Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea
Prutului, față de celelalte zone ale orașului.
Despre familiile boierești care au stăpânit se cunosc următoarele: în
anul 1462 Pan Bratul, fiul Procelnicului, stăpânea localitatea. Acest
procelnic era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel
Bun și participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale
acestui războinic, stăpâneau așezarea la 1490. Neamul acestora s-a
stins la Ungheni prin secolul XVII. Începând cu domnia lui Vasile
Lupu, vărul acestuia, postelnicul Iorga, cumpără aici părți de moșii.
După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor
sale Alexandra și Creata. Viața acestora s-a stins la Ungheni la
sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea
a boierilor moldoveni Buznea. Mihai, ultimul descendent al acestei
familii, se stinge din viață ruinat de avere în anul 1914.
Cele mai de cu seamă familii boierești care au trăit la Ungheni a fost
cea a lui Paul Gore și Petre Cazacu. Paul Gore a lăsat pentru
colectivitatea locală drept moștenire un frumos parc din specii
deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică.
Următoarea personalitate importantă din localitate a fost
prințul Constantin D. Moruzi,
vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruzi. Constantin a ctitorit
5
aici biserica Sfîntul Nicolae. El este tatăl romancierului Dumitru C.
Moruzi.

Podul Eiffel
După anexarea Basarabiei în 1812, Ungheniul face parte din ținutul
Iași (redenumit în 1887 în Bălți), fiind centrul unei plase omonime . La
recensămîntul localităților, moșiilor și a populației, care a fost efectuat
de Imperiul Rus, în anul 1813, sub Nr. 29, Ungheniul a fost clasificat
la categoria G - săraci cu 44 gospodării, 4 vădane si 2 burlaci. În total
locuiau 46 bărbați și 4 femei (enumerați erau numai partea bărbătească
și vădanele care aveau gospodării). Moșia aparținea Dnei postelnicesei
Carage din Iași. Pămînturi arabile, fînețe și pășune erau îndeajuns.
Mai era o luncă revărsată, cu pește, un iaz și o moară pe Prut. Sub Nr.
27 e scris Dănutenii, clasat la categoria A - bogați cu 3 preoți, 2
dascăli, 1 ponomar, 2 diaconi. Mai erau 133 gospodării de săraci și 72
de burlaci, trei mori pe Prut. In total 213 bărbați. Moșia aparținea
logofătului Konstantin Balș, boier din Moldova. Sub Nr.30 e scris
Minzăteștii Vechi (actuala localitate Vasilica) clasată la categoria G -
săraci cu 23 de gospodării 2 vădane și 2 burlaci. Moșia aparține
serdarului Marii Onofrei. Depărtarea pînă la Ungheni e de o oră.
La mijlocul secolului al XIX-lea, stăpânul așezării, Mihai Buznea, a
înființat în centrul Ungheniului de astăzi un târg de produse agricole.
În jurul acestuia, s-a așezat treptat populație alogenă, mai cu seamă
după construirea căii ferate și a podului peste Prut după planurile
alsacianului Gustave Eiffel în 1871-1875, partea respectivă a satului
urmând să se numească, pînă prin anii 1970, Ungheni Târg. Potrivit
datelor recensămîntului din anul 1897, aici locuiau 1136 evrei,
456 români, 72 ucraineni, 58 ruși și 17 polonezi.

„Locuitorilor Ungheniului rus le este frică de jefuirea orașului de

către grupările criminale care folosesc revoluțiapropriilor lor
scopuri de ravagii. Ei [locuitorii] nu au încredere în gărzile militare.
Având în vedere că atacurile sunt în general efectuate asupra
evreilor, creștinii plasează icoane și lămpi pe porțile și ferestrele
6
gospodăriilor lor, ca un semn că casele aparțin adevăraților
credincioși.”

– Extras din magazinul englezesc The Illustrated London News, 1905,

cu referire la Revoluția rusă din 1905 în arealul actualului oraș.
La începutul secolului XX în Ungheni erau 580 case, cu o populație
de 2898 persoane: români, evrei și ruși. Țăranii posedau pământ de
împroprietărire 409 desetine. Vechiul proprietar al satului, C. Buznea,
avea 912 desetine. Vama de la Ungheni a înregistrat în cursul anului
1901 un import de 341.852 puduri, mărfuri în valoare de 849.760
ruble și 12.274 vite mari și mici; iar exportul în același an a fost de
47.217 puduri marfă, în valoare de 154.515 ruble și 736 vite mari și
mici.
În 1918, are loc unirea Basarabiei cu România, iar Ungheniul este
inclus în Județul Iași. În 1924 populația localității constituia 2.400
locuitori. În anii 30 ai secolului XX, în Ungheni funcționau trei bănci,
o fabrică de cărămidă și una de prelucrare a lemnului, câteva mori,
manufacturi și brutării. Populația localității a crescut până la 4250
persoane.
Localitatea și-a păstrat statutul de sat până în anul 1940, când în
luna august sovieticii i-au conferit statutul de oraș și reședință de
raion.
După 1945 orașul se caracterizează prin expansiune urban edilitară,
spor demografic accentuat și dezvoltarea industriei în domeniul
încălțămintei, țesăturilor, mobilei, cristalului, construcției de mașini,
conserve și lactate, relee și vase, teracotă și sticlărie.
La data de 29 iunie 1972 devine oraș de subordonare republicană,
peste 2 ani este aprobată stema. La recensămîntul populației din
anul 1989 în Ungheni erau 40.000 de locuitori.
În 1990 pe podul de la Ungheni s-a produs Podul de Flori - trecerea
românilor peste Prut, apoi și trecerea basarabenilor în România.
Ungheni este primul oraș în Republica Moldova care a beneficiat de
un nou Plan Urbanistic General după proclamarea independenței. Unul
elaborat ca urmare a acordului dintre guvernele Moldovei și
României, adoptat în septembrie 1996. A fost un proiect pilot, în baza
metodologiei noi, pentru că și România era la începuturile
implementării strategiilor urbanistice noi, europene, și acolo era o
noutate. Ineditul constă în faptul că, spre deosebire de planurile
sovietice, care presupuneau o planificare concretă, de exemplu unde și
cum să fie amplasate școala, grădinița, sau o eventuală întreprindere,
planul nou pune accent pe zonare, adică pe crearea unor zone locative,
zone industriale, zone de agrement, parcuri, etc. Se divizează orașul în
mai multe sectoare, unități teritoriale de referință. Și se analizează
fiecare zonă în parte, ce-i mai bine de făcut în ea, locuințe, drumuri,
întreprinderi. Iar în cadrul acestui plan general se elaborează un
regulament local, care trebuie respectat ca o lege în procesul de
dezvoltare a orașului.

7
Actualmente orașul Ungheni are circa 39 mii de locuitori, fiind în
grupul celor 4 orașe de mărime mijlocie din republică. Principalele
naționalități sunt români moldoveni, ucraineni și ruși.

1.2 Date geografice

Municipiul se localizează în partea de vest și centrală a Republicii
Moldova, pe malul stâng al râului Prut și în imediata apropiere
a graniței cu România. Suprafața totală a orașului Ungheni este de
16,4 km², această suprafață relativ mică se datorează faptului că orașul
nu dispune de terenuri cu destinație agricolă. Fondul acvatic al
orașului Ungheni este impunător.
Relief
Ungheniul este așezat în centrul Moldovei vechi. Acest spațiu face
parte din extrema sudică a depresiunii (văii) Prutului mijlociu. Aici se
află depresiunea de contract, adică o succesiune de văi colinare, care
sfârșesc în aval și sunt întretăiate de bătrânul fluviu, acesta fiind și
hotarul de vest al municipiului. Înălțimea asupra nivelului mării este
de 62 de metri. Municipiul este extins pe o lungime de 9 km pe malul
stâng al râului Prut.
La sud de oraș este amplasată rezervația peisagistică Valea Mare.
Hidrografie
Orașul se află așezat pe malul râului Prut, al doilea râu după mărime
din Moldova. Debitul multianual al Prutului la Ungheni este de 83,2
m3/sec . Prin oraș trec și două râulețe Delia și Băielești. Hidronimul
Delia (numit în documente medievale Deala, fiindcă-și începe cursul
din șiragul de dealuri ale Basarabiei centrale) ar putea fi un nume de
sorginte turanică. Râul Băilești trece prin sudul municipiului,
vărsându-se în Prut. Numele său se explică prin cel al văii din care
izvorăște, Valea Băilești, atestată documentar în secolul XVII.
Afară de râuri în localitate mai sunt trei lacuri cu o suprafață totală de
125 ha: Delia – 104 ha, Ceachir – 5 ha, Berești – 16 ha. Lacul Delia se
află la 1 km de la gura de vărsare râul și este închis cu un baraj de 400
m lungime. Lungimea lacului de acumulare este de 3,2 km, adîncimea
maximă – 4,0 m. Suprafața oglinzii apei este de cca 90 ha, volumul –
2,5 mln. m3.
Floră și Faună
În apropierea orașului Ungheni, pe o suprafață de 373 ha se întinde
aria protejată „Valea Mare” cu vegetație valoroasă din lunca Prutului.
Această arie a fost declarată Monument al naturii din Basarabia în
perioda interbelică, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri
al României din 19 iulie 1937 .

1.3 Date demografice

8
La recensământul din 2004 orașul Ungheni avea o populație de 32.530
persoane. Față de anul 1989, numărul populatiei orașului s-a redus cu
0,9%. Populația economic activă numără circa 26.700 persoane sau
62% din numărul total. Cea mai mare parte a populației activează în
sfera neproductivă. În industrie sunt angajați circa 2.200 persoane, în
sfera prestări servicii – 5.400 persoane.
Structura etnică
Gru Po Proc
p pul entaj
etnic ați %
e
Mol 27, 84,9
dove 61 %
ni- 7
Rom
âni
Ucra 2,4 7,67
ineni 94 %
Ruși 2,0 6,41
86 %
Bulg 64 0,20
ari %
Găg 39 0,12
ăuzi %
Alții 23
0
Tota 32, 100
l 53 %
0
Figura.1.

1.4 Infrastructura socială și locuințe

Orașul are un grad înalt de gazificare datorită dării în exploatare în
anul 2002 a gazoductului Călărași-Ungheni. Este asigurată
aprovizionarea cu apă a populației. Rețeaua de apă, canalizare și
electricitate acoperă în întregime teritoriul orașului. Pentru construcția
și întreținerea drumurilor în anul 2002 au fost alocați peste 2,15 mln.
lei, ceea ce este un indicator ridicat comparativ cu alte localități
urbane din republică.
Mahalalele și cartierele poartă următoarele denumiri:
Ungheni-Vale - este satul istoric, care constituie nucleul orașului.
Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea Prutului,
față de celelalte zone ale municipiului;

9
Ungheni-Deal - parte a orașului, altădată sat cu numele Delești,
botezat astfel datorită poziției sale geografice, mai ridicat, pe o colină,
în raport cu întreg orașul;
Cartierul Dănuțeni - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în
componența orașului. Cartierul se află pe malul Prutului, la gura de
vărsare a râului Bălăești. Între secolele XIX și XX avea 277 case, cu o
populație de 1715 persoane, țărani împroprietăriți sub Constantin D.
Moruzi, care au primit 915 desetine de pământ. Moștenitorii
lui Constantin D. Moruzi aveau 3381 desetine. Fiul lui Constantin D.
Moruzi a înființat o colonie de germani aduși prin contract;
Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în
componența orașului. Cartierul este amplasat pe malul Prutului.
Numărul caselor în 1902 era de 44; populația satului constituia 498 de
persoane. Țăranii posedau pământ de Împroprietărire 380 desetine, iar
moștenitorii Smarandei Bantaș au 467 desetine. Satul era înconjurat de
vii și livezi cu pomi;
Cartierul Mânzăteștii-Vechi - altă denumire: Vasilica, fost sat inclus
în 1968în satul Berești, ulterior unit cu Ungheniul. La începutul
secolului XX în Mânzăteștii Vechi locuiau 357 de persoane în 42 de
case. Țăranii posedau pământ cu o suprafață totală de 432 desetine.
Proprietarul, grecul Arghiropulo, care a cumpărat moșia lui Nacco,
avea aici 218 desetine;
Cartierul Tineretului - acesta este construit recent, în anii 1980.

1.5 Patrimoniu cultural,patrimonial

natural și turismul
Cultura orașului este reprezentată de un Centru de cultură care
întrunește un Palat de cultură, o școală de muzică, una de arte plastice,
un muzeu de istorie și etnografie, 5 biblioteci, 2 case de cultură .
Activitatea culturală în orașul Ungheni se desfășoară în Muzeul de
Istorie și Etnografie, care are circa 4000 de exponate catalogate,
inclusiv din epoca paleoliticului.
Cele mai importante evenimente culturale care au loc la Ungheni sunt:
Festivalul Național al Obiceiurilor de Iarnă, ce se desfășoară anual la
sfârșitul lunii decembrie, la care participă colective din toată țara;
Tabăra de Sculptură Ungheni, ce se desfășoară bienal în lunile august-
septembrie, la care participă cei mai valoroși sculptori din țară și de
peste hotare. Al treilea eveniment de importanță națională este Târgul
Național de Ceramică, desfășurat anual la 20 august și având la bază
tradiția olăritului din regiune. Participă ceramiști din toată țara.
Activează două grupuri artistice: Ansamblul de Cântece și Dansuri
Populare „Struguraș” și Ansamblul de Dans Popular „Muguraș”.
Ansamblul de Cântece și Dansuri Populare „Struguraș” activează
din 1946. De-a lungul existenței sale a întreprins turnee
în Ucraina, Bulgaria, Grecia, Belarus, Armenia, Coreea de Sud ,Țările
Baltice, România, China, Egipt, Grecia, Irak, Germania, fiind apreciat
cu mențiuni și diplome. Este medaliat cu aur la Festivalul Unional de
Folclor (în cadrul URSS), ediția I.
10
 Monumente arhitecturale
 Catedrala „Sf. Alexandru Nevski”, monument ecleziastic, de istorie și
arhitectură, ridicată în cinstea războiului ruso-turc din anii 1877-1878
 Biserica „Sf. Nicolae”, monument ecleziastic și de istorie, ridicată în
anul 1882, de către prințul Constantin D. Moruzi. În cavoul
acestei biserici este înmormîntat ctitorul ei.
 Crucea Eroilor Neamului, ridicată în cinstea martirilor perioadei de
ocupație sovietică
 Mănăstirea „Sf. M. Mc. Gheorghe”
 Monument la mormântul ostașilor căzuți în 1944
 Monument în memoria pământenilor căzuți în 1941–1945 (1968)
 Obeliscul ridicat în cinstea Diviziei a 252-a, participantă la ocuparea
Ungheniului în 1944
 Podul Eiffel. Pod de cale ferată de pe Prut, proiectat de inginerul și
arhitectul francez Alexandre Gustave Eiffel.
Mass-medie
La Ungheni se editează două ziare locale. Ziarul „Unghiul” a fost
fondat în 1997 de patru jurnaliști. În anul 2001, „Unghiul” a fost
singurul ziar din Republica Moldova care, din veniturile proprii, și-a
procurat un sediu și o mașină a redacției. Salariile angajaților erau, dar
și sunt mult mai mari decât la alte publicații locale, iar tirajul comun al
edițiilor în limbile română și rusă în 2001-2003 depășea 9.000
exemplare (la începutul anului 2011, tirajul ziarului era de circa
11.000 de exemplare) .
În 1999, cotidianul „Flux” din Chișinău a fondat trei ediții județene,
inclusiv „Flux de Ungheni”, însă până la sfârșitul aceluiași ani își
încetează existența .
Din 2007 apare apare un ziar nou „Expresul de Ungheni”, fondat de
SRL „Miraza” .
La 11 noiembrie 2010 este lansată prima publicație online
independentă de tip portal de știri din orașul Ungheni - Ungheni.tv - o
platformă new media de informare în timp real, cu cele mai actuale
știri.
2.1 Calitatea și protecția aerului
atmosferic
Asigurarea protecţiei aerului atmosferic este considerată o parte indispensabilă a
politicii de mediu, de dezvoltare durabilă a ţării, care nu poate fitratată
sau abordată separat de problemele economice şi sociale precum şi de cele
ecologice.Este recunoscut faptul, că o stare de sănătate bună a
populaţiei şi un mediu sănătos nu pot fi realizate în condiţiile unei
situaţii ecologice degradate şi noile tehnologii din domeniul protecţiei
aerului atmosferic nu pot de la sine să neutralizeze consecinţele
negative ale fenomenului de poluare a aerului atmosferic.
În r-ul Ungheni este anuntat cod galben ,adică emisile de poluantii
sunt cuprinse între 3000 și 5000 de tone pe an.

11
 2.2 Protecția solului și măsuri
antierozionale recomandate
Principalele tipuri de sol sînt: ciornoziomul, soluri de tipuri cenuşii, de
pădure şi calcaros. Predomină solurile de ciornoziom – 75-80 %.
Bonitatea medie a terenurilor agricole după structura solului e de 61
puncte.
Rezervele de humus în stratul de sol au o grosime de peste 1
metru.Reţeaua Hidrologică constituie 2706 hectare şi este
reprezentată, în primul rînd de rîul Prut, care străbate raionul pe o
lungime de 80,3 km, de 9 afluenţi şi 132 de iazuri. Pentru localităţile
rurale apele subterane sunt principala sursă de apă potabilă de uz
gospodăresc. Acestea ies la suprafaţă prin 6170 de fîntîni (70
arteziene) şi 67 de izvoare. Majoritatea sînt îngrijite şi amenajate.
Zăcăminte. Pe teritoriul raionului sînt zăcăminte de materiale pentru
construcţie: argilele, nisipurile, depunerile de pietriş şi prundiş, care se
exploatează prin cariere deschise.
Măsuri antieriozonale
 Vor fi desecate și incluse în circuitul agricol cca 110ha terenuri
supraumede
 Vor fi defrișate și ca rezultat,utilizate în circuitul agricol 42ha
plantații multianule casate în modul stabilit
 Vor fi continuate lucrările la construcția a 15 iazuri antierozionale și
excavate cu oglinda apei de 300ha,care vor proteja unele localități de
inundațile și vor permite irigarea a circa 450ha terenuri agricole
 Vor fi curățate 1,8km canale de desecare,albiile râurilor mici-
2,3km,care vor reduce nivelul apelor subterane și,ca rezultat, vor
proteja terenurile agricole de înmlăștinare
 Vor fi protejate contra eroziunii 440 ha terenuri agricole,contra
inundațiilor-600ha

2.3 Protecția apelor

Gospodărirea apelor reprezintă totalitatea lucrărilor şi măsurilor
tehnice şi organizatorice avînd drept obiect repartiţia şi utilizarea
raţională a resurselor naturale de apă, conform intereselor economiei
naţionale (navigare, pescuit, energie, irigaţii, alimentare cu apă) şi
protecţia calităţii apelor; acest domeniu de activitate include şi
măsurile ce se iau împotriva efectelor determinate de inundaţii,
eroziunea şi saraturarea solului, alunecările de teren.
12
     Apa este indispensabilă vieţii şi constituie pentru multe organisme
mediul lor de viaţă, permanent sau temporar.
    Cerinţele de apă ale populaţiei umane depind de dezvoltarea
economică şi socială, dar folosirea(folosinţele) propiu-zisă a apei este
reglementată prin măsuri specifice, astfel încît să fie în concordanţă cu
cantitatea şi calitatea rezervelor exploatate.
    Cantitatea de apă disponibilă la un moment dat depinde de
desfăşurarea circuitului hidrologic: fenomene naturale ca seceta ori
inundaţiile pot modifica atît cantitatea, cît şi calitatea apei naturale.
Totodată, multe dintre folosinţe determină scăderea calităţii apei, prin
fenomene de poluare sau intervin în circuitul apei, modificîndu-l
(irigaţiile, regularizările de rîuri, desecarea terenurilor mlăstinoase).
    Gospodărirea apelor are drept obiectiv:
-    asigurarea apei potabile pentru populaţie;
-    asigurarea apei pentru consumul din industrie şi agricultură;
-    refacerea rezervelor de apă;
-    menţinerea calităţii biologice a apei;
-    menţinerea şi îmbunătăţirea capacităţii de autoepurare a bazinelor
acvatice;
-    menţinerea condiţiilor de viaţă din ecosistemele acvatice.
    Astfel, gospodărirea apelor este o activitate strategică care se
bazează pe:
-    funcţionarea reţelei de monitorizare a rezervelor de apă;
-    colectarea de date privind cantitatea şi calitatea resurselor de apa,
ca şi a consumului;
-    acţiuni tehnice de refacere a rezervelor naturale;
-    introducerea şi perfecţionarea tehnologiilor de epurare şi refolosire
a apei;
-    aplicarea principiilor economiei de piaţă, apa fiind o resursă cu
valoare economică ce trebuie preţuită la fel ca celelalte resurse
naturale;
-     cunoaşterea relaţiilor dintre apele de suprafaţă, apele subterane şi
folosirea terenurilor;
-    educaţia pentru păstrarea şi economisirea apei.
Gospodăriile cu aces la system de aprovizionare cu apă sunt:
 Fărp sistem-33.8%-11375
 Sistem propriu-24.1%-8126
 Sistem centralizat-42.1%-14188
Gospodăriile cu acces la sistem de canalizare sunt:
 Fără sistem-53.2%-17 932
 Sistem centralizat-22.1%-7423
 Sistem propriu-24.7%-8334

2.4 Depozitarea gunoiului

13
1. S-au efectuat lucrările de pregătire a Parcului Orășenesc pentru
petrecerea sărbătorii Zilei Copilului: s-au defrișat 15 arbori  uscați ce
prezentau pericol, s-a instalat scena mobilă, s-au salubrizat teritoriul
de gunoi,s-a reparat mobilierul stradal, s-au vopsit bordurile, s-a cosit
iarba,s-au reparat rețele electrice ce alimentau cu energie electric
tarabele și aparatajul muzical, -au instalat containere adăugătoare
pentru gunoi.
2. S-a continuat cositul ierbei pe gazoanele din oraș: str. Al. Cel Bun,
Porumbescu, Romană,
3. S-au început lucrările de pregătire a locurilor de agrement din oraș:
plajele de la lacul Delia și rîul Prut, zonele verzi din oraș  , s-au
colectat și evacuat circa 40 m.c. de deșeuri municipale din zonele
respective
4. S-a curățat fîntînile de acumulare a apelor pluviale de pe str. Națională
și Crestiuc. S-a străpuns canalul de evacuare a apelor pluviale din
preajma fabricii de conserve,  unde se forma un ”lac” de apă. În
comun cu ÎM ”LEAR CORPORATION” s-a început restabilirea
porțiunii de drum de pe str. Crestiuc de la str. Creangă pînă la porțile
centrale ale fabricii de conserve
5. Cît privește iluminatul stradal, întreprinderea este în identificarea
agentului economic ca să procure circa 250 de becuri cu sodium și 300
becuri econome,
6. măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară
7. metodele propuse de prevenire și reducere a poluării, inclusiv planul
de intervenţie în caz de urgenţe;
8. organizarea supravegherii transportării deșeuriilor
9. descrierea itinerarului de transportare a deşeurilor
10. definirea responsabilităţii fiecărei părţi pentru orice consecinţe
nefavorabile rezultate din prezentarea unor informaţii neautentice,
manipularea incorectă a deşeurilor, în urma producerii avariilor ori a
unor circumstanţe de forţă majoră, inclusiv pentru întreprinderea unor
măsuri de alternativă privind eliminarea deşeurilor prin metode
ecologic inofensive sau reexportarea deşeurilor în cazul imposibilităţii
de a executa condiţiile iniţiale ale contractului

Concuzii-Referințe

Situat pe malul Prutului, la frontieră cu Uniunea Europeană,

Ungheniul este supranumit, pe bună dreptate, capitala de vest a
Republicii Moldova.
Este un oraş al sculpturilor, aici fiind amplasate peste 30 de lucrări ale
celor mai importanţi sculptori din Republica Moldova, executate în
piatră şi lemn. Este un oraş cu o dezvoltată reţea de şosele şi căi ferate,
accesibilă din orice direcţie. Este un oraş cu o economie bine pusă la
punct. La Ungheni funcţionează o zonă economică liberă cu peste 40
14
 de rezidenţi. Este un oraş verde, iar mîndria unghenenilor este aleea cu
castani, cu o lungime de aproape cinci kilometri, considerată printre
cele mai lungi din Europa.Valorificând și dezvoltând orasul Ungheni
în viitorii ani vom dispune de un oraș mai curat ,mai des vizitat de
turiști,de o infrastructură dezoltată,de o istorie mai amplă,de o
economie la un nivel maximal de dezoltoare,dar totuși această
dezoltare dispune și de fiecare din noi .Fiind un cetătean grijuliu și
educat vom avea un oraș mai dezoltat.

Bibliografie
 Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol.II, D.I.R.
 Veacul XVI, A. Moldova, vol.III (1571-1590)
 Cugetul, Revista de Istorie și Științe Umaniste, 1994, nr.1
 Relații etnice și politice în Moldova meridionala în sec.X-XIII, Spinei
V., Iași 1985
 D.R.N., A. Moldova, vol.II
 Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav
Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P.
Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
 Populația stabilă, la începutul anului după raioane și orașe și ani,
[Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova]

15