Оглавление

Introducere.......................................................................................................................................1
Cap. 1 . Procedura încuviinţării adopţiei în legislaţia Republicii Moldova.....................................6
1.1.Evoluţia istorică a instituţiei adopţiei sub aspect procedural....................................................6
1.3.Locul procedurii de încuviinţare judiciară a adopţiei ca procedură specială în Codul de
Procedură Civilă al Republicii Moldova.......................................................................................13
1.Procedura specială presupune inexistenţa interesului procesual contradictoriu –......................14
1.5.Participarea adoptatorilor în cadrul procedurii judiciare de încuviinţarea a adopţiei.............18
1.6.Participarea minorului care urmează a fi adoptat în cadrul procesului civil privind
încuviinţarea adopţiei....................................................................................................................29
1.7.Participarea autorităţilor puterii de stat competente în supravegherea copiilor în cadrului
procesului privind încuviinţarea adopţiei......................................................................................32
1.8. Conţinutul cereii privind solicitarea încuviinţării adopţiei si actele care se anexeaza la
aceasta............................................................................................................................................43
1.10.P
.Pregătirea pricinii privind solicitarea incuviintarii adopţiei pentru dezbateri judiciare........53
1.13.Adopţia internaţionala în legislaţia procesual-civilă a Republicii Moldova.........................57
Cap.2 Procedura încuviinţării adopţiei – Aspecte comparate........................................................64
2.1. Cadrul normativ al altor state ale lumii in materia incuviintarii adoptiei şi sistemul de acte
normative internaţionale care reglementează procedura încuviinţării adopţiei.............................64
adopţiei
2.1.1. Exemplul Romaniei in materia procedurii incuviintarii adoptiei........................................64
2.1.2.Exemplul Federatiei Ruse in materia procedurii incuviintarii adoptiei................................69
2.1.9. Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale........72
Bibliografie:...................................................................................................................................78

Introducere
Adopţia este una dintre cele mai vechi instituţii de drept, care, fiind determinată de un
cadru normativ vast, atît de drept material cît şi de drept procesual, prezintă o importanţă
deosebită pentru practica aplicării dreptului de către instanţele judecătoreşti dar şi desigur la
nivel teroretic, pentru doctrina dreptului. Adopţia a cunoscut o evoluţie îndelungată în timp,
manifestîndu-se în mod diferit atît în ceea ce priveşte cadrul normativ propriu-zis, cît şi în ceea
ce priveşte aplicarea acestuia. În prezenta lucrare îmi propun să abordez cadrul normativ
procesual-civil al adopţiei ca instituţie aparte, prezentînd desigur corelaţia acesteia cu elementele
de drept material de rigoare şi practica judiciară, cu analiza comparată a respectivelor aspecte
de la sistemele de drept ale unor state la altele. Importanţa adopţiei din perspectiva procesuală
este fundamentată pe faptul că anume aplicarea normelor de drept material care reglementează
adopţia sub aspectul iniţierii acesteia, pregătirii actelor necesare, efectelor adopţiei etc. este
nemijlocit legată , ca finalitate, de activitatea sistemului de instanţe judecătoreşti, competente în
limitele legii, de a aplica legislaţia corespunzătoare. Evident, nevoia unui suport de drept
material în domeniu, este valabilă şi pentru cazul încuviinţării adopţiei , datorită aspectelor

613740091.doc
privind dinamica relaţiilor sociale şi celor legate de particularităţile de drept naţional specifice
adopţiei de la un stat la altul şi cadrul normativ, determinat de activitatea instanţelor de judecată
în cadrul procesului civil din domeniu presupune la fel este de o importanţă incontestabilă,
deoarece, după cum rezultă şi din experienţa altor state ale lumii, adopţia prezintă numeroase
particularităţi atît ca concept cît şi ca efectivitate, de aceea este strict-necesară tratarea respectivei
instituţii în mod special de către sistemul de drept al fiecărui stat, ceea ce de fapt se şi întîmplă
de jure1. În prim plan , încă din momentul apariţiei instituţiei adopţiei se impunea necesitatea
protecţiei intereselor minorului adoptat, fapt care condiţiona ca procedura adopţiei să fie, după
cum voi prezenta mai jos, una destul de meticuloasă, uneori chiar îndelungată . În ultimile
decenii s-a manifestat o creştere calitativă foarte vastă a atenţiei pe care o acordă atît comunitatea
internaţională prin mecansimul de acte normative internaţionale şi fiecare stat în parte , prin
prisma sistemului de drept propriu, către instituţia adopţiei. Aceasta se datorează faptului că
aplicarea respectvei instituţii a devenit tot mai evidentă în practică , datorită unor fenomene
precum natalitatea redusă, abandonarea copiilor etc. Statul, dar şi comunitatea internaţională în
ansamblul ei este chemată să răspundă, în prezent, unor noi provocări, devenite mult mai mari în
cazul adopţiei internaţionale în special (interzisă de altfel, după cum voi arăta în unele state ale
lumii). Din ce în ce mai actuală este problema exercitării atît a controlului prealabil încuviinţării
judiciare a adopţiei cît şi desigur , controlul ulterior asupra modalităţii realizării dreptului celui
adoptat. Datorită vîrstei fragede, implicit şi a gradului de dezvoltare fizică şi intelectivă , minorii
sînt supuşi unui risc înalt, în ceea ce priveşte efectele adopţiei , privite stricto sensu pentru
fiecare dintre ei în parte. Astfel sistemul de organe specializate din domeniu protecţiei
drepturilor copilului sînt puse în prezent în faţa unor sarcini, uneori foarte greu de realizat , în
ceea ce priveşte ocrotirea intereselor celui adoptat. Acestea şi multe multe alte detalii determină
şi efectivitatea mecanismului de drept procesual-civil din domeniul încuviinţării adopţiei.
Abordarea legislativă a subiectului respectiv a devenit din ce în ce mai complexă odată cu
creşterea evidentă a numărului de cazuri de aplicare în practică a prevederilor legale cu privire la
adopţie. Deoarece , atît în cazul practicii judiciare a Republicii Moldova cît şi în cazul altor state
ale lumii numărul de cazuri cu privire la adopţie a crescut a devenit toi mai strigentă necesitatea
adaptării cadrului normativ procesual şi material la dinamica nouă de relaţii sociale care au
determinat fenomenul creşterii cazurilor cu privire la adopţie. Aceasta s-a mai datorat faptului că
în perioada sovietică poziţia sistemului legal era reticentă în raport cu adopţia, iar modificările
legislative operate ulterior, de la obţinerea independenţei Republicii Moldova au creat practic un
nou set de condiţii, fără precedent pentru practica judiciară a statului nostru, în special şi datorită
faptului că Republica Moldova devenise între timp parte la o serie de acte internaţionale din
1
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.5.

613740091.doc
domeniul protecţiei drepturilor copilului şi avînd în vedere acest fapt, din ce în ce mai mult
amprenta respectivelor convenţii s-a văzut întipărită în legislaţia naţională.
Din diverse considerente (acest fapt va fi accentuat pe parcursul prezentei lucrări)
legiutorul moldav nu a prezentat o poziţie unică în raport cu reglementarea adopţiei ca instituţie
în sine şi la fel în ceea ce priveşte aspectele de procedură legate de încuviinţarea judiciară a
adopţiei. Cel mai elocvent exemplu a devenit trecerea de la reglementarea codificată a
subiectului adopţiei la reglementarea prin lege organică specială a respectivului subiect. Motivul
unei asemenea transformări rămîne neclar, datorită faptului că Codul Familiei al Republicii
Moldova în prezent în vigoare avea în structura sa deja un întreg capitol consacrat în întregime
anume subiectului adopţiei. Ulterioara abrogare a aceastuia a fost făcută datorită intrării în
vigoare a noii legi cu privire la regimul juridic al adopţiei. Este nevoie de a menţiona faptul că
respectiva lege nu introduce practic modificări esenţiale raportate la conţinutul sus-menţionat al
Codului Familiei , ceea ce face şi mai neclară poziţia legiutorului din domeniul respectiv2.
Pe de altă parte au fost operate modificări şi la conţinutul Codului de Procedură Civilă al
Republicii Moldova, dar avînd în vedere faptul că legea specială sus-menţionată conţine norme
care ţin de domeniul procesual-civil al încuviinţării adopţiei este evident că nu putem aprecia
calitatea cadrului nostru normativ din domeniu decît în ansamblu cu normele Codului de
Procedură Civilă.
În genere, este menţionabil că indiferent de faptul dacă este sau nu motivată raţional
modificarea cadrului normativ al adopţiei, în sensul celor menţionate mai sus, Republica
Moldova dispune în prezent de o legislaţie binestructurată din domeniu, adaptată la condiţiile
actelor internaţionale la care statul nostru este parte, mai problematică fiind desigur aplicarea în
practică a acestor prevederi şi nu calitatea cadrului legal în sine.
Deci, concluzionînd cele expuse mai sus, se poate menţiona că adopţia comportă o serie
de condiţii, multe dintre care o individualizează ca instituţie aparte a dreptului, conferindu-i un
cadru juridic deosebit. În prezenta lucrare îmi propun să examinez multiaspectual problemele de
procedură care pot apărea în faţa instanţei de judecată în cadrul încuviinţării judiciare a adopţiei.
Avînd în vedere faptul că de calitatea activităţii instanţei de judecată depinde realizarea în
practică a dispoziţiilor legale cu privire la adopţie , îmi propun să abordez anume din perspectiva
preocesual-civilă activitatea instanţelor de judecată şi evident particiaparea altor subiecţi de drept
procesual-civil la procedura încuviinţării adopţiei. Îmi propun să accenuez strînsa legătură care
apare între participarea în cadrul respectivei proceduri a subiecţilor de drept , priviţi din
perspectiva drepturlui material şi cei priviţi din perspectiva dreptului procesual în cadrul

2
Durac Gheorghe. Drept Procesual-Civil. Actele de dispoziţiile ale părţilor în procesul civil. Editura Collegium.
pag.11

613740091.doc
procedurii judiciare de încuviinţare a adopţiei. De asemenea îmi propun să mă refer detaliat
asupra modalităţii de participare în cadrul respectivei proceduri judiciare a autorităţilor publice
competente în materia supravegherii copilului şi să prezint , prin exemple practice, importanţa
implicării calitative a acestora în procesul de încuviinţare judiciară a adopţiei.
Aş dori să pun accentul pe faptul că nu voi aborda exclusiv din perspectiva procesual-
civilă subiectul respectiv, deoarece consider o atare abordare incompletă, ori delimitarea
normelor de drept în materiale şi procesuale este făcută de ştiinţa dreptului, fiind de cele mai
deseori puţin-justificat în practică axarea exclusivă doar pe normele juridice dintr-o categorie ori
alta. Dreptul material nu numai că trebuie corelat cu cel procesual, el este temelia dreptului
procesual şi normele de drept material se completează cu cele de drept procasual într-o simbioză
juridică , a cărei existenţă este determinată de necesitatea realizării dispoziţiilor legii şi ale altor
acte normative cu forţă juridică inferioară legii3.
Cazul adopţiei nu constituie o excepţie în acest sens, anume din acest motiv voi face
trimiteri de rigoare la cadrul material al adopţiei pentru a putea prezenta modul în care o situaţie
ori alta ivită în practica judiciară dictată de o normă de drept material din domeniu, configurează
efectiv şi aplicarea normelor de drept procesual-civil. Aş dori să pun accentul pe faptul că
normele, materiale şi desigur şi cele procesuale care ţin de procedura judiciară a încuviinţării
adopţiei sînt incluse într-o serie de acte normative, care trebuie aplicate, de cele mai dese ori,
cumulativ de către instanţele de judecată.
Consider, finalmente, în sensul celor menţioante mai sus, că cea mai reuşită abordare a
procedurii încuviinţării judiciare a adopţiei este una vastă, cu numeroase trimiteri la cadrul
normativ material naţional şi internaţional, cu exemple din practica judiciară naţională şi
internaţională şi cu o atentă analiză de drept comparat a aspectelor legate de adopţie în cazul
altor state ale lumii4.
Astfel obiectivele pe care le urmăresc prin realizarea prezentei lucrări sînt:
1) Evidenţierea particularităţilor evoluţiei istorice a instituţiei adopţiei sub aspect
procedural şi a inovaţiilor legislative din ultimii ani în cadrul normativ al
Republicii Moldova în acest sens.
2) Prezentarea cadrului normativ material cu privire la adopţie şi a legăturii acestuia
cu cadrul de drept procesual civil al adopţiei.
3) Prezentarea locului procedurii de încuviinţare judiciară a adopţiei ca procedură
specială în Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova.

3
Răducan Gabriela. Drept Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005. pag.1.

4
Deleanu Ion. Tratat de Procedură Civilă. Editura Servo-Sat, 2000. pag.5.

613740091.doc
4) Prezentarea aspectelor procesuale ale încuviinţării adopţiei în cadrul altor acte
normative din sistemul de drept naţional.
5) Prezentarea cadrului de drept procesual-civil ce reglementează competenţa
jurisdicţională a instanţelor de judecată la judecare pricinilor privind încuviinţarea
adopţiei.
6) Conturarea specificului participării adoptatorilor în cadrul procedurii judiciare de
încuviinţarea a adopţiei.
7) Relevarea particularităţilor participării minorului care urmează a fi adoptat în
cadrul procesului civil privind încuviinţarea adopţiei.
8) Prezentarea aspectelor juridice legate de participarea autorităţilor puterii de stat
competente în supravegherea copiilor în cadrului procesului privind încuviinţarea
adopţiei.
9) Prezentare particularităţilor legate de conţinutul cereii privind solicitarea
încuviinţării adopţiei.
10) Prezentarea aspectelor juridice legate de specificul actelor care urmează a fi
anexate la cererea privind încuviinţarea adopţiei.
11) Prezentarea actelor care se anexează la cererea de adopţie a copiilor cetăţeni ai
Republicii Moldova de către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în
străinătate, de către cetăţeni străini şi apatrizi sau la cererea de adopţie a copiilor
străini de către cetăţeni ai Republicii Moldova.
12) Prezentarea aspectelor de drept legate de pregătirea pricinii de încuviinţare a
adopţiei pentru dezbateri judiciare.
13) Prezentarea condiţiilor procesual-civile pentru păstrarea secretului adopţiei şi a
persoanelor obligate să-l păstreze şi a efectelor neresepctării respectivei obligaţii.
14) Prezentarea particularităţilor hotărîrii judecătoreşti în cazurile privind
încuviinţarea adopţiei, a efectelor acesteia.
15) Prezentarea adopţiei internaţionale în legislaţia procesual-civilă a Republicii
Moldova a rolului , avantajelor şi neajunsurilor acesteia.
16) Prezentarea modalităţilor de control şi supraveghere a intereselor adoptatului după
încuviinţarea judciară a adopţiei.
17) Prezentarea efectelor asupra actelor de stare civilă ale adoptaului şi ale
adoptatorilor în urma executării hotărîrilor judecătoreşti privind încuviinţarea
adopţiei.
18) Prezentarea aspectelor de drept cu privire la desfacerea adopţiei şi declararea
nulităţii ei.

613740091.doc
 19) Prezentarea exemplelor din practica judiciară a Republicii Moldova privind
încuviinţarea adopţiei.
20) Prezentarea exemplelor din practica judiciară străină în legătură cu încuviinţarea
judiciară a adopţiei.
21) Prezentare cadrului normativ procesual ale altor state ale lumii din domeiul
adopţiei.
22) Evidenţierea exemplelor din practica judiciară a CEDO în materia procedurii
încuviinţării adopţiei.
23) Formularea concluziei în legătură cu cadrul normativ procesual-civil legat din
domeniul încuviinţării judiciare a adopţiei şi a importanţei acestuia în sistemul de
drept şi în domeniul ocrotirii drepturilor copilului.

Cap. 1 . Procedura încuviinţării adopţiei în legislaţia Republicii Moldova

1.1.Evoluţia istorică a instituţiei adopţiei sub aspect procedural

La fel ca şi alte instituţii ale dreptului adopţia cunoaşte o dezvoltare vastă în timp ,
prezentînd un istoric juridic impresionant. Reprezentînd neîndoielnic unul dintre cele mai
actuale şi mai controversate fenomene ale dreptului contemporan , adopţia cunoaşte o
ascensiune spectaculoasă în special după cel de-al doilea război mondial, în majoritatea statelor
lumii.
Fiind cu siguranţă un fenomen complex, sociologic şi juridic, adopţia este şi în prezent,
un mijloc de asigurare a unui climat de fericire, armonie şi înţelegere pentru copilul care nu
beneficiază de creştere şi educare în cadrul familiei de origine. Deşi dezideratul în ce priveşte
creşterea şi educarea copilului este de a-l menţine pe cît posibil în familia de origine, totuşi,
acolo unde acest lucru nu este posibil societatea a căutat ca, prin mecanisme legale, să ofere
acestor copii familii permanente în care să fie crescuţi şi formaţi ca şi cum ar fi în familia
naturală. Prin urmare, adopţia este un astfel de mecanism ce oferă posibilitatea unei familii
permanente copilului ce este lipsit de afecţiunea părinţilor biologici5.
Ca obiectiv legal, fiind primit în familia adoptatoare va fi crescut ca un copil firesc al
acesteia, astfel adoptatorii asumîndu-şi obligaţiile şi răspunderile ce revin părinţilor fireşti ai
celui adoptat . Manifestîndu-se prin nevoia socială de a ocroti copilul chiar şi în lipsa unor
legături de sînge, legăturile ce iau naştere între persoanele implicate în procesul adopţiei sunt
numite generic de către doctrină drept rudenie civilă, care se substituie rudenia fireasscă, de
sînge.

5
Universitatea Europeană Drăgan. Facultatea de Drept. Tratat de Drept Roman. Pag.161.

613740091.doc
 În ansamblul instituţiilor ce au drept scop ocrotirea copilului, adopţia ocupă un loc
principal. Din aceasta perspectivă, sintetizând opiniile doctrinare, legislaţia dar şi practica
judecătorească desfăşurată sub vechile reglementări, admit că noţiunea de adopţie a fost folosită
în patru accepţiuni, respectiv: de act juridic, de raport juridic, de instituţie juridică şi de măsură
specială de protecţie a copilului.
Astfel prin adopţie ca act juridic se desemnează acordul de voinţă al persoanelor, expres
prevăzute de lege, care trebuie să consimtă la adopţie şi care, prin încuviinţarea instanţei
judecătoreşti dă naştere raportului juridic de adopţie, respectiv raportul de filiaţie dintre adoptat
şi adoptator ; ca raport juridic prin adopţie are în vedere efectele pe care le produce actul juridic
de adopţie încuviinţat de instanţa judecătorească, mai exact stabilirea legăturilor de rudenie
dintre adoptat şi adoptator, pe de o parte şi rudele acestuia, pe de altă parte.
Din perpsectiva evoluţiei istorice , ca temei juridic, adopţia este o instituţie ale cărei
rădăcini se regăsesc încă în dreptul roman, respectiv în termenul „adoptio”, care semnifica
adopţia unei persoane dependente, a unei persoane în putere ( „alieni iuris” adică a unui fiu de
familie).
Termenul de adoptio derivă dintr-un alt termen „adrogatio”, respectiv adrogaţiunea, care
presupunea adopţia unei persoane independente („sui iuris”, adică pater familias) care astfel
devenea „alieni iuris” deci fiu de familie. În dreptul roman, adrogaţia pare a fi mai veche decât
adopţia, cele două instituţii având la bază o regulă din Legea celor XII table.
În cazul adrogaţiunii, cetăţeanul roman necăsătorit sau căsătorit, dar fără copii, îşi alegea
o persoană care să-i poarte numele, să-l moştenească, să-i continue cultul domestic, familial, etc.
Adrogatul iese din familia sa de origine şi intră în noua familia împreună cu copii săi dacă îi are
în acel moment. În schimb, în cazul adopţiei, aceasta se realizează în două etape: prima consta în
ieşirea fiului din familia de origine prin mancipium (Legea celor XII table prevedea: „dacă pater
vinde fiul de trei ori, fiul este liber faţă de pater”) iar a doua etapă consta în introducerea
persoanei în noua familie.
Conform dreptului civil roman fiul adoptat pierde orice legătură cu familia naturală
devenind agnat în noua familie (dobândind drepturi de succesiune în noua familie). De asemenea
în cazul în care are copii, aceştia rămân în familia de origine.
În istoria Imperiului Roman au existat cazuri în care adopţia a avut un scop politic
asigurând transmiterea demnităţii imperiale. O serie de exemple bineconscute sînt cele în care
împăratul roman August l-a adoptat pe Tiberius, împăratul Nerva l-a adoptat pe Traian iar
Claudius pe Nero. Dacă este să ne referim la spaţiul românesc, instituţia adopţiei a reprezentat o
tradiţie avînd, în decursul timpurilor, diferite denumiri: luare de suflet, înfiere sau adoptaţiune6.
6
Universitatea Europeană Drăgan. Facultatea de Drept. Tratat de Drept Roman. pag.165.

613740091.doc
 În textele scrise cu caracter juridic, adopţia este reglementată încă din 1640 în Pravila lui
Matei Basarab, urmînd a fi regăsită şi în Cartea românească de învăţătură (1646) şi în
Îndreptarea legii (1652), în Legiuirea lui Ioan Gheorghe Caragea (1818) şi în Codul lui Scarlat
Callimachi (1813). Dacă la mijlocul secolului al XVII – lea se vorbea despre „luarea de suflet”,
în Codul Callimachi se face referire la „înfială” , iar în Legiuirea Caragea (art. I, partea IV,
cap.5) prevedea că „Facerea de fii de suflet este dar spre mântuirea celor ce nu au copii”. De
asemenea în anul 1800 este redactat Hrisovul pentru iothesie al lui Alexandru C. Moruzi,
hrisov ce a constituit un adevărat cod al înfierii. De altfel, încă din partea introductivă a
hrisovului rezultă că iothesia reprezintă vechea tradiţie românească de a „lua de suflet” un copil
pentru a-l creşte şi educa.
Astfel legiuirile amintite prevedeau că pot avea capacitatea de a adopta numai persoanele
care nu aveau copii legitimi. Adoptatul, pentru a fi diferenţiat de copilul legitim „trupesc”, era
numit „copil de suflet”. El intra în familia adoptatorului, numit „părinte sufletesc” ieşind, astfel,
de sub tutela „părintelui firesc”. Drept consecinţă între adoptat şi adoptator se stabileau raporturi
similare celor din familia biologică, legăturile de rudenie ale adoptatorului cu familia firească
păstrându-se încă.
În 1865 intră, însă, în vigoare Codul civil român care în art. 309-324 (abrogate în
prezent) reglementează instituţia „adopţiunii”, aplicând, ca şi Codul civil francez din 1804,
legislaţia justiniană. Din cele două feluri de adopţie create de Iustinian, adopţiunea cu efecte
depline („adoptia plena”) şi cea cu efecte restrânse („adoptio minus plena”) a fost însuşită
adopţiunea cu efecte restrînse.
Trăsăturile specifice instituţiei adopţiunii reglementate în acest cod erau următoarele:
dreptul de a adopta îl aveau doar persoanele care nu aveau, la data adopţiei, copii sau descendenţi
legitimi; adoptatul rămânea şi după adopţie tot sub puterea părintească a părinţilor naturali;
adoptatul nu putea veni la succesiunea rudelor adoptatorului, ci numai a rudelor sale fireşti şi a
adoptatorului (adopţia cu efecte restrânse); pentru încheierea adopţiei se cerea încuviinţarea
instanţelor judecătoreşti; adopţia crea raporturi patrimoniale şi personale între adoptat şi
adoptator similare celor din filiaţia legitimă.
Deşi nereglementată expres, totuşi, în baza prevederilor Codului civil român, se puteau
încheia adopţii internaţionale dat fiind faptul că la acea dată străinii se bucurau de toate
drepturile civile iar adopţia era considerată un act de drept civil. Prin urmare, adoptatorul putea fi
şi străin condiţia esenţială fiind aceea ca legea sa naţională să-i permită să adopte sau chiar să fie
adoptat, putînd astfel să fie parte în contractul de adopţie.
Deosebiri de esenţă însă aveau să contureze legislaţia autohtonă odată cu anexarea
teritoriului situat astăzi între Prut şi Nistru în componenţa URSS.

613740091.doc
 Legislaţia sovietică s-a dovedit a fi mai sceptică în chestiunile legate de adopţie.
Reglementări legale codificate s-au manifestat în legislaţia URSS încă din anul 1964. Odată cu
intrarea sa în vigoare , la 26 decembrie 1964 Codul de Procedură Civilă al RSSM a introdus un
nou set de norme de drept procesual-civil, lucru valabil de altfel şi pentru cazul procedurii
judiciare de încuviinţare a adopţiei7.
Astfel Capitolul 33 al respectivei legi reglementa adoptarea înfierii ca procedură specială.
Din punct de vedere terminologic legiuitorul a optat pentru titlul Adoptarea înfierii, în respectiva
lege.
Respectivul act normativ a devenit suport legal pentru legislaţia procesual-civilă a
Republicii Moldova, funcţionînd, cu anumite modificări pînă la intrarea în vigoare a Codului de
Procedură Civilă al Republicii Moldova la 12 iunie 2003.
Din diverse considerente respectivul set de norme a fost considerat de legiutorul moldav
suficiente , în mare măsură, pentru a reglementa chestiunile procesuale legate de încuviinţarea
adopţiei.
Legea Nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească a devenit suport
procesual pentru modificarea Codului de Procedură Civilă din 1964. Respectivul act normativ
comporta numeroase norme de drept procesual-civil din domeniul încuviinţării judiciare a
adopţiei:
1. În aspectul legat de plata taxei de stat - conform art.88 punctul 4 , reglementa că sînt
scutiţi de plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti reclamanţii - în acţiunile de
încuviinţare a adopţiei;
2. În ceea ce priveşte suspendarea procesului civil – conform art.261 lit.f) reglementează
că la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate
suspenda procesul în cazul în care a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea
unui control al condiţiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte
pricini în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului.
3. Conform art.281 al respectivului Cod instanţa judecă pricinile în care i se cere să
constate: înregistrarea naşterii, adopţiei, căsătoriei, divorţului şi decesului.
4. În temeiul art.286 al Codului de Procedură Civilă din 1964 cererea pentru încuviinţarea
adopţiei unui copil cetăţean al Republicii Moldova făcută de un cetăţean al Republicii Moldova
se depune la instanţa de judecată în raza căreia domiciliază cel ce urmează a fi adoptat sau, în
cazul cînd este necesar a proteja interesele celui ce urmează a fi adoptat, la instanţa de judecată
în raza căreia domiciliază cel care adoptă.

7
Codul de Procedură Civilă al RSSM din 26 decembrie 1964. Art.1.

613740091.doc
 Cererea pentru încuviinţarea adopţiei unui copil cetăţean al Republicii Moldova făcută de
un cetăţean străin se depune la Curtea de Apel.
Elemente ale cadrului juridic al încuviinţării adopţiei se conţineau, pe de altă parte şi în
alte acte normative din perioada sovietică. Codul căsătoriei şi familiei din 26 decembrie 1969
conţinea de asemenea elemente ale cadrului normativ, inclusiv procesual al încuviinţării adopţiei
– sau încuviinţării înfierii , cum mai era numită ea expres în respectivul act normativ.
În sensul respectivei legi (în prezent în întregime abrogată odată cu intrarea în vigoare a a
Codului Familiei al Republicii Moldova în prezent în vigoare ) în sensul încuviinţării adopţiei
pot fi conturate următoarele particularităţi de drept:
1. Înfierea se admitea numai în privinţa copiilor minori şi în interesul lor. Înfierea fraţilor
şi surorilor de către persoane diferite nu se admitea, cu excepţia cazurilor, cănd această
prescripţie venea în contradicţie cu interesele lor, sau cînd unul din copii nu putea fi înfiat
din motive de sănătate8.
2. Înfierea se făcea pe cale judiciară la cererea persoanei, care dorea să înfieze
copilul. Activitatea de mijlocitor nestatală întru asistenţa înfierii copiilor, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege, nu se admitea (art.100 al Codului).
3. Pentru înfiere ce cerea consimţămîntul părinţilor, care nu erau decăzuţi din
drepturile părinteşti, precum şi consimţămîntul înfiatului, exprimat în instanţa judecătorească,
dacă a împlinit vîrsta de zece ani. Dacă înainte de a se depune cererea de înfiere copilul locuia în
familia înfietorului şi nu ştia, că înfietorul nu este părintele său, înfierea putea fi făcută, ca
excepţie, fără consimţămîntul înfiatului. Consimţămăntul părinţilor trebuia să fie exprimat prin
declaraţia autentificată de organul notarial sau de administraţia instituţiei de stat pentru copii
în care se educa şi se întreţinea copilul. Pînă la intentarea procesului de înfiere în judecată,
declaraţia de consimţămînt putea fi retrasă de către părinţi în orice moment (art.102 al Codului).
4. Pentru înfierea copiilor, educaţi şi întreţinuţi în instituţii de stat pentru copii, în
cazurile, cînd nu se cerea consimţămîntul părinţilor, era necesar consimţămîntul
administraţiei acestei instituţii pentru copii. La primirea copilului administraţia instituţiei
pentru copii avea dreptul să-i întrebe pe părinţi, dacă consimt la înfierea copiilor lor în viitor,
fără să indice persoana înfietorului. Consimţămăntul putea fi dat nu mai devreme decăt peste o
lună după naşterea copilului, iar în cazuri excepţionale şi pănă la expirarea acestui termen. În
cazul în care părinţii dădeau un asemenea consimţămănt, în formă autentică, la examinarea de
către instanţa judecătorească a dosarului de înfiere a copilului consimţămăntul repetat nu se
cerea9.
8
Codul de Procedură Civilă al RSSM din 26 decembrie 1964. art.99.

9
Codul de Procedură Civilă al RSSM din 26 decembrie 1964. art.105.

613740091.doc
 5. Evidenţa copiilor care urmau a fi înfiaţi, precum şi a persoanelor care doreau să
înfieze copii, se ţinea de organele de tutelă şi curatelă, precum şi de Comitetul pentru Înfiere al
Republicii Moldova în modul stabilit de Regulamentul acestuia (modificările în sensul respectiv
au intervenit prin Hotărîrea de Guvern Nr. 749 din 29.11.1993 întru executarea Hotărîrii
Parlamentului Republicii Moldova din 10 iunie 1993 nr.1483-XII "Privind punerea în aplicare a
Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative în vederea înfierii copiilor rămaşi
fără îngrijirea părîntească"). Organele de tutelă şi curatelă erau obligate să examineze condiţiile
de trai ale persoanei care doreşte să înfieze copilul, să verifice, dacă nu sunt piedici pentru
îngăduirea înfierii, precum şi să încredinţeze că copilul doreşte să fie înfiat. Acţiunile şi
deciziile organelor de tutelă şi curatelă şi ale Comitetului pentru Înfiere al Republicii
Moldova puteau fi atacate de persoanele interesate în instanţele ierarhic superioare şi în
instanţele judecătoreşti.
6. Comitetul pentru Înfiere al Republicii Moldova (în continuare Comitetul) era organ
guvernamental abilitat să contribuie la ocrotirea copiilor prin înfiere. Acesta a funcţionat pînă la
abrogarea Hotărîrea de Guvern Nr. 749 din 29.11.1993 prin Hotărîrea de Guvern Nr.162 din
10.02.05. Comitetul respectiv era persoană juridică ce dispune de conturi bancare. În activitatea
sa Comitetul se călăuzea de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova referitoare la ocrotirea
drepturilor copilului, Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, precum şi de
Regulamentul cu privire la Comitetul pentru Înfiere al Republicii Moldova (instituit prin
Hotărîrea de Guvern Nr. 749 din 29.11.1993 ). Componenţa nominală a Comitetului se aproba
de Guvern la propunerea ministerelor şi departamentelor respective.
Comitetul pentru Înfiere al Republicii Moldova avea următoarele funcţii: 1) elaborarea
propunerilor de modificări legislative în vederea perfecţionării reglementărilor legate de
domeniul protecţiei copiilor orfani şi rămaşi fără tutela părinţilor; 2) colaborarea cu autorităţile
administraţiei publice, organisme internaţionale şi organizaţii neguvernamentale din ţară şi de
peste hotare în domeniul adopţiei; 3) efectuarea controlului asupra respectării legislaţiei în
vigoare privind adopţia; 4) ţinerea evidenţei centralizate a copiilor orfani care pot fi ocrotiţi prin
adopţie şi evidenţa cererilor familiilor sau persoanelor din străinătate, care au manifestat dorinţa
să adopte copii - cetăţeni ai Republicii Moldova; 5) organizarea, după caz, a studierii pe teren a
stării materiale şi a condiţiilor de trai ale familiilor din Republică sau din străinătate care au
manifestat dorinţă să adopte copii; 6) studierea condiţiilor de educaţie, instruire şi tratament al
copiilor înfiaţi în republică sau în străinătate; avizarea documentelor pentru înfierea copiilor -
cetăţeni ai Republicii Moldova, de către cetăţenii străini pentru a fi prezentate instanţelor de
judecată; 7) participarea, după caz, la procesele judiciare ce vizează adopţia; 8) organizarea, în

613740091.doc
modul stabilit de legislaţia în vigoare, a evidenţei contabile a mijloacelor acumulate pe contul
Comitetului; 9) adoptarea deciziilor privind utilizarea mijloacelor financiare acumulate pe
contul Comitetului; 10) examinarea anuală a executării cheltuielilor şi prezentarea informaţiei
despre adopţie în faţa Guvernului; 11) contribuirea la soluţionarea altor probleme ce ţin de
domeniul adopţiei10.
Un important pas în materie de drept internaţional public cu efecte pentru cadrul normativ
al adopţiei în Republica Moldova a devenit aderarea acesteia la Convenţia asupra aspectelor
civile ale răpirii internaţionale de copii (adoptată la Haga la 25 octombrie 1980) şi respectiv la
Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale (adoptată la
Haga la 29 mai 1993) prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 1468 din 29
ianuarie 1998. După cum voi arăta pe parcursul prezentei lucrări respectivele acte internaţionale
au o importanţă fundamentală în materia adopţiei internaţionale, dar şi a cadrului de drept penal
al statului nostru, menit să asigure protecţia intereselor copiilor minori cetăţeni ai Republicii
Moldova adoptaţi prin adopţie internaţională.
Sub aspect legislativ un următor pas în reglementarea chestiunilor procesuale cu privire la
adopţie a devenit intrarea în vigoarea la 26 aprilie 2001 a Codului Familiei al Republicii
Moldova. Capitolul 18 al respectivei legi era dedicat în întregime adopţiei ca instituţie de drept,
rglementîndu-se sub aspect material dar şi procesual condiţiile privind adopţia şi exercitarea
acesteia , precum şi efectele juridice pe care le comportă respectiva instituţie de drept.
Capitolul 18 al Codului Familiei al Republicii Moldova s-a aplicat practic pînă la data de
30 ianuarie 2011 odată cu intrarea în vigoare a Legii Nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul
juridic al adopţiei. Art 58 alin.(2) al respectivei legi reglementează că la data intrării în vigoare a
respectivei legi, se abrogă, pe lîngă capitolul 18 al Codului şi art. 162 şi 163 din Codul familiei
nr. 1316-XIV din 26 octombrie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 47–48,
art. 210)11.
Vechiul Cod de Procedură Civilă din 1964 s-a aplicat din perspectiva procesuală, pînă la
data intrării in vigoare a noului Cod de Procedură Civilă al Republicii Modlova (în prezent în
vigoare) la 12 iunie 2003. Respectivul act normativ, similar vechiului Cod de Procedură Civilă
prezintă suportul legal principal în relgementarea chestiunilor procesuale legate de încuviinţarea
judiciară a adopţiei. Desigur normele sale sînt completate de cele ale Legii privind regimul
juridic al adopţiei (menţionate mai sus) dar anume Codul de Procedură Civilă fixează sub aspect
de drept procesual cadrul normativ al adopţiei în legislaţia autohotonă în privinţa reglementărilor
fundamentale din domeniu.

10
Hotărîrea de Guvern Nr. 749 din 29.11.1993 privind instituirea Comitetului pentru Înfiere al Republicii
Moldova.
11
Codul Familiei al Republicii Moldova. Cap.18 (în prezent în întregime abrogat).

613740091.doc
 Pe lîngă celelalte 3 tipuri de proceduri prevăzute de legislaţia procesual-civilă a
Republicii Moldova , adică procedurile contencioasă (litigioasă ori generală), procedura
contenciosului administrativ şi procedura în ordonanţă (numită şi simplificată) Codul de
Procedură Civilă a Republicii Moldova reglementează un al patrulea tip de procedură, cea
specială12.
Datorită faptului că anumite categorii de pricini se integrează în cadrul normativ
procesual-civil prin numeroase particularităţi , ce nu pot fi atribuite nici uneia dintre cele 3 tipuri
de proceduri menţionate mai sus, la fel ca şi în legislaţiile contemporane ale altor state ale lumii,
legiutorul moldav a introdus procedura specială.
Astfel conform art.279 alin.(1) al Codului de Procedură Civilă al Republicii Moldova (C.
Procedura Specială Capitolul XXIII, Dispoziţii Generale) reglementează că instanţa
judecătorească examinează în procedură specială pricinile cu privire la încuviinţarea adopţiei.

1.3.Locul procedurii de încuviinţare judiciară a adopţiei ca procedură specială în Codul de

Procedură Civilă al Republicii Moldova
Legislaţia procesual-civilă a Republicii Moldova determină un cadru normativ deosebit în
privinţa încuviinţării adopţiei, în mare parte datorită faptului că respectiva isntituţie de drept
implică o serie de particularităţi juridice care o deosebeşte de toate celelalte proceduri prevăzute
de legislaţia procesual-civilă13.
După cum s-a mai menţionat legislaţia procesual-civilă reglementează 4 tipuri de
proceduri. Prin termenul de procedură s-ar putea înţelege ansmablul de norme de drept care
reglementează raporturile juridice care apar între instanţa de judecată şi alţi participanţi la
procesul civil în cadrul realizării justiţiei la judecarea cauzelor civile. Procedura specială nu
constituie în esenţa sa o inovaţie ca concept larg pentru legislaţa autohtonă. Aceasta datorită
faptului pentru că şi vechiul Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova (din 26.12.1964)
reglementa la art.244-249 ale respectivei legi respectivul tip de procedură.
În prezent Codul de Procedură Civilă al Republ icii Modlova reglementează la Cap.XXIII
al Codului de Procedură Civilă (art.279-280) cadrul normativ al Procedurii Speciale, din care,
desigur face parte şi procedura judiciară de încuviinţare a adopţiei.
Astfel art.280 al Codului de Procedură Civilă al Republcii Moldova reglementează că în
procedură specială, pricinile se examinează de instanţele judecătoreşti după regulile de
examinare a acţiunilor civile, cu excepţiile şi completările stabilite în prezentul cod la cap.XXIII-
XXXIV şi în alte legi.

12
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova. C. Procedura Specială Capitolul XXIII, Dispoziţii Generale.

13
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.76.

613740091.doc
 În procedură specială, instanţa examinează pricinile cu participarea petiţionarului, altor
persoane interesate, precum şi a reprezentanţilor organizaţiilor. Dacă, la depunerea cererii sau la
examinarea pricinii în procedură specială, se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa
instanţelor judecătoreşti, instanţa scoate cererea de pe rol printr-o încheiere şi explică
petiţionarului şi persoanelor interesate dreptul lor de a soluţiona litigiul în procedură de acţiune
civilă la instanţa competentă.
De asemenea taxa de stat plătită deja de petiţionar în procedură specială se ia în calcul la
încasarea taxei şi la repartizarea cheltuielilor de soluţionare a litigiului în procedură de acţiune
civilă.
Pe de altă parte legslaţia procesual-civilă reglementează o serie de pricini civile ce se
judecă exclusiv în procedură specială. Printre acestea se enumeră: constatarea faptelor care au
valoare juridică; declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului (emanciparea); declararea
persoanei dispărută fără urmă sau decedată; limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea
incapacităţii; încuviinţarea spitalizării forţate şi tratamentului forţat; încuviinţarea examenului
psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie; aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile
de violenţă în familie; restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi
din titlurile de valoare la ordin pierdute (procedura de chemare); declararea fără stăpîn a unui
bun mobil şi declararea dreptului de proprietate municipală asupra unui bun imobil fără stăpîn;
constatarea inexactităţii înscrierilor în registrele de stare civilă; reconstituirea procedurii
judiciare pierdute (procedura de reconstituire).
Specificul procedurii civile speciale, care o deosebeşte de alte tipuri de procedură
reglementate de legislaţia procesual-civilă constă în următoarele (voi prezenta acest specific cu
referire la procedura specială de încuviinţare a adopţiei):
1.Procedura specială presupune inexistenţa interesului procesual contradictoriu –
desigur că persoanele implicate în pricinile care se judecă în procedură specială au, conform
art.55 al Codului de Procedură Civilă calitatea procesuală de participant în procesul civil, dar nu
au calitatea de parte în procesul civil – care este specifică numai pentru procedura contencioasă
(litigioasă). Astfel conform art.55 al Codului de Procedură Civilă se consideră participanţi la
proces persoanele interesate în pricinile cu procedură specială. Calitatea de participant în
procesul civil care se judecă în procedură specială este incompatibilă cu calitatea de reclamant
sau de pîrît (coreclamant sau copîrît), aceasta rezultă din redacţia legală a art.59 alin.(1) al
Codului de Procedură Civilă care reglementează că: parte în proces (reclamant sau pîrît) poate fi
orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al
raportului material litigios14.
14
Răducan Gabriela. Drept Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005. pag.17.

613740091.doc
 2.Procedura specială presupune lipsa unui litigiu – prin litigiu putem înţelege un
raportjuridic care apare dintre doi participanţi la procesul civil cu interes procesual opus. Aceasta
înseamnă că unul dintre participanţi (coparticipanţi) intentează acţiunea civilă pentru a chema un
alt paricipant pentru ca acesta din urmă să răspundă pentru pretinsa încălcare. Anume momentul
intentării acţiunii civile este momentul în care, în temeiul legislaţiei procesual-civile persoana va
primi calitatea procesual civilă de reclamant ori de pîrît. Aceasta înseamnă că primind spre
judecare pricina civilă, prin emiterea încheierii privind intentarea procesului civil, instanţa de
judecată va deduce judecăţii ulterior respectivul raport juridic litigios.
Evident şi în cazul procedurii speciale anume momentul intentării acţiunii civile va fi
momentul în care persoana va primi calitatea de participant în procesul civil, anume de persoană
interesată în pricina în procedură specială – numită şi petiţionar.
Deosebirea esenţială constă în faptul că primind cererea de chemare în juecată la
intentarea acţiunii civile în cazul procedruii contencioase (de asemenea procedurii contenciosului
administrativ ) istanţa de judecată constată existenţa raportului litigios dedus judecăţii, pe cînd în
procedură specială se constată existenţa unora dintre temeiurile faptice (în lipsa de litigiu)
stipulate la art.279 al Codului de Procedură Civilă.
3.Procedura specială presupune alte particularităţie de drept procesual-civil – cele mai
elocvente exemple în acest sens constau în normele de drept procesual care reglementează
necesitatea achitării taxei de stat, deoarece în cazul procedurii speciale este vorba despre o taxă
de stat fixă expres stabilită de legislaţie.
Spre exemplu art.4 al Legii taxei de stat ( Nr. 1216 din 03.12.1992 ) stabileşte că sînt
scutiţi de plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti reclamanţii (termenul reclamanţii urmează
a fi interpretat coraborat cu prevederile art.55 al Codului de Procedură Civilă, avîndu-se în
vedere desigur sensul de parte interesată în pricina cu procedură specială – adică petiţionar) - în
acţiunile de încuviinţare a adopţiei.
Normele respective urmează a fi aplicate împreună cu normele speciale în materia
adopţiei internaţionale. Astfel art.39 al Legii privind regimul juridic al adopţiei stabileşte că
odată cu depunerea cererii de adopţie internaţională, adoptatorul achită o taxă unică şi fixă
reprezentînd contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea tuturor serviciilor aferente
îndeplinirii procedurii de adopţie internaţională pe teritoriul Republicii Moldova. Cuantumul,
modul de achitare şi destinaţia acestei taxe se stabilesc de Guvern15.
O altă particularitate a adopţiei ca procedură specială este determinată de prezenţa altor
norme cu caracter special ce reglementează anume respectivul tip de procedură. Poziţia ocupată

15
Av.Dragomir Eduard, Av.Paliţă Oxana. Drept Procesual Civil. Sinteze pentru Pregătirea Examenrului de
Admitere şi Definitivare în profesia de avocat. Editura Nomina, Bucureşti 2009. pag.58.

613740091.doc
de legiutorul autohton, acceptată de altfel de legislaţiile procesual-civile ale majorităţii statelor
lumii este următoarea – în măsura în care normele respective ale procedurii speciale nu prevăd
altceva se vor aplica , în mod corespunzător , normele care reglementează procedura
contencioasă generală. Aceasta se referă în special la etapele procesului civil: intentarea acţiunii
civile, pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare, judecarea pricinii, executarea hotărîrii
(deciziei) judecătoreşti şi exercitarea căilor ordinare ori extraordinare de atac.
Altfel zis legislaţia procesual-civilă în materia procedurii litigioase oferă suportul
normativ fundamental şi pentru procedura specială. De exemplu art.166 alin.(2) al Codului de
Procedură Civilă stabileşte că în cererea de chemare în judecată se indică: instanţa căreia îi este
adresată; circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile,
demonstrarea probelor care confirmă circumstanţele; documentele anexate la cerere.
Similar art.287 al Codului de Procedură Civilă stabileşte că în cererea de adopţie se
indică: numele, anul, luna şi ziua naşterii, domiciliul adoptatorilor; numele, anul, luna şi ziua
naşterii, domiciliul (locul de aflare) al adoptatului, datele de anchetă referitoare la părinţi, datele
despre fraţii şi surorile adoptatului; temeiurile adopţiei şi probele care confirmă aceste temeiuri;
solicitarea schimbării numelui, locului de naştere, datei de naştere (în cazul adopţiei unui copil în
vîrstă de pînă la un an), solicitarea înscrierii adoptatorilor în calitate de părinţi în actele de
înregistrare a naşterii copilului.
Legislaţia procesual-civilă stabileşte de asemenea condiţii speciale cu privire la actele
care urmează a fi anexate la cererea privind încuviinţarea adopţiei. Astfel la respectiva cerere
urmează a fi anexate
 copia de pe certificatul de naştere al adoptatorului, în cazul adopţiei de către o
persoană necăsătorită;
 copia de pe certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în cazul adopţiei de către
persoane căsătorite;
 consimţămîntul scris al celuilalt soţ sau înscrisul care confirmă divorţul şi faptul
că foştii soţi nu convieţuiesc cel puţin un an, în cazul adopţiei de către un soţ.
Dacă anexarea unui astfel de act este imposibilă, în cerere se indică dovezile care
confirmă faptul;
 adeverinţa de sănătate a adoptatorilor;
 certificatul de la locul de muncă al adoptatorului despre funcţia deţinută şi
cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia veniturilor sau un alt act similar;
 copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul de folosinţă sau dreptul de
proprietate al adoptatorului asupra unui spaţiu locativ.

613740091.doc
 Instanţa judecătorească poate reclama, din oficiu sau la cererea participanţilor la
proces, şi alte documente admise de lege, inclusiv cazierul judiciar16.
Alte particularităţi de drept ale cadrului juridic al adopţiei sînt determinate şi de etapa
prejudiciară (anterioară intentării procedurii încuviinţării adopţiei):
1. Necesitatea obligatorie de evaluare a capacităţii de adopţie a adoptatorului –
astfel conform art.16 al Legii privind regimul juridic al adopţiei autoritatea
teritorială de la domiciliul adoptatorului evaluează corespunderea garanţiilor
morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului necesităţilor de dezvoltare a
copilului, conform unui regulament aprobat de autoritatea centrală, întocmind
un raport de evaluare.
2. Mai detaliat despre evaluarea obligatorie a capacităţii de adopţie a
adoptatorului voi vorbi la capitolul dedicat participării autorităţii tutelare în
cadrul procedurii judiciare de încuviinţare a adopţiei.
Pe parcursul procesului de evaluare, prevăzut la art. 16, autoritatea teritorială de la
domiciliul adoptatorului este responsabilă de informarea şi de pregătirea acestuia conform unui
program elaborat de autoritatea centrală.
2.Evidenţa adoptatorilor – conform art.18 al Legii privind regimul juridic al adopţiei a
utoritatea teritorială care a emis decizia de luare la evidenţă a adoptatorului transmite, în termen
de 10 zile, autorităţii centrale o copie de pe decizie şi de pe atestatul de adoptator pentru
includerea informaţiei necesare în Registrul de stat al adopţiilor.
3.Evidenţa copiilor adoptabili – conform art.21 al Legii privind regimul juridic al
adopţiei evidenţa copiilor adoptabili o ţine autoritatea teritorială de la domiciliul copilului,
precum şi autoritatea centrală.
În scopul pregătirii (la etapa prejudiciară) a copilului pentru încuviinţarea adopţiei
autoritatea competentă (despre care voi vorbi mai jos) în decizia de stabilire a statutului de copil
adoptabil, autoritatea teritorială dispune punerea la evidenţă a copilului.
4.Potrivirea adoptatorului - conform art.27 al Legii privind regimul juridic al adopţiei
după stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului
întreprinde măsuri de selectare a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil, ţinînd cont de
interesul superior al copilului şi de cererea adoptatorului.
În cazul în care copilul adoptabil se află într-o instituţie socială sau într-un serviciu de tip
familial, potrivirea adoptatorului se face de către autoritatea teritorială de la domiciliul copilului
în comun cu managerul de caz.

16
Măgureanu Florea. Drept Procesual – Civil, Ediţia a III-a, Editura All Beck. pag.45.

613740091.doc
 5.Încredinţarea copilului în vederea adopţiei –în termen de 5 zile de la potrivire,
autoritatea teritorială de la domiciliul copilului îl încredinţează adoptatorului pe o perioadă de 90
de zile, pentru adaptarea copilului cu adoptatorul şi pentru constatarea compatibilităţii lor17.
Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se face printr-o decizie motivată, emisă de
autoritatea teritorială în baza rezultatelor procesului de potrivire.
6.Avizul privind adopţia – conform art.30 al Legii privind regimul juridic al adopţiei la
încheierea procesului de potrivire a adoptatorului, după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.
16–29 al Legii , autoritatea teritorială de la domiciliul copilului explică adoptatorului dreptul de a
depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă şi întocmeşte, în
termen de 10 zile, un aviz privind adopţia, care conţine informaţii referitor la evoluţia relaţiilor
dintre copil şi adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum şi la
corespunderea adopţiei interesului superior al copilului.
O copie de pe avizul privind adopţia se remite autorităţii centrale în termen de 5 zile.
Dacă avizul privind adopţia nu este favorabil, autoritatea teritorială comunică acest fapt
adoptatorului, explicîndu-i dreptul de a contesta avizul negativ la autoritatea centrală, iar ulterior
în instanţa de judecată competentă, inclusiv dreptul de a deschide o nouă procedură privind
adopţia unui alt copil.

1.5.Participarea adoptatorilor în cadrul procedurii judiciare de încuviinţarea a adopţiei

Dupa cum s-a mai precizat mai sus in cadrul procesului civil calitatea procesuala a
paricipantului in procesul civil este determinata de 3 conditii fundamentale , care conform regulii
generale, urmeaza a fi intrunite cumulativ pentru a delimita un participant in procesul civil de
celalalt18. Respectivele conditii sint:
 Conditia capacitatii procesual-civile;
 Conditia interesului procesual;
 Conditia conferirii prin lege a calitatii procesuale.
Daca ne vom referi la participarea adoptatorilor in cadrul procesului civil, atunci evident,
va fi necesar de a prezenta toate aceste 3 conditii sub aspect exemplificativ, corelindu-le, in
scopul ilustrarii tuturor premiselor juridice care determina existenta calitatii de participant in
procesul civil a acestuia.
Pe linga cele sus-mentionate este nevoie de a subllinia faptul ca legislatia privind
regimul juridic al adoptiei stabileste o serie de conditii de fond pentru detinerea calitatii de
adoptator. Anume din acest considerent normele respective fac parte si din cadrul de drept
17
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). pag.29.
18
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.44.

613740091.doc
procesual-civil al adoptiei, ca conditii speciale, deoarece prezinta conditiile pe care trebuie sa le
intruneasca un participant in procesul civil in procedura special – deci anume adoptatorul.
Evident faptul ca incuviintarea adoptiei se integreaza in cadrul normativ al procedurii speciale,
conform normelor de drept procesual-civil, determina in mare masura si calitatea procesual-
civila de parte interesata in pricina in procedura speciala a adoptatorului. Atunci cind pe
parcursul prezentului capitol va fi utilizata notiunea de adoptator se va avea in vedere calitatea
lui procesuala , deci de parte interesanta in pricina civila in procedura speciala – adica de
petitionar, calitate pe care acesta , conform regulii generale o obtine la momentul intentarii
actiunii civile – practic, dupa cum se va mentiona mai jos la momentul emiterii incheierii
judecatoresti de admitere spre judecare a actiunii civile de incuviintare a adoptiei , conform
legislatiei procesual-civile. Tin sa accentuez acest fapt, deoarece legislatie RM, in particular
Legea privind regimul juridic al adoptiei reglementeaza calitatea de adoptator si din perspectiva
prejudiciara, deci practic la etapa extrajudiciara. Astfel aceasta calitate de adoptator, vazuta din
perspectiva prejudciara face parte din cadrul normativ procesual-civil al adoptiei, dar conditiile
respective , reglementate expres de legislatie, vor fi obligatorii ca conditii speciale pentru a a
obtine calitatea de adoptator. Altfel zis pe linga conditiile fundamentale legate de procedura
prejudiciara a adoptiei , va fi necesara si intrunirea unor conditii de procedura-civila, primele au
in contextul legii procesual-civile un caracter special, celelalte au un caracter mai general, dar
toate trebuie intrunite per ansamblu pentru ca persoana sa poata obtine calitatea procesual-civila
de adoptator.
Conditiile de drept material prevazute de lege care determina calitatea de adoptator
presupun temeiul prejudiciar in mare masura, deci pina la intentarea procesului civil, care trebuie
intrunit pentru obtinerea calitatii procesual-civile de adoptator in cadrul procedurii judiciare de
incuviintare a adoptiei. Aceste conditii au o importanta foarte vasta, deoarece presupun, din
persoectiva procedurala etapa prejudiciara, fara de care insa este de jure imposibila si obtinerea ,
prin intentarea actiunii civile a calitatii de adoptator (ca petitionar ori persoana interesata in
pricina in procedura speciala).
Respectul set de conditii sint conturate de Legea privind regimul juridic al adoptiei.
Anterior intrarii in vigoare a respectivei legi, se aplicau prevederile Capitolului XVIII al Codului
Familiei (in prezent abrogat) care reglementa conditiile legate de virsta, ocupatia, starea
materiala, comportamentul si reputatia pe care trebuie sa o intruneasca persoana care pretinde
calitatea de adoptator.
In prezent art.12 al Legii privind regimul juridic al adoptiei (Capitolul III al Legii,
intitulat Conditiile de fond ale adoptiei) stabileste conditiile pe care trebuie sa le intruneasca
persoana pentru a pute detine calitatea de adoptator. Si deci deci Legea prevede un set de conditii

613740091.doc
pozitive (imperative, onerative) dar si negative (imperative, prohibitive) pentru ca persoana sa
indeplineasca calitatea de adoptator.
Astfel adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au
atins vîrsta de 25 de ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l
adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani.
Prin derogare de la dispoziţiei de mai sus (art.12 alin.(1) al Legii p)instanţa de judecată
poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vîrstă între copil şi adoptator este mai mică de 18
ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani. De asemenea , prin derogare de la aceleasi dipsozitii
(art.12 ali.(1) al Legii) în cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită
vîrsta de 25 de ani.
Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare
dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului19.
Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează
de cel puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.
Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot adopta copii în
condiţiile prezentei legi dacă domiciliază în Republica Moldova de cel puţin 3 ani pînă la
depunerea cererii de adopţie.
Tutorele sau curatorul, părintele educator din casa de copii de tip familial, asistentul
parental profesionist au dreptul prioritar de a adopta copilul pe care îl au în îngrijire sau în
plasament, cu excepţia cazurilor în care el este adoptat de rudele sale de pînă la gradul IV
inclusiv.
Dacă persoana specificată este în acelaşi timp şi rudă a copilului de pînă la gradul IV,
dreptul prioritar de a-l adopta i se păstrează.
Lege prohibeste posibilitatea obtinerii calitatii de adoptator prin normele art.12 alin.(4) al
Legii. Astfel nu pot adopta copii persoanele:
 decăzute din drepturile părinteşti;
 care suferă de boli psihice şi de alte maladii ce fac imposibilă îndeplinirea
drepturilor şi a obligaţiilor părinteşti (lista contraindicaţiilor medicale pentru
persoanele care intenţionează să adopte copii se aprobă de Guvern);
 care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata
pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
 care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile
părinteşti şi sînt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din
grija lor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, fără decădere din drepturi;
19
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.78.

613740091.doc
  exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor;
 care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;
 care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate: contra
vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei;
referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.
Referitor la conditia conferirii prin lege a calitatii procesuale adoptarorului , este nevoie
de a preciza ca normele de drept material (conditiile de fond ale aadoptiei) sint insuficiente
pentru conferirea acestuia calitatii procesuale de persoana interesata in pricinile cu procedura
speciala.
In materia procesului civil conferirea calitatii procesuale presupune in mod obligatoriu
participarea instantei de judecata ca subiect de drept procesual, in prima etapa a procesului civil
– adica ce a Intentarii procesului civil20.
Aceasta se datoreaza faptului ca procesul civil se divizeaza in mai multe faze si subfaze,
respectiv: intentarea procesului civil, pregatirea pricinii pentru dezbaterile judiciare, dezbaterile
judiciare (care includ deschiderea dezbaterilor judiciare, judecare pricinii in fond sau cercetarea
judecatoreasca, sustinerile orale si deliberarea si pronuntarea hotaririi), executarea hotaririi sau
deciziei instantei de judecata si desigur (ca faze neobligatorii ale procesului civil) exercitarea
cailor ordinare ori respectiv extraordinare asupra hotaririlor ori deciziilor instantelor de judecata.
Respectiva faza a procesului civil reprezinta o importanta multialterala.
Astfel intentarea procesului civil produce urmatoarele efecte juridice. Astfel intentarea
procesului civil reprezinta faza procesului civil in care instanta de judecata admite spre judecata
obeictul dedus judecatii - aceasta prezinta acea situatie faptica ori set de circumstante faptice,
care constituie fondul pricinii civile si asuora carora trebuie sa se pronunte instanta de judecata.
Este nevoie de a preciza faptul ca fondul pricinii civile are ca temei unul sau mai multe
raporturi juridice de drept material cosntituite si deduse judecatii la momentul intentarii pricinii
civile. In cazul procedurii de incuviintare a adoptiei respectivul moment presupune admiterea
spre judecatra a cererii adoptaroului pentru a adopta.
Fiind un participant in procesul civil, adoptatorul va obtine calitatea sa procesuala anume
la momentul intentarii procesului civil. Spre deosebire de alti participanti in procesul civil, de
exemplu intervenientii ori organele puterii de stat care reprezinta interesele unor participanti in
procesul civil, in cazul carora obtinerea calitatii procesuale poate fi facuta practic si dupa
intentarea procesului civil, in cazul adoptatorului – care este persoana interesata interesata in

20
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.80.

613740091.doc
pricina care se judeca in procedura speciala (petitionar – art.55 alin.(1) al Codului de Procedura
Civila) anume momentul intentarii procesului civil este momentul obtinerii calitatii procesuale21.
Pronunintundu-se asupra admiterii ori respingerii cererii de chemare in judecata instanta
de judecata va emite o incheiere, deci un act de dispozitie judicara prin care nu se pronunta
asupra fondului pricinii civile si care poate fi atacat separat cu recurs.
Astfel conform art.168 alin.(1) al Codului de Procedura Civila la primirea cererii de
chemare în judecată, judecătorul verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de lege. În
caz contrar, reclamantul trebuie să facă imediat completările sau modificările cerute ori să
depună copii de pe cerere şi copii autentificate de pe înscrisurile pe care îşi întemeiază
pretenţiile.
Verificarea despre care vorbeste respectivul art. al Codului de Procedura Civila nu se
refera desigur numai la corespunderea cererii de chemare in judecata cu exigentele art.166-167
ale Codului de Procedura Civila. Instanta de judecata verifica existenta unui suport faptic,
desigur nepronuntindu-se in nici un caz asupra fondului.
Aceasta inseamna ca judecatorul de serviciu care va emite incheierea de admitere a
cererii de chemare in judecata, va constata existenta ori inexistenta circumstantelor faptice pe
care petitionarul (cazul adoptatorului) isi intemeiaza cererea adresata instantei de judecata.
Desigur in cazul procedurii de incuviintare a adoptiei instanta de judecata va verifica si
respectarea procedurii prejudiciare , in mod obligatoriu, inclusiv avizul din partea organului
puterii de stat competent in protectia drepturilor copilului si va constata intrunirea tuturor
celorlalte exigente (la care ma voi referi mai detaliat pe parcrusul prezentei lucrari) prevazute de
legislatia procesual-civila si de Lege privind regimul juridic al adoptiei.
Respectivele conditii urmeaza a fi constatate de judecatorul de isntructie in scopul
emiterii inchierii judecatoresti de admitere a cererii adresate de catre petitionar.
Astfel conform punctului 1 al Hotaririi Explicative a Plenului Curtii Supreme de Justitie
cu privire la practica aplicarii de catre instantele de judecata a legislatiei despre incuviintarea
adoptiei nr.21 din 12.12.2005 cererea de incuviintare a adoptiei se va examina in cadrul
procedurii speciale de judecare a pricinilor civile, iar in cazul aparitiei unui litigiu de drept,
instanta urmeaza sa dispuna prin incheiere scoaterea cererii de pe rol si sa explice dreptul
petitionarilor de a se adresa cu cerere in regim de actiune de drept comun pentru solutionarea
litigiului.
De asemenea in contextul intentarii procesului civil in procedura speciala privind
incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata, conform punctului 3 al aceleiasi Hotariri
Explicative a Plenului Curtii Supreme de Justitie este necesar de a se distinge si a califica corect
21
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.45.

613740091.doc
cererile: a) de constatare a faptului inregistrarii adoptiei, prevazuta de art.281 alin.(2) lit.c) CPC;
b) de incuviintare a adoptiei, prevazuta de art.286 CPC.
Sfera de incidenta a celor doua categorii de cereri este total diferita: prima se refera la
situatia cind adoptia a fost incuviintata si inregistrata in modul stabilit la momentul producerii
acesteia, dar din motive variate aceasta nu poate fi dovedita, fiind necesara constatarea faptului
inregistrarii adoptiei; in cea de-a doua situatie cererea se refera la incuviintarea originara,
propriu-zisa, a adoptiei, care va avea ca efect inregistrarea primara a adoptiei.
Pe linga faptul admiterii obiectului dedus judecatii, prin efectul intentarii procesului
civil , intentarea procesului mai produce si alte efecte juridice.
Astfel din momentul intentarii procesului civilin instanta de judecata incepe procedura de
pregatire a pricinii pentru dezbaterile judiciare. Deoarece procedura de incuviintare a adoptiei
este una nelitigioas, efectul intreruprerii termenului de prescriptie extinctiva prin efectul
admiterii cererii de chemare in judecata este inaplicabil in acest caz, deoarece conform art.272
alin.(2) al Codului Civil termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii
dreptului la acţiune22.
Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre
încălcarea dreptului. In cazul incuviintarii judiciare a adoptie obiectul dedus judecatii nu
presupune un litigiu, ceea ce exclude aplicarea mecanismului intreruperii termenului de
prescriptie exctinctiva (aplicabil in cazul procedurii litigioase, adica in cadrul caruia exista
incalcarea unui drept subiectiv civil, art.277 alin.(1) lit.a) al Codului Civil).
Participarea adoptatorului in cadrul procesului civil privind incuviintarea judiciara a
adoptiei presupune desigur o serie de numeroase alte particularitati. La fel insa ca si oricare alt
participant la procesul civil adoptatorul – adica petititonarul, in sensul prevedrilor legislatiei
proceasual-civile dipsune de o seri de drepturi si de obligatii procesual-civile , care constiutuie
statutul juridic al acestuia in cadrul procesului civil.
Astfel conform art.56 al Codului de Procedura Civila adoptatorul va dispune de
urmatoarele drepturi si obligatii ca participant in cadrul procesului civil:
1.Sa ia cunostinta de materialele dosrului civil, să facă extrase şi copii de pe el – dosarul
civil reprezinta un set de acte procedurale intocmite si integrate de catre judecator, grefier in
procesul de pregatire a pricinii pentru dezbaterile judiciare si ulterior pe parcursul judecarii
princinii, care se pastreaza ulterior in arhiva instantei de judecata.
Dosarele civile prezinta defapt o modalitate de sistematizare a actelor prezentate de catre
parti, a actelor de procedura , in scopul eficeintizarii activitatii instantei de judecata in cadrul

22
Durac Gheorghe. Drept Procesual-Civil. Actele de dispoziţiile ale părţilor în procesul civil. Editura Collegium.
Pag.31.

613740091.doc
procesului civil. Este nevoie de a preciza faptul ca in cazul incuviintarii judiciare a adoptiei avem
de a face cu o serie de acte, care vor fi anexate printre materialele dosrarului civil, specifice doar
respectivului tip de procedura speciala.
Astfel conform art.288 al Codului de Proceudra Civila printre respectivele pot fi
mentionate23:
 copia de pe certificatul de naştere al adoptatorului, în cazul adopţiei de către o persoană
necăsătorită;
 copia de pe certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în cazul adopţiei de către persoane
căsătorite;
 consimţămîntul scris al celuilalt soţ sau înscrisul care confirmă divorţul şi faptul că foştii
soţi nu convieţuiesc cel puţin un an, în cazul adopţiei de către un soţ.
 adeverinţa de sănătate a adoptatorilor;
 certificatul de la locul de muncă al adoptatorului despre funcţia deţinută şi cuantumul
salariului sau copia de pe declaraţia veniturilor sau un alt act similar;
 copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul de folosinţă sau dreptul de proprietate
al adoptatorului asupra unui spaţiu locativ.
Art. 15 al Legii privind regimul juridic al adoptiei mentioneaza si o serie de alte acte care vor
fi incluse in dosraul civil al pricinii civile privin incuviintarea adptiei. Astfel
 certificatul de la locul de muncă despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului
sau copia de pe declaraţia de venituri, sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni ale
adoptaroului ;
 copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de
folosinţă asupra unui spaţiu locativ ale adoptatorului ;
 cazierul judiciar al adoptatorului ;
 certificatul medical, în care se confirmă că el nu suferă de boli psihice şi de alte maladii
ce fac imposibilă îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, eliberat de instituţia
medicală de la domiciliul adoptarorului;
 datele sale biografice ale adoptatorului.
2.Să solicite recuzări – dreptul la recuzrea judercatorului, interpetului, specialistului,
grefierului, traducatorului reprezinta una dintre cele mai importante garantii , reglementate de
catre legislatia procesual-civila pentru realizarea sarcinilor justitiei civile in general24.

23
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.78.

24
Deleanu Ion. Tratat de Procedură Civilă. Editura Servo-Sat, 2000. pag.24.

613740091.doc
 Recuzarea reprezinta o cerere adresata de catre un participant in procesul civil, cu scopul
inlaturarii de la participarea in cadrul procesului civil a judecatorului ori judecatorilor (in cazul
judecarii colegiale a pricinii civile) ori a expertului, specialistului, interpretului sau grefierului.
Recuzarea prezinta in sine o modalitate de sesizre a isntantelor de judecata in cazul in care
anumiti participanti in procesul civil (judecatorii) ori alte persoane implicate in cadrul procesului
civil (expertul, specialistul, interpretulsau grefierul) nu depun declaratiile de recuzare, cunoscind
temeiurile de recuzare (conform art.50 sau 51 ale Codului de Procedura Civila) sau nu puteau sa
lae cunoasca.
Recuzarea indeplindeste deci functia de remediu contra partciparii in cadrul procesului civil a
unor persoane care ar avea un interes contradictoriu cu sarcinile procesului civil, deci ar
impiedica ori ar face , prin particiaprea lor, imposibila realizarea sarcinilor justiei in procesul
civil.
Astfel conform art.53 al Codului de Procedura Civila , propunerea de recuzare şi de
abţinere de la judecată se face oral sau în scris pentru fiecare în parte, trebuie să fie motivată şi
prezentată pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond.
Cererea de recuzare şi cererea de abţinere de la judecată pot fi înaintate mai tîrziu doar dacă
autorul lor a aflat de existenţa temeiului recuzării sau abţinerii după ce a început judecarea
pricinii în fond.
Dacă temeiurile recuzării i-au devenit cunoscute după ce a început judecarea pricinii în
fond, instanţa este obligată să le comunice în şedinţă de judecată pentru soluţionarea recuzării.
3.Să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor – conform prevederilor legislatiei
procesual-civile probatoriul reprezinta activitatea desfasurata de participantii la procesul civil
care consta in prezentare de probe instantei de judecata la pregatirea pricinii pentru dezbaterile
judiciare si la judecarea acesteia in cadrul cercetarii judecatoresti.
Conform art.117 (1) Probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul
prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile
părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii25.
În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile
părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din
înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.
Probele obţinute cu încălcarea legii nu au putere de probaţiune şi nu pot fi puse de
instanţă în temeiul hotărîrii.

25
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.87-88.

613740091.doc
 Probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în
procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi
altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare.
Instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente
care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de
circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.
Circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de
probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.
Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul
eliberării lor. Se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar
fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o persoană
neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale.
Participanţii la proces interesaţi să prevină dispariţia ori imposibilitatea administrării în
viitor a unei probe utile pentru dovedirea pretenţiilor pot cere instanţei judecătoreşti asigurarea
probei. Asigurarea se face prin audierea martorului, efectuarea expertizei, cercetarea la faţa
locului şi prin alte modalităţi.
Asigurarea probelor înainte de intentarea procesului în instanţă judecătorească se
efectuează de executorii judecătoreşti, de notari, de persoanele oficiale ale misiunilor
diplomatice ale Republicii Moldova în privinţa cetăţenilor Republicii Moldova, în modul
prevăzut de legislaţia în vigoare, sau de judecători, în condiţiile prevăzute la art.127 ind.1 al
Codului de Procedura Civila.
4.Sa puna intrebari altor participanti la proces, să formuleze cereri, să reclame probe, să
dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor
care apar în dezbaterile judiciare, s26ă înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor
şi considerentelor celorlalţi participanţi – participantii la procesul civil dispun de posibilitatea
de a adresa intrebari altor participanti la procesul civil. Respectivul drept rezulta din caracterul
contradictoriu al procesului civil.
Astfel conform art.26 alin.(1) si (2) al Codului de Procedura Civila procesele civile se
desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale.
Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părţile şi ceilalţi participanţi la
proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege
modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi

26
Durac Gheorghe. Drept Procesual-Civil. Actele de dispoziţiile ale părţilor în procesul civil. Editura Collegium.
Pag.18.

613740091.doc
persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu
pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.
Respectiv fecare dintre participantii la proces dispun de posibilitatea de a adresa intrebari,
referitoare la fondul pricinii civile celorlalti participanti la proces. Avind in vedere faptul ca
instanta de judecata prezinta un rol diriguiotor in cadrul procesului civil, conform prevederilor
legislatiei procesual-civile presedintele completului de judecata va veghea asupra posibilitatii
participantilor in procesul civil, inclusiv a partilor interesate in pricinile care se judeca in
procedura speciala (adica a petitionarilor) de a adresa intrebari altor participanti la procesul civil.
Astfel conform prevederilor art.194 al Codului de Procedura Civila preşedinţei conduce
dezbaterile judiciare, ia măsuri pentru cercetarea exhaustivă, multiaspectuală a probelor şi
circumstanţelor pricinii, pentru clarificarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, înlăturînd din
dezbateri tot ceea ce nu are legătură cu procesul. Obiecţiile participanţilor la proces împotriva
actului preşedintelui se consemnează în procesul-verbal al şedinţei. Preşedintele dă explicaţii
asupra acţiunilor sale. În cazul examinării colegiale a pricinii, problema se soluţionează de
întregul complet de judecată. Preşedintele şedinţei ia măsuri pentru asigurarea ordinii cuvenite în
şedinţa de judecată, dispoziţiile lui fiind obligatorii pentru participanţii la proces, pentru cei care
asistă în sală.
Paricipantii la proces vor putea sa adreseze intrebari altor participanti in procesul civil
(cazul petitionarului nefiind o exceptie) in legatura cu obiectul dedus judecatii.
Astfel conform art.213 alin.(1) al Codului de Procedura Civila după prezentarea
raportului asupra pricinii, instanţa judecătorească ascultă explicaţiile reclamantului şi ale
intervenientului care participă din partea reclamantului, ale pîrîtului şi ale intervenientului care
participă din partea pîrîtului, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces. Primii care dau
explicaţii sînt: procurorul, împuterniciţii autorităţilor publice, ai organelor şi organizaţiilor,
persoanele fizice care, în cazurile prevăzute de lege, au intentat procesul în apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane. Participanţii la proces au dreptul să-şi
pună reciproc întrebări. Judecătorii au dreptul să pună participanţilor la proces întrebări în orice
moment al explicaţiilor acestora. Preşedintele şedinţei poate acorda de mai multe ori cuvînt
părţilor, după caz.
In ceea ce priveste posibilitatea de a reclama probe in procesul civil, garantata de
prevederile art.56 al Codului de Procedura Civila, aceasta presupune posibilitatea participantului
in procesul civil de a prezenta probe si in cazul imposibilitatii de a le prezenta de a solicita
concursul instantei de judecata pentru obtinerea respectivelor probe. In acest sens fac trimitere la
comentariile formulate mai sus asupra continutului art.119 al Codului de Procedura Civila.

613740091.doc
 5.să atace actele judiciare – posibilitatea exercitarii cailor de atac asupra actelor judiciare
ale isntantei de judecata trebuie privita multiaspectual. In acest context putem mentiona ca prin
exercitarea unei cai de atac inteleg manifestarea de vointa facuta de un participant in procesul
civil, care imbraca forma unui act de procedura civila, prin care se urmareste contestarea
temeiniciei in fapt si sau in drept a unui act judiciar27. Putem fi deci in prezenta a doua cazuri:
exercitarea cailor ordinare de atac asupra actelor judiciare prin care instanta de judecata
se pronunta asupra fondului pricinii civile – deci impotriva hotaririlor si deciziilor emise de catre
instantele de judecata cu diferit grad de competenta (deci judecatorii, Curti de apel).
exercitarea cailor extraordinarea de atac – adica a revizuirii in procesul civil asupra
actelor de dipsozitie ale instantei de judecata. In acest context fac trimitere la explicatiile de
rigoare din continutul prezentei lucrari despre exercitarea cailor de atac, in cazurile privind
incuviintarea judiciara a adoptiei.
Exercitarea cailor de ataca asupra actelor judiciare prin care instanta de judecata nu se
pronunta asupra fondului pricinii civile – in acest caz desigur vom avea de a face cu exercitarea
recursului impotriva incheierilor judecatoresti, deci a actelor de dispozitie prin care instanta de
judecata nu se pronunta asuopra fondului pricinii civile. Este nevoie de a preciza faptul ca
exercitarea respectivelor cai de atac presupune posibilitatea de a ataca anumite incheieri separat
de fondul pricinii si altele impreuna cu fondul pricinii civile. In cazul incheierilor instantei de
judecata prin care aceasta se pronunta asupra unor anumite chestiuni de rezolvarea carora
depinde desfasurarea mai departe a procesului civil atunci respectivele incheieri pot fi atacate
separat de fondul pricinii si invers.
De asemenea legislatia procesual-civila (art.56 al Codului de Procedura Civila )
reglementeaza ca participanţii la proces (cazul adoptatorului petitionar nefiind o exceptie in acest
sens) sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul
abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile
prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

1.6.Participarea minorului care urmează a fi adoptat în cadrul procesului civil privind

încuviinţarea adopţiei
Legislatia procesual-civila este menita sa asigure protectia intereselor tuturor
participantilor in cadrul procesului civil, prin protejarea drepturilor acestora. Unul dintre
criteriile respective este criteriul de virsta, care insa in cazul procedurii de incuviintare judiciara
a adoptiei este instituit mai cu seama ca regula speciala, decit ca regula generala.

27
Răducan Gabriela. Drepr Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005. pag.215.

613740091.doc
 Un interes doctrinar sporit este determinat de legatura dintre capacitatea de exercitiu a
drepturilor procesual-civile si participarea minorului in cadrul procesului civil.
Este nevoie de a preciza faptul ca conform regulii generale prevazute la art.58 alin.(1) al
Codului de Procedura Civila capacitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau printr-un
reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată (capacitatea de exerciţiu al
drepturilor procedurale civile) o au persoanele fizice de la vîrsta de 18 ani, precum şi persoanele
juridice, iar în cazurile prevăzute de lege, entităţile care nu au personalitate juridică, dar dispun
de organe de conducere proprii.
In acelasi timp art.58 alin.(5) prevede o alta regula, speciala, care va fi precizata mai
amanuntit pe parcursul prezentului capitol. Astfel in cazurile prevăzute de lege, în pricinile ce
nasc din raporturi juridice civile, matrimoniale, familiale, de muncă şi din alte raporturi juridice,
minorii îşi apără personal în judecată drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Instanţa
constată necesitatea introducerii în proces a reprezentantului legal al minorului.
Este insa nevoie sa precizam ca posibilitatea respectiva nu este nicidecum una exclusiv
nelimitata28. Minorul care urmeaza a fi adoptat isi va putea exercita prerogativele capacitatii
depline de exercitiu a drepturilor procesual-civile doar intr-un volum restrins. Este inadmisibila
egalarea statutului juridic al acestuia cu cel al participantului major (inclusiv emancipat).
Datorita virstei, prin consecinta a nivelului de dezvoltare morala, intelectiva, fizica, minorul
neputind exercita in volum egal capacitatea de exercitiu a drepturilor procesual-civile. Cazul
incuviintarii adoptiei este mai cu seama doar o forma speciala de exercitare a unui volum restrins
de drepturi, care vor fi precizate mai jos, direct, deci fara reprezentant, in cazurile prevazute
expres de legislatie.
La adoptia copilului care a atins virsta de 10 ani este necesar si acordul acestuia, exprimat
in sedinta de judecata, iar in cazul in care, pina la adoptie, copilul a locuit in familia adoptatorilor
si nu stie ca acestia nu sint parintii sai firesti, acesta poate fi adoptat fara acordul lui.
Nu poate fi considerat consimtamint al copilului rugamintea sa de a purta numele de
familie al adoptatorului sau acordul de a fi transmis pentru intretinere si educare. Aceste
modalitati de exprimare nu vor genera efecte juridice.
Afara de consimtamintul copilului pentru adoptia sa, se mai cere si acordul sau pentru
schimbarea numelui de familie si a prenumelui, daca aceasta este solicitata de adoptator, care de
asemenea se exprima in fata instantei judecatoresti.
La audierea copilului in virsta de la 10 la 16 ani este necesara prezenta unui pedagog,
care urmeaza sa faciliteze contactul intre instanta si copil si sa dea o incheiere asupra respectarii
procedurii de audiere a lui in problema exprimarii consimtamintului sau la adoptie.
28
Măgureanu Florea. Drept Procesual-Civil roman. Vol. I. Bucureşti 1997. pag.87.

613740091.doc
 Dupa cum se poate observa legislatie prevede efectiv o serie de norme, menite sa asigure
implicarea activa a minorului in procesul de cercetare judiciara a cauzei civile privind
incuviintarea adoptiei. Normele respective constituie o garantie pentru asigurarea integrarii
minorului adoptat in cadrul familiei adoptive, respectiv pentru posibilitatea realizarii sarcinilor
de socializare si familiarizare a adoptiei ca institutie de drept.
Art.23 al Legii privind regimul juridic al adoptiei regelementeaza ca conditie de fond
obligatorie , conditia consimtamintului minorului care a atins virsta de 10 ani pentru
incuviintarea adoptiei. si deci pentru încuviinţarea adopţiei este necesar consimţămîntul copilului
adoptabil care a împlinit vîrsta de 10 ani.
Persoanele al căror consimţămînt la adopţie este solicitat urmează să fie informate
corespunzător asupra consecinţelor consimţămîntului lor, în special asupra ruperii, ca urmare a
adopţiei, a legăturilor de rudenie dintre copil şi familia lui biologică.
Respectiv instanta de judecata, in timpul cercetarii judecatoresti, inainte de solicitarea
consimtamintului minorului in chestiunile privind adoptia este obligata sa prezinte minorului (si
despre acest fapt urmeaza a fi facute mentiuni in procesul-verbal al sedintei de judecata) efectele
consimtamintului minorului asupra acestuia29. Si deci:
 presedintele sedintei de judecata, in prezenta obligatrie a unui pedagog va putea sa
prezinte minorului consecintele consimtamintului sau;
 consecintele exprimarii consimtamintului urmeaza a fi prezentate imperativ anterior
solicitarii consimtamintului minorului asupra chestiunii privin incuviintarea adoptiei;
 avind in vedere virsta minorului si particularitatile dezvoltarii intelective si limbajului
uzual ultilizat presedintele sedintei de judecata este obligat, in cazul solicitarii
confirmarii consimtatmintului minorului, sa prezinte minorului a carui adoptie se
soliicita consecintele exprimarii consimtamintului sau intr-o forma accesibila si clara, in
limba minorului, in caz de necesitate atragindu-se in proces obligatoriu si un interpret
(art.24 al Codului de Procedura Civila).
Autorităţile teritoriale de la domiciliul (locul permanent de trai) al minorului, conform
art.23 al Legii privind regimul juridic al adoptiei sînt obligate să asigure consilierea şi informarea
acestora pînă în momentul exprimării consimţămîntului la adopţie şi să întocmească rapoarte în
acest sens. In contextul respectiv autoritatea tutelara va fi obligata sa informeze, anterior initierii
procedurii in fata instantei de judecata, minorul despre consimtirea adoptarii acestuia.
In ceea ce priveste conditiile de forma ale exprimarii consimtamintului Legea prevede la
art.23 alin.(4) ca consimţămîntul persoanelor indicate la alin. (1) (al minorului care urmeaza a fi

29
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.60.

613740091.doc
adoptat inclusiv) este exprimat în scris, în mod liber şi necondiţionat, autentificat conform
prevederilor legislaţiei sau confirmat de autoritatea teritorială de la domiciliul acestuia.
Consider ca instanta de judecata urmeaza a audia opinia minorului in legatura cu
incuviintarea adoptiei, in sedinta de judecata, in cazul insa in care nu a fost respectata procedura
prejudiciara, urmeaza a respinge cererea de incuviintare a adoptiei. Ulterior urmeaza ca
procedura ulterioara sa fie respectata pentru ca adoptia sa poata fi incuviintata.
Consimţămîntul minorului care a atins virsta de 10 ani la incuviintarea adoptiei obţinut
prin corupere, înşelăciune, fraudă, contra bani, altor bunuri sau contra avantaje de orice fel
promise înainte sau după obţinerea consimţămîntului nu este valabil30.
Evident in aceste conditii este vorba despre lezarea unui interes legal ocrotit al minorului,
respectiv incalcarea unei norme imperative de drept, consimtamintul in circumstantele astfel
prevazute fiind nul de drept (art.220 al Codului Civil cu aplicare respectivei norme speciale a
Legii privind regimul juridic al adoptie).
Instanţa de judecată competentă poate solicita confirmarea consimţămîntului şi la
examinarea cauzei în instanţă, asigurînd confidenţialitatea informaţiilor despre adoptatori şi
despre părinţii biologici. Desi norma respectiva nu comporta un caracter imperativ, adica in ea
este vorba de despre posibilitatea si nu obligatia instantei de judecata de a solicita confirmarea
consimtamintului copilului minor la adoptie, totusi este recomandabil ca instanta de judecata sa
solicite in sedinta de judecata confirmarea consimtamintului minorului, in prezenta acestuia.
Aceasta ar pute preveni pronuntarea unei hotariri (decizii) prin care se va incuviinta adoptia
minorului, in conditiile in care instanta de judecata nu a solicitat confirmarea consimtamintului
minorului si prin care se vor leza intereselr minorului adoptat.
Astfel conform art.291 al Codului de Procedura Civila cererea de adopţie se
examinează în şedinţă secretă cu participarea obligatorie a adoptatorilor, a reprezentantului
organului de tutelă şi curatelă şi a copilului dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. În proces pot
fi atrase, după caz, şi alte persoane interesate de actul adopţiei.
Norma data este menita nu numai sa asigure implicarea minorului in proces pentru
informarea acestuia in legatura cu dezbaterile judiciare ci si ca instanta de judecata sa poata
cerceta consimtamintul minorului si sa solicite confirmare acestuia, consemnind despre acest
fapt in procesul-verbal al sedintei de judecata31.

1.7.Participarea autorităţilor puterii de stat competente în supravegherea copiilor în

cadrului procesului privind încuviinţarea adopţiei

30
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.81.

31
Răducan Gabriela. Drepr Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005. pag.102.

613740091.doc
 Participarea autoritatilor puterii de stat competente in materia spuravegherii copiilor este
una dintre principalele garantii de jure prevazute de legislatia procesual-civila, in scopul ocrotirii
drepturilor minorului (minorilor) care urmeaza a fi adoptat. Este nevoie de a preciza faptul ca
organele respective, reprezinta autoritati ale puterii publice centrale si locale, care datorita
statutului lor juridic si competentei materiale si teritoriale asigura protecita intereselor copilului.
Temeiul de drept procesual-civil al participarii autoritatilor puterii de stat competente in
protectia drepturilor copilului sint art.73-74 ale Codului de Procedura Civila.
Astfel in cazurile prevăzute de lege, autorităţile publice, organizaţiile, persoanele fizice
pot adresa în judecată acţiune (cerere) în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime
ale unor alte persoane, la cererea acestora, sau în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale unui număr nelimitat de persoane. Acţiunea în apărarea intereselor unei persoane
incapabile poate fi intentată independent de existenţa cererii unei persoane interesate sau a
reprezentantului ei legal.
De asemenea in temeiul art.74 alin.(1) al Codului, in cazurile stabilite de lege, autorităţile
publice competente, din proprie iniţiativă, la cererea participanţilor la proces sau din oficiul
instanţei, pot interveni în proces pînă la pronunţarea hotărîrii în primă instanţă, precum şi în
instanţa de apel, pentru a depune concluzii, potrivit funcţiei, în vederea apărării drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale altor persoane, a intereselor statului şi ale societăţii.
Instanţa judecătorească poate, după caz, din oficiu să introducă în proces autoritatea
publică competentă pentru a depune concluzii (cazul incuviintarii judiciarea a adoptiei presupune
obligatia instantei de judecata de atrage obligatoriu in proces , din oficiu, autoritatea tutelara)
asupra pricinii în curs de examinare.
Autorităţile tutelare , conform art.74 alin.(3) al Codului de Procedura Civila, au
drepturile şi obligaţiile procedurale de participant la proces specificate la art.56 din prezentul
cod, precum şi în alte legi.
De asemenea conform punctului 30 al Hotaririi Explicative a Plenului Curtii Supreme de
Justitie nr.21 din 12.12.2005 cu privire la practica aplicarii de catre instantele de judecata a
legislatiei despre incuviintarea adoptiei, reprezentantii organelor de tutela si curatela (directiile
de invatamint raionale) vor participa in proces ca reprezentanti ai organelor administratiei de stat
(art.74 CPC)32.
Astfel conform art.112 al Codului Familiei apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
copiilor se pune pe seama autorităţii tutelare în cazurile de deces al părinţilor, de decădere a lor
din drepturile părinteşti, de abandon, de declarare a părinţilor ca fiind incapabili, de boală sau
absenţă îndelungată, de eschivare de la educaţia copiilor, de la apărarea drepturilor şi intereselor
32
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.56.

613740091.doc
lor legitime, inclusiv în cazul refuzului părinţilor de a-şi lua copiii din instituţiile educative,
curative sau din alte instituţii în care se află aceştia, precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii
părinteşti.
Autorităţile tutelare depistează copiii rămaşi fără ocrotire părintească, ţin evidenţa
acestora şi, în fiecare caz aparte, în dependenţă de circumstanţele concrete în urma cărora copiii
au rămas fără ocrotire părintească, aleg forma adecvată de protecţie a copiilor, asigurînd
controlul sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a acestora.
Astfel activitatea autoritatilor tutelare, in ansamblul competentei acestora tine in mare
masura de etapa prejudiciara incuviintarii judecatoresti a adoptiei, desigur antrenind si
participarea in procesul civil a acestora ca organe ale puterii de stat.
In temeiul art.113 al Codului Familiei autorităţi tutelare sînt:
 autoritatea centrală pentru protecţia copilului;
 organele executive ale autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile
administrativ-teritoriale de nivelul II;
 autorităţile deliberative din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul I.
De asemenea exercitarea funcţiilor de autoritate tutelară se pune pe seama:
 secţiilor raionale asistenţă socială şi protecţie a familiei, Direcţiei pentru ocrotirea şi
protecţia minorilor din municipiul Chişinău - în unităţile administrativ-teritoriale de
nivelul al doilea;
 primarilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor), secţiei asistenţă socială şi
protecţie a familiei din municipiul Bălţi - în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul
întîi.
Conform art.5 al Legii privind regimul juridic al adoptiei in Republica Moldova, autorităţile
competente în domeniul protecţiei copilului prin adopţie sînt:
 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (denumit în continuare autoritate
centrală);
 secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi Direcţia
municipală pentru protecţia drepturilor copilului Chişinău (denumite în continuare
autoritate teritorială).
În scopul examinării problemelor legate de procedura adopţiei internaţionale, pe lîngă
autoritatea centrală activează Consiliul Consultativ pentru Adopţii Internaţionale, a cărui
componenţă şi al cărui regulament de activitate sînt aprobate de Guvern.
Legea privind regimul juridic al adoptiei diferentiaza atributiile autoritatilor publice centrale,
teritoriale si oficiilor consulare ale Republicii Moldova in materia adoptiei si organizatiilor
straine.

613740091.doc
 Autoritatea centrală este abilitată să asigure îndeplinirea obligaţiilor asumate de Republica
Moldova ca urmare a aderării la Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în
materia adopţiei internaţionale din 29 mai 1993 (denumită în continuare Convenţia de la Haga) şi
la alte tratate relevante.
Pentru realizarea obiectivelor în domeniul adopţiei, autoritatea centrală exercită
următoarele atribuţii principale33:
 îndeplineşte obligaţiile autorităţii centrale prevăzute de Convenţia de la Haga şi de alte
tratate internaţionale;
 elaborează proiecte de acte legislative şi normative, metodologii în domeniul adopţiei;
 coordonează activitatea în domeniul adopţiei a autorităţilor teritoriale;
 colectează, analizează şi protejează informaţiile despre adopţiile naţionale şi cele
internaţionale;
 monitorizează respectarea drepturilor copilului în perioada pre şi post adopţie
internaţională;
 ţine Registrul de stat al adopţiilor;
 acreditează organizaţii străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale;
 examinează plîngerile şi contestaţiile la actele emise de autorităţile teritoriale;
 îndeplineşte alte atribuţii în materie de adopţie prevăzute de legislaţia naţională sau de
tratatele internaţionale şi tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte.
Autoritatea centrală încheie acorduri de colaborare şi colaborează cu autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţii publice din ţară şi din străinătate, cu
organizaţii internaţionale şi regionale, cu alte persoane juridice din ţară şi din străinătate care au
atribuţii în domeniul adopţiei.
La rindul sau autoritatea teritorială îndeplineşte în domeniul adopţiei următoarele atribuţii
principale34:
 colectează şi analizează informaţii, ţine evidenţa adoptatorilor şi a copiilor adoptabili din
raza sa teritorială;
 evaluează capacitatea de adopţie a adoptatorilor şi eliberează atestate de adoptator;
 informează şi pregăteşte adoptatorii în vederea adopţiei conform cerinţelor stabilite de
autoritatea centrală;
 asigură potrivirea adoptatorilor;

33
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art.6.

34
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art.7.

613740091.doc
  monitorizează evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator în perioada
preadopţie;
 se expune prin aviz asupra compatibilităţii adoptatorului cu copilul adoptabil şi
corespunderii adopţiei interesului superior al copilului;
 participă în cauze judecătoreşti la soluţionarea cererilor de încuviinţare a adopţiei;
 monitorizează situaţia copilului în perioada postadopţie în cazul adopţiei naţionale;
 îndeplineşte alte atribuţii în materie de adopţie prevăzute de lege.
Autoritatea teritorială funcţionează în bază de regulament-cadru, aprobat de Guvern.
În domeniul adopţiei, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova
au următoarele atribuţii35:
 difuzează materiale informative privind drepturile copiilor în Republica Moldova,
parvenite de la autoritatea centrală, reglementările juridice ce ţin de protecţia copilului
prin adopţie în Republica Moldova;
 ţin evidenţa consulară a copiilor din Republica Moldova adoptaţi de cetăţeni străini sau
de cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara ţării;
 ţin evidenţa organizaţiilor din statele respective cu atribuţii în domeniul adopţiei
internaţionale acreditate în Republica Moldova şi prezintă autorităţii centrale informaţii
despre aceste organizaţii;
 asigură monitorizarea condiţiilor în care se află copiii din Republica Moldova adoptaţi
peste hotare, informează autoritatea centrală despre rezultate;
 exercită alte atribuţii în domeniu potrivit statutului lor.
Organizaţiile străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în Republica Moldova
sînt organizaţii nonprofit (art.9 al Legii), constituite legal în statul primitor, care întrunesc
următoarele condiţii:
 sînt acreditate de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor care este
parte a Convenţiei de la Haga sau care a încheiat acord bilateral cu Republica Moldova;
 sînt acreditate de autoritatea centrală din Republica Moldova şi, ulterior, înregistrate ca
persoane juridice la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, potrivit legislaţiei.
Procedura de acreditare, modul de funcţionare a organizaţiilor străine, menţionate la art.9
alin. (1) al Legii, lista serviciilor şi activităţilor pe care le pot desfăşura în domeniul adopţiei
internaţionale se aprobă de Guvern.

Atributiile autoritatitlor puterii de stat competente in materia protectiei drepturilor copilului

pot fi diferentiate astfel in doua mari categorii si anume:
35
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art.8.

613740091.doc
 o atributiile in domeniul procedurii prejudiciare celei de incuviintare a adoptiei;
o atributiile in domeniul procedurii judiciare (in fata instantei de judecata ) privind
incuviintarea adoptiei.
Legislatia stabileste astfel competenta autoritatilor de stat in materia incuviintarii adoptiei
prin reglementarea exhaustiva a unei serii de masuri pe care respectivele autoritati trebuie sa le
realizeze in vederea ocrotirii intereselor minorului care urmeaza a fi adoptat36.
In continuare voi mentiona respectivele masuri cu comentariile si precizarile de rigoare:
1.evidenta copiilor adoptabili – statutul de copil adoptabil este reglementat de jure de art.20
al Legii privind regimul juridic al adoptiei. Astfeld upă epuizarea tuturor măsurilor de
(re)integrare, în familia biologică ori în familia extinsă, a copilului orfan sau a copilului rămas
fără ocrotire părintească, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului emite o decizie privind
stabilirea statutului de copil adoptabil.
Evidenţa copiilor adoptabili o ţine autoritatea teritorială de la domiciliul copilului,
precum şi autoritatea centrală (art.21 al Legii). În decizia de stabilire a statutului de copil
adoptabil, autoritatea teritorială dispune punerea la evidenţă a copilului. În termen de 3 zile din
data emiterii deciziei de stabilire a statutului de copil adoptabil, autoritatea teritorială remite
autorităţii centrale o copie de pe decizie.
Este interzisă adopţia copiilor care nu au fost luaţi la evidenţă în condiţiile prezentei legi, cu
excepţia cazului în care:
 soţul adoptă copilul celuilalt soţ;
 copilul care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani
este adoptat de persoana sau de familia care l-a crescut dacă el a convieţuit cu acestea cel
puţin 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie
Măsurile de (re)integrare a copilului în familia biologică sau în familia extinsă se
efectuează potrivit unui plan individualizat de asistenţă, care se realizează în termen de 6 luni de
la data luării la evidenţă, în condiţiile Codului familiei, ca fiind copil orfan sau copil rămas fără
ocrotire părintească.
Copilului rămas fără ocrotire părintească din cauza abandonului, dispariţiei fără urmă a
părinţilor, stării de sănătate mintală a părinţilor, eschivării de la educaţia copilului, de la apărarea
drepturilor şi a intereselor lui legitime i se stabileşte statutul de copil adoptabil după devenirea
irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti privind:
 decăderea părinţilor din drepturile părinteşti;
 declararea părinţilor ca fiind incapabili;

36
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Speccială.Chişinău.2005 pag.81.

613740091.doc
  declararea părinţilor ca fiind dispăruţi fără urmă sau decedaţi.
Copilului găsit ai cărui părinţi nu sînt cunoscuţi i se stabileşte statutul de copil adoptabil
la epuizarea tuturor investigaţiilor de identificare a părinţilor, care se efectuează în termen de 6
luni.
Despre decizia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea teritorială îi
informează pe părinţii biologici, inclusiv pe cei decăzuţi din drepturile părinteşti, pe tutore sau
curator, informează de asemenea instituţia socială sau serviciul de tip familial în care este plasat
copilul.
2.Evidenta adoptatorilor, pregatirea acestora si verificarea corespunderii acestora cu
conditiile prevazute de lege – conform art.18 al Legii privind regimul juridic al adoptiei,
autoritatea tutelara este obligata sa realizeze o serie de masuri necesare pentru identificare
adoptatorilor si verificarea corespunderii acestora cu cerintele prevazute de lege.
Astfel autoritatea teritorială care a emis decizia de luare la evidenţă a adoptatorului
transmite, în termen de 10 zile, autorităţii centrale o copie de pe decizie şi de pe atestatul de
adoptator pentru includerea informaţiei necesare în Registrul de stat al adopţiilor. Nu poate
adopta persoana care nu a primit atestat de adoptator şi nu a fost luată la evidenţă în conformitate
cu art. 17.
Prin derogare de la art.18 alin. (2) al Legii, luarea la evidenţă a adoptatorului nu este o
condiţie a adopţiei în cazul:
o adopţiei copilului de către soţul sau soţia părintelui biologic sau părintelui adoptiv al
copilului;
o adopţiei copilului care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea vîrstei
de 18 ani.
Autoritatea tutelara va fi tinuta sa ia o serie de masura menita sa asigure prgatirea
adoptatorilor pentru a adopta. Astfel, conform art.19 al Legii privind regimul juridic al adoptiei
pe parcursul procesului de evaluare autoritatea teritorială de la domiciliul adoptatorului este
responsabilă de informarea şi de pregătirea acestuia conform unui program elaborat de
autoritatea centrală37.
3.Verificarea potivirii adoptatorilor si emiterea atestatului de adoptator –
Legea privind regimul juridic al adoptiei stabileste o serie de conditii pe care trebuie sa le
intruneasca adoptatorul pentru a putea adopta, conditii care vor fi, dupa cum s-a mai mentionat,
de jure obligatorii pentru intrunirea de catre acesta a calitatii sale procesuale (de parte interesata
in pricina care se judeca in procedura speciala, adica de petitionar).

37
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art.19.

613740091.doc
 Astfel , conform art.28 al Legii adoptatorul selectat primeşte din partea autorităţii
teritoriale de la domiciliul copilului pentru care a fost declarat potrivit un permis de vizită.
Autoritatea teritorială de la domiciliul copilului verifică şi constată compatibilitatea
adoptatorului cu copilul, luînd în considerare necesităţile, dorinţele şi opiniile copilului.
Întîlnirile şi vizitele sînt destinate dezvoltării treptate a relaţiei de ataşament dintre
copil şi adoptator şi au loc atît în mediul de viaţă al copilului, cît şi în afara lui. Numărul vizitelor
necesare pentru constatarea compatibilităţii îl stabileşte autoritatea teritorială în comun cu
managerul de caz, în funcţie de evoluţia cazului.
Dacă, în termen de 30 de zile din data eliberării permisului de vizită, adoptatorul nu a
acceptat potrivirea cu copilul adoptabil, se face o menţiune în acest sens în permisul de vizită,
care se semnează de adoptator. În acest caz, adoptatorul este în drept să rămînă în lista
adoptatorilor pentru un alt proces de potrivire.
Dacă potrivirea adoptatorului nu a avut loc, autoritatea teritorială întreprinde noi
măsuri de selectare a altor adoptatori pentru copil.
Autoritatea tutelara va fi tinuta sa ia o serie de masuri de verificarea a potrivirii
adoptatorilor cu conditiile legii in scopul incuviintarii ulterioare a adoptiei. Printre masurile care
vor fi luate de autoritatea tutelara in acest sens pot fi mentionate:
 verificarea potrivirii adoptaroului in sens larg;
 eliberarea atestatului de adoptator.
După stabilirea statutului de copil adoptabil (conform art.27 al Legii privind regimul
juridic al adoptiei ), autoritatea teritorială de la domiciliul copilului întreprinde măsuri de
selectare a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil, ţinînd cont de interesul superior al
copilului şi de cererea adoptatorului.
În cazul în care copilul adoptabil se află într-o instituţie socială sau într-un serviciu de tip
familial, potrivirea adoptatorului se face de către autoritatea teritorială de la domiciliul copilului
în comun cu managerul de caz.
În procesul determinării compatibilităţii adoptatorului, au prioritate:
 rudele copilului adoptabil;
 tutorele sau curatorul copilului;
 persoana care are în plasament familial copilul, ca părinte educator sau ca asistent
parental profesionist.
Despre selectarea adoptatorului potrivit, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului
notifică autoritatea teritorială de la domiciliul adoptatorului pentru informarea acestuia38.

38
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.18.

613740091.doc
 Conform art.16 al Legii privind regimul juridic al adoptiei autoritatea teritorială de la
domiciliul adoptatorului evaluează corespunderea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale
adoptatorului necesităţilor de dezvoltare a copilului, conform unui regulament aprobat de
autoritatea centrală, întocmind un raport de evaluare.
Raportul de evaluare trebuie să cuprindă:
o informaţii şi date privind personalitatea, starea de sănătate, situaţia economică a
adoptatorului, viaţa familială, mediul social, condiţiile de trai, aptitudinile de îngrijire şi
de educare a unui copil, opinia celorlalţi membri de familie despre eventuala adopţie;
o motivele pentru care adoptatorul doreşte să adopte un copil;
o concluzia cu privire la capacitatea de adopţie a adoptatorului.
Ulterior emiterii raportului de evaluare a calitatii de adoptator, autoritatea tutelara va fi
obligata sa emita un atestat de adoptator.
Astfel conform Legii (art.17) in baza rezultatelor evaluării, prevăzută la art. 16,
autoritatea teritorială emite o decizie privind eliberarea sau refuzul eliberării atestatului de
adoptator. În cazul eliberării atestatului, autoritatea teritorială decide luarea la evidenţă a
adoptatorului.
Atestatul de adoptator se eliberează în termen de o lună de la data depunerii cererii de
adopţie. În cazul necesităţii unei evaluări suplimentare, acest termen poate fi prelungit, ca
excepţie, pînă la 3 luni39.
În cazul unui rezultat nefavorabil de evaluare, solicitantul atestatului de adoptator este în
drept să ceară autorităţii teritoriale reevaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale în
termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului. Autoritatea teritorială creează, în acest sens,
o comisie specială, formată din specialişti care vor participa la reevaluarea garanţiilor morale şi a
condiţiilor materiale şi care se vor expune într-un raport comun.
În cazul în care consideră că a fost lezat în drepturi, solicitantul atestatului de adoptator
este în drept să conteste, în termen de 30 de zile, refuzul de a i se elibera atestatul la autoritatea
centrală şi, ulterior, în instanţa de judecată competentă în materia adopţiei.
Atestatul de adoptator este valabil pentru o perioadă de un an. Autoritatea teritorială
prelungeşte valabilitatea atestatului în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului,
reevaluînd garanţiile morale şi condiţiile materiale ale acestuia.
În cazul în care potrivirea adoptatorului a avut loc, termenul de valabilitate a atestatului
de adoptator se prelungeşte de drept fără a se solicita reînnoirea lui.

39
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.66.

613740091.doc
 4. Masurile luate de autoritatea tutelara in vederea incredintarii copilului care urmeaza
a fi adoptat –
Conform art.29 al Legii , in termen de 5 zile de la potrivire, autoritatea teritorială de la
domiciliul copilului îl încredinţează adoptatorului pe o perioadă de 90 de zile, pentru adaptarea
copilului cu adoptatorul şi pentru constatarea compatibilităţii lor.
Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se face printr-o decizie motivată, emisă de
autoritatea teritorială în baza rezultatelor procesului de potrivire.
Prin derogare de la regula prevazuta la art.29 alin.(1) al Legii, incredinţarea în vederea
adopţiei nu este necesară în cazul:
 adopţiei copilului de către soţul sau soţia părintelui biologic al copilului;
 adopţiei copilului care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea vîrstei
de 18 ani;
 adopţiei copilului de către tutore sau curator, de către părintele educator sau de către
asistentul parental profesionist în cazul în care copilul s-a aflat în grija lor cel puţin 90 de
zile.
Despre încredinţarea copilului în vederea adopţiei se informează autoritatea teritorială de
la domiciliul adoptatorului, care este obligată să monitorizeze evoluţia copilului şi a relaţiilor
dintre el şi adoptator pe tot parcursul perioadei de încredinţare, întocmind în acest sens rapoarte
lunare.
Capacitatea de adaptare fizică şi psihică a copilului la mediul familial va fi analizată de
autoritatea teritorială de la domiciliul adoptatorului în raport cu condiţiile de natură
socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi de orice alte elemente caracteristice
locului unde trăieşte copilul în perioada încredinţării, care ar putea avea relevanţă în aprecierea
evoluţiei sale ulterioare în cazul încuviinţării adopţiei.
La sfîrşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, autoritatea teritorială de la
domiciliul adoptatorului întocmeşte un raport final şi îl prezintă autorităţii teritoriale care a decis
încredinţarea copilului.
Perioada de încredinţare în vederea adopţiei se prelungeşte de drept la depunerea cererii
de încuviinţare a adopţiei în instanţă de judecată pînă la soluţionarea cererii prin hotărîre
judecătorească irevocabilă40.
În cazul în care, în perioada încredinţării în vederea adopţiei, autoritatea teritorială de la
domiciliul adoptatorului constată neadaptarea copilului cu adoptatorul ori existenţa oricăror alte
motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, informează imediat autoritatea

40
Măgureanu Florea. Drept Procesual – Civil, Ediţia a III-a, Editura All Beck. pag.274.

613740091.doc
teritorială de la domiciliul copilului pentru a dispune revocarea încredinţării sau, după caz,
prelungirea măsurii de încredinţare.
Decizia prin care autoritatea teritorială dispune revocarea încredinţării în vederea adopţiei
este executorie de drept. Procedura de selectare şi de potrivire a altor adoptatori pentru copil, în
acest caz, se reia.
Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, adoptatorul exercită drepturile şi
îndeplineşte obligaţiile de îngrijire şi de educare a copilului, cu excepţia încheierii de acte
juridice.
5.Emiterea avizului privind adoptia-
La încheierea procesului de potrivire a adoptatorului, după îndeplinirea condiţiilor
mentionate mai sus, in conformitate cu prevederile art.30 al Legii privind regimul juridic al
adoptiei , autoritatea teritorială de la domiciliul copilului explică adoptatorului dreptul de a
depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă şi întocmeşte, în
termen de 10 zile, un aviz privind adopţia, care conţine informaţii referitor la evoluţia relaţiilor
dintre copil şi adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum şi la
corespunderea adopţiei interesului superior al copilului.
O copie de pe avizul privind adopţia se remite autorităţii centrale în termen de 5 zile.
Dacă avizul privind adopţia nu este favorabil, autoritatea teritorială comunică acest fapt
adoptatorului, explicîndu-i dreptul de a contesta avizul negativ la autoritatea centrală, iar ulterior
în instanţa de judecată competentă, inclusiv dreptul de a deschide o nouă procedură privind
adopţia unui alt copil.
Codul de Procedura Civila este si mai explicit in reglementarea actiunilor care urmeaza a
fi intreprinse de organele de tutela si curatela in cadrul procesului civil privind incuviintarea
judiciara a adoptiei41.
Astfel in temeiul art.290 al Codului in cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare,
judecătorul emite o încheiere prin care expediază copiile de pe cererea de adopţie şi actele
anexate organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului, obligînd
organul să prezinte în judecată un aviz asupra caracterului raţional al adopţiei şi corespunderii
acesteia interesului copilului. Prin încheiere, procesul se suspendă pînă la primirea avizului
organului de tutelă şi curatelă.
Organul de tutelă şi curatelă prezintă în judecată avizul cu următoarele anexe:
 avizul organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau de
la domiciliul adoptatorilor asupra rezultatelor examinării condiţiilor de trai ale
adoptatorilor;
41
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.81.

613740091.doc
  avizul organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau de
la domiciliul adoptatorilor asupra rezultatelor verificării piedicilor din calea încuviinţării
adopţiei, posibilităţii de a fi adoptator şi corespunderii adopţiei intereselor copilului;
 copia de pe certificatul de naştere al copilului, autentificată în modul stabilit de lege;
 adeverinţa medicală privind starea de sănătate, dezvoltarea fizică şi mentală a copilului;
 consimţămîntul scris al copilului, dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi
consimţămîntul la o eventuală schimbare a numelui la înscrierea adoptatorilor în calitate
de părinţi ai săi (cu excepţia cazurilor cînd consimţămîntul, conform legii, nu se cere);
 acordul scris al părinţilor la adopţia copilului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.125
din Codul familiei;
 consimţămîntul scris la adopţie al tutorelui (curatorului), al părinţilor adoptivi, al
conducătorului instituţiei în care este internat copilul rămas fără ocrotire părintească;
 documentul ce confirmă că la banca de scont statală a datelor despre copiii rămaşi fără
ocrotire părintească există informaţii despre copilul ce se adoptă, precum şi documentele
ce atestă imposibilitatea plasării lui, pentru educaţie, într-o familie de cetăţeni ai
Republicii Moldova sau, pentru adopţie, în familia rudelor lui, indiferent de cetăţenia şi
domiciliul acestora, în cazul adopţiei de către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi
în străinătate, de către cetăţeni străini sau apatrizi care nu sînt în raporturi de rudenie cu
copilul.
Enumerarea data de alin. (2) al art.290 nu este una exhaustiva. Aceasta o deducem din
redactia alin.(3) al aceluiasi art. care prevede ca instanţa judecătorească poate cere şi alte date
necesare soluţionării pricinii.
După ce primeşte avizul organului de tutelă şi curatelă, instanţa dispune, printr-o
încheiere, reluarea procesului, stabilind data examinării pricinii în şedinţă de judecată, cu citarea
participanţilor la proces, precum şi a organului de tutelă şi curatelă.
6.Participarea autoritatilor tutelare in procesul civil privind incuviintarea adoptiei-
In temeiul art.74 alin.(1) si (2) ale Codului de Procedura Civila al Republicii Moldova, in
cazurile stabilite de lege, autorităţile publice competente, din proprie iniţiativă, la cererea
participanţilor la proces sau din oficiul instanţei, pot interveni în proces pînă la pronunţarea
hotărîrii în primă instanţă, precum şi în instanţa de apel, pentru a depune concluzii, potrivit
funcţiei, în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale altor persoane, a
intereselor statului şi ale societăţii.
Instanţa judecătorească poate, după caz, din oficiu să introducă în proces autoritatea
publică competentă pentru a depune concluzii asupra pricinii în curs de examinare42.
42
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003. pag.57.

613740091.doc
 Cazul autoritatilor tutelare este , in cazul incuviintarii judiciare a adoptiei, reglementat de
norma de la alin.(2) al art. mentionat mai sus, care obliga isntanta de judecata sa atraga din oficiu
autoritatea tutelara de la domiciliul copilului care urmeaza a fi adoptat, pentru a depune concluzii
, in scopul ocrotirii intereselor minorului respectiv.
Obligativitatea atragerii din oficiu a autoritatii tutelare de catre instanta de judecata
rezulta stricto sensu si din prevederile art.291 al Codului de Procedura Civila care
reglementeaza ca cererea de adopţie se examinează în şedinţă secretă cu participarea
obligatorie a adoptatorilor, a reprezentantului organului de tutelă şi curatelă şi a copilului dacă
acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. În proces pot fi atrase, după caz, şi alte persoane interesate de
actul adopţiei.

1.8. Conţinutul cereii privind solicitarea încuviinţării adopţiei si actele care se anexeaza la
aceasta
Legislatia procesual-civila reglementeaza o serie de conditii pe care trebuie sa le
intruneasca cererea privind solicitarea incuviintarii adoptiei. Evident respectiva cerere prezinta o
vasta importanta teoretica dar in special practica, datorita efectelor juridice pe care le produce si
particularitatilor de drept procesual care fac parte din cadrul normativ al acesteia43.
Este nevoie de a preciza din start ca cererea privind solicitarea incuviintarii adoptiei
prezinta un act procesual, prin care persoanele care pretind a adopta solicita concursul instantei
de judecata in vederea intentarii procesului civil privind incuviintarea judiciara a adoptiei.
Altfel zis cerere privind solicitara incuviintarii adoptiei prezinta unica modalitate legala ,
in temeiul careia poate fi declansat procesul civil in vederea incuviintarii judiciare a adoptiei.
Este nevoie de a aminti ca pricinile civile privind incuviintarea judiciara a adoptiei
prezinta un caracter necontencios, adica nu incuba existenta unui litigiu de drept. Astfel normele
care reglementeaza conditiile pe care trebuie sa le intruneasca cererea de chemare in judecata
privind solicitarea incuviintarii adoptiei comporta un caracte de jure special, normele care
reglementeaza cadrul juridic similar al procedurii contencioase (generale) putind fi aplicate doar
in masura in care nu contravin esentei cererii privind solicitare incuviintarii adoptiei.
Astfel in temeiul art.7 alin.(1) si (3) ale Codului de Procedura Civila instanţa
judecătorească intentează procesul civil la cererea persoanei care revendică apărarea unui drept
al său încălcat sau contestat, libertăţii ori a unui interes legitim.La intentarea proceselor de
judecare a litigiilor de drept (procedura contencioasă), se depune cerere de chemare în judecată,
iar în pricinile necontencioase, se depune cerere.

43
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova, art.166-168.

613740091.doc
 In scopul prezentarii mai eficiente a conditiilor pe care trebuie sa le intruneasca cerere
privind solicitarea incuviintarii adoptiei este nevoie sa precizez ca legislatia procesual-civila este
determinata in acest sens atit de reglementarile pe care le ofera Codul de Procedura Civila al
Republicii Moldova ci si de normele de drept procesual-civil din cadrul Legii privind regimul
juridic al adoptiei.
Astfel art.287 al Codului de Procedura Civila reglementeaza continutul obligatoriu al
cererii privind solicitarea incuviintarii adoptiei, la rindul sau art.288 al Codului reglementind
lista de acte care se anexează la cererea de adopţie a copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova de
către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate, de către cetăţeni străini şi apatrizi
sau la cererea de adopţie a copiilor străini de către cetăţeni ai Republicii Moldova.
La rindul sau art.14 al Legii privind regimul juridic al adoptiei reglementeaza continutul
cererii de adopţie si art.15 al aceleiasi Legi reglementeaza actele care se anexează la cererea de
adopţie.
In continuare voi prezenta mai amanuntit conditiile impuse de legislatie privind cererea
de incuviintare a adoptiei cu trimiterile legislative de rigoare.
Legislatia procesual-civila reglementeaza conditiile de fond ale cererii privind solicitarea
incuviintarii adoptiei. Este nevoie de a preciza, ca desi Codul de Procedura Civila nu
reglementeaza expres, in masura in care normele speciale cu privire la procedura incuviintarii
adoptiei nu prevad altceva se vor aplica normele simialare care reglementeaza conditiile de fond
si de forma ale cererii de chemare in judecata din cadrul procedurii contencioase. Desigur este
nevoie de a mentiona ca conditiile de fond si de forma ale cererii privind solicitare icuviintarii
adoptiei au un caracter special, fata de normele generale referitoare la continutul cererii de
chemare in judecata. Aceasta se mai datoreaza desigur si faptului ca cererea de chemare in
judecata presupune existenta unui litigiu de drept, prin ea urmarindu-se nu numai sesizarea
instantei de judecata ci si deducerea judecatii a unui litigiu care va constitui fondul pricinii civile
in procedura contencioasa. Spre deosebire de cazul procedurii generale, cazul procedrurii
speciale de incuviintare a adoptiei presupune inexistenta unui litigiu de drept si deci inexistenta
unui interes procesual contradictoriu ((-co)reclamant-(-co)pirit si invers)44.
Astfel art.288 al Codului de Procedura Civila si art.14 al legii privind regimul juridic al
adoptieie reglementeaza conditiile de fond ale cererii privind incuviintarea adoptiei.
In continuare voi prezenta fiecare dintre respectivele conditii cu comentariile de
rigoare.Astfel in cererea de adopţie se indică:
numele, anul, luna şi ziua naşterii, domiciliul adoptatorilor – necesitatea indicarii
respectivelor date este determinata de faptul ca cererea privin incuviintarea judicara a adoptiei
44
Răducan Gabriela. Drepr Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005.

613740091.doc
prezinta un mijloc de sesizare a instantei de judecata. Iata de ce, indicarea tuturor atributelor de
identificare personala a adoptatorilor reprezinta o conditie de fond imperativa pentru cererea
privind solicitarea incuviintarii adoptiei. Judecatorul de serviciu va fi tinut sa verifice intrunirea
respectivilor parametri ai cererii privind incuviintarea adoptiei. La fel ca si in cazul altor cereri
adresate instantei de judecata in procedura speciala, indicarea respectivelor date se va face
impreuna cu anexarea la cererea respectiva a actelor de stare civila care dovedesc identitatea
adoptarorilor. Legea nu mentioneaza, cu exceptia cazului adoptiei de catre o persoana
necasatorita sau de catre persoanele casatoprita (art.288 al Codului de Procedura Civila ) expres
lista posibilelor acte (copii autentificate in modul stabilit de lege care se vor anexa la cererea
privind incuviintarea adoptiei) prin care urmeaza a fi anexate la cerere pentru intrunirea
conditieie de fond comentate. Astfel , in lipsa unor reglementari exprese ale Codului de
Procedura Civila vom aplica dispozitiile legislatie care reglementeaza sistemul actelor de stare
civila, care servesc la constatarea identitatii persoanei, adica in cazul nostru a adoptatorului (lor)
petitionar in cererea privind solicitarea incuviintarii adoptiei.
  Reglementarile respective ale Codului de Procedura Civila al Republicii Moldova sint in
deplina concordanta cu prevederile art. 12 al Legii privind actele de stare civila (Legea  nr. 100 
din  26.04.2001) care reglementeaza ca s tarea civilă se dovedeşte cu certificatele de stare civilă
eliberate pe baza actelor de stare civilă întocmite în modul prevăzut de prezenta lege, precum şi
cu actele de stare civilă propriu-zise, cu copiile sau extrasele de pe acestea.
    De asemenea intocmirea, rectificarea, completarea, reconstituirea ori anularea actelor de
stare civilă, precum şi orice menţiuni înscrise pe acestea în baza unui act administrativ ori în
temeiul unei hotărîri judecătoreşti sînt opozabile oricărei persoane pînă  la proba contrară.
Pentru a putea trage concluzii privind categoriile de acte de stare civila care dovedesc
identitatea adoptatorilor este nevoie sa prezint continutul legal al art.1 al Legii privind actele de
identitate din sistemul naţional de paşapoarte. Astfel conform prevederilor art. Respective actele
de identitate din sistemul naţional de paşapoarte sînt: toate tipurile de paşapoarte, de buletine de
identitate, permisele de şedere, documentele de călătorie ale apatrizilor (Convenţia privind
statutul apatrizilor din 28 septembrie 1954), ale refugiaţilor şi ale beneficiarilor de protecţie
umanitară45.
Astfel in temeiul art. sus-mentionat identitatea adoptatorilor va putea fi dovedita prin copiile
autentificate in modul stabilit de lege de pe urmatoarele acte de stare civila:
 paşapoartele de orice tip;
 buletinele de identitate;
 permisele de şedere (in cazul strainilor);

45
Convenţia cu privire la statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951.

613740091.doc
  documentele de călătorie ale apatrizilor;
 documentele de calatorie ale refugiaţilor;
 documentele de calatorie ale beneficiarilor de protecţie umanitară.
Conform normei generale (art.167 alin.(1) al Codului de Procedura Civila) care
reglementeaza conditiile pe care trebuie sa le intruneasca orice act anexat la cererea de chemare
in judecata  la cererea de chemare în judecată se anexează:
copiile de pe înscrisuri, certificate în modul stabilit, într-un număr egal cu numărul de pîrîţi şi de
intervenienţi, dacă ei nu dispun de aceste acte, plus un rînd de copii pentru instanţă.
Dacă înscrisurile  sînt făcute într-o limbă străină, instanţa poate dispune prezentarea
traducerii lor în modul stabilit de lege. Aceasta norma urmeaza a fi aplicata prin coraborarea
corespunzatoare cu art. 137 alin.(1) si 138 alin.(3) ale Codului de Procedura Civila conform
carora se consideră înscris orice document, act, convenţie, contract, certificat, scrisoare de
afacere ori scrisoare personală, alt material expus în scris cu litere, cifre, semne grafice, precum
şi primit prin fax, poştă electronică ori prin alt mijloc de comunicare sau în alt mod ce permite
citirea informaţiei care se referă la circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii  şi care
pot confirma veridicitatea lor si inscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul
stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului46.
Indicarea domiciliului prezinta nu numai o obligatie necesara pentru citarea
participantilor in cadrul procesului civil ci si un mijloc de constatare a identitatii persoanei (in
cazul nostru a adoptatorilor). Domiciliul prezinta locul permanent de trai al persoanei fizice,
adica locul unde acestia isi au locuinta permanenta, statornica.
Este nevoie de a preciza faptul ca domiciliul adoptatorilor urmeaza a fi indicata ca
conditie obligatorie pentru admiterea cererii de chemare in judecata. La fel ca si in cazul numelui
si prenumelui adoptatorilor, nendicarea acestor date va putea duce, de regula, la solicitarea
corectarii pe loc a respectivelor neajunsuri din cerere, aceasta rezultind din preverile art.168 alin.
(1) al Codului de Procedura Civila , care prevede ca la primirea cererii de chemare în judecată,
judecătorul verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de lege. În caz contrar,
reclamantul trebuie să facă imediat completările sau modificările cerute ori să depună copii de
pe cerere şi copii autentificate de pe înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenţiile.
Instanta de judecata, desi nu realizeaza actiunile de identificarea a adoptatorilor si a
conditiilor de trai a acestora, va fi tinuta sa constate completitudinea realizarii respectivelor
masuri de catre organele puterii de stat competente in domeniul protectiei drepturilor copilului.
Astfel instanta de judecata va constata in ce masura conditiile de trai ale adoptatorilor (de la
46
Av.Dragomir Eduard, Av.Paliţă Oxana. Drept Procesual Civil. Sinteze pentru Pregătirea Examenrului de
Admitere şi Definitivare în profesia de avocat. Editura Nomina, Bucureşti 2009. pag.180.

613740091.doc
domiciliul acestora ) au fost cercetate si prezentate de organele autoritatii tutelare in avizul cu
privire la adoptiei (in acest context fac trimitarile la precizarile facute mai sus in legatura cu
perticiparea acestor autoritati in cadrul procesului civil privin incuviintarea adoptiei, de
asemenea sarcinile lor la etapa prejudiciara ).
numele, anul, luna şi ziua naşterii, domiciliul (locul de aflare) al adoptatului, datele de
anchetă referitoare la părinţi, datele despre fraţii şi surorile adoptatului- pe linga indicarea
domiciliului adoptatorilor petitionari o conditie de fond obligatorie pentru inaintarea cererii
privind solicitarea incuviintarii adoptiei este si indicarea datelor de identificare, inclusiv locului
de aflare a adoptatului.
Interesele majore ale minorului presupun necesitatea precizarii respectivelor date pentru
atragerea in proces a autoritatilor de protectie a acopiilor ramasi fara ocrotiree parinteasca si de
asemenea pentru precizarea identitatii minorului care urmeaza a fi adoptat.
Numele ca si prenumele minorului care urmeaza a fi adoptat prezinta atribute de
identificare ale acestuia. Este important faptul ca identificarea minorului presupune nu numai un
mijloc de constatare propriu-zisa a persoanei acestuia ci si o modalitate de identificare a legaturii
dintre acesta si tertele persoane, inclusiv a legaturii de paternitate/maternitate care exista (sau a
existat) intre acesta si parintii lui. Daca in cazul identificarii adoptatorilor spectrul de acte de
identitate prin care acestia pot fi identificati este unul destul de mare in cazul minorilor de regula
actele de identitate prin care se va constata persoana acestuia vor fi certificatul de nastere si/sau
buletinul de identitate a minorului. Desigur ca instanta de judecata va putea recurge la
constatarea identitatii minorului si prin intermediul altor acte de identitate din rindul celor
precizate la art.1 al Legii privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte (in acest
context fac trimitere la explicatiile oferite mai sus la continutul respectivului art.).
Exceptind cazurile adoptarii copiilor care se afla sub grija parinteasca conform
prevederilor art.112 alin.(2) al Codului Familiei al Republicii Moldovaa Autorităţile tutelare
depistează copiii rămaşi fără ocrotire părintească, ţin evidenţa acestora şi, în fiecare caz aparte, în
dependenţă de circumstanţele concrete în urma cărora copiii au rămas fără ocrotire părintească,
aleg forma adecvată de protecţie a copiilor, asigurînd controlul sistematic asupra condiţiilor de
întreţinere, educaţie şi instruire a acestora47.
Din continutul respectivului art. rezulta si posibilul domiciliu al copilului minor care
urmeaza a fi adoptat. Astfel conform prevedrilor art.115 alin.(1) si (2) ale Codului Familiei
autoritatea tutelară asigură menţinerea sau reintegrarea copilului rămas fără ocrotire părintească.
In dependenta de masura de protectie aplicata domiciliul copilului adoptat va pute fi:

47
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.80.

613740091.doc
 Domiciliul unuia dintre parintii lui biologici – in cazul in care acestia nu sint decazuti
din drepturile parintesti (art.67 al Codului Familiei);
Domiciliul uneia dintre rudele adoptatului – este vorba de rudele rudele lui de pînă la
gradul IV inclusiv (în cazul cînd nu este posibil plasamentul în familia biologică) conform
art.115 alin.(1) lit.b) al Codului;
Domiciliul tutorelui ori curatorului – in cazul in care minorul este amplasat sub tutela ori
curatela ;
Domiciliul părinţilor educatori - in cazul plasamentului minorului adoptat în casa de
copii de tip familial;
La adresa institutiei rezidenţiale de orice tip (art.115 alin.(2) lit.e) al Codului).
In ceea ce priveste datele de anchetă referitoare la părinţi, datele despre fraţii şi surorile
adoptatului este nevoie de a preciza ca autoritatea tutelara va fi obigata nu numai sa verifice
conditiile prevazute de lege pentru copilul minor pentru ca acesta sa poata fi adoptat (art.10 al
Legii privind regimul juridic al adoptiei) ci si sa identifice parintii minorului respectiv , inclusiv
conditiile de trai ale acestora, modul de viata al acestora si alte informatii care pot influenta
interesele minorului respectiv.
Astfel conform art.112 alin.(1) al Codului Familiei al Republicii Modlova apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autorităţii tutelare în cazurile de
deces al părinţilor, de decădere a lor din drepturile părinteşti, de abandon, de declarare a
părinţilor ca fiind incapabili, de boală sau absenţă îndelungată, de eschivare de la educaţia
copiilor, de la apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv în cazul refuzului părinţilor
de a-şi lua copiii din instituţiile educative, curative sau din alte instituţii în care se află aceştia,
precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti.
Instanta de judecata , pe linga masurile de cosntatare realizate de catre autoritatile tutelare
la etapa judiciara a adoptiei (incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata) va fi obligata sa
constate (inclusiv in baza actelor anexate la cererea privind soliocitarea incuviintarii adoptiei)
provenienţa copilului minor care urmeaza a fi adoptat. Aceasta rezulta din prevederile Codului
Familiei care reglementeaza ca drepturile şi obligaţiile reciproce ale părinţilor şi copiilor rezultă
din provenienţa copiilor, atestată în modul stabilit de lege48.
De asemenea legea prevede ca fiind de jure obligatorie si indicare existentei fratilor si
surorilor adoptatului. Aceasta se datoreaza faptului ca intre adotat si respectivele persoane exista
nu numai o legatura juridica (care de cele mai dese ori se suprapune cu legatura de singe ) ci si
de regula o puternica legatura psiho-emotionala, care poate influenta personalitatea celui adoptat
si deci si efectivitatea adoptiei ca masura de protectie a intereselor acestuia. Conform art.45 alin.

48
Codul Familiei al Republicii Moldova. art.46.

613740091.doc
(1) al Codului Familieie al Republicii Moldova rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei
persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În
primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea caz - în linie colaterală. Astfel intre
adoptat si fratii acestuia va exista in toate cazurile rudenia de gradul II, adica acestia provin
dintru-n ascendent comun , aflindu-se unul in raport cu celalalt la distanta de doua nasteri.
Legatura de rudenie respectiva trebuie indicata indiferent de faptul daca fratii au ascendent
comun mama ori tata, adica indiferent de faptul daca sint frati uterini ori consangvini si de
asemenea si in cazul in care unul dintre ei a fost anterior adoptat (lucru care se va intilni destul
de rar in practica) de catre parintele celuilalt.
Avind in vedere legatura juridica si psiho-emotionala care exista inte minorul care poate
fi adoptat si fratii acestuia legea reglementeaza ca separarea fraţilor prin adopţie, precum şi
adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd
această cerinţă contravine interesului superior al copilului sau cînd unul dintre fraţi nu poate fi
adoptat din motive de sănătate49.
In acest sens o vasta importanta practica este prezentata in punctul 13 al Hotaririi
Explicative a Plenului Curtii Supreme de Justitie nr.21 din 12.12.2005 c u privire la practica
aplicarii de catre instantele de judecata a legislatiei despre incuviintarea adoptiei. Сonform
respectivului punct constituie exceptii de la regula enuntata la art.10 alin.(3) al Legii privind
regimul juridic al adoptiei in special, urmatoarele cazuri:
 adoptia unuia dintre copii este imposibila din cauza unei maladii care impiedica adoptia;
 este necesara intretinerea indelungata a unuia dintre frati sau a uneia dintre surori intr-o
institutie educativa speciala;
 despre relatiile de rudenie ale copiilor, proveniti de la parinti comuni, care nu traiesc intr-
o familie si sint intretinuti in diferite institutii pentru copii, stie numai unul dintre parinti,
care timp indelungat nu a manifestat vreun interes fata de el.
temeiurile adopţiei şi probele care confirmă aceste temeiuri – reglementarile oferite de
legislatie in vederea interpretarii noriunii de temeiuri ale adoptiei nu pot fi privite direct. Motivul
consta in faptul ca adoptia prezinta o modalitate de ocrotire a aintereselor minorului ramas fara
ocrotire parinteasca sau interesele caruia nu pot ocrotite in mod corespunzator de catre parintii
biologici. Unicul temei stricto sensu legal al adoptiei rezulta din definitia legala a adoptiei oferita
de catre art.2 al Legii privind regimul juridic al adoptiei.
Astfel deoarece adoptia prezinta o formă specială de protecţie, aplicată în interesul
superior al copilului, prin care se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi
legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului; unicul temei legal al adoptiei

49
Legea privind regimul juridica al adoptiei. Art.10.

613740091.doc
este dorinta persoanelor care pretind a adopta (adica a adoptatorilor) de a asigura educatia
minorului prin integrarea acestuia in propria familie.
Este nevoie de a preciza ca respectivul scop este absolut incompatibil cu orice interes
material , indiferent de natura acestuia. Deoarece anume adoptatorii prin efectul juridic al
adoptiei vor fi obligati sa suporte cheltuielile materiale legate de intretinerea minorului este
inadmisibil ca motivul care determina adoptatorii de a adopta sa constea in interesul de a obtine
anumite beneficii patrimoniale prin efectul incuviintarii judiciare a adoptiei.
Desigur adoptatorii pot opta pentru o diversa modalitate de exprimare a temeiurilor
pentru a adopta. Este nevoie insa de a preciza ca dorinta acestora de a adopta pentru a asigura
educatia minorului prin integrarea acestuia in propria familie sa fie exprimata clar si ulterior
verificata de catre instanta de judecata in timpul procesului de judecata.
Evident , in temeiul art.30 al Legii privind regimul juridic al adoptiei, autoritatea tutelara
de la domiciliul copilului minorului va fi obligata sa prezinte in avizul privin adoptia existenta
ori respectiv inexistenta temeiurilor precizate mai sus.
In temeiul art.47 al Legii privind regimul juridic al adoptiei adopţia încetează ca urmare a
desfacerii sau a declarării nulităţii ei în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
Anticipind putin lucrurile voi preciza ca conform art.49 alin.(1) lit.d) al Legii privin
regimul juridic al adoptiei adopţia poate fi declarată nulă în cazul în care se constată că adopţia a
fost solicitată şi încuviinţată fără intenţia de a produce efecte juridice caracteristice acestei forme
legale de protecţie a copilului (adopţie fictivă)50.
solicitarea schimbării numelui, locului de naştere, datei de naştere (în cazul adopţiei
unui copil în vîrstă de pînă la un an), solicitarea înscrierii adoptatorilor în calitate de părinţi în
actele de înregistrare a naşterii copilului – respectiva conditie de fond a cererii privind
solicitarea incuviintarii adoptiei rezulta din consecintele adoptiei si respectiv din efectivitatea
acesteia asupra starii civile, inclusiv a atributelor de identificare personala , a copilului minor
care urmeaza a fi adoptat.
Astfel art.41 al Legii privind regimul juridic al adoptiei reglementeaza ca adoptatorii se
înscriu în actul de naştere al copilului adoptat în calitate de părinţi ai lui în conformitate cu
hotărîrea judecătorească de încuviinţare a adopţiei.
În caz de necesitate, la cererea adoptatorilor sau a copilului adoptat care a împlinit vîrsta
de 10 ani, instanţa de judecată păstrează datele despre părinţii biologici ai copilului adoptat, fapt
consemnat în hotărîrea judecătorească de încuviinţare a adopţiei. În baza hotărîrii judecătoreşti
de încuviinţare a adopţiei, la solicitarea adoptatorilor, oficiul de stare civilă competent operează
modificările de rigoare în actul de naştere al copilului.
50
Măgureanu Florea. Drept Procesual-Civil roman. Vol. I. Bucureşti 1997. pag.44.

613740091.doc
 Norma de la art. respectiv urmeaza a fi aplicata in coraborare cu prevederile art.43 al aceleiasi
legi. Astfel la adopţie, copilului i se asigură dreptul de a-şi păstra numele şi prenumele.
La cererea adoptatorilor, instanţa de judecată poate schimba numele copilului adoptat,
dacă acest fapt nu afectează interesul superior al copilului şi dreptul lui la nume, atribuindu-i
numele adoptatorilor sau al unuia dintre adoptatori (soţ ori soţie) dacă ultimii poartă nume
diferite.
Din motive temeinice, instanţa, încuviinţînd adopţia, poate dispune, la cererea
adoptatorului, schimbarea prenumelui copilului adoptat. Pentru schimbarea numelui şi/sau a
prenumelui copilului adoptat care a împlinit vîrsta de 10 ani se cere şi acordul lui.
Norma data este in strinsa coraborare cu prevederile art.56 alin.(4) al Codului Familiei al
Republicii Moldova care reglementeaza ca schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui
copilului care a atins vîrsta de 10 ani se face, în toate cazurile, cu acordul acestuia.
În caz de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui copilului adoptat, se face menţiunea
respectivă în hotărîrea judecătorească privind încuviinţarea adopţiei, iar oficiul de stare civilă
competent operează aceste modificări în actul de naştere al copilului potrivit normelor stabilite în
legislaţia cu privire la actele de stare civilă.
Un alt set de conditii referitoare la cererea privind solicitarea incuviintarii adoptiei sint
cele referitoare la actele care urmeaza a fi anexate de catre petitionarii adoptatori la respectiva
cerere. Este nevoie de a preciza din start ca enumerare prevazuta de legiutorul moldav , in acest
sens, nu este una exhaustiva, instanta de judecata putind reclama si alte acte in masura in care
interesele justitiei civile in respectivul proces o cer51.
Astfel , din interpretarea coraborata a art.31 al Legii privind regimul juridic al adptiei si
art.288 al Codului de Procedura Civila al Republicii Moldova , rezulta ca aa cererea de adopţie
se anexează:
 copia de pe certificatul de naştere al adoptatorului, în cazul adopţiei de către o
persoană necăsătorită;
 copia de pe certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în cazul adopţiei de către
persoane căsătorite;
 consimţămîntul scris al celuilalt soţ sau înscrisul care confirmă divorţul şi faptul că
foştii soţi nu convieţuiesc cel puţin un an, în cazul adopţiei de către un soţ. Dacă
anexarea unui astfel de act este imposibilă, în cerere se indică dovezile care confirmă
faptul;
 adeverinţa de sănătate a adoptatorilor;

51
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.74.

613740091.doc
  certificatul de la locul de muncă al adoptatorului despre funcţia deţinută şi cuantumul
salariului sau copia de pe declaraţia veniturilor sau un alt act similar;
 copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul de folosinţă sau dreptul de
proprietate al adoptatorului asupra unui spaţiu locativ.
Instanţa judecătorească, dupa cum am mai precizat, poate reclama, din oficiu sau la
cererea participanţilor la proces, şi alte documente admise de lege, inclusiv cazierul judiciar.
Articolul 289 al Codului de Procedura Civiila reglementeaza , la rindul sau, actele care
se anexează la cererea de adopţie a copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova de către cetăţeni ai
Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate, de către cetăţeni străini şi apatrizi sau la cererea
de adopţie a copiilor străini de către cetăţeni ai Republicii Moldova
La cererea de adopţie a unui copil cetăţean al Republicii Moldova depusă de cetăţeni ai
Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate, de cetăţeni străini sau apatrizi se anexează actele
specificate la art.288, precum şi avizul organului competent din ţara al cărei cetăţean este
adoptatorul (în cazul adopţiei de către un apatrid, a statului în care este domiciliat) privitor la
condiţiile de trai şi la posibilitatea de a fi adoptator, permisiunea dată copilului de autoritatea
competentă a statului respectiv de a intra şi a locui permanent pe teritoriul său.
La cererea de adopţie a unui copil străin de către cetăţeni ai Republicii Moldova se
anexează actele specificate la alin.(1), precum şi consimţămîntul reprezentantului legal al
copilului şi al organului competent al statului al cărui cetăţean este copilul şi, după caz, conform
legislaţiei acestei ţări sau tratatului la care Republica Moldova este parte, consimţămîntul
copilului de a fi adoptat.
Actele prezentate de adoptatori cetăţeni străini sau de apatrizi se legalizează în modul
stabilit. Actele legalizate se traduc în limba de stat a Republicii Moldova şi se autentifică
notarial.
Actele anexate la cererea de adopţie se prezintă în două exemplare.

1.10.Pregătirea
.P pricinii privind solicitarea incuviintarii adopţiei
pentru dezbateri judiciare
Similar altor pricini civile, in cazul incuviintarii judiciare a adoptiei, este imperativa relizarea
unor serii de masuri de pregatire a pricinii pentru dezbaterile judiciare.
Astfel conform art.9 alin.(1) al Codului de Procedura Civila i nstanţei judecătoreşti îi revine
un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului civila.
Dupa cum am mai precizat , procesul civil (cazul incuviintarii adoptiei nefiind o exceptie in
acest sens) poate fi divizat in mai multe etape distincte. Prima etapa cea a intentarii procesului
civil incepe din momentul emiterii de catre judecatorul de serviciu a incheierii privind admiterea

613740091.doc
cererii privind solicitarea incuviintarii adoptiei. Astfel conform art.168 alin.(1) al Codului de
Procedura Civila la primirea cererii de chemare în judecată, judecătorul verifică dacă aceasta
întruneşte exigenţele prevăzute de lege. În caz contrar, reclamantul trebuie să facă imediat
completările sau modificările cerute ori să depună copii de pe cerere şi copii autentificate de pe
înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenţiile.
Instanta de judecata va asigura realizarea unor serii de masuri menite sa asigure pregatirea
pricinii de incuviintare a adoptiei pentru dezbaterile judiciare52.
Ulterior după ce primeşte cererea de chemare în judecată, judecătorul pregăteşte pricina
pentru dezbateri judiciare, pentru a asigura judecarea ei justă şi promptă. Conform art.183 alin.
(2) al Codului de Porceura Civila pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru
orice pricină civilă şi are ca scop:
 precizarea legii care urmează a fi aplicată şi determinarea raporturilor juridice dintre
părţi;
 constatarea circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii;
 stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane;
 prezentarea de probe.
La fel ca si-n czul altor masuri procesuale prin care nu se rezolva fondul pricinii (art.14 alin.
(3) al Codului de Procedura Civila), in cazul pregatirii pricinii civile privind solicitarea
incuviintarii adoptiei, instanta de judecata va emite o incheiere. Încheierea privind pregătirea
pricinii pentru dezbateri judiciare se emite de către judecător, fără înştiinţarea participanţilor la
proces, în decursul a 5 zile de la data primirii cererii de chemare în judecată, cu enumerarea
actelor ce urmează a fi efectuate pentru pregătirea pricinii şi cu indicarea termenelor îndeplinirii
lor.
Desigur, in cazul procedurii incuviintarii adoptiei pe linga prevederile generale legate de
pregatirea pricinii civile pentru dezbaterile judiciare urmeaza a fi aplicate si prevederile speciale
referitoare anume la respectivul tip de procedura speciala53.
Astfel legislatia procesual-civila reglementeaza o serie de actiuni care urmeaza a fi realizate
de catre instanta de judecata in scopul pregatirii pricinii civile privind solicitarea incuviintarii
adoptiei pentru etapa dezbaterilor judiciare.
Conform art.290 al Codului de Procedura Civila al Republicii Modlova in cadrul pregătirii
pricinii pentru dezbateri judiciare, judecătorul emite o încheiere prin care expediază copiile de pe
cererea de adopţie şi actele anexate organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de

52
Durac Gheorghe. Drept Procesual Civil. Editura Junimea, Iaşi 2001. pag.77.

53
Răducan Gabriela. Drepr Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005. pag.124.

613740091.doc
aflare) al copilului, obligînd organul să prezinte în judecată un aviz asupra caracterului raţional al
adopţiei şi corespunderii acesteia interesului copilului (in acest sens fac trimitere la explicatiile
de rigoare facute in cadrul capitolului dedicat participarii autoritatii tutelare in carul procedurii
incuviintarii adoptiei). Prin încheiere, procesul se suspendă pînă la primirea avizului organului
de tutelă şi curatelă.
Ulterior organul de tutela si curatela va fi obligat sa transmita instantei de judecata avizul
cu următoarele anexe:
 avizul organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau de
la domiciliul adoptatorilor asupra rezultatelor examinării condiţiilor de trai ale
adoptatorilor;
 avizul organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau de
la domiciliul adoptatorilor asupra rezultatelor verificării piedicilor din calea încuviinţării
adopţiei, posibilităţii de a fi adoptator şi corespunderii adopţiei intereselor copilului;
 copia de pe certificatul de naştere al copilului, autentificată în modul stabilit de lege;
 adeverinţa medicală privind starea de sănătate, dezvoltarea fizică şi mentală a copilului;
 consimţămîntul scris al copilului, dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi
consimţămîntul la o eventuală schimbare a numelui la înscrierea adoptatorilor în calitate
de părinţi ai săi (cu excepţia cazurilor cînd consimţămîntul, conform legii, nu se cere);
 acordul scris al părinţilor la adopţia copilului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.125
din Codul familiei;
 consimţămîntul scris la adopţie al tutorelui (curatorului), al părinţilor adoptivi, al
conducătorului instituţiei în care este internat copilul rămas fără ocrotire părintească;
 documentul ce confirmă că la banca de scont statală a datelor despre copiii rămaşi fără
ocrotire părintească există informaţii despre copilul ce se adoptă, precum şi documentele
ce atestă imposibilitatea plasării lui, pentru educaţie, într-o familie de cetăţeni ai
Republicii Moldova sau, pentru adopţie, în familia rudelor lui, indiferent de cetăţenia şi
domiciliul acestora, în cazul adopţiei de către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi
în străinătate, de către cetăţeni străini sau apatrizi care nu sînt în raporturi de rudenie cu
copilul.
După ce primeşte avizul organului de tutelă şi curatelă, instanţa dispune, printr-o
încheiere, reluarea procesului, stabilind data examinării pricinii în şedinţă de judecată, cu citarea
participanţilor la proces, precum şi a organului de tutelă şi curatelă.

613740091.doc
 In sensul normelor procesual-civile care reglementeaza pregatirea pricinii civile pentru
dezbaterile judiciare, este nevoie de a preciza ca in cazul adoptiei internationale, etapa respectiva
este marcata de o serie particularitati de drept, care cu siguranta nu trebuie trecute cu vederea54.
Este nevoie de a preciza din start ca rolul instantei de judecata in cazul incuviintarii adoptiei
internationale este unul cu mult mai complex, datorita faptului ca atit cetatenia adoptatorilor cit
si necesitatea protectiei intereselor minorului care poate fi adoptat, dicteaza o serie de rigori de
drept, menite sa asigure un nivel inalt de protectie a intereselor copilului in cazul respectivului
tip de adoptie.
Astfel art. 38 alin.(1) si (3) ale Legii privind regimul juridic al adoptiei stabileste ca după
primirea acordului de continuare a procedurii de adopţie din partea autorităţii centrale din
Republica Moldova, adoptatorul depune, direct sau prin intermediul organizaţiei străine
acreditate în domeniul adopţiei, la curtea de apel de la domiciliul copilului o cerere prin care
solicită încuviinţarea adopţiei internaţionale.
Autoritatea teritorială va prezenta instanţei un aviz privind adopţia internaţională, elaborat în
condiţiile art. 37 alin.(8), cu concluzii referitor la compatibilitatea adoptatorului cu copilul
adoptabil şi la corespunderea adopţiei interesului superior al copilului, dosarul copilului cu
documentele specificate la art. 31 alin. (4), precum şi acordurile privind continuarea procedurii
de adopţie internaţională eliberate de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor
şi autoritatea centrală din Republica Moldova.
Instanta de judecata competenta (curtea de apel de drept comun de la domiciliul minorului
care urmeaza a fi adoptat) va putea realiza fie direct, fie prin intermediul delegatiilor judiciare
anumite masuri procesuale legate de pregatirea pricinii de solicitare a incuviintarii adoptiei a
copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova de către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în
străinătate, de către cetăţeni străini şi apatrizi sau la cererea de adopţie a copiilor străini de către
cetăţeni ai Republicii Moldova pentru etapa dezbaterilor judiciare.
Atfel conform art.125 al Codului de Procedura Civila al Republicii Moldova in cazul
necesităţii de a aduna probe ori de a înmîna acte judiciare într-un alt oraş, municipiu sau raion,
instanţa care judecă pricina dă instanţei judecătoreşti respective, prin încheiere, o delegaţie
pentru efectuarea unor anumite acte de procedură55.
În încheierea privind delegaţia judecătorească se indică fondul pricinii, datele referitoare la
părţi, inclusiv domiciliul sau locul aflării lor, circumstanţele ce urmează a fi clarificate şi probele
pe care trebuie să le adune instanţa executoare a delegaţiei. Această încheiere este obligatorie
pentru instanţa căreia îi este adresată şi trebuie să fie îndeplinită în regim prioritar.

54
Deleanu Ion. Tratat de Procedură Civilă. Editura Servo-Sat, 2000. pag.65.
55
Măgureanu Florea. Drept Procesual – Civil, Ediţia a III-a, Editura All Beck. pag.51.

613740091.doc
 Instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova pot da delegaţii instanţelor judiciare străine
în vederea efectuării diferitelor acte de procedură în conformitate cu legislaţia Republicii
Moldova şi cu tratatele internaţionale la care aceasta este parte.
In acelasi timp conform art.126 al Codului de Procedura Civila delegaţia judecătorească
se îndeplineşte în şedinţă de judecată.. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora
şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică îndeplinirea delegaţiei.
Procesele-verbale şi probele adunate în legătură cu îndeplinirea delegaţiei se remit imediat
instanţei care judecă pricina (deci curtii de apel de la domiciliul copilului care urmeaza a fi
adoptat in cazul adoptiei internationale).
Conform art.185 al Codului de Procedura Civila (care urmeaza a fi aplicat in mod
corespunzator pentru cazul incuviintarii adoptiei) instanta de judecata va ma realiza urmatoarele
masuri de procedura:
 va soluţiona problema citării în şedinţă de judecată a martorilor sau îi interoghează la
locul aflării lor, conform art.136 alin.(1) al Codului de Procedura Civila;
 va rezolva problema introducerii în proces a specialistului sau interpretului;
 în caz de urgenţă, la cererea participantilor, cercetează la faţa locului înscrisurile şi
probele materiale, cu înştiinţarea participanţilor la proces;
 va trimite delegaţii judecătoreşti;
 va efectua alte acte procedurale.
Restrictiile legate de stabilirea termenului pentru dezbaterile judiciare sint inaplicabile
pentru cazul incuviintarii judiciare a adoptiei, datorita faptului ca art.290 alin.(4) al Codului de
Procedura Civila stabileste ca după ce primeşte avizul organului de tutelă şi curatelă, instanţa
dispune, printr-o încheiere, reluarea procesului, stabilind data examinării pricinii în şedinţă de
judecată, cu citarea participanţilor la proces, precum şi a organului de tutelă şi curatelă. Desigur
insa , in contextul respectiv, este aplicabila o alta regula de drept procesual-civil , enuntata de
art.192 al Codului de Procedua Civila , conform careia pricinile civile se judecă în primă instanţă
în termen rezonabil56. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea
pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a
autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului
rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Tin sa mentionez necesitate
introducerii in legislatia procesual-civila a Republicii Moldova a cadrului normativa special
pentru cazul taraganarii procesului civil (exemplul Codului de Procedura Civila al Romaniei
fiind salutabil in acest sens).

56
Măgureanu Florea. Drept Procesual-Civil roman. Vol. I. Bucureşti 1997. pag.42.

613740091.doc
1.13.Adopţia internaţionala în legislaţia procesual-civilă a Republicii
Moldova
Dupa cum am mai precizat pe parcursul prezentei lucrari adoptia prezinta din perspectiva
procesual-civila o dubla importanta, datorita faptului ca aceasta poate fi aplicata ca institutie de
drept atit la nivel national cit si international. Respectiva delimitare tine de cetatenia persoanei ca
legatura juridica existenta intre stat si persoana fizica, ori anume respectiva legatura determina
delimitarea adoptiei nationale de cea internationala.
Legea privind regimul juridic al adoptiei fundamenteaza cadrul normativ al adoptiei
internationale in legislatia Republicii Moldova. Astfel adopţia copiilor domiciliaţi pe teritoriul
Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate are loc în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova, ţinîndu-se cont şi de legislaţia statelor în care aceştia din urmă îşi
au domiciliul la data depunerii cererii de adopţie, precum şi în conformitate cu tratatele
internaţionale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte. În acelaşi mod se
procedează şi în cazul încetării adopţiei internaţionale prin desfacere sau prin declarare a nulităţii
ei.
Adopţia copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara ţării, efectuată de
organele abilitate ale statului străin pe al cărui teritoriu adoptatorul îşi are domiciliul, este
recunoscută ca fiind valabilă în Republica Moldova doar dacă statul străin este parte la
Convenţia de la Haga sau parte la un tratat bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica
Moldova şi dacă autoritatea centrală din Republica Moldova şi-a exprimat anticipat acordul la
adopţie. In acelasi timp adopţia copiilor cetăţeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are
loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu acordul autorităţii centrale în domeniul
adopţiei din statul al cărui cetăţean este copilul.
Copiii domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova pot fi adoptaţi de adoptatori cu
domiciliul în străinătate doar dacă, potrivit legislaţiei statelor în care urmează să plece, li se vor
asigura garanţii şi norme juridice echivalente celor de care s-ar fi bucurat în cazul adopţiei
naţionale. Persoanele cu domiciliul în Republica Moldova care doresc să adopte copii cu
domiciliul în alte state sînt supuse evaluării potrivit reglementărilor generale ale prezentei legi.
Autoritatea centrală, în baza unui raport de evaluare întocmit de autoritatea teritorială de la
domiciliul acestor persoane, emite o decizie cu privire la atestarea adoptatorilor, le eliberează
atestat de adoptator şi întocmeşte un raport prin care confirmă că:
 au capacitate de adopţie;
 au beneficiat de pregătirea necesară în vederea adopţiei;
 copilul care urmează să fie adoptat este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască
permanent pe teritoriul Republicii Moldova.

613740091.doc
 Legea privind regimul juridic al adoptiei stabileste o serie de conditii speciale privind
incuviintarea adoptiei internationate.Astfel incuviinţarea adopţiei internaţionale are loc în
conformitate cu reglementările generale ale legii mentionate mai sus, ţinîndu-se cont de
derogările incluse in cap.V al acesteia57.
Legea prevede expres cazurile in care poate fi incuviintata adoptia internationala.
Astfel adopţia internaţională a unui copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova
poate fi încuviinţată în cazul în care:
 soţul adoptă copilul celuilalt soţ;
 copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu
domiciliul în străinătate;
 copilul adoptabil nu a fost acceptat de adoptatorul naţional şi suferă de o maladie gravă,
diagnoza fiind confirmată de o comisie medicală specializată a autorităţii centrale în
domeniul ocrotirii sănătăţii;
 copilul este adoptat de cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate dacă nu
a fost acceptat în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de un an din momentul
luării lui la evidenţă drept copil adoptabil;
 copilul este adoptat de cetăţeni străini sau de apatrizi cu domiciliul în străinătate dacă nu
a fost acceptat în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de 2 ani din momentul
luării lui la evidenţă drept copil adoptabil.
Legea privind regimul juridic al adoptiei prevede o serie de conditii imperative specifice
domeniului dreptului international public in materia adoptiei internationale. Astfel adopţia
internaţională se încuviinţează dacă statul primitor este parte la Convenţia de la Haga sau dacă
are încheiat un acord bilateral în domeniu cu Republica Moldova.
Adoptatorii cu domiciliul în străinătate, inclusiv cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul
în străinătate, care doresc să adopte un copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova depun
cerere de adopţie internaţională la autoritatea centrală din Republica Moldova prin intermediul
autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor.
Persoanele mentionate mai sus pot depune cerere de adopţie internaţională şi prin intermediul
unei organizaţii străine din statul primitor, acreditată şi înregistrată conform legii. In sensul
respectiv art.9 al Legii privind regimul juridic al adoptiei stabileste ca organizaţiile străine cu
atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în Republica Moldova sînt organizaţii nonprofit,
constituite legal în statul primitor, care întrunesc următoarele condiţii:

57
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art.33.

613740091.doc
  sînt acreditate de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor care este
parte a Convenţiei de la Haga sau care a încheiat acord bilateral cu Republica
Moldova;
 sînt acreditate de autoritatea centrală din Republica Moldova şi, ulterior, înregistrate
ca persoane juridice la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, potrivit legislaţiei.
Rolul incontestabil al Conventiei pentru protecția copiilor și cooperarea în materia
adopției internaționale (incheiate la 29 mai 1993) este determinat de importanta diriguitoare a
normelor acesteia pentru adoptia ca fenomen de proportii mondiale.
Astfel conform Preambulei respectivului tratat recunoscând faptul că copilul, pentru
dezvoltarea deplină și armonioasă a personalității sale trebuie să crească într-un mediu familial,
într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere si reamintind că fiecare stat ar trebui să ia, ca o
chestiune de prioritate, măsuri adecvate pentru a permite copilului să rămână în grija familiei
sale de origine, eecunoscând ca adoptia internationala poate oferi avantajul unei familii
permanente pentru un copil pentru care o familie potrivita nu poate fi găsita în statul său de
origine si fiind convinse de necesitatea de a lua măsuri pentru a se asigura ca adoptiile
internationale vor realiza in cel mai bun mod interese copilului și respectarea drepturilor sale
fundamentale, precum și pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii, dorind să
stabilească prevederi comune în acest sens, ținând seama de principiile enunțate în instrumentele
internaționale, în special Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului, din 20 noiembrie 1989, precum și Declarația Organizației Națiunilor Unite privind
principiile sociale și juridice cu privire la protecția și bunăstarea copiilor, cu referire specială la
plasament familial și adopția națională și internațională, statele semnatare au convenit asupra
dsipozitiilor tratatului58.
Astfel obiectivele din convenția menionata mai sus sint:
o să se stabilească măsuri de siguranță pentru a se asigura ca adoptiile internationale
sa se infaptuiasca in interesul superior al copilului și cu respectarea drepturilor
sale fundamentale, așa cum sunt recunoscute în dreptul internațional;
o de a stabili un sistem de cooperare între statele contractante , care să se asigure că
aceste garanții sunt respectate și pentru a preveni astfel răpirea, vânzarea sau
traficul de copii;
o să asigure recunoașterea în statele contractante a adoptiilor realizate în
conformitate cu Convenția mentionata

58
Declaraț
Declarația Organizaț
Organizației Naț
Națiunilor Unite privind principiile sociale și juridice cu privire la protecț
protecția și bunăstarea
copiilor, cu referire specială la plasament familial și adopț
adopția naț
națională și internaț
internațională (Rezoluț
(Rezoluția Adunării
Generale 41/85, din 3 decembrie 1986).

613740091.doc
 Un rol deosebit de important este rezervat de legialtia privind adoptia participarii
organelor de stat competente in materia protectiei drepturilor copilului in cadrul verificarii
corespunderii adoptatorului la cerintele privin adoptia internationala.
Astfel conform criteriilor stabilite, autoritatea centrală din Republica Moldova selectează
adoptatorul potrivit pentru copilul adoptabil, informînd adoptatorul despre acest fapt. După
obţinerea acordului din partea adoptatorului, autoritatea centrală din Republica Moldova solicită
autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor să se expună asupra eventualei
adopţii.
În baza acordului autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor privind
continuarea procedurii de adopţie a copilului, autoritatea centrală din Republica Moldova
adresează autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului un demers pentru a continua procedura
de potrivire a adoptatorului.
Autoritatea teritorială eliberează adoptatorului un permis de vizită în condiţiile
prevăzute de lege (similar cazului acrodarii permisului de vizita in cazul adoptiei nationale).
Adoptatorul vizitează copilul cu participarea obligatorie a reprezentantului autorităţii teritoriale
de la domiciliul copilului şi a managerului de caz. Numărul vizitelor necesare pentru constatarea
compatibilităţii îl stabileşte autoritatea teritorială în comun cu managerul de caz. Vizitele se
desfăşoară într-o perioadă de la o lună la 3 luni de la data eliberării permisului de vizită59.
În cazul potrivirii adoptatorului cu copilul adoptabil, autoritatea teritorială de la
domiciliul copilului întocmeşte, în termen de 5 zile, un raport, în care se expune referitor la
compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil şi la corespunderea adopţiei interesului
superior al copilului, expediindu-l imediat autorităţii centrale. În baza raportului despre care s-a
mentionat mai sus, autoritatea centrală elaborează, în termen de 5 zile, un acord de continuare a
procedurii de adopţie sau refuză în scris eliberarea acestuia, expediind imediat autorităţii
teritoriale de la domiciliul copilului acordul sau refuzul eliberării. Refuzul autorităţii centrale de
a accepta continuarea procedurii de adopţie internaţională poate fi contestat in limitele stabilite
de lege in cadrul unei singure instante (competenta judiciara imperativa) la Curtea de Apel
Chişinău.
In temeiul acordului de continuare a procedurii de adopţie internaţională şi după
îndeplinirea condiţiilor prevăzute mai sus , autoritatea teritorială de la domiciliul copilului
elaborează, în termen de 10 zile, un aviz privind adopţia internaţională, care să conţină informaţii
referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul
adoptabil, precum şi la corespunderea adopţiei interesului superior al copilului.

59
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art. 28.

613740091.doc
 Copia de pe avizul privind adopţia internaţională se remite autorităţii centrale în
termen de 3 zile de la data emiterii acestuia. Dacă avizul privind adopţia internaţională nu este
favorabil, autoritatea teritorială comunică acest fapt adoptatorului, explicîndu-i dreptul de a-l
contesta.
Ulterior respectarii restrictiilor mentionate mai sus evident ca si-n cazul adoptiei
nationale urmeaza etapa sesizarii instantei de judecata cu privire la solicitarea incuviintari
adoptiei. Dupa cum s-a mai precizat mai sus competenta in materia respectiva este curtea de apel
de la locul de trai (domiciliul) copilului a carui adoptie se solicita.
Astfel conform art.38 al Legii privind regimul jurdic al adoptiei după primirea acordului
de continuare a procedurii de adopţie din partea autorităţii centrale din Republica Moldova,
adoptatorul depune, direct sau prin intermediul organizaţiei străine acreditate în domeniul
adopţiei, la curtea de apel de la domiciliul copilului o cerere prin care solicită încuviinţarea
adopţiei internaţionale.
Cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale trebuie să conţină informaţiile
prevăzute de lege , adica:
 numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa lui de la
domiciliu;
 numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii copilului adoptabil, locul lui
de aflare;
 solicitarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl
va purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite;
 numărul atestatului de adoptator, data emiterii şi autoritatea care l-a emis
(atestatul se anexează la cerere);
 alte date şi informaţii, la solicitarea instanţei de judecată60.
De asemenea va fi necesara si respectare rigorilor privind actele care urmeaza a fi anexate
la cererea privin solicitarea incuviintarii adoptiei internationale si anume:
 raportul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, însoţit de documente
relevante, care să cuprindă informaţii despre:
1. identitatea adoptatorului, confirmată prin copia legalizată a actului de identitate;
2. capacitatea şi aptitudinile adoptatorului pentru a adopta;
3. situaţia personală, familială şi materială a adoptatorului, confirmată prin copie
legalizată de pe certificatul de naştere, de căsătorie sau de divorţ, prin certificat de la locul de
muncă privind funcţia deţinută şi cuantumul salariului, prin acte ce confirmă dreptul de
proprietate sau de folosinţă asupra unei locuinţe, prin alte acte ce confirmă veniturile;
60
Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010). art. 33.

613740091.doc
 4. situaţia medicală confirmată prin rapoarte medicale în original, separat pentru
fiecare adoptator;
5. mediul social al adoptatorului;
6. motivele care determină adoptatorul să adopte un copil domiciliat pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi informaţia cu privire la copilul sau la copiii pentru care are
capacitatea să-i adopte;
actul care garantează dreptul copilului adoptat de a intra şi a locui permanent în statul
primitor în cazul încuviinţării adopţiei;
declaraţia privind dreptul copilului adoptat de a-şi păstra cetăţenia Republicii Moldova pînă
la atingerea majoratului;
consimţămîntul adoptatorului la adopţie internaţională sau consimţămîntul ambilor soţi dacă
persoana care doreşte să adopte este căsătorită;
declaraţia adoptatorului că acceptă acţiunile de monitorizare postadopţie;
cazierul judiciar al adoptatorului;
datele biografice ale adoptatorului;
garanţiile socioeconomice şi juridice de care va beneficia copilul în cazul adopţiei
internaţionale.
Autoritatea teritorială va prezenta instanţei un aviz privind adopţia internaţională,
elaborat în condiţiile art. 37 alin.(8) al Legii privind regimul juridic al adoptiei, cu concluzii
referitor la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil şi la corespunderea adopţiei
interesului superior al copilului, dosarul copilului cu documentele specificate la art. 31 alin. (4)
al Legii (despre care am vorbit la capitolul dedicat cererii privind solicitarea incuviintarii
adoptiei), precum şi acordurile privind continuarea procedurii de adopţie internaţională eliberate
de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor şi autoritatea centrală din
Republica Moldova61.
Cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale se examinează cu participarea
obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului şi a
procurorului. Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale
numai dacă, în baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul
superior al copilului.
În temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile prezentată autorităţii centrale, aceasta
eliberează, în termen de 5 zile, un certificat care atestă că adopţia este conformă normelor
Convenţiei de la Haga. Deplasarea din Republica Moldova în statul primitor a copilului adoptat
este posibilă numai după ce hotărîrea irevocabilă de încuviinţare a adopţiei a fost certificată.
61
Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005. pag.77.

613740091.doc
Copilul adoptat se deplasează însoţit neapărat de adoptator, în condiţii de siguranţă
corespunzătoare necesităţilor sale. Autoritatea centrală din Republica Moldova informează
autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor, misiunea diplomatică sau oficiul
consular al Republicii Moldova în acest stat despre adopţia încuviinţată şi despre deplasarea
copilului. Norma in cauza are drept scop pregatirea conditiilor primare legate de integrarea
minorului in cadrul familiei adoptatorilor, cu respectarea normelor privind continuarea
colaborarii dintre orgnaele privind protectia copilului din statul de origine a copilului si din care
provin adoptatorii.
Astfel similar celor mentionate mai sus, Codul de Procedura Civila al Republicii
Moldova reglementeaza ca la
l cererea de adopţie a unui copil cetăţean al Republicii Moldova
depusă de cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate, de cetăţeni străini sau apatrizi
se anexează actele specificate la art.288, precum şi avizul organului competent din ţara al cărei
cetăţean este adoptatorul (în cazul adopţiei de către un apatrid, a statului în care este domiciliat)
privitor la condiţiile de trai şi la posibilitatea de a fi adoptator, permisiunea dată copilului
de  autoritatea competentă a statului respectiv de a intra şi a locui permanent pe teritoriul său62.
La cererea de adopţie a unui copil străin de către cetăţeni ai Republicii Moldova se
anexează actele specificate mai sus, consimţămîntul reprezentantului legal al copilului şi al
organului competent al statului al cărui cetăţean este copilul şi, după caz, conform legislaţiei
acestei ţări sau tratatului la care Republica Moldova este parte, consimţămîntul copilului de a fi
adoptat.
Actele prezentate de adoptatori cetăţeni străini sau de apatrizi se legalizează în modul
stabilit. Actele legalizate se traduc în limba de stat a Republicii Moldova şi se autentifică
notarial. De asemenea actele anexate la cererea de adopţie se prezintă în două exemplare.
Odată cu depunerea cererii de adopţie internaţională, adoptatorul achită o taxă unică şi fixă
reprezentînd contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea tuturor serviciilor aferente
îndeplinirii procedurii de adopţie internaţională pe teritoriul Republicii Moldova. Cuantumul,
modul de achitare şi destinaţia acestei taxe se stabilesc de Guvern.
Insa Legea taxei de stat reglementeaza la art.4 alin.(1) pct.4 al acesteia ca sînt scutiţi de
plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti: reclamanţii - în acţiunile de încuviinţare a adopţiei.

Cap.2 Procedura încuviinţării adopţiei – Aspecte comparate

2.1. Cadrul normativ al altor state ale lumii in materia incuviintarii adoptiei şi sistemul de
acte normative internaţionale care reglementează procedura încuviinţării adopţiei
Un rol deosebit de semnificativ in analiza subiectului procedurii adoptiei si respectiv a
conditiilor de realizare a adoptiei ca institutie de drept rezida in posibilitatea examinarii mai
62
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova. art.289.

613740091.doc
multor sisteme de drept atit din perspectiva legala cit si din perspectiva modalitatilor de aplicare
a legii care configureaza institutul adoptiei in cazul respectivelor state. Este nevoie de a preciza
faptul ca fiecare sistem de drept consacra o pozitie relativ proprie si deci unica in felul sau in
materia procedurii adoptiei, nemaivorbind de tratarea internationalitatii in cazul adoptiei , o
problema de altfel conexa si dreptului international privat, la care fapt ma voi referi pe parcursul
prezentului subacpitol. Dupa cum rezulta din denumirea prezentei lucrari aspectelor de drept
comparat in materia adoptiei li se va consacra o deosebita atentie. aceasta si datorita faptului ca
respectivul capitol consacra cea de-a doua parte a prezentei lucrari consacrata in particular
subiectului relevarii particularitatilor juridice ale adoptiei in legislatiile altor state ale lumii. Ma
voi axa de la caz la caz la un sistem de drept la altul , pentru ca in capitolele care vor urma , dupa
cel in cauza sa prezint aspectele conventiilor si tratatelor internationale in materia adoptiei precul
si evident a celor legate de orcotirea drepturilor copilului ca acte normative cu o functie conexa
celor di-ntii. Voi preciza , in cadrul prezentului capitol, de fiecare data statul al carui sistem de
drept va fi examinat in contextul analizei comparate pe care o voi realiza.

2.1.1. Exemplul Romaniei in materia procedurii incuviintarii adoptiei

Sistemul de drept al Romaniei, de altfel destul de vechi in materia incuviintarii adoptiei ,
prezinta si in prezent un deosebit interes ca exemplu de sistem de acte normative in domeniul
respectiv. Avind o evolutie indelungata in timp si determinata in mare masura de legislatiile
statelor vest-europene in materia incuviintarii adoptiei inclusiv, legislatia Romaniei este in
prezent rezultatul unei bogate experiente parlamentare si de juridpsreudenta, care este bunaoara ,
dupa cum voi preciza mai jos, binevenita si pentru cazul Republicii Moldova, inclusiv in forma
de astazi.
Pe parcursul prezentei lucrari voi prezenta in o serie de acte normative care reflecta , din
perspectiva de reglementare, institutul adoptiei si in special aspectele procedurale privind
incuviintarea adoptiei. Evident, anume datorita aspectelor istorice si specificului dezvoltarii
anume analiza sistemului de drept in privinta adoptiei in privinta respectivului stat s-a dovedit a
fi cea mai simpla, in sensul posibilitatii uilizarii unui volum relativ mare de lucrari din domeniu,
inclusiv de acte normative in materia incuviintarii adopptiei specifice legislatiei romane.
Similar sistemului de acte normative speciale existente in dreptul Republicii Moldova si in
cazul Romaniei putem mentiona existenta unor serii de acte normative aplicabile in materia
procedurii incuviintarii adoptiei. Printre acestea as putea mentiona urmatoarele:
 Codul de Procedura Civila al Romaniei 63
;

63
Codul de Procedura Civila al Romaniei din 1 iulie 2010 , Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei , Partea I nr.
485 din 15/07/2010.

613740091.doc
  Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei64;
 Hotarirea Guvernului Romaniei 350/2012 pentru aprobarea normelor metodologice
de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.
In continuarea voi prezenta o descriere mai amanuntita a continutului prezentelor acte
normative, pentru a evidentia, ca finalitate specificul cadrului de drept procesual-civil al
Romaniei in materia incuviintarii adoptiei.
Codul de Procedura Civila al Romaniei, in prezent in vigoare nu reglementeaza la Cap.VI
Proceduri Speciale al respectivei legi Procedura incuviintarii adoptiei ca procedura speciala,
lasind aspectele juridice procesuale in materie sub incidenta legii nr. 273/2004 privind regimul
juridic al adoptiei. Este insa nevoie de a preciza ca sub aspect procesual incuviintarea adoptiei in
dreptul roman va fi guvernata de prevederile art.331-339, anume continute in dispozitiile Cartii
III - Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase a Codului de Procedura Civila
al Romaniei.
Astfel cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se
urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la
darea autorizaţiilor judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori
asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedură mai jos arătate conform prevedrilor art.331 al
legii. Acest art. reglementeaza deci condiitiile generale de inaintare in procedura speciala a
cererii unei instante competente in acest sens in dreptul procesual-civil al Romaniei.
Conditiile de fond ale cererii sint cele precizate de aceeasi lege la art.333 , astfel Cererea
va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie
chemate înaintea instanţei, precum şi arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi
semnătura. De asemenea cererea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.
Conform regulii generale de aplicare a normelor procedurii contencioase generale in
cazul procedurii speciale daca legea procesual-civila nu prevede conditii speciale pentru
procedura speciala respectiva, similar art.280, 281 ale Codului de Procedura Civila al Republicii
Moldova, Codul de Procedura Civila al Romaneie stabileste ca procedura prevăzută în articolele
de mai sus se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt
potrivnice naturii necontencioase a cererii65. Materiile necontencioase cu privire la care legea
prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele
prevăzute în cuprinsul art. cărţii de faţă (Cartea III al Codului).

64
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei republicata 2012 , in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I nr. 259 din 19 aprilie 2012.
65
Codul de Procedura Civila al Romaniei. art.338.

613740091.doc
 Evident actul normativ special in domeniu adoptiei in sistemul de drept al Romaniei,
similar cazului statului nostru este o lege organica speciala in materia incuviintarii adoptiei care
reglementeaza destul de amanuntit raporturile juridice sub aspect de procedura in cazul
incuviintarii adoptiei. Astfel, in sensul dat, este vorba despre Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adoptiei, Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 259 din 19
aprilie 2012.
Legea este structurata in 10 capitole care reglementeaza subiectul incuviintarii adoptiei,
astfel: Capitolul I - Dispozitii generale; Capitolul II - Conditiile de fond ale adoptiei; Capitolul
III - Procedura adoptiei interne; Capitolul IV - Procedura adoptiei internationale; Capitolul V -
Efectele adoptiei; Capitolul VI - Incetarea adoptiei; Capitolul VII - Dispozitii procedurale
comune; Capitolul VIII - Registrul national pentru adoptii; Capitolul IX - Monitorizare si
activitati postadoptie; Capitolul X - Dispozitii finale, tranzitorii si sanctiuni.
Sub aspectul procedurii incuviintarii adoptiei voi prezenta anume continutul Capitolelor
III si IV referitoare la Procedura adoptiei interne si respectiv, Procedura adoptiei internationale.
Deci, la fel ca si in cazul Legii RM privind regimul juridic al adoptiei si aceasta lege
reglementeaza separat conditiile in cazul adoptiei nationale de cele in cazul adoptiei
internationale, deosebirea de sistemul nostru de drept constind in faptul ca normele date nu au si
un caracter codificat, deci se vor aplica exclusiv dispozitiile repsectivei legi si nu cele ale
Codului de Procedura Civila al Romaniei care nu descrie cu titlu de procedura speciala
incuviintarea adoptiei.
Sub aspectul etapelor procedurii incuviintarii adoptiei nationale, Legea nr. 273/2004
privind regimul juridic al adoptiei deterimina mai multe faze ale procedurii, inclusiv pe cele
prealabile procedurii judiciare obligatorii de a fi respectate similar prevederilor legislatiei
Republicii Moldova , dupa cum am precizat mai sus. Astfel legea mentioneaza urmatoarele etape
ale procedurii incuviintarii adoptiei nationale in Romania:
o Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare in vederea obtinerii atestatului;
o Deschiderea procedurii adoptiei interne;
o Potrivirea dintre copil si persoana/familia adoptatoare;
o Incredintarea in vederea adoptiei;
o Incuviintarea adoptiei.
Voi prezenta mai amanuntit anume subiectul etapei nemijlocit judiciare a incuviintarii
adoptiei, deoarece in cazul tuturor celorlalte etape legea sus-mentionata prezinta numeroase
similitudini cu legislatia Republicii Moldova in materie.
Normele referitoare stricto-sensu la aspectele de procedura civila in materia incuviintarii
adoptiei nationale in dreptul Romanieie sint consacrate în Legea nr. 273/2004 privind regimul

613740091.doc
juridic al adoptiei66. Astfel, in Romania, incuviintarea adoptiei este de competenta exclusiva a
instantelor judecatoresti.
Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi introdusa direct de catre adoptator sau familia
adoptatoare, in situatia adoptiei persoanei care a dobandit capacitate deplina de exercitiu, si, in
cazul adoptiei copilului, de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv. In toate celelalte cazuri
cererea de incuviintare a adoptiei va fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare,
fie de catre directia de la domiciliul acestora la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea
adoptiei sau, dupa caz, la implinirea termenelor prevazute pentru adoptia copilului.
Legea reglementeaza expres actele care urmeaza a fi anexate la Cererea de incuviintare a
adoptiei, precizind in sensul dat certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata; certificatul
medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de
catre directia de sanatate publica; atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei; certificatele de nastere
ale adoptaotrului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata; certificatul
de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata; cazierul
judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare; certificatul
medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia
este inscris; hotararea judecatoreasca irevocabila de deschidere a procedurii adoptiei interne a
copilului; raportul de consiliere si informare a parintilor firesti in cazul adoptiei copilului de
catre sotul parintelui firesc; documentul care consemneaza rezultatul expertizei pentru
confirmarea filiatiei fata de tata, realizata prin metoda serologica ADN, in cazul adoptiei
copilului de catre sotia parintelui firesc atunci cand copilul a fost recunoscut de tata pe cale
administrativa, precum si in cazul in care paternitatea copilului a fost stabilita prin hotarare
judecatoreasca prin care s-a luat act de recunoastere de catre tata sau care consfinteste invoiala
partilor, fara a se fi cercetat temeinicia cererii.
Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei se face cu citarea directiei in a carei raza
teritoriala se afla domiciliul copilului, a directiei care a solicitat deschiderea procedurii adoptiei
interne si a persoanei ori familiei adoptatoare. Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei
persoanei care a dobandit capacitate deplina de exercitiu se face cu citarea adoptatorului sau
familiei adoptatoare si a adoptatului, iar judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei copilului
de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv se face cu citarea adoptatorului si a parintilor firesti ai
adoptatului.
De asemenea sus-mentionata lege stabileste alte conditii procesuale legate de incuviintarea
judiciara a adoptie, printre care merita mentionate ca instanta poate solicita din nou

66
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. art.48-51.

613740091.doc
consimtamantul la adoptie al parintilor firesti, daca exista indicii ca dupa data la care
consimtamantul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natura sa determine revenirea
asupra consimtamantului initial67.
Este reglementata expres, lucru la care se face de altfel mai putina atentie in legislatia
Republicii Moldova, pariciparea parintilor firesti la procedura incuviitnarii judiciare a adoptiei.
Astfel chemarea parintilor firesti in fata instantei competente sa incuviinteze adoptia se face prin
invitatie adresata acestora, in camera de consiliu, fara a se indica date cu privire la dosar sau alte
date care ar permite, in orice fel, divulgarea identitatii sau a altor informatii cu privire la
persoana ori familia adoptatoare. In cazul in care parintii se prezinta personal in fata instantei si
isi exprima refuzul de a consimti la adoptie, instanta suspenda solutionarea cererii de
incuviintare a adoptiei.
Conform art.51 al legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei instanta
judecatoreasca va admite cererea de incuviintare a adoptiei numai daca, pe baza probelor
administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului. Ulterior,
in termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a incuviintat
adoptia, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului va instiinta, in scris, parintii
firesti despre aceasta, precum si autoritatile romane competente sa elibereze documentele de
identitate sau de calatorie pentru adoptat.
Dupa cum se poate observa, sistemul de drept al Romaniei cunoaste o reglementare de o
natura deosebita de cea existenta in sistemul de drept al Republicii Moldova, in primul rind prin
lipsa unor reglementari procedurale exprese ale procedurii incuviintarii adoptiei in Codul de
Procedura Civila al acestui stat si prin reglementarea speciala in mare parte in baza unei legi
speciale in materie, anume Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. Dupa cum se
poate lesne de observat, cu toate particularitatile sale, sistemul de drept al Romanieie consacra in
general un cadru normativ similar cu cel al Republcii Moldova in materia incuviintarii adoptiei.

2.1.2.Exemplul Federatiei Ruse in materia procedurii incuviintarii adoptiei

Sistemul de drept al Federatiei Ruse consacra, din perspectiva legala o serie de asemeneari
cu sistemul de drept al Republicii Moldova in materia incuviintarii judiciare a adoptiei. Dupa
cum voi prezenta , pe parcursul prezentului subcapitol , cadrul normativ al adoptiei in Federatia
Rusa este din perspectiva tehnico-juridica asemanator cu acel existent in Republica Moldova
anterior intrarii in vigoare a Legii privind regimul juridic al adoptiei. Aceasta se datoreaza
faptului ca reglementarea printr-o lege speciala este privita cu titlu de recomondare in statele
vest-europene, pe cind in cele din spatiul fostei URSS se recurge de regula la varianta codificata
a reglementarii procedurii incuviintarii judiciare a adoptiei. In acest subcapitol ma voi referi la
67
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. art.50,51.

613740091.doc
acte normative precum Codul Familiei al Federatiei Ruse si desigur, Codul de Procedura Civila
al Federatiei Ruse care reglementeaza procedura incuviintarii judiciare a adoptiei.
Astfel art.165 al Codului Familiei al Federatiei Ruse stabileste cadrul normativ
fundamental in materia adoptiei in acest stat. Art stabileste in special chestiunile de drept
international privat in materia adoptiei, deci adoptia in cazurile cu element de extraneitate,
reglementind in acelasi timp si adoptia nationala in Federatia Rusa68.
Astfel adoptia ,inclusiv revocarea adoptiei , în Federația Rusă de către cetățeni străini sau
apatrizi a unui copil care este cetățean al Federației Ruse , se va face pe teritoriul Federatiei Ruse
, in conformitate cu legislatia statului al carui cetatean este adoptatorul sau in cazul
imposibilitatii aplicarii respectivei legi in conformitate cu legea statului in care adoptatorul isi
are domicilul ori locul permanent de trai la momentul depunerii cererii de solicitare a
incuviintare a adoptiei.
În ascopul adoptarii , în Federația Rusă de către cetățeni străini sau persoane apatride a unui
copil care este cetățean al Federației Ruse trebuie să fie respectate cerințele prevăzute la
articolele 124 - 126, articolelor 127 128 și 129, articolul 130 , pct. 131 - 133 din prezentul Cod,
69

sub rezerva dispozițiilor din tratatele internaționale privind cooperarea în domeniul adopțiilor
interstatale la care Federația Rusa este parte .
In acelasi timp, in cazul în care, ca urmare a adoptării pot fi încălcate drepturile copilului,
stabilite de catre legislația Federației Ruse și tratatele internaționale la care Federația Rusa este
parte , adopția nu poate fi făcută, indiferent de naționalitatea părintelui adoptiv, iar in cazul in
care a fost totusi incuviintata poate fi anulata in ordine judiciara.
Protecția drepturilor și intereselor legale ale copiilor care sunt cetățeni ai Federației Ruse și
au fost adoptati de către cetățeni străini sau persoane fără cetățenie, în afara teritoriului Federației
Ruse, cu excepția cazului în care se prevede altfel printr-un tratat internațional al Federației Ruse
trebuie să fie realizate in limitele admise de dreptul internațional in colaborare cu oficiile
consulare ale Federației Ruse in care acești copii sunt înregistrați , pina a ajunge la maturitate.
Procedura de înregistrare la oficiile consulare ale Federatiei Ruse a copiilor care sunt cetățeni ai
Federației Ruse și au fost adoptati de către cetățeni străini sau persoane fără cetățenie se stabilesc
de către Guvern.
Adoptarea unui copil care este cetățean rus și se află în afara Federației Ruse si este
incuviintata de autoritatea competentă a statului străin este valabilă în Federația Rusă numai
daca este supusă unei autorizări prealabile pentru adoptarea (adoptare) de către autoritățile
executive ale Federației Ruse, în care copilul sau părinții săi (unul dintre ei), a trăit până la
plecarea de pe teritoriul Federației Ruse.
68
Codul Familiei al Federaţiei Ruse (Legea din 29.12.1995, N 223-ФЗ).
69
Codul Familiei al Federaţiei Ruse.art. 130.

613740091.doc
 Evident ca si in cazul legsilatiei Republicii Moldova, in cazul sistemului de drept al
Federatiei Ruse un rol fundamental in cadrul de drept al procedurii adoptiei ii revine si
prevedrilor din domeniul exclusiv procesual-civil, in acest caz evident reglementarilor din Codul
de Procedura Civila al Federatiei Ruse.
Astfel capitolul 29 al Codului de Procedura Civila al Federatiei Ruse reglementeaza ca
procedura speciala, similar Codului de Procedura Civila al Republicii Moldova, adoptia. In
sensul dat vor fi aplicabile art.269-275 ale respectivei legi70.
Astfel (art.269 al Codului ) declaratia de adoptare ar trebui este depusa de către cetățenii ruși
care doresc să adopte un copil, la insatnta de judecata de la domiciliul copilului minor care
urmeaza a fi adoptat.
Cetățenii ruși care locuiesc în afara teritoriului Federației Ruse, cetățenii străini și apatrizii
care doresc să adopte un copil, care este un cetățean al Federației Ruse vor depune cererea de
adopție, respectiv, în instnta de judecata suprema a regiunii unde locuiesc, instanța teritorială,
regională, instanța de oraș de importanță federală, instanța autonomă de la locul situarii
domiciliului copilului minor care urmeaza a fi adoptat.
Art.270 al Legii sus mentionate stabileste continutul cererii de solicitare a incuviintarii
adoptiei in legislatia procesual-civila al Federatiei Ruse. Astfel, in cererea privind solicitarea
incuviintarii adoptiei trebuie să fie specificate:
 prenumele, numele părinților adoptivi, locul lor de trai, domiciliul;
 numele, prenumele și data nașterii copilului adoptat locului de trai si domiciliul acestuia,
informațiile despre părinții copilului adoptat, prezența fraților și surorilor lui;
 circumstanțele care justifică cererea părinților adoptivi pentru adoptie , și dovada de
acestor circumstanțe;
 cerere de schimbare a numelui de familie, numelui, patronimicului, locului de naștere al
copilului adoptat și data sa de naștere (în cazul în care copilul este adoptat, la vârsta de
pinala un an), înregistrarea părinților adoptivi (adoptiv), părinților (părintelui ) în
certificatul de naștere al acestuia.
Continutul art.271 si 272 ale Codului de Procedura Civila al Federatiei Ruse care
reglementeaza actele care urmeaza a fi anexate la cererea privind solicitarea incuviintarii adoptiei
se apropie foarte mult ca continut cu prevederile similare ale Codului de Procedura Civila al
Republicii Moldova.
Conform art. 273 al Legii din 14.11.2002 N 138-ФЗ, cererea de incuviintarea a adoptiei se
judeca în ședință închisă, cu participarea obligatorie a părinților adoptivi (părintelui adoptiv ),a
unui reprezentant al autorității tutelare, procurorului, copilului care a împlinit vârsta de

70
Codul de Procedură Civilă al Federaţiei Ruse (Legea din 14.11.2002 N 138-ФЗ).

613740091.doc
paisprezece ani, și, după caz, a părinții lor, a altor părți interesate, precum și copiilor de la vârsta
de zece la paisprezece . Dupa cum se poate observa spre deosebire de legislatia procesual-civila a
Republicii Moldova care recunoaste posibilitatea participarii minorului care urmeaza a fi adoptat
de la virsta de 10 ani, in cazul legilatiei Federatiei Ruse aceasta limita de virtsa este de 14 ani. De
asemenea, este reglementata expres conditia de virsta a altor minori care vor participa in proces,
similar cu conditia atingerii virste de 14 ani. Participarea obligatorie a procurorului in toate
cazurile este salutabila, din perspectiva necesitatii ocrotirii intereselor minorului care urmeaza a
fi adoptat.
Conform legii sus mentionate stabileste ca Curtea, luând în considerare cererea de adoptie,
emite o decizie prin care care satisface cererea părinților adoptivi (părintelui adoptiv), pentru
adoptia copilului sau refuză să admiterea acesteia. În solicitările de incuviintare judicara a
adoptiei instanța constată persoana adoptatului, precum si avizul autoritatii tutelare , toate datele
despre părinții celui adoptat și parintii adoptivi (părintele adoptiv) necesare pentru înregistrarea
hotaririlor cu privire la adoptie în registrul de stare civila71.
Curtea, cererea de adoptare, poate refuza să îndeplinească cererea părinților adoptivi (mamă)
să le înregistreze ca mamă (e) a copilului în actul de a scrie despre nașterea lui, precum și de a
schimba data și locul nașterii.
In hotarirea privind incuviintarea adoptiei instanta de judecata va indica data la care hotarirea
de incuviintarea a adoptiei intra in vigoare, precum si exercitarea cailor de atac in privinta
acesteia, de catre persoanele interesate.
In termen de trei zile din momentul raminerii definititve a hotaririi privind incuviintarea
adoptiei, o copie de pe aceasta va fi expediata, din oficiu, de catre instanta de judecata la oficiul
stare civila in raza careia se afla domiciliul copilului minor adoptat.
Conform art.275 al Codului de Procedura Civila al Federatiei Ruse este reglementata si
posibilitate anularii hotarii de incuvintare a adoptiei , in cazurile in care ea a fost adoptata contrar
prevederilor legii sau intereselor minorului, actiunea in acest sens putind fi inaintata de catre
procuror sau de catre reprezentantul autoritatii tutelare , conform legii.
Din cele mentionate mai sus, rezulta ca prevederile legislatiei Federatiei Ruse sint cel mai
apropiate ca continut de cele ale legislatiei Republicii Moldova, in forma in care exista aceasta,
anterior intrarii in vigoare a Legii privind regimul juridic al adoptiei si abrogarii in intregime,
prin efectul celei di-ntii a Capitolului respectiv al Codului Familiei. Evident sistemul legal al
Republicii Moldova, a pornit in sensul modificarii date , pe calea aleasa de statele vest-europene
in materia procedurii incuviintarii adoptiei, anume prin aprobarea unei Legi speciale in materia

71
Codul de Procedură Civilă al Federaţiei Ruse (Legea din 14.11.2002 N 138-ФЗ). art.274.

613740091.doc
adoptiei si evident prin existenta si modificarea normelor in materie continute in Codul de
Procedura Civila.

2.1.9. Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale

Un rol fundamental în materia adopţiei internaţionale şi protecţiei drepturilor copiilor care
urmează a fi adoptaţi ori care au fost adoptaţi deja revine Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi
cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993. Respectivul act
internaţional a devenit punctul de legătură principal în materia adopţiei între statele lumii,
aplicabil , cu anumite excepţii, în aproape toate statele Globului şi avînd o pondere deosebit de
importantă pentru uniformizarea legislaţiei interne în materia adopţiei internaţionale.
Această Convenţie prezintă importanţă nu numai din perspectiva dreptului material ci şi
din perspectiva procedurii încuviinţării adopţiei, anume din acest motiv prezentul subcapitol va fi
consacrat dispoziţiilor acesteia în amteria procedurii adopţiei.
După cum rezultă din preambula Convenţiei tatele semnatare ale convenţiei, recunoscând
că, pentru înflorirea armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu
familial, într-un climat de fericire, de iubire şi de înţelegere, reamintind că fiecare stat ar trebui
să ia, cu prioritate, măsuri corespunzătoare pentru a permite menţinerea copilului în familia sa de
origine, recunoscând că adopţia internaţională poate prezenta avantajul de a oferi o familie
permanentă copilului pentru care nu poate fi găsită o familie potrivită în statul său de origine,
convinse de necesitatea luării de măsuri care să garanteze că adopţiile internaţionale se
înfăptuiesc în interesul superior al copilului şi respectarea drepturilor sale fundamentale, precum
şi pentru prevenirea răpirii, vânzării sau traficului de copii, dornice să stabilească, în acest scop,
dispoziţii comune ţinând seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaţionale, în
special prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989,
şi prin Declaraţia Naţiunilor Unite asupra principiilor sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi
bunei stări a copiilor, privite îndeosebi din punctul de vedere al practicilor în materie de adopţie
şi de plasament familial pe plan naţional şi internaţional , au adoptat la la Haga la 29 mai 1993,
Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale72.
Convenţia este structurată în 7 Capitole, după cum urmează: CAPITOLUL I.Câmpul de
aplicare a convenţiei; CAPITOLUL II.Condiţiile adopţiilor internaţionale; CAPITOLUL
III.Autorităţi centrale şi organisme agreate; CAPITOLUL IV.Condiţii procedurale ale adopţiei
internaţionale; CAPITOLUL V.Recunoaşterea şi efectele adopţiei; CAPITOLUL VI. Dispoziţii
generale; CAPITOLUL VII.Clauze finale.

72
Rezoluţia Adunării Generale a ONU, nr. 41/85 din 3 decembrie 1986.

613740091.doc
 Obeiectivele majore ale Convenţiei care au o importanţă deosebită şi din perspectiva
încuviinţării adopţiei internaţionale au fost consacrate la art.1 al acesteia. Astfel, Convenţie are
drept obiect:
 să stabilească garanţii pentru ca adopţiile internaţionale să se înfăptuiască în
interesul superior al copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi
sunt recunoscute în dreptul internaţional;
 să instaureze un sistem de cooperare între statele contractante pentru a asigura
respectul acestor garanţii şi să prevină astfel răpirea, vânzarea sau traficul de
copii;să asigure recunoaşterea în statele contractante a adopţiilor realizate
potrivit convenţiei;
 să asigure recunoaşterea în statele contractante a adopţiilor realizate potrivit
convenţiei.
Cazurile de aplicare a dispoziţiilor Convenţiei sînt stabilite de prevederile Convenţiei 73.
Astfel, Convenţia se aplică în cazul în care un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat
contractant (statul de origine) a fost, este sau urmează a fi deplasat către un alt stat contractant
(statul primitor), fie după adopţia sa în statul de origine de către soţi sau de către o persoană
având reşedinţa obişnuită în statul primitor, fie în vederea unei asemenea adopţii în statul
primitor sau în statul de origine.
Un rol desoebit de important în cadrul normativ al Convenţiei revine prevederilor
Capitolului II al acesteia care stabileşte condiţiile adopţiilor internaţionale. Astfel adopţiile vizate
prin convenţie nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale statului de origine:
 au stabilit că copilul este adoptabil;
 au constatat, după luarea în considerare a posibilităţilor plasamentului copilului în
statul său de origine, că o adopţie internaţională corespunde interesului superior al
copilului;
 s-au asigurat că:
1. persoanele, instituţiile şi autorităţile al căror consimţământ este cerut pentru
adopţie au primit sfaturile necesare şi au fost corespunzător informate asupra
consecinţelor consimţământului lor, în special asupra menţinerii sau ruperii, ca
urmare a unei adopţii, a legăturilor de drept între copil şi familia sa de origine;
2. şi-au dat în mod liber consimţământul în formele legale cerute şi că acest
consimţământ a fost dat sau constatat în scris;
3. consimţămintele nu au fost obţinute prin contraplată sau contraprestaţie de orice
fel şi că nu au fost retrase; şi
73
Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale. Art.2.

613740091.doc
 4. consimţământul mamei, dacă este cerut, nu a fost dat decât după naşterea
copilului;
 s-au asigurat, ţinând seamă de vârsta şi de maturitatea copilului, că:
1. acesta s-a bucurat de sfaturi şi a fost bine informat asupra consecinţelor adopţiei şi
ale consimţământului său la adopţie, dacă acesta este cerut;
2. dorinţele şi părerile copilului au fost luate în considerare;
3. consimţământul copilului la adopţie, când este cerut, s-a dat în mod liber, în
formele legal cerute şi că acest consimţământ a fost dat sau constatat în scris; şi
4. acest consimţământ nu a fost obţinut prin contraplată sau contraprestaţie de orice
fel.
Un alt set de condiţii privind adopţia internaţională sînt marcate de art.5 al Convenţiei.
Astfel adopţiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale
statului primitor:
 au constatat că viitorii părinţi adoptivi sunt corespunzători şi apţi să adopte;
 s-au asigurat că viitorii părinţi adoptivi s-au bucurat de sfaturile necesare;
 au constatat că copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în
acest stat.
În privinţa angajamentelor pe care şi le asumă statele părţi la Convenţia asupra protecţiei
copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale stipulează că autorităţile centrale ale
statelor-părţi ale Convenţiei vor lua, fie direct fie cu concursul autorităţilor publice sau al unor
organisme agreate corespunzător în statul lor, toate măsurile cuvenite, în special pentru:
 a aduna, a păstra şi a efectua schimb de informaţii referitoare la situaţia copilului şi a
viitorilor părinţi adoptivi, în măsura necesară încheierii adopţiei;
 a înlesni, a urmări şi a activiza procedura în vederea adopţiei;
 a promova în statele lor dezvoltarea unor servicii de îndrumare şi de urmărire în
continuare a adopţiei;
 a efectua schimburi de rapoarte generale de evaluare asupra experienţelor în materie
de adopţie internaţională;
 a răspunde, în măsura permisă prin legea statului lor, cererilor având ca obiect
informaţii asupra unei situaţii speciale privind adopţia, formulate de alte autorităţi
centrale sau de autorităţi publice74.
Cap.IV al Convenţiei (art.14-22) este în întregime consacrat aspectelor de procedură în
cazul adopţieiei internaţionale a copiilor. Astfel persoanele cu reşedinţa obişnuită într-un stat
contractant, care doresc să adopte un copil a cărui reşedinţă obişnuită este situată în alt stat
74
Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale. Art.4.

613740091.doc
contractant, urmează să se adreseze autorităţii centrale a statului în care îşi au reşedinţa obişnuită.
Dacă autoritatea centrală a statului primitor consideră că reclamanţii sunt calificaţi şi apţi să
adopte (art.15), întocmeşte un raport cuprinzând informaţii cu privire la identitatea lor,
capacitatea legală şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială şi medicală,
mediul social, motivele care îi determină, aptitudinea de a-şi asuma o adopţie internaţională,
precum şi cu privire la copiii pe care ar fi apţi să-i ia în sarcina lor.
Acţiunile premergătoare etapei judicare pentru încuviinţarea adopţiei sînt reglementate de
art.16 al Convenţiei care stabileşte că dacă autoritatea centrală a statului de origine consideră că
copilul este adoptabil:
 întocmeşte un raport cuprinzând informaţii asupra copilului privind identitatea,
adoptabilitatea, mediul său social, evoluţia personală şi familială, trecutul său medical
şi al familiei sale, precum şi cu privire la necesităţile sale speciale;
 ţine seama, în modul cuvenit, de condiţiile de educaţie a copilului, precum şi de
originea sa etnică, religioasă şi culturală;
 constată, în special pe baza rapoartelor privind copilul şi pe viitorii părinţi adoptivi,
că plasarea avută în vedere este în interesul superior al copilului.
Ulterior autoritatea centrală a statului de origine va transmite autorităţii centrale a
statului primitor raportul său asupra copilului, dovada consimţămintelor cerute şi motivarea
avizului său privitor la plasare, acordând atenţie să nu se dezvăluie identitatea mamei şi a tatălui,
dacă în statul de origine această identitate nu poate fi divulgată.
Condiţiile procedurale privind încuviinţarea adopţiei sînt stabilite de art.17 al Convenţiei
care stabileşte că orice hotărâre de încredinţare a unui copil unor viitori părinţi adoptivi nu se
poate lua în statul de origine decât:
 dacă autoritatea centrală a acestui stat s-a asigurat de acordul viitorilor părinţi
adoptivi;
 dacă autoritatea centrală a statului primitor a încuviinţat această hotărâre, atunci când
legea acestui stat sau autoritatea centrală a statului de origine o cere;
 dacă autorităţile centrale ale celor două state au încuviinţat ca procedura în vederea
adopţiei să urmeze mai departe;
 dacă s-a constatat, că viitorii părinţi adoptivi sunt calificaţi şi apţi să adopte şi că
copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în statul primitor.
Conform Convenţiei, autorităţile centrale ale celor două state vor lua toate măsurile
necesare astfel încât copilul să primească încuviinţarea de ieşire din statul de origine, precum şi
pe cea de intrare şi de a locui permanent în statul primitor. De asemenea autorităţile centrale ale
celor două state veghează ca deplasarea să se efectueze în deplină siguranţă, în condiţii

613740091.doc
corespunzătoare şi, dacă este cu putinţă, în compania părinţilor adoptivi sau a viitorilor părinţi
adoptivi. Autorităţile centrale se informează reciproc asupra procedurii de adopţie şi a măsurilor
luate pentru a fi dusă până la capăt, precum şi asupra desfăşurării perioadei probatorii, când
aceasta este cerută 75.
Când adopţia urmează să aibă loc după deplasarea copilului în statul primitor şi
autoritatea centrală a acestui stat consideră că menţinerea copilului în familia primitoare nu mai
este în interesul său superior, ia măsurile utile protecţiei copilului, urmărind, în special:
 să reia copilul de la persoanele care doreau să-l adopte şi să se îngrijească provizoriu de
el;
 consultându-se cu autoritatea centrală a statului de origine, să asigure fără întârziere un
nou plasament al copilului în vederea adopţiei sale sau, dacă nu este posibil, o
încredinţare alternativă de durată; o adopţie nu se poate realiza decât dacă autoritatea
centrală a statului de origine a fost înştiinţată în modul convenit privitor la noii părinţi
adoptivi;
 în ultimă instanţă, să asigure înapoierea copilului, dacă interesul său o cere.
Un stat contractant poate declara depozitarului convenţiei că funcţiile conferite autorităţii
centrale prin art. prezentate mai sus , pot de asemenea, să fie exercitate în acest stat, în măsura
prevăzută de lege şi sub controlul autorităţilor competente ale acestui stat, de către organisme sau
persoane care:
 îndeplinesc condiţiile de moralitate, de competenţă profesională, de experienţă şi
de responsabilitate cerute de acest stat; şi
 sunt calificate prin integritatea lor morală şi prin pregătirea profesională sau
experienţa lor să acţioneze în domeniul adopţiei internaţionale76.
Statul contractant care face declaraţia prevăzută la paragraful 2 informează cu regularitate
Biroul permanent al Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat cu privire la numele şi
adresele acestor organisme şi persoane.
Autorităţile centrale din statele părţi la Convenţie se informează reciproc asupra
procedurii de adopţie şi a măsurilor luate pentru a fi dusă până la capăt, precum şi asupra
desfăşurării perioadei probatorii, când aceasta este cerută.
Cap. V al Convenţiei este consacrat în întregime subiectului recunoaşterii şi efectelor
adopţiei interanţionale.
Astfel, o adopţie certificată conform convenţiei de către autoritatea competentă a statului
contractant în care a avut loc este recunoscută de drept în celelalte state contractante. Orice stat
contractant, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, va notifica
75
Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale. Art.18, 20.
76
Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale. Art.15-21.

613740091.doc
depozitarului convenţiei identitatea şi funcţiile autorităţii sau autorităţilor care, în acest stat, sunt
competente să elibereze certificatul. El va notifica, de asemenea, orice modificare în desemnarea
acestor autorităţi.
În temeiul art.24 al Convenţiei recunoaşterea unei adopţii nu poate fi refuzată într-un stat
contractant decât dacă adopţia este în mod vădit contrară ordinii sale publice, ţinând seama de
interesul superior al copilului.
În acelaşi timp, recunoaşterea adopţiei, conform prevederilor Convenţiei implică
recunoaşterea:
 legăturii de filiaţie între copil şi părinţii săi adoptivi;
 răspunderii părinteşti a părinţilor adoptivi faţă de copil;
 ruperii legăturii preexistente de filiaţie între copil şi mama şi tatăl său, dacă adopţia
produce acest efect în statul contractant unde a avut loc.
Dacă adopţia are drept efect ruperea legăturii preexistente de filiaţie, copilul se bucură, în
statul primitor şi în oricare alt stat contractant unde adopţia este recunoscută, de drepturi
echivalente celor care rezultă din adopţiile care produc acest efect în fiecare dintre aceste state.
Cap. VI al Convenţiei este consacrat limitelor aplicării acesteia în raport cu dreptul intern
al statelor-părţi. Convenţia nu derogă de la legile statului de origine care cer ca adopţia unui
copil cu reşedinţa obişnuită în acest stat trebuie să se facă în acest stat sau care interzic
plasamentul copilului în statul primitor sau deplasarea lui înspre acest stat mai înainte de adopţia
lui77.
În materia protecţiei secretului adopţiei, art.30 al Convenţiei precizează că autorităţile
competente ale unui stat contractant veghează să se păstreze informaţiile pe care le deţin cu
privire la originea copilului, în special cele în legătură cu identitatea mamei şi a tatălui său,
precum şi datele asupra trecutului medical al copilului şi al familiei sale. Ele asigură de
asemenea, accesul copilului sau al reprezentantului său la aceste informaţii, cu îndrumări
corespunzătoare, în măsura permisă de legea statului lor.
Art.32 al Convenţiei stabileşte că nimeni nu poate obţine un câştig material necuvenit
dintr-o activitate privind o adopţie internaţională. Se pot cere şi plăti numai cheltuielile
ocazionate, inclusiv onorariile rezonabile ale persoanelor care au luat parte la adopţie. În acelaşi
timp, şefii, administratorii şi salariaţii unor organisme care participă la o adopţie nu pot primi o
remunerare disproporţionată în raport cu serviciile aduse.

Bibliografie:
1. Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Generală. Chişinău.2003
77
Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale. Art.28.

613740091.doc
2. Dorfman Ina. Drept Procesual-Civil. Partea Specială.Chişinău 2005
3. Durac Gheorghe. Drept Procesual-Civil. Actele de dispoziţiile ale părţilor în procesul
civil. Editura Collegium.
4. Răducan Gabriela. Drepr Procesual-Civil. Editura All Beck. Bucureşti 2005
5. Av.Dragomir Eduard, Av.Paliţă Oxana. Drept Procesual Civil. Sinteze pentru Pregătirea
Examenrului de Admitere şi Definitivare în profesia de avocat. Editura Nomina,
Bucureşti 2009
6. Deleanu Ion. Tratat de Procedură Civilă. Editura Servo-Sat, 2000.
7. Măgureanu Florea. Drept Procesual – Civil, Ediţia a III-a, Editura All Beck.
8. Măgureanu Florea. Drept Procesual-Civil roman. Vol. I. Bucureşti 1997
9. Universitatea Europeană Drăgan. Facultatea de Drept. Tratat de Drept Roman.
10. Constituţia Republicii Moldova
11. Codul de Procedură Civilă al RSSM din 26 decembrie 1964
12. Hotărîrea de Guvern Nr. 749 din 29.11.1993 privind instituirea Comitetului pentru
Înfiere al Republicii Moldova.
13. Codului Familiei al Republicii Moldova
14. Codului de Procedură Civilă al Republicii Moldova. C. Procedura Specială Capitolul
XXIII, Dispoziţii Generale
15. Legea privind regimul juridic al adopţiei (Nr. 99 din 28.05.2010)
16. Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei
internaţionale din 29 mai 1993
17. Convenţia ONU privind depturile copilului din 1989.
18. Măgureanu Florea. Drept Procesual Civil Roman. Vol.I. Bucureşti 1997
19. Durac Gheorghe. Drept Procesual Civil. Editura Junimea, Iaşi 2001.
20. Leş Ioan. Principii şi istituţii de drept procesual-civil. Vol. II. Editura Lumina-Lex, 1999.
21. Codul de Procedura Civila al Romaniei din 1 iulie 2010 , Publicat in Monitorul Oficial
al Romaniei , Partea I nr. 485 din 15/07/2010.
22. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei republicata 2012 , in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I nr. 259 din 19 aprilie 2012.
23. Codului Familiei al Federatiei Ruse (Legea din 29.12.1995, N 223-ФЗ).
24. Codul de Procedură Civilă al Federaţiei Ruse (Legea din 14.11.2002 N 138-ФЗ).
25. Codul de Procedura Civila al Frantei ( versiunea cu ultimile modificari operate la textul
respectivei legi din 30 noiembrie 2012)
26. Codul Civil al Republicii Franceze
27. Codul actiunii sociale si Familiei al Frantei

613740091.doc
28. Legea privind adoptia (Loi sur l’adoption) , abrogată
abrogată la 1 decembrie 1982.
29. Codul Civil al Italiei (MO al Italiei nr. 96 din 04.26.2001).
30. Legea 149/2001 cu privire la adoptie (Italia).
31. Legea privind recunoasterea efectelor adopţiei (Germania,cu ultimele modificări din
05.11.2001).
32. Codul Familiei al Ucrainei.Legea din 2002.
33. Legii privind adopţia (Ucraina, Nr. 21/1997 din 11 noiembrie).
34. Codului Civil al Spaniei .
35. Codul de Procedură Civilă a Spaniei
36. Statutul privind adopţia copiilor al Statului New York
37. Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale

613740091.doc